675 matches
-
lână și, pe jumătate gol, se întinsese pe tricliniu în încăperea unde focul continua să ardă. Guvernatorul se ridică puțin și adulmecă. Nu-i vin! — E o băutură din mărar - alungă toate gusturile. — Pe Listarius l-am descoperit într-o tavernă, îi spuse Vitellius lui Flavius Valens, care era așezat în fața lui. Prăjea măruntaie de mistreț... N-am mâncat așa ceva în viața mea. O mâncare divină. Se aplecă să-și clătească gura; lichidul i se prelinse pe bărbie și pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
asupra guvernatorului. — Ești aici? întrebă Vitellius surprins. — Te așteptam. Știi doar că te așteptam. Nu te-am văzut când am intrat - guvernatorul își scoase mantia, furios că aparițiile neașteptate ale prezicătorului îl speriau. Uneori am senzația că ești o fantomă. Taverna era pe jumătate cufundată în întuneric; hangiul încerca să întețească focul. Pe neașteptate, se simți în aer miros de ienupăr. — Sunt doar un clarvăzător, nu o fantomă, răspunse Ausper. Așa își spunea; nimeni nu știa care era adevăratul său nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Tu o cunoști? — Cu toții am auzit vorbindu-se despre ea, dar eu nu o cunosc și nu știu unde se află... Nu știu unde, în pădure, adăugă, cu un gest vag. Vitellius se întoarse din nou spre orb, să-l mai întrebe ceva, dar taverna era pustie. Prezicătorul dispăruse. — E o fantomă! Vitellius se trânti pe un scaun mic, care scârțâi sub greutatea lui. — E o fantomă. O fantomă care aduce numai nenorociri. Sper să nu-l mai văd niciodată. Hangiul îi oferi un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din celelalte provincii, pentru a le informa că armata din Germania Superior se separase de Galba. Legiunile trebuiau să aleagă: puteau să lupte împotriva disidenților sau să-l aclame pe noul împărat, Vitellius. În aceeași noapte, Maktor stătea în podul tavernei, în fața lui Valerius și a lui Titus, care puneau în traistă pâinea și brânza aduse de hangiu. — Așa deci, spuse Titus printre dinți, porcul ăla bătrân de Vitellius a fost ales împărat. Ce va fi acum? Acum trebuie să plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
imploră Valerius. Îmi vei îngropa cenușa acolo unde m-am născut. Acolo vor trebui să te găsească atunci când... Suspină, apoi tăcu. — Cine te-a înjunghiat? hohoti Valerius, și în clipa aceea îl văzu, ca prin vis, pe Vitellius șezând în taverna întunecată, în fața lui Ausper. Vitellius, care voia să-și afle destinul și hotărâse s-o întrebe pe Velunda. — Vitellius... te-a înjunghiat? — Asta va fi taina ta, zise Velunda. Taina care te va face să trăiești. Chipul i se contractă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stătea întins pe pardoseală. Prin ferestruică pătrundea un fir de lumină. — Valerius, șopti bărbatul, sunt eu, Maktor. Valerius nu se mișcă. Își acoperea chipul cu brațele. Bărbatul îi vorbi la ureche: — Îți amintești? Ultima oară când ne-am văzut, în taverna mea... Îți aduci aminte, Valerius? Erai ascuns sub acoperiș împreună cu gladiatorul, cu Lurr... Îți amintești? Valerius își lăsă brațele să cadă pe podea și îl privi lung pe Maktor, ca și cum nu l-ar fi recunoscut. — Maktor, șopti. Maktor, tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
treia noapte, când corbii înțelepți ce au în grijă ciclul lunar începuseră, potrivit credinței populare, să micșoreze discul luminos, lovindu-i marginile cu ciocul, un om ieși pe furiș din satul batavilor. Câteva ceasuri mai târziu se afla într-o tavernă, în fața unei siluete masive înfășurate într-o mantie. În localul luminat de strălucirea câtorva lămpi și de focul din cămin nu mai era decât hangiul. — A avut loc o adunare, la două nopți după ritul funerar în cinstea preotesei, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iar când era pe punctul să ia auspiciile, puii sacri își luaseră zborul. Pentru romani, acesta era un semn sigur că zeii nu aveau să-l apere pe împărat. Vitellius își aminti, înspăimântat, cuvintele rostite de Ausper chiar acolo, în tavernă, cu puțin timp în urmă. Îl trecură fiorii. Ausper știa toate luminile și umbrele Destinului. — Coroana a căzut de pe capul lui Galba, iar puii sacri au zburat? — Da. Hector se ridică, deschise ușa și privi spre cer, apoi se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pumnalul și îi încercă din nou lama, gânditor. — Asta-i tot. Nu uita nici un cuvânt din ce ți-am spus și încearcă să ajungi cât mai repede la Galbiana. Maktor se ridică. — Îmi pare rău că trebuie să-mi părăsesc taverna, dar voi face tot ce-mi ceri, Julius. Chiar azi voi porni spre Pannonia. Aș vrea să vină și Valerius cu mine. Se întoarse spre prietenul său: — Vii cu mine? Luă săculețul cu bani. Mergem la fratele tău. Valerius clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împăratului. Povesteau că în urmă cu câteva zile Vitellius cumpărase un gladiator pe care îl adusese tocmai de la Treveri. Numele lui de luptător era Skorpius. O clipă, numele acela stărui în mintea lui Valerius, care îl văzu pe Titus în taverna de la Colonia Agrippinensium. Titus îi vorbise cu teamă despre acel gladiator invincibil. Valerius se ridică. Avea să plece departe de toate acelea. Dacă Velunda îi vorbise despre destinul său, ei bine, acesta avea să fie: va întoarce spatele lumii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în arenă, strigând și aplaudând. Mulțimea se unduia, urmărind masacrul. Oamenii își mânjeau încălțările de sânge, săreau peste leșuri, arătându-le urmăritorilor locurile unde se ascundeau cei pe care-i căutau, ca să-i vadă pe aceștia cum erau uciși în taverne, la terme, în lupanare... Peste tot curgea sânge, peste tot domnea confuzia, peste tot se auzeau strigăte și implorări. La luptă se adăugau festivitățile Saturnaliilor; războiul transformase sărbătoarea în adevărate bacanale. Curgeau râuri de vin, se devorau munți de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sineală... * Vobiscum În cercul luminii comun și avar... Mă zguduie de mult un plâns intern; Și-acest fel ( de-a fi ) va fi etern Și de nimic, pe lume, nu tresar. ... Dar vai, acei învinși, pe veci pierduți... Ori în taverne, ori în mansarde; Și acei nebuni, rătăcitori, tăcuți, Gesticulând pe bulevarde... * Amurg Trec burgheze colorate În cupeuri de cristal- E o veșnică plimbare, Vălmășag milionar... Și pe publice terase Plâng viori sentimental... E parfum, bomboane Și desfrâu de lupanar... ... Dar
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
o pereche de vînătăi zdravene pe buci, m-a lovit un acces de insomnie din cauza acelor provocatoare vecernii amoroase, Împrejurare de care am profitat spre a mă Îndrepta către unul din centrele de informație ale lumii interlope barceloneze, și anume taverna lui Eliodoro Salfumán, alias Sulă-rece, situată Într-un local insalubru, dar nespus de colorat de pe strada Sant Jeroni, mîndria și sufletul Ravalului. Scurtează, Fermín, pentru Dumnezeu. — Asta și făceam. Fapt este că, o dată ajuns acolo, dîndu-mă bine pe lîngă cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de mir și un preot monah. La prezentarea acestuia, unul din preoții de mir rostește: „ce caută legionarul acesta printre noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă veșnică. Trăim într-o lume năucă! Prea Cucernice Părinte, pentru ce ai depus legământ? Vrednic este! În cămara
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
altå datå arena uriașå, din piatrå, mișcându-și neclintirea în zbaterea flåcårilor din torțe, ori o salå imenså împånatå de armuri și trofee, sclipind palid precum sutele de lumânåri råspândite pe lângå pereți, ori mai încoace, în timp, chinuite, ascunse taverne, afumate, duhnind a licori fermentate, si acum spațiul unui teatru de varå. Diferite popasuri în care-și deschisese cartea, mereu aceeași pentru mereu alți cåutåtori de sensuri neștiute ale drumului. Filele, unduite într-o parte și alta, așteptau înfiorate momentele
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
În caz de urgență, aveți procedura de Întâlnire rapidă cu două variante de evadare: pe mare și pe uscat. Procedura e simplă. Cel care cere anularea misiunii din motive grave se duce, la orice oră din zi sau noapte, la taverna marinarilor, lângă turnul Galata. Taverna se cheamă „La corabia neagră”. Comandă un pahar de rom pe care Îl sparge de podea, strigând că n-a comandat untură de balenă. Iese, furios, se asigură că nu e urmărit și o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
procedura de Întâlnire rapidă cu două variante de evadare: pe mare și pe uscat. Procedura e simplă. Cel care cere anularea misiunii din motive grave se duce, la orice oră din zi sau noapte, la taverna marinarilor, lângă turnul Galata. Taverna se cheamă „La corabia neagră”. Comandă un pahar de rom pe care Îl sparge de podea, strigând că n-a comandat untură de balenă. Iese, furios, se asigură că nu e urmărit și o ia spre locul de ancorare. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să fii un expert al informațiilor ca să-ți dai seama că, deși e iarnă, contingente de ieniceri, spahii, gemlii și achingii soseau neîncetat În jurul orașului. Mulți dintre ei primeau permisiunea de a intra În centru, ceea ce făcea ca bazarul și tavernele să fie permanent inundate de valuri de oșteni ai imperiului. Erau, pe malul Mării Negre și al Golfului Cornul de Aur, și mulți marinari. Tânărul Înțelesese, din discuțiile zgomotoase din cârciumi, că pe mare așteptau, la ancoră, mult mai multe ambarcațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
intra sau ieșea din palat. Stinsul ei cu scuturatul mâinii Însemna apropierea unei patrule. În restul timpului, nici unul din ei nu se comporta altfel decât de obicei. Pictorul realiza peisaje, admirate de trecători, iar bătrânul conversa cu clienții obișnuiți ai tavernei din colț. În acea dimineață, Însă, În apropierea palatului sosise un personaj nou. Era un cerșetor. Fața Îi era ascunsă de glugă, straiele sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când În când, o mână zbârcită și tremurândă, dar primea rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mirarea lui Alexandru, se dovedi suficient de puternic ca să susțină greutatea Înaltului dregător. Dispărură amândoi pe prima străduță ce pornea spre podul Galata. Pictorul rămase uluit, Încercând să Înțeleagă ceva din acea stranie Întâmplare. Dar, brusc, flacăra naghilelei sclipi la taverna din colț. Cu toate acestea, nimeni nu intra și nimeni nu ieșea pe poarta palatului. Pictorul privi din nou spre bătrân, intrigat. Bătrânul se lăsase pe spate și se uita, visător, la ferestrele palatului. Urmărind direcția privirii, Alexandru observă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
grăbesc spre școală, cu privirile în pământ... Acesta e satul... acesta era murmurul sălii, neliniștit... Îmi fac mare curaj... nimeni nu mă poate opri din mers. Ajung în holul școlii și aud niște glasuri ciudate, ce par răbufnite dintr-o tavernă veche... Stau la ușă cu hârtia în mână și nu îndrăznesc să intru... Stau ... Stau... Cineva dă să iasă și mă vede așteptând derutată...Îmi face semn să intru... Oare singură aș fi intrat? Inima îmi bate puternic...numărând clipele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să scap, să plec: -Toarce, Timpule!... Toarce! Bătrânul titan ia fusul și-mi sfârâie imagini și oameni pe care uneori i-am îndrăgit, alteori i-am îndepărtat... așa cum viața a făcut și cu mine... Sunt în aceeași încărcată atmosferă de tavernă străveche... Directorul îmi ia hârtia, o privește, mă privește și pe mine, dar invers... acum eu păream, în ochii lui, mult mai beată, datorită situației de neînțeles... Mă întreabă dacă au fost mulți cei care au vrut postul de aici
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de la Mike & Tony’s era o cameră micuță, cu mochetă pe jos și cu rafturi de cărți pe un perete, cu câteva fotografii alb-negru agățate pe altul și nu mai mult de opt sau zece mese. Cu alte cuvinte, o tavernă liniștită și intimă, binecuvântată în plus cu o acustică tolerantă, care îți îngăduia să te auzi chiar și când vorbeai în șoaptă. Pentru Harry, locul trebuie să fi avut ceva din confortul și intimitatea unui confesional. În orice caz, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mă pedepsești, spune-mi, Între Tine și mine, unde-i diferența, Îmi spui?1 Omar KHAYYAM I Uneori, la Samarkand, În seara unei zile domoale și posomorâte, unii orășeni lipsiți de ocupație vin să dea târcoale prin fundătura dintre două taverne, În vecinătatea pieței de mirodenii, nu ca să guste din vinul tămâios de Soghdiana, ci pentru a pândi du-te-vino-ul trecătorilor sau pentru a se lua de cine știe ce băutor cherchelit. Omul este atunci târât prin pulbere, Împroșcat cu insulte, sortit unui iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aminte de lucirea roșiatică a vinului ispititor. Dintr-o asemenea pățanie avea să se nască manuscrisul Rubaiatelor, În vara anului 1072. Omar Khayyam are douăzeci și patru de ani și se află de puțină vreme la Samarkand. Se Îndreaptă oare anume către tavernă, În acea seară, sau hazardul hoinărelilor este cel care-l mână? Plăcerea nouă de a măsura cu pasul un oraș necunoscut, cu ochii furați de nenumăratele nuanțe ale zilei care se sfârșește: pe strada Câmpului de Revent, un băiețaș o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]