700 matches
-
de la Djibouti i-a luat pe cei trei ostatici eliberați (un cuplu de germani și o cooperantă franțuzoaică) precum și trupul diplomatului, mort în cursul nopții. Ceva mai la o parte, asistam și noi la preparative. În așteptarea plecării, cei scăpați teferi făceau schimb de adrese, se invitau unii pe alții să-și petreacă vacanța în Franța și în Germania, apoi au vrut cu orice preț să facă o fotografie în compania soldaților din Legiune. Corpul învelit într-o prelată era deja
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
neterminat în zilele acelea de victorie. Inscripția ratată... Nu, mult mai mult de-atât. Războiul se sfârșise, își spunea, iar ideea asta i se părea ciudată. De la o zi la alta, tot fluxul de chipuri, moarte sau vii, de trupuri tefere sau sfârtecate, de țipete, de plânsete, de respirații agonice, totul se regăsi în trecut, azvârlit înapoi, spre acel trecut, de bucuria soarelui de mai la Berlin. Fără a o putea spune, Pavel aștepta un semn, o schimbare a culorii cerului
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Ana, pune- le zgarda la amândoi. (Ana le pune zgarda și-i leagă de un pom) Labele sus! (cei doi, pe picioarele din spate, ridică labele din față; Ana scoate puii din vizuină) Ana: I-am găsit! (îi arată) Sunt teferi, dar foarte speriați. Raluca: Fierți sau prăjiți?! În cușcă cu voi, până când o să fiți judecați pentru furt și sechestrare. Lupul: Fără violență!... Vulpea: Fără violență!... Ana: Uite, o Vulpe moartă care a înviat, ne roagă: fără violență!. Raluca: Și tu
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Domnului Înainte să Înceapă sfânta liturghie. Intrând Într-o nișă, se apropie de icoana sfântului Hristofor și Îi propuse un târg: ― Te implor, Sfinte Hristofor - Desdemona Își sărută degetele și le duse la fruntea sfântului -, dacă Îl ții pe Miltie teafăr În război, o să-l fac să promită că se duce Înapoi În Bithynios și repară biserica. Privi În sus la Sfântul Hristofor, martirul Asiei Mici. ― Dacă turcii au distrus-o, Miltie o s-o construiască la loc. Dacă n-are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că sunt într-un tren subteran ce se îndreaptă spre Leverif... Dacă stau bine și mă gândesc la împrejurări, nici mie nu-mi vine să cred că am ajuns până aici. Majoritatea celor care au început revoluția sunt bine și teferi în acest tren. Era uimitor! Mulți, totuși, sufereau de dorul de casă. Le era dor de părinți și de prietenii de la bloc. Le era dor de serile petrecute bând bere ieftină și fumând țigări la colț de stradă. Altora le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu-l mai pot pricepe". {EminescuOpI 176} - " Tu ești copilă, asta e... Hai ș-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Și nu ne-or ști de nume, Căci amândoi vom fi cuminți, Vom fi voioși și teferi, Vei pierde dorul de părinți Și visul de luceferi". * * * Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele de desupt, Deasupra-i cer de stele - Părea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
neputința sa de a-i ține temeinic piept lui Matsuki. Oricum, dacă ei erau cu adevărat carne de tun, atunci de ce i-au mai zis și seniorul Shiraishi și seniorul Ishida să fie cu băgare de seamă ca să se întoarcă teafăr și de ce i-au mai zis că socotesc să-i dea înapoi pământurile de la Kurokawa? — Seniorul Shiraishi n-avea cum să spună una ca asta, rânji Matsuki. Ia hai să ne gândim! Când Stăpânul a împărțit din nou domeniile acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mănăstirii. Pe la miezul nopții începu să cadă o ploaie deasă. Am ajuns la Veracruz în anotimpul vântului și am primit găzduire la mănăstirea franciscană de aici. Nu mă pot abține să nu mă gândesc că am reușit să scăpăm cum-necum teferi din atacul tribului Huaxteca de care ne temeam atâta, pentru că Domnul ne-a apărat de dragul muncii de creștinare din Japonia pe care eu mă străduiesc din răsputeri s-o duc la bun sfârșit. Și asta pentru că Domnul mi-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întors, încuviință Velasco adânc. La fel cum și voi o să vă întoarceți în Japonia cu bine într-o bună zi. La răspunsul lui Velasco, o tăcere adâncă se lăsă printre japonezi. Oare vor putea și ei să se întoarcă acasă teferi și nevătămați într-o bună zi? Toți se gândeau la același lucru. După o vreme, pe chipul fiecăruia înflori un zâmbet dureros. Ploua în ziua când în sfârșit au ajuns la Madrid. Ploaia spăla piața Castilla și se prelingea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în care se vâră pe de-a-ntregul și acolo doarme... Iepurește. Știe el că are o sumedenie de vrăjmași care îi jinduiesc blana. Și mai știe că paza bună trece primejdia rea; și fiindcă voiește cu tot dinadinsul să ajungă teafăr și cu blana nesmotocită în primăvară, se păzește cât poate, gata s-o tulească la cel dintâi semn de primejdie. Căprioarele s-au strâns în ciopoare, mai mari sau mai mici. Călăuzite de o surată bătrâna și înțeleaptă, umblă prin
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
La televizor au fost difuzate știri despre haosul care se crease în stația Kasumigaseki. Metrourile era oprite. Zarvă mare. Șeful m-a întrebat: «N-ar fi bine să o suni pe soția ta și să-i spui că ai ajuns teafăr?» Și eu am răspuns: «Aveți dreptate.» și am sunat acasă. Atunci încă nu știam că era vorba de gaz sarin. Credeam că fusese un accident banal. M-am dus la birou și mi-am început treaba. Am încercat să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lucrul ăsta! Eram la vârsta pubertății, aveam numai coșuri pe față. Când mă duceam pe la case cu laptele și întâlneam școlărițe, îmi ascundeam fața de rușine și mergeam mai departe. În cele din urmă, am aflat că fratele meu era teafăr și nevătămat. Tata s-a liniștit și mi-a spus: «Acum știm. Poți să pleci când îți poftește inima.» Dacă se întorcea el, eu eram în plus acolo. Am plecat imediat la Tokio. În 1951. Aveam douăzeci și unu de ani. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cert este că nația asta parazită, este și probabil va rămâne pentru multă vreme, cel mai mare blestem asupra adevăratului popor român... Învăț zborul pe mătură! Uraaa, fraților, cumnaților și necumnaților, prieteni și dușmani, toți cei care ați scăpat oarecum teferi de marele prăpăd băsescienist venit peste noi, mai ceva ca holera în 2010, pot să vă anunț,, personal, acum o veste mare. Chiar dacă sunteți deja cu bagajele la ușă, pentru a pleca spre alte țări lipsite de Boci, Udre și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nu se mire când va auzi la fereastră sunet de vioară. Si, dacă se poate, să-l suporte un sfert de oră. Deci trebuie să pretindem lui Viky, aproape de moarte poate, să ia parte la combinațiile noastre convenționale de oameni teferi! Seara, cu Ioana și cu Hacik pe prispă, fac planuri pentru Viky, deoarece temperatura e scăzută. Ioana e preocupată dacă Viky trebuie să se mărite la vârsta asta sau e bine să mai aștepte. Și apoi, ce fel de bărbat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
târziu, în casă, Craig văzu că se adunase toată banda: Amelia, Nesbitt, Yerd, Shore, Cathcott, Gregory, toți servitorii; în total, patruzeci de inși erau aliniați în fața unui adevărat arsenal de arme automate mânuite de vreo sută de femei. - Les, ești teafăr? Ochii albaștri al Anrellei erau neliniștiți, figura ovală era palidă și obosită. - Liniște! ordonă o femeie cu voce profundă. Dar Craig dădu din cap și zâmbi liniștit către Anrella. - Chiar el era, raportă conducătoarea jeepului care-l capturase. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
gură cască”. Nici proaspeții sosiți nu fură scutiți de emoții, groază și nu mai puțină spaimă. Autobuzul companiei era În câteva rânduri gata să se răstoarne ori să alunece În gol, Însă șoferul, dovedind precizie În manipularea volanului, Îi debarcă teferi la agenția companiei Tarom din Calea Victoriei. Atena avea presimțiri negre, presimțiri ce niciodată nu o Înșelase. Contrar așteptărilor, orașul Îi făcuse o primire ostilă, fiind Îmbrăcată sumar, dârdâia toată de frig, contribuind În egală măsură și răceala penetrantă din interiorul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se feriseră de vestele de salvare. Consideraseră că-i încorsetau prea tare. Își spuseseră că aveau mai multe șanse să se salveze înotând. Nici șuruburi de punte nu foloseau la gabare, a remarcat Zach. Dar scopul nostru e să ajungem teferi. Cu toate că tremura de frig, Jina a surâs. Zach s-a oferit să-i aducă haina cea groasă din barcă, dar Jina s-a uitat la jacheta lui ușoară, din lână, la mânecile suflecate până la coate, și l-a refuzat c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nesfârșit de rotații. Bărbații și femeile din ambarcațiune au încercat să sară peste bord, dar au fost împinși cu putere înapoi în cazanul în fierbere. Asta a fost o fază cam periculoasă. N-am reușit să-i scoatem pe toți teferi. Jina a tras adânc aer în piept, apoi s-a retras în dormitor. Zach și-a dat seama c-ar fi trebuit să se ducă după ea, dar ce-ar fi putut să-i spună ? Râul era magnific și plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a explodat în picior, gonind plăcuta hipotermie. Când, în sfârșit, Jina a plâns, lacrimile ei erau născute mai curând din furie decât din suferință. Peruzeaua lui Helena nu ocrotise pe nimeni; Zach îi promisese că, la sfârșitul excursiei, va fi teafără și nici el nu s-a ținut de cuvânt. Chiar și atunci când, la mijloc, nu există decât cele mai bune intenții, niciodată nu poți să crezi în cuvântul omului. Jina a plâns până când lacrimile i s-au transformat în fulgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca de opt ani. Avea senzația aia înțepătoare că oamenii o urăsc. Impresia asta i se răspândea în trup ca o urticarie: întâi o simțea gâdilându-i pielea, apoi o ardea, iar ea nu-și mai amintea cum de scăpase teafără înainte. Problema cu instinctele de supraviețuire e că le uiți din secunda în care te crezi în siguranță. După ce a intrat în clubul sushi, numai o zi pe lună s-a schimbat, dar întreaga ei viață a devenit altfel. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a aplecat spre în față ca un avar peste comoară alegându-și pietrele. Tricoul i se rupsese, iar pantalonii scurți erau pătați cu noroi. Părul roșu îi era încâlcit, murdar și ud, iar Jina știa că, deși copilul era teafăr, el nu mai era același. Ca orice persoană care intră într-o pădure, Danny se întorsese transformat. Iar, în clipa asta, ea nu putea să facă nimic. Jina și-a masat pieptul - sub stern, avea un nod dureros. Pe ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ceea ce a făcut-o pe Irene să se uite la ea cu o expresie șocată. Stați liniștiți cu toții, le-a zis Mary. O să tragem la mal după ce trecem de vâltori. Sunt sigură că Danny e în stare să ne scoată teferi de-aici. Desigur, Mary n-avea de unde să știe așa ceva. Danny putea foarte bine să-i răstoarne sau să-i scoată la mal fără incidente. Oricum, puștiul îi tăiase răsuflarea. Se chinuia, cu brațele lui ca niște scobitori, să întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
îndreptat către ușă. Totul nu era decât un test, o glumă oribilă de-a lui Pearl sau doar o iluzie. Era visul pe care Zach îl avusese de mii de ori, dar nu-l povestise niciodată - Jina revenită la viață, teafără și fericită, iar această viață a lui, trăită numai pe jumătate, viața asta inundată de râu, era abandonată. Zach n-a apăsat pe clanță. Bărbatul văzuse de toate, de la avalanșe la incendii de pădure, dar, până în clipa asta, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
continuat Jina. Ești o legendă pe râul ăsta. Omul-pește. Bărbatul pe care râul l-a înecat, apoi l-a scuipat înapoi. Crede-mă că acum m-am mai liniștit. O să dorm bine știind că, în tot timpul ăsta, ai fost teafăr. Jina a trecut pe lângă el șontâc, la fel de nervoasă și de repezită ca în urmă cu doisprezece ani. În fond, rămăsese încă o fetiță. Ceea ce părea a fi imposibil dat fiind anii care trecuseră peste ea. Ce-a fost asta ? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ceea ce se petrecuse în ultimii doisprezece ani nu fusese decât o fracțiune de secundă, o aberație. Pe Jina a simțit-o la fel: micuță, dar invincibilă. Din cauza minunii de-a o strânge în brațe, știind acum că soția lui era teafără, lui Zach i s-au înmuiat genunchii. Orice avea să se întâmple în continuare, Jina era teafără. Dumnezeule, a murmurat ea plângând și strângându-l tare în brațe, mângâindu-i spatele și brațele, de parcă nu i-ar fi venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]