1,731 matches
-
aș fi gândit la cu totul alte lucruri. Cu fața ei cu trăsături rusești și ochii deschiși la culoare, plecați, refuzând să te privească direct, arăta ca o femeie mai în vârstă. Purta o haină verde, fuma, umbla cu un teanc de manuale pe care le ținea în brațe și galoși descheiați, ale căror catarame scoteau un clinchet. Deschizătura acestor galoși cu tocuri înalte, descheiați, precum și clinchetul lor rapid aveau darul de a acționa asupra spiritului meu prostit de dragoste asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu Margolis care a mințit când mi-a zis ieri că nu-i datorează Tatei nimic. ‘Picioare Strâmbe - două sute de dolari!’ O să-mi plătească el sau îi iau gâtul, pungaș nenorocit și fățarnic!“ La miezul nopții aveam în față un teanc de hârtii făcute bucăți, ca buletinele de vot ale cardinalilor ale căror fum anunță un nou pontif. Dar Einhorn nu era mulțumit cu situația asta. Majoritatea datornicilor tatălui lui erau notați cu porecle, la fel cum fusese și Margolis - „Dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cărțile au fost singurele de care mi-a păsat. Trăiam senzația unei greutăți vii, împinse în nodurile și plasele înfometării mele; voiam să ridic această greutate. Padilla s-a arătat extrem de iritat când a venit la mine și a găsit teancurile de cărți de care ar fi trebuit să mă debarasez de mult; era periculos să le țin acolo. Dacă m-ar fi limitat doar la cărți de matematică, termodinamică, mecanică, poate că lucrurile ar fi stat altfel, căci nu purtam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe pășune nu în aerul închis al librăriilor, domnule March, așa de roșu în obraz sunteți. Mai târziu s-a arătat mai grav, și mi-a oferit exemplare vechi din ziare și reviste comuniste și troțchiiste - avea maldăre întregi, grămezi, teancuri în cameră, în tot felul de limbi; primea tot felul de jurnale și buletine. M-a invitat chiar să audiez un curs de-al lui, dar e posibil să fi făcut asta pentru că eram sursa lui de cărți ieftine; îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu coadă țepoasă, asemeni cozii unei pisici marine în negura lată a podelelor acelor camere din apartament, pe care Thea nu le folosea niciodată. Își închiriase un loc mare și apoi se instalase cu economie de spațiu, strângând și adunând teancuri de lucruri în jurul ei. Avea o grămadă de dulapuri și garderobe, dar ea încă scotea haine din valize, din cutii, din serviete și trebuia să ajungi la pat ocolind acest centru de confuzie. Folosea cerșafurile pe post de prosoape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și ce furie cumplită erau ținute în frâu. Și nu puteam nici să stau în pat în timp ce Caligula era neglijat, pentru simplul motiv că ar fi devenit periculos datorită foamei, ca să nu mai pomenesc motivele legate de omenie. În spatele unui teanc de hârtie stocată lângă cămin pentru a folosi la aprinderea focului am găsit un volum mare, fără coperți, scris mare. Conținea Orașul soarelui al lui Campanella, Utopia lui Morus, Discursurile și Principele lui Machiavelli, precum și selecțiuni ample din St. Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dacă era într-adevăr unul din acești indivizi pe care n-ar fi fost bine să îi atingi, periculoși, ca Zaharoff sau Juan March, sau suedezul Ivar Kreuger, Regele Chibriturilor, sau Jake Bărbierul sau Brown Trei-Degete. Stella spunea că avea teancuri de bancnote pe care nici n-apucase încă să le împăturească. Era cert că îi punea o sumă frumușică la dispoziție lui Agnes, pe care o întâlnise în Cuba; pe bărbatu-său îl plătea și pe el ca să rămână acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
descoperit, Basteshaw iubea conversațiile medicale și științifice de orice fel. L-au găsit gardienii când au venit să își facă rondul. Ziarele de după amiază au împrăștiat peste tot zvonul că ar fi murit în condiții suspecte. În buzunar avea un teanc de bancnote și pe degete inele mari, groase. Asta m-a înfuriat. M-am dus pe Brisbane Street și le-am spus vreo două. Mi s-a părut scandalos. Să faci bani de pe urma necazului cuiva la stilul ăsta. Și biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Ghiberti așa că am urmat instrucțiunile omului și am ajuns în Piazza del Duomo. Nu erau mulți oameni la Capelă, din cauza frigului, doar câteva persoane stârcite de ger, cu ochi lăcrămoși, care vindeau suveniruri și agitau pachete de ilustrate legate în teancuri. M-am dus și m-am uitat la tăbliile aurite ce povesteau întreaga istorie a omenirii. Și cum mă uitam eu, în timp ce capetele de aur ale presupușilor noștri străbuni și străbune luceau în lumina soarelui, proclamând o dată pentru totdeauna cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o să las să treacă de la mine. Poezioara aleasă de ea a fost scrisă, știu, întâmplător, când poetul avea opt ani: „John Keats,/ John Keats,/ John,/ Pune-ți, te rog, un manșon.“ La douăzeci și doi de ani, Seymour avea un teanc de poeme, destul de substanțial, care mie mi se păreau foarte, foarte bune și eu, care în viața mea n-am scris un rând de mână fără să-l vizualizez instantaneu în caractere de tipar, îi ceream agasat să le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
actorul pe profesor, văzîndu-l abătut. Mda. Îl cunoști cumva? Știi unde lucrează? E referent literar la teatrul din Valea Brâdușelor. Mă duc la masă, vreau să comand ceva de mîncare. Profitînd de absența actorului, femeia cu guler alb a luat teancul de ziare și le răsfoiește curioasă, precipitată. Căutați ceva anume? întreabă Iulian Barbu, oprindu-se dincolo de masă, în fața ei. Vorbeai de niște asasinate... murmură femeia, aranjînd ziarele, să le pună la loc. Și de cînd, mă rog, sînt tutuit? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de cînd, mă rog, sînt tutuit? Eu tutuiesc pe toată lumea îi aruncă femeia o privire scurtă, ironică. Iar eu voi tutui pe aceea care tutuiește pe toată lumea precizează actorul. Ești de acord? Înainte de-a se așeza, Iulian Barbu ia teancul de ziare și i-l întinde: Nu scrie nicăieri de nici un asasinat, poftim, citește-le. Nu, mulțumesc. Ai spus "mulțumesc"? Mă simt măgulit. Tovarășe chelner! strigă scurt, încet, dar autoritar. Da, vă rog! se întoarce Ovidiu spre actor. A, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
colțul privirii spre femeia de alături, îngîndurată, tot mai neliniștită. Înainte de-a intra pe ușa dinspre bucătărie, în spațiul dintre sobă și bar, Ovidiu e oprit de Letiția: Vă rog, dacă... Sigur, domnișoară! o încurajează chelnerul, prinzînd mai bine teancul de farfurii ce-l duce la spălat. Vă pot fi de folos? Știți... spune fata încet, timid am plecat cu puțini bani la mine... V-aș putea ajuta și eu la ceva, la... la spălat vasele, la făcut curat... Chelnerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în pumni, să-i supravegheze. În ciuda vinului băut, profesorul n-a adormit prea repede. Un timp l-a frămîntat ultima discuție cu Lazăr, înspăimîntat de amenințarea acestuia, că abia după ce l-a văzut dormind de-a binelea, cu obrazul pe teancul de programe, a îndrăznit să meargă după paravanul de zid, la toaletă, grăbindu-se să iasă cît mai repede din culoarul întunecos. Mai tîrziu însă, gîndurile i s-au mutat, aiurea, la viscolul de afară, la întroienirea altor ani, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a fi apărut soția lui Pavel, s-a instalat la o masă liberă, iar acum vine dincoace de bar, prinde un moment și-i șoptește lui Ovidiu "mi-e și foame", apoi se retrage. Lazăr și-a ridicat fața de pe teancul cu programe, vede cerneala ștearsă își dă seama că-i murdar și o trezește pe studentă: se uită unul la altul, rîd amîndoi și pleacă să se spele. Actorul s-a dus la bar, a comandat o sută de brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la chiuvetă, impunîndu-și să rămînă indiferent la nedumerirea femeii. Șterge paharele cu două șervețele de hîrtie, le așază pe masă, împingînd mai spre perete primele pagini dintr-un nou scenariu pentru Televiziune, apoi ia sticla cu vodcă rusească, aflată lîngă teancul de dicționare, deșurubîndu-i capacul. După ce toarnă în pahare mai sus de jumătate, le ia în mîini, ținîndu-le cu fundul în palmă, sprijinite de degete, se întoarce spre Maria, îi pune un pahar în mîna dreaptă și, înclinînd privirea în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu ochii închiși. Te-ascult, Mihai. Îți promit că nu va mai afla nimeni! se aude vocea Mariei, plină de rugă. Nu știu, te rog să... începe să se vaite Mihai, dar rămîne perplex cînd vede sub nasul său un teanc de sute, scoase de Maria din poșetă. Chiar nu știi? Doamnă! șoptește Mihai cutremurat nu eu murdăresc totul pe unde trec. Maria bagă sutele înapoi în poșetă, după care pocnește scurt încuietoarea, furioasă, cu aerul că asta-i tot. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întoarce și pe partea cealaltă printr-o rotație peste cap, să-i privească spatele, apoi o ia delicat, cu două degete, și i-o întinde profesorului, s-o cerceteze și el; cînd și cînd, nervos, Lazăr împinge cu brațul stîng teancul de programe de sală mai într-o parte, bombănind cîte o vorbă la adresa autorului, continuînd apoi să cerceteze cartea din palmă. *** Tocmai a întrebat mai înainte de dumneavoastră Don Șef spune operatorul din tabloul de comandă imediat ce-l vede pe Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el știi doar că tu ai dat cărțile, n-am avut cum trișa. Înțeleg, ți-a scăpat atîta bănet, dar... uite... Știți ceva, ia stați jos face Lazăr semn spre masa unde au stat aseară, pe care mai sînt încă teancurile cu programe de sală. Bateți cărțile! Aici?! Nu fi... vrea profesorul să protesteze, dar imediat începe să amestece cărțile, înspăimîntat de înfățișarea tînărului. Lazăr le taie, apoi le ia în palma stîngă, în timp ce cu dreapta aruncă urgent în fața profesorului cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i se unesc pe vîrful nasului, picurînd în zăpada dintre pantofii săi. Dom' Muraru... îi atinge Mihai umărul cu timiditate. Muraru se ridică, își șterge ochii și nasul cu batista, apoi îl întreabă: Ai adus? Mihai îi pune în mînă teancul de sute. A murit, Mihai, a murit ast' noapte spune Muraru cu glasul frînt. Mi-a zis că nu-i, dar ea era. Eu am stat la uzină toată noaptea... Și doar îi spusesem că fac rost de bani. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
decât vreo câteva rafturi cu cărți. Acum încăperea era în mare dezordine, plină de cărți, hârtii, fotografii îngrămădite în cutii. Lângă perete erau sprijinite câteva tablouri, printre care și stampele japoneze din camera de lucru. Pe jumătate ascunsă de un teanc de scrisori, o fotografie înfățișându-l pe Palmer, în jurul vârstei de șaisprezece ani. De cealaltă parte a holului, prin ușa deschisă, se vedea sufrageria cu masa pregătită pentru prânz și o sticlă de vin de la firma Lynch-Gibbon. Masa era pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Hai, dragă, fă treaba ca lumea, spuse ea. Pune lucrurile la locul lor. Parcă își mai revenise și ieși din cameră să dirijeze oamenii. Peste câteva minute își făcură apariția doi uriași care aduceau biroul Carlton House pe care era teancul de planșe de Audubon. Le-am spus unde să-l așeze. După ce au ieșit am tăiat sfoara cu care erau legate planșele și am început să le înșir pe lângă perete: furtunarul, primulgul, ciocănitoarea cu aripi aurii, papagalul de Carolina, tanagra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
le întinsese pe scări, iar acum le tria și le împăturea fără nici un rost. Am stat pe palier și am privit-o tăcut o vreme. A sunat telefonul. — Mă duc eu, am spus și am făcut un pas mare peste teancurile de așternuturi. — Ai grijă! spuse Antonia. Am intrat în salon, am închis ușa și am ridicat receptorul, așa cum făceam mereu în ultimul timp, în așteptarea a ceva neobișnuit. Era Alexander. Mi-a făcut plăcere să-i aud glasul. — Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
copii mici, sub privirile de balaur ale Lindei. Instructorii de aerobic nu se prea pricep să stea locului În timpul unei reuniuni. Linda pusese strategic o masă la capătul cel mai Îndepărtat al camerei și luase loc În spatele ei, cu un teanc de coli și un pahar de apă aliniate regulamentar dinaintea ei. Nu-i mai lipsea decât un ciocănel de magistrat. Purta un costum negru mulat, părul Îi era strâns În coadă de cal, iar buzele Îi erau și ele Încleștate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce n-am reușit să prind, a trecut pe lângă mine atingându-mă ușor și a dispărut prin ușile principale. L-am privit lung, surprinsă. Hotărât lucru, lumea se purta ciudat zilele asta. Rachel stătea lângă maldărul de salteluțe, aranjându-le În teanc după terminarea cursului. Tocmai ținea una În mâini și, judecând după figura ei, l-ar fi troznit cu dragă inimă pe Jeff cu ea, dacă ar fi fost făcută din materiale mai solide decât plastic și burete. — Ce l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]