1,549 matches
-
asta, și nu voiam să mă vadă Mariana așa, cu ditamai erecția, eu o respect pe Mariana, asta e. * Mariana stătea blondă pe veceu, privind un ciob de la portretul lui Zelea Codreanu. Mișu făcea whisky, Popa sforăia ca porcu după tejghea, și Mariana a încercat o figură de striptease, cum văzuse ea în filmu cu aia care-a fost soția lu Bruce Willis. Mariana era îndrăgostită în secret de Zelea. Așa un bărbat frumos, aducea puțin cu Mișu din profil (profilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
până și doamna doctor era nefericită, și aia era nevastă de doctor, cu casă cum trebuie și avere. Asta e, nici un bărbat nu-ți poate aduce fericirea. - Na algocalminul, și uite și flori! - Aha! Ți-au amorțit oasele acolo după tejghea! Ți s-a făcut dor de căldurică și ciorbiță, recunoaște! - Ți-am adus algocalmin, parcă te durea măseaua. Nu te mai doare? - Ba mă doare rău. - Păi atunci ține gura-nchisă. Doamna Popa îl aștepta. Pusese fața de masă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ciocnim, că sunt în timpul serviciului... Ocazia era formidabilă pentru Mișu: nea Ovidiu arăta suficient de vinovat, așa, plin de sânge, și s-ar fi putut face o mică cercetare în privința lipsurilor din casa de bani. Îl trase pe comisar în spatele tejghelei. - Lăsați, că aia cu răpirea a fost așa... domnul Popa a inventat-o ca să... adică nu să vă inducă în eroare, dar cazul e mult, mult mai generos și mai concret în același timp: e vorba despre furt. - Furt? Gabrielescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la Paris și i-am cerut o băutură mai specială, pentru a sărbători acest moment. Mi-a preparat un Kir Royal pe care mi l-a servit Într-un pahar de șampanie cu picior. Mobilierul barului era alcătuit dintr-o tejghea la care erau aliniate cinci taburete Înalte și din patru mese cu suficient spațiu Între ele, cu scaune Îmbrăcate În piele neagră. Scrumierele erau din ceramică de Limoge, de culoare albastru-Închis, cu margini aurii. O femeie Îmbrăcată În costum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
marș. Revenindu-mi repede la stomac, i-am spus lui Becker să oprească mașina la un magazin cu carne gătită de pe Friedrichstrasse și am cumpărat pentru amândoi o farfurie de supă de linte. Stând în picioare la una dintre micile tejghele, le-am privit pe gospodinele berlineze stând la coadă să-și cumpere cârnați, care erau încolăciți pe tejgheaua lungă de marmură precum arcurile ruginite ale unei mașini enorme, sau agățați, în mănunchiuri mari, de pereții îmbrăcați în faianță, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
carne gătită de pe Friedrichstrasse și am cumpărat pentru amândoi o farfurie de supă de linte. Stând în picioare la una dintre micile tejghele, le-am privit pe gospodinele berlineze stând la coadă să-și cumpere cârnați, care erau încolăciți pe tejgheaua lungă de marmură precum arcurile ruginite ale unei mașini enorme, sau agățați, în mănunchiuri mari, de pereții îmbrăcați în faianță, ca niște banane prea coapte. O fi fost Becker însurat, dar încă se mai uita după femei, căci făcea câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
putut aduce aminte de cineva care a lăsat cufărul din piele albastră. Cel mai înalt dintre ei, un bărbat purtând cel mai lung halat de lucru de culoare kaki și care părea să fie șeful celorlalți, scoase un caiet de sub tejgheaua placată cu metal și mi-l aduse. — Probabil că, înregistrați numele și adresele celor care lasă bagaje la voi, i-am spus eu fără mult entuziasm. Ca regulă generală, criminalii care își lasă victimele la biroul de bagaje din gări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
participării la concursuri, câștigării unor premii de elocință sau de retorică, de poezie sau de gimnastică? Ți se schimbă viața în esența ei dacă ești cunoscut sau recunoscut când traversezi piața publică, când treci pe străzile cetății sau întârzii în fața tejghelei negustorului de pește? Panglicile, medaliile și titlurile îți fac oare existența mai ușoară, mai plăcută? Sau toate acestea nu-s decât vanități și goană după vânt? Antiphon conchide că este inutil să-ți irosești timpul și energia în asemenea simulacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
O sută de votcă sau coniac, baștane, ce ai p’aci! Ceva tare să fie... - Îmi pare rău... nu pot să te servesc. - Cum adică? Am bani... Ia! a ripostat Cartuș, scotocind nervos prin buzunare și trântind câteva bancnote pe tejgheaua lucioasă. Dacă nu aș ști cine te-a trimis aici, te-aș scoate afară în pumni, omule, chiar de a-i cere „pe canga” (în genunchi, n.a.). Ieși, până nu pun paza pe tine. Ai auzit? Valea, „puxtikoruk” (pătlăgea vânătă
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
rupea destul de bine românește. Acesta, inflexibil, l-a țintuit cu privirea, hotărât să-l de afară cu forța, dar l-a văzut atât de tulburat încât l-a prins mila de el. A luat trei bancnote din cele aruncate pe tejghea și i-a dat o sticlă ce nu prețuia nici jumătate din valoarea lor. Apoi, clătinându-și capul a milă și a dezgust, l-a urmărit cu privirea până a ieșit din local... Ajuns afară, plin de furie și cu
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
unii-s prea puține . Alții cu punga mai grea, nu găseau ce le plăcea , că ... vezi ! la euroii lor grei, nu prea e marfă de ei . Dar, oricum e-nghesuială . Cei mai mulți ... au punga goală . Puțini sunt lipsiți de snob ! După tejghea ... Domna-n mov ! O mică ... nedumirire ? Fiecare-avea-n gândire speranța că-și umple coșul . Doamna-n mov ... era Domnița de ieri în roșu ! ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Domnița în mov, poezie de Ion I. Părăianu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN
DOMNIŢA ÎN MOV, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363933_a_365262]
-
Și el, Sinu, o urma fidel, asemenea câinelui care se ține de cel care-i asigură confortul, mai cu seamă în magazinele de confecții, unde aceleași obiecte, aproape fără semnificație, erau aranjate ostentativ și apetisant în vitrine sau chiar pe tejghea. Cum ajungea Sara să le atingă, mărfurile acestea deveneau altele. Ca după un ritual ezoteric. Din nume comune parcă deveneau nume proprii. Parcă nu mai erau aceleași pulovere, aceleași furouri, aceleași sutiene, aceleași desuuri, aceleași rochii sau aceleași fuste. Toate
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
si goală fără vre-un copac sau tufa să-i știrbească netezimea. Și în acest loc unde nu creșetea nimic în afara ierburilor, oamenii trăiau doar din comerțul cu plantele medicinale. Aproape fiecare casă avea magazin în care erau etalate pe tejghele sărăcăcioase dar bine îngrijite și curate, fel de fel de leacuri băbești. Unele erau obținute prin macerarea plantelor sau a rădăcinilor ascunse de razele soarelui, în timp ce altele erau prafuri obținute din flori și muguri de copaci înalți scăldați de vânturile
TÂRGUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363018_a_364347]
-
nimeni în ast târg uitat de lume. Și evident că m-am întrebat ... totuși ei de ce fac toate astea ? Dar la urma urmei mi-am spus "este viața lor" ce mă interesează pe mine ? Și am continuat inspecția mea printre tejghele, leacuri, prafuri și licori. Analizând mărfurile am sesizat că nimeni nu vindea lucru curat preluat din natură. Toate erau amestecuri în legea fiecăruia dintre cei ce vindeau. Fiecare din ei avea o rețetă magică cu puteri vindecătoare. Ce am constatat
TÂRGUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363018_a_364347]
-
În partea dreaptă, la o alta casă, un cuplu pitoresc face comenzi peste comenzi. Vor ba una, ba alta. Ba în altă pungă, ba sa fie de pui, ba nu de pui. Ba nu, că vrea în cutie! Băiatul de la tejghea se zăpăcește. Sunt atentă la cum decurge treaba. Pe vremuri aveam un al doilea job la o alimentară, deci cunosc ”modelul”. Te zăpăcesc de cap, cerând când una-când alta, apoi refuză și o iau de la capăt cu scopul de a
NU VĂ LĂSAȚI INTIMIDAȚI! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363349_a_364678]
-
merci! Am bani. Eu lucrez, nu ca voi! N-aștept ajutor social, nu cerșesc și nu fur. -Ce lucrezi, făăăă? Nu-i mai răspund idioatei, sunt deja o găleată de nervi și în plus urmează să fiu servită. Doamna de la tejghea îmi ia comanda și-mi spune să nu mă enervez că ... ”așa fac ăștia întotdeauna”. Replica ei liniștitoare mă agită mai tare. -Foarte rău! De aia am ajuns unde-am ajuns, de aia ne consideră Europa cum ne consideră, pentru că
NU VĂ LĂSAȚI INTIMIDAȚI! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363349_a_364678]
-
bâlci, niște românași de ai noștri. Nu am intrat cu ei în vorbă. Copiii aruncau cu mingii din cârpe să dărâme niște cutii de conservă din tablă, așezate una peste alta în formă de piramidă la o mică distanță de tejghea. Obișnuitele noastre fleacuri românești de bâlci. Lipseau totuși cei care să joace alba - neagra cu norvegienii. Câștigul celor îndemânatici erau niște cravate mari și late, în culori stridente, pe care aveau imprimate diverse înscrisuri hazlii. Și feciorul lui Bogdan avea
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
cameră era de 3 ori mai mult. Taxiul oprește chiar în fața intrării de la hotelul Ruby. Aparatul de marcaj arată 12 dolari singaporezi. Plătesc, cobor, îmi iau bagajele și intru în holul somptuos al hotelului. Sunt întâmpinat de câteva zâmbete din spatele tejghelei de la recepție. Scot pașaportul și îi comunic recepționerului codul de rezervare primit de la „Agoda”. Acesta mă găsește foarte repede în computer și după ce completez o fișă cu câteva date personale îmi dă un card electronic pe care este tipărit numărul
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
de acea animală dezgustătoare, care este ... nu, copitate bilingve ce sînteți - își apostrofa el auditoriul; nu soacre, ci scroafe, ceea ce, ca să ne delimităm dracu știe de ce, da' o facem și gata! gafa e gafă și vaca e vacă. Crîșma înlemnea. Tejgheaua, pe care se uscau halbele în lumina difuză a becului chior, ce crea clarobscurul (hai sictir! zicea Hathor din Denderah, zeița iubirii), troznea impresionată. Scenă clasică pentru tejghea. Un ceai pentru sentimentele gingașe! Ba pe mă-ta! Lichiorul duhnea a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
facem și gata! gafa e gafă și vaca e vacă. Crîșma înlemnea. Tejgheaua, pe care se uscau halbele în lumina difuză a becului chior, ce crea clarobscurul (hai sictir! zicea Hathor din Denderah, zeița iubirii), troznea impresionată. Scenă clasică pentru tejghea. Un ceai pentru sentimentele gingașe! Ba pe mă-ta! Lichiorul duhnea a sirop de zmeură stricat și a cearceafuri ude, grele ca o pînză de corabie, stoarse de Aureliano și de tînăra mulatră cu sîni de cățea, Ignatio își boteza
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
a căsătorit cu preotul Berca la Calomfirești - Alexandria. Ei au vândut-o ajungând în cele din urmă la familia brigadierului silvic Neagoe care ulterior a stricat-o. Dar, am uitat să-ți spun că din prăvălie, în partea dreaptă după tejghea era o ușă care dădea într-un spațiu, o sală de 5 m. pe 2,5 m. de unde pătrundeai în beciul casei, destul de mare cu bolți, zidite pe grinzi groase de fier în forma literei „u”, destul de solide, pentru a
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
din bancă și cu ce mai strânseseră părinții, hanul Hiru a fost demolat - mai ales că partea din față fusese confiscată de cooperativă, transformată în magazii, loc propice pentru dezvoltarea șobolanilor. Ne uitam pe fereastră noaptea cum dansau șobolanii pe tejghele. Într-o noapte au ros o pereche de bocanci uitați la ușă. Era groaznic. Tata, Costică Hiru, fusese chiabur pentru averea moștenită: casă, mașină, pământ, chiar „dușman al poporului”, cum era descris de oficialități în caracterizările necesare nouă, copiilor la
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
Gică Petrescu? Amintirile, oaspeți ai românului care aleargă azi un pas înainte, doi înapoi! Sunt rare amintirile când e vorba despre artă, din singura cauză a dramei românești, iar cele ce răzbat nu capătă glas! Toată țara e azi o tejghea cu CD-uri piratate, cele mai multe cu încercări de muzică pe care o cântă oricine, interminabilă, când tace unul, începe altul la fel. Însă ce și cum a cântat Gică Petrescu, nu cântă nimeni! Dacă dispare în norul modei un cântec
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
nu suportă nici un miros din zonă, are ce are cu restaurantele cu profil indian, chiar lângă ăsta pescăresc este unul, intrăm, doar o masă ocupată din cele vreo opt în total, cu doi bărbați negricioși, tineri și grăsuți, unul la tejghea altul la bucătăria aflată în spate, cu mustăcioară ca Raj Kapoor-ul copilăriei mele din “Vagabondul”, cu muzică indiană în surdină venită de la un televizor de deasupra barului, dar în local nu se servea alcool, alte sticle cu alte conținuturi, la
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
stăpână?” se întrebă nedumerită doica și oftă din toată inima. Careta ieși din han străbătând Ulița cea Mare a Șelarilor, în strigătul vânzătorilor de mărfuri, care își lăudau, cum se pricepea fiecare, produsele expuse. Mătăsurile, pânzele de Damasc întinse pe tejghele, îți luau ochii cu culorile și imprimeurile lor vii, care te îmbiau să le pipăi țesătura, simțindu-le parcă răcoarea. Prăvăliile ticsite cu tot felul de produse își așteptau, sub copertinele lăsate, clienții. Străzile înguste, stropite des de copiii de
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]