544 matches
-
sosește timpul în slăvi să-și ia avântul". Imaginea țâșnește odată cu posibilul semnificabil al venirii în lume. În lumea poemului, ceea ce se spune se arată totodată, apare ca imagine ieșită din ascunsul inaparent. Zborul înalt de aripi nu e consecința teleologică a unui act cauzal; el e păstrat ca posibilitate pură, preexistentă actului ca atare, în disponibilitatea deschiderii și a creației. Sosirea timpului se află cu netimpul eternității într-un raport de coincludere ontologică. A ne întreba când și de unde sosește
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu Verstehen, "dihotomia metodologică" dintre Naturși Geisteswissenschaften 62 este sugestiv prin el însuși, trimițând la ideea de "clarificare".) Fenomenele primesc o explicație tocmai prin legile constatate. Și anume, "o explicație cauzală", așa cum o definește von Wright, diferențiind-o de "explicația teleologică" atunci când compară în termeni cam derutanți ("galileană" și "aristotelică") cele două mari tradiții metodologice manifestate în istoria ideilor 63. Ținând seama însă de faptul că, potrivit lui von Wright, "orice explicație cauzală, prin legi, este principial simetrică cu predicția"64, trebuie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
separație dintre cele două tipuri de științe, acum ne mulțumim să subliniem doar că așa cum rezultă deja din precizările anterioare unul dintre dezacordurile majore dintre Dilthey și pozitiviști rezidă în diferențierea metodologică dintre comprehensiune și explicare, altfel spus, dintre "explicația teleologică" și cea "cauzală"162, ca să mai trimitem o dată la distincția lui von Wright. Pe această distincție se bazează, în fond, deosebirea dintre Geistesși Naturwissenschaften, care "nu este în primul rând o deosebire de domenii", ci una de abordare 163, ceea ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în istorie>>"214 . În legătură cu aceste afirmații subliniem că M. Florian trece totuși cu vederea cel puțin o deosebire esențială, relevantă pentru înțelegerea celor două orientări ale gândirii. Conceptele romantice de Erlebnis și Verstehen dezvoltate de tradiția hermeneutică vizează "o explicație teleologică, intențională" (pentru lămuriri în privința reprezentativității trăirii și a criteriului istoricității vezi nota precedentă) și presupun sesizarea condițiilor care fac dintr-o epocă, dintr-o cultură o totalitate ireductibilă, o configurație (Gestalt) valabilă în propria-i temporalitate. Or, în acest sens
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
D. Vasile, p. 29. 63 "Tradiția galileană în știință merge paralel cu progresul punctului de vedere cauzal-mecanicist, în eforturile omului de a explica și prevedea fenomenele, iar tradiția aristotelică se îmbină cu eforturile lui de a înțelege faptele în mod teleologic sau finalist" (ibid., p. 26). Când vorbim despre o terminologie oarecum derutantă, avem în vedere mai ales faptul că von Wright consideră că tradiția galileană își "are obîrșia" chiar în Platon (ibid.). 64 M. Flonta, Notă introductivă la ibid., p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o determinare cauzală. Ele au o determinare intențională fiind îndreptate spre realizarea unui anumit țel. Stabilirea intenției ne oferă înțelegerea acțiunii. Prin corelarea lor cu entități cum sunt motivele și intențiile, acțiunile vor primi, spre deosebire de evenimentele din lume, o explicație teleologică. În opoziție cu explicația cauzală, explicația teleologică nu are nimic comun cu predicția sau cu retrodicția evenimentelor viitoare sau trecute. Validitatea explicației teleologice nu depinde în nici un fel de adevărul anumitor corelații legice" (M. Flonta, Notă introductivă la G. H.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
intențională fiind îndreptate spre realizarea unui anumit țel. Stabilirea intenției ne oferă înțelegerea acțiunii. Prin corelarea lor cu entități cum sunt motivele și intențiile, acțiunile vor primi, spre deosebire de evenimentele din lume, o explicație teleologică. În opoziție cu explicația cauzală, explicația teleologică nu are nimic comun cu predicția sau cu retrodicția evenimentelor viitoare sau trecute. Validitatea explicației teleologice nu depinde în nici un fel de adevărul anumitor corelații legice" (M. Flonta, Notă introductivă la G. H. von Wright, Explicație și înțelegere, p. 6
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lor cu entități cum sunt motivele și intențiile, acțiunile vor primi, spre deosebire de evenimentele din lume, o explicație teleologică. În opoziție cu explicația cauzală, explicația teleologică nu are nimic comun cu predicția sau cu retrodicția evenimentelor viitoare sau trecute. Validitatea explicației teleologice nu depinde în nici un fel de adevărul anumitor corelații legice" (M. Flonta, Notă introductivă la G. H. von Wright, Explicație și înțelegere, p. 6). De asemenea, mai reținem că din punctul de vedere al lui M. Riedel, "monismul metodologic" (adică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
arată că Droysen "subordonează istoria ordinii morale a lucrurilor" și mizează pe "conceptul ideilor care acționează în istorie", pe "o teleologie externă existentă în conexiunea istorică"27. În schimb, pentru Dilthey este prioritară imanența vieții: sufletul însuși are o structură teleologică ("corelația structurală a vieții psihice are un caracter teleologic"28), iar în ceea ce vom numi modelul triadic al cunoașterii realității (vezi III, 4) componenta practică este plasată abia după cea reală și cea teoretică, fiind socotită "o a treia și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și mizează pe "conceptul ideilor care acționează în istorie", pe "o teleologie externă existentă în conexiunea istorică"27. În schimb, pentru Dilthey este prioritară imanența vieții: sufletul însuși are o structură teleologică ("corelația structurală a vieții psihice are un caracter teleologic"28), iar în ceea ce vom numi modelul triadic al cunoașterii realității (vezi III, 4) componenta practică este plasată abia după cea reală și cea teoretică, fiind socotită "o a treia și ultimă corelație", care "e fundamentată pe conștiința valorilor vieții
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
din cauza acestor diferențe, Dilthey evită să vorbească explicit despre apriorism în cazul său și preferă conceptul de structură sufletească. Aceasta apare ca o categorie flexibilă, constituită și reconstituită istoric, în condițiile în care autorul consideră că viața psihică este structurată teleologic. Ea nu este nicidecum izolată. Dimpotrivă, Dilthey are în vedere "contextul structurii sufletești" (seelischer Strukturzusammenhang), ceea ce dovedește mobilitatea și adaptabilitatea acestei categorii, a cărei configurație deschisă și variabilă ne trimite din nou cu gândul la faptul că istorismul se plasează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
astă dată se caută "cunoașterea pentru ea însăși". În aceste condiții, comportamentul filozofic aristotelic se caracterizează prin "atitudinea teoretică a conștiinței", astfel încât, ca metafizică, filozofia tinde să fie "o știință universală a existenței". Promovând "o teorie a cunoașterii" pe baze teleologice, Aristotel îi conferă filozofiei o nouă dimensiune: "ca unitate a științelor, ea reflectă conceptual corelația obiectivă a realității" (s.n.)148. În acest fel, Stagiritul îi subordonează filozofiei științele particulare. Dilthey vorbește în continuare despre "școlile filozofilor", unde "discuția asupra principiilor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este o filozofie a hiatusului repetabil (vezi II, 2). Fiecare sistem exprimă o singură soluție filozofică; fiecare sistem e "parte a unei totalități" (iar "întregul adevăr" se află doar în totalitate), fiindcă fiecare parte, "prin limitarea ei, trimite la corelația teleologică de care este condiționată". Filozofia își găsește funcția proprie într-o "corelație a scopurilor sociale", pe care o influențează la rândul ei, iar modul în care se achită de această sarcină prin fiecare dintre pozițiile pe care le adoptă este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
planuri deosebite, ca în idealismul libertății" unde există pe de o parte lumea, iar pe de alta creatorul ei -, ci unul singur, armonizat de acel principiu superior 182, pentru că, socotește Dilthey, fenomenele au în ele ceva imanent și răspund "cauzalității teleologice din conștiință"183. Ultimul tip de viziune asupra lumii este idealismul libertății, reprezentat de Anaxagoras, Socrate, Platon, Cicero, speculația creștină, Kant, Fichte, Maine de Biran și Carlyle. Cum aici prevalează voința, este proclamată "independența sau transcendența spiritului în raport cu natura"184
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca sens al procesului universal" (ibid., pp. 102-103), idee ce ilustrează o dată în plus teza lui Dilthey despre discontinuitatea epocilor. Reprezentanții acestei orientări sunt urmați de Lotze, care se apropie de Herder "atât în ceea ce privește conexiunea dintre cercetarea cauzală și cea teleologică, cât și în ceea ce privește realismul care le slujește doar indivizilor și evoluției lor" (ibid., p. 103). 117 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 69. 118 Ibid., p. 102. Pentru întregul context al acestei afirmații vezi III, 3. 119 Ibid., pp. 69-70
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ne reglăm afectele". Atunci putem abstractiza "contextul trăirilor" sub forma conceptului de "psihic", ridicat la rangul de "subiect logic al judecăților și discuțiilor teoretice" din științele spiritului.71 Abia acum devine limpede de ce Dilthey susține că viața psihică este structurată teleologic (vezi II, 2Ba și III, 4). Ajunși aici, ne vedem obligați să revenim la ideea apriorismului lui Dilthey. Ceea ce ne determină să o reluăm este faptul că pornind de la aspectele abia menționate, traducătorul și comentatorul lucrării din care tocmai am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
insistăm asupra evidentei complementarități a conceptelor de Zusammenhang și pars pro toto. La rândul lor, structurile psihice sunt prinse într-un agrenaj social, istoric și cultural, într-un anumit context de viață, astfel încât, pe lângă corelația individuală, există și o corelație teleologică a structurii (vezi și III, 4). Impunând valori și reguli, aceasta din urmă are mai mult un caracter normativ; odată cu ea, survine o altă serie de condiționări care exclud de asemenea ideea unui transcendentalism tradițional al trăirii ca unitate fundamentală
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
funcții politice, religie, artă, filozofie, știință"102 un întreg a cărui coeziune este asigurată de un Zeitgeist dominant. Contextualizând părțile în această manieră, ajungem la "semnificația" faptelor (Bedeutung), ne ridicăm deasupra diversității derutante a fenomenelor cercetate și obținem acea "explicație teleologică" specifică științelor spiritului în interpretarea lui von Wright (înțelegem acțiunile identificându-le intențiile vezi I, 2C și I, 3F, mai cu seamă nota 155). Gadamer sesizează absolut judicios noutatea punctului de vedere avansat de către Dilthey: semnificația nu mai este "o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
exegeză" și constituie astfel "adevăratul fundament al științelor spiritului"103. Procedând în acest mod, obținem o viziune integrală și integratoare: "Orice sistem cultural constituie o totalitate care are la bază ceva comun"; creând un produs, totalitatea însăși are "un caracter teleologic"(s.n.)104, afirmă Dilthey în Der Aufbau... De aceea, Gadamer observă că punctul de plecare al interpretării hermeneutice asupra semnificației trebuie pus în legătură cu autoexegeza vieții: Idealitatea semnificației nu trebuie atribuită unui subiect transcendental, ci ea crește din realitatea istorică a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cum și în ce măsură Dilthey le conferă acestora un fundament psihologic. El promovează o "psihologie comprehensivă" (verstehende Psychologie), adică o psihologie descriptivă (ce analizează corelațiile vieții sufletești), comparativă (care stabilește pe baza experienței niște tipologii umane), structurală (care are un caracter teleologic) și structurantă (care constată corelațiile și "uniformitățile" ce survin în viața sufletească, alcătuind o structură psihică), singura capabilă să înfățișeze plenitudinea vieții. În Ideen über eine beschreibende..., Dilthey arată că spre deosebire de psihologia "explicativă" cea "descriptivă rupe descrierea și analiza conexiunilor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ipotetică; ea reducea ansamblul psihic la o asociere de funcțiuni, îndepărtându-se de concretețea vieții psihice individuale și stabilind "o mecanică sufletească"144. Totodată, Vianu arată că pentru Dilthey, sufletul nu este "o colecție de stări elementare", ci "o structură teleologică", "nu este amorf, ci are o formă", nefiind condus doar de "cauze eficiente, mecanice", așa cum se întâmpla în vechea psihologie bazată pe legea asociației de idei. În psihologia structurală, sufletul se conduce după "cauze finale, adică după scopuri". Deși aici
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aici scopul se corelează cu valoarea, nu cu intenția, apreciem că prin termenii discuției, Vianu prefigurează în cursul de Filozofia culturii din care reproducem citatele, publicat în 1943 distincția operată în 1971 de către von Wright între "explicația cauzală" și cea "teleologică"145. Din perspectiva acestei distincții care, după cum am văzut deja, apare clar încă de la Dilthey, odată cu stabilirea raportului dintre Naturși Geisteswissenschaften -, credem că ar fi interesant de făcut o comparație metodologică între cele două tipuri de psihologie. Diferențele de metodă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
viziunea lor de ansamblu, cât și rezultatele la care au ajuns. Așadar, forma, configurația sufletească explică în continuare Vianu "rezultă din convergența tuturor seriilor de fenomene sufletești către un scop", a cărui "unitate dă forma vieții sufletești" (s.n.). Fiind structurate teleologic, sufletele noastre tind să afirme, fie și inconștient, o anumită valoare, iar "urcarea acestei valori în conștiință este o datorie a vieții și personalității, menită să dea structurii sufletului consistența ei deplină."146 Construcția metafizică nu face apoi decât să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de semnificări și resemnificări ale momentelor vieții acestuia" la "corelația întregului istoric"172. Credem că putem identifica în conceptul de Zweckzusammenhang punctul de articulație a unei asemenea treceri, fiindcă acesta este operatorul metodologic prin care se realizează corelația dintre structura teleologică a sufletului (ca parte), care este ea însăși o corelație, și corelația scopurilor la nivelul întregului, proces asupra căruia am stăruit deja în subcapitolul precedent. Puțin mai sus am văzut că Riedel vorbește despre "principiul imanenței comprehensiunii". Această imanență se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
științei, ori nici una"174. La filozoful hermeneut întîlnim, așadar, o comprehensiune imanentă, ceea ce înseamnă, evident, mai mult decât metafizica "pozitivistă", "imanentă" la care se referă Mircea Florian (vezi I, 3D). O asemenea comprehensiune are la bază o conștiință psihologică structurată teleologic, care pleacă de la singularul vieții, de la Lebenserfahrung (fără a omite aici acele presupoziții despre care am vorbit deja175), și ajunge la principii, la uniformitățile abstracte, pentru a afirma și a realiza prin dinamismul istoricității corelațiile și valorile vieții. Sufletul trebuie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]