3,283 matches
-
pe cerințele unui ocupant străin. Exemplificările pentru ultima clasă sunt de prisos, căci e vorba de cazuri notorii. Ele se situează îndeobște între teroare și meschin calcul pragmatic, între "temniță și Academie". În situația simpatizanților extremei drepte, nu funcționa nici temnița nici Academia, deoarece era vorba de o mișcare ce, în perioada în care atrăgea elita intelectualității românești, nu se afla la putere, fiind, din contra, persecutată de autorități. Așadar, unde e oportunismul, unde e carierismul, unde "răsplata jertfei patriotice"? Am
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
În realitate, el a pledat pentru critica stalinismului și pentru reformarea Partidului Muncitoresc Român care însă îl exclude din rândurile sale în 1956. În octombrie 1958 este arestat și peste un an va fi condamnat la 25 de ani de temniță grea, pentru "uneltire contra ordinii de stat" și "tentativă la crimă de trădare de patrie". Aceste crime le-ar fi comis scriind o satiră tăioasă la adresa regimului de democrație populară, și, pe deasupra, încercând s-o trimită la Paris, spre publicare
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
lor": Mozart, Celine, Rimbaud, Verlaine, Leonardo da Vinci, Dostoievski, Bacovia, Urmuz, Proust, Kafka etc... Cu o compasiune acidă, contemporanul nostru ne încredințează: "îi zăresc limpede cum stau confuzi, trecători, mărunți, păcătoși, cum stau pe veci condamnați, închiși ca-ntr-o temniță transparentă și definitivă în biografiile lor dezamăgitoare". Foarte posibil. Dar nu cumva se poate desluși aici și o subiacentă problemă a celui straniu dezamăgit de propria viață, cu simțămîntul atît de tăios că ar fi fost "pus greșit în corpul
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
în blugi. Din prima clipă m-au izbit perfecta sa naturalețe, bunul simț și ironia superioară. Într-o vreme a tuturor răfuielilor, când eroii și anticomuniștii viscerali apăreau ca ciupercile după ploaie, Adam Michnik (care a petrecut 6 ani în temnițele comuniste) vorbea fără nicio crispare despre trecut. Fiecare judecată a sa desfăcea problema aflată în discuție până la ultimele nuanțe. Dacă cineva spunea despre un lucru că este alb, Adam Michnik îl contrazicea instantaneu cu o mulțime de argumente. Dacă despre
Lecția lui Adam Michnik by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7130_a_8455]
-
numărul șamanilor a scăzut dramatic. Mulți din ei au fost băgați în închisori, alții - nimiciți. Ultima arestare pe care mi-o mai amintesc avu loc în anul 1955. Mai umblam la școală. Atunci, fuseseră arestați trei șamani și aruncați în temniță. Eu tocmai mă aflam în iurta unuia dintre ei.... Dar au fost și din cei care nu au cunoscut arestul. Este chiar cazul Pürevei, soția fratelui meu mai mare. Din câte știu, avea frică să facă așa ceva însuși ministrul de
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
care există scena povestită de Dimitrie Cantemir a intrării regelui polonez Sobieski în Iași, cu versurile ironice crezute de Iorga populare, și Constantin Brâncoveanu, conținând un anacronism (oricum neașteptat la Iorga, chiar dacă probabil intenționat) prin introducerea lui Ienăchiță Văcărescu în temnița de la Edicule unde își aștepta decapitarea domnitorul, deși poetul se naște în 1740, iar Brâncoveanu e mazilit și ucis în 1714." (pag. 474) Dacă, în rudimentele poligrafice ale lui Iorga, Manolescu putea încă opera eficient cu judecăți de gust și
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
dulce și rătăcindu-se așa cum o sfântă și-ar da sărutul cuprinsă de cel mai divin extaz și într-o solemnă înfiorare săruta săruta membrul Iar eu cu gândul la alți bărbați mi-era milă de ei săracii ținuți în temnița lumii Imperiul meu se-întindea peste toată plaja pustie cu toate simțurile-n alertă Ea îmi săruta membrul Iar capitolul cu verbul a fi și misterul de-a exista și dezacordul de a iubi ca valurile se potoleau murind pe
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
peste cal nici când îi cășunează contra structuralismului, potrivit cu credința în fertilitatea "incertitudinilor" și a dreptului la "părere întemeiată pe rezervă și prudență. Doctrina sau metoda i se arată ca "o nouă scolastică", de o erudiție pedantă: "Structuralismul, închis în temnițele propriului său limbaj, dependent de stilistica sa ca de un drog, poate cu timpul deveni o formularistică, o idolatrie, un marș în cerc închis (aidoma plimbării în țarcuri a deținuților din pușcării). În loc de a fi o tălmăcire, o dare în
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
evalueze prin filtrul sensibilității lor morale, contribuind totodată la limpezirea conștiinței semenilor lor". Dintr-o atare privilegiată familie spirituală au făcut parte Gheorghe Brătianu, Vasile Pârvan, Vasile Voiculescu, Nicolae Steinhardt, Constantin Noica, Dimitrie Gusti, Anton Dumitriu, episcopii greco-catolici, uciși în temnițele comuniste pentru că nu și-au abandonat credința, azi îl putem nominaliza ca membru al său pe Mihai Șora. În acuzată deosebire de aceștia, consideră Doina Cornea, "celor care au urmat, începînd cu anii 1950, chiar și atunci cînd s-au
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
epurările din armată și ale funcționarilor publici, reprimarea manifestației proregaliste, plecarea forțată a Regelui, na- ționalizările, trecerea la cartelele de alimente și la hainele cumpărate „pe puncte”, apoi valurile de arestări, deportările, Canalul, procesele politice soldate cu ani lungi de temniță. S-a înstăpânit, spune Annie Bentoiu, „experimentarea fricii”, au urmat nenumăratele dezamăgiri și cedări, cu atât mai multe și mai dramatice cu cât prin alte părți, pornind, culmea!, tot de la Moscova, după moartea lui Stalin, se iviseră semne de „dezgheț
O retraversare a infernului (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4918_a_6243]
-
devenind obiect al vorbelor celorlalți. Încarnându-se și descărnându-se succesiv. Unul dintre ele, cel mai important în ordine narativă, ar putea trece totuși neobservat. E vorba de fostul comisar Robert Buchet, întâlnit de fostul preot greco-catolic Gabriel Brodea într-o temniță comunistă. Aflând câte ceva (dar foarte puțin) despre convulsiile din sat, acesta demarează, în celulă, o adevărată anchetă. N-are probe, n-are la dispoziție rapoarte de medicină legală. Calculele lui sunt exclusiv mentale. Se sprijină pe propriile întrebări. Elimină părțile
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
și ceilalți! Eu nu țin evidența gesturilor mele de bunătate, fir-ar să fie ce naiba Doamne e imposibil! Totul mi s-a dus! dintr-un capăt în altul, cu forța, cu binișorul... dovada: faci bine și te-alegi cu nimic! Temniță în final! Normal! - Ți-a plăcut! - E posibil! - Ai dreptate! - Unde e meritul? N-au decât, așa le trebuie! Reflectez acum, e momentul, mă uit la ei. V-am întrerupt povestirea. Lumea nu s-a purtat prea frumos cu mine
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
de poziție de la Uniunea Scriitorilor, un reper democratic. În plus, o bună parte din poezia sa rămânea interzisă. Volumul lui N. Steinhardt, dincolo de o personală exegeză a liricii lui Bogza, s-a vrut și un protest abil al monahului față de temnița spirituală în care fusese depusă această operă și, totodată, o discretă, dar eficientă manifestare de solidaritate cu curentul democratic din rândul breslei. Întreaga analiză a poeziei lui Bogza constituie, după cum subliniază George Ardeleanu în studiul introductiv (sugestiv intitulat Un Poem
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
și supus regimului de exterminare de la Sighet, unde va muri pe 31 decembrie 1950. Deși mort, în 1951 i se va întocmi dosar penal pentru activitatea gazetărească din perioada interbelică și va fi condamnat în 1952 la 15 ani de temniță grea și 10 ani de degradare civică. Manoilescu scrie așadar o carte pornită dintr-o experiență proprie, nu din lectura cărților de specialitate. Mai mult, tomul are o indirectă încărcătură testamentară, fiind scris între 1946 și 1947 și reprezentînd prin
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
pofta de a ucide, solidul, bine antrenatul colonel mai are o slăbiciune: îi plac femeile și și-ar dori o partidă de amor fie cu matadora, fie cu o chelneriță nurlie. Urgent. Iar după aceea, să le târască într-o temniță, unde ele (sau măcar una) să-l implore să le cruțe viața. Chelnerița: Aura Estrada. Colonelul îl omorâse în chinuri, arzându-l de viu, pe frățiorul de 14 ani care încerca să apere ogorul familiei. Aura intrase în trupele de
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]
-
nu te poți apropia de Sfintele Taine, dacă mai întâi nu ți-ai iertat dușmanii. Nu este greu, o știu din experiență. Or, în ceea ce mă privește personal, eu nu i-am iertat doar ca exponent al creștinilor din fostele temnițe comuniste, ci personal. Adică - și ier-tați-mă că vă fac această mărturisire - sigur am trecut și eu, ca mai toți dintre deținuți, prin camerele de tortură, din care ieșeai aproape zdrobit. Ieșeai așa, o grămadă de carne sângerândă și te uitai
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
tablou al falsului teratologic pe care l-a întruchipat puterea comunistă. Sub lozinca fariseică a „eliberării” omului, siniștrii aventurieri ce ne-au condus sub îndelungata-i durată au instituit un sistem al terorii fără precedent pe meleagurile noastre, începînd cu temnițele mult lărgite și înmulțite spre a cuprinde cît mai multe victime pînă la obligativitatea obștească a însușirii doctrinei roșii. Între cei doi poli ai înrobirii, practic nu exista scăpare. Represiunea polițienească și judiciară se împletea cu mutilarea sufletelor, cu „morala
Sub comunism, cum se cuvine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5947_a_7272]
-
din care făcea parte și Geo Bogza). Dacă datarea călătoriei este exactă, ar rezulta că, între timp, situația lui Tudor Vianu se îmbunătățise (în fața autorităților comuniste). Ion Vianu subliniază faptul că profesorul, după ce fusese închis în țară multă vreme, în „temnița obștească", ieșea atunci, pentru prima oară, din țară. (continuare în numărul viitor)
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
cei pe care nu-i iubea. Câtă parte de căutare a gloriei, a notorietății depline, respectabile era în gestul lui și câtă parte de sacrificiu nu pot spune, nimeni nu poate s-o facă. Închis în țară multă vreme, în temnița obștească, călătorea acum peste mări și țări. Într-o vreme când pământul era încă întins, iar depărtarea transforma mitic continentele, voiajul în India, în toamna lui 1956 - mai bine de o lună a petrecut-o acolo -, ni s-a părut
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
ar face bine să reflecteze, între multe altele, și la acest coșmar... Petre Pandrea face parte, se știe, dintre scriitorii cei mai vitregiți de soartă, după 1944. Om de stânga și, în timpul democrației, avocat al comuniștilor, va fi condamnat la temniță grea, de unde va fi eliberat printre ultimii, de-abia la amnistia generală din 1964. Va mai trăi trei ani după eliberare, izbutind să publice o singură carte, chiar în anul în care avea să plece la cele veșnice. Este vorba
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
este edificator în această privință. Ceea ce dă un mare sens răzbunării lui Edmond Dantès, metamorfozat în Conte de Monte-Cristo, după numele unei insule a comorilor pe care a cumpărat-o, este paranoica lui convingere că lungul și absurdul prizonierat în temnița de la Chateau d'If îi dă dreptul să se considere la fel de atotputernic precum Dumnezeu. Patima bătrânului căpitan din Mercure este doar morbidă. Iar mimetismul transformă romanticul în romanțios și dă supraumanului nobil și emoționant din romanul lui Dumas un aspect
Nu tot ce se repetă semnifică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6268_a_7593]
-
Iorga desemnându-se printre adeversari. I-au fost aproape Mihai Eminescu și Tudor Arghezi, cu acesta din urmă stând în pușcăria Văcărești, în 1919, 11 luni încheiate. Slavici avea 71 de ani și un stagiu de un an (1888-1889) în temnița din Vaț (Vác) de lângă Budapesta. O recitire a publicisticii sale se impune, precum și o reevaluare în contextul epocilor. Acuzele de trădare, de punere în slujba celorlalți, vor veni repede în cariera de jurnalist a lui Ioan Slavici. Prima dată va
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
Gheorghe Grigurcu În versurile Simonei- Grazia Dima se percepe de îndată o tensiune între plasticitatea bogată, parcă torturată de-o senzualitate grea, și sensul (ori nonsensul) pe care l-ar putea revela. E ca o temniță voluptuoasă a celui din urmă. Ne-am putea gîndi la o sculptură reprezentînd musculaturi triumfale în încordarea lor care se silește a elibera o mișcare și totodată a o zădărnici. Are loc o competiție între trup și spirit al cărei
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
Gheorghe Grigurcu O figură legendară a detenției în temnițele comuniste: Grigore Caraza. Fiu al ținuturilor nemțene, d-sa a însumat 21 de ani de pușcărie și 2 ani de domiciliu forțat, ceea ce reprezintă un dramatic record. poartă așadar girul unei experiențe ieșite din comun. Dar ele nu constituie, în
Amintirile lui Grigore Caraza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5274_a_6599]
-
dramatism organic: „desenul stîngaci al sudorii/ peste sprîncenele castității rebele/ o dîră de sînge dintr-o apă a morții/ pe inul cămășii// prima menstră aduce cu ea macularea// te doare iar copilul necunoscut/ care ar vrea să se închidă în temnița trupului/ fără nume ca zeul// închizi ochii cît ocheanul îngăduie/ strîngerea lumii în cerc imperfectă/ sfîrșitul virginității - aproape// intri și tu ca toate femeile în rana cea mare” (Iepurele de curînd împușcat la gîtul fetiței). E feminitatea dintotdeauna, dar transpusă
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]