1,050 matches
-
În mesaj un r, unele litere șterse și un s. Eu citesc „relapsi”. De ce? Pentru că știm cu toții că relapsi erau vinovații care și-au mărturisit vina și care retractau, iar acești relapsi au jucat un rol deloc neglijabil În procesul templierilor. Templierii din Provins Își asumă cu orgoliu natura lor de relapsi. Sunt cei care se disociază de infama comedie a procesului. Prin urmare, se vorbește aici de cavalerii din Provins, relapsi, gata pentru ce anume? Puținele litere pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mesaj un r, unele litere șterse și un s. Eu citesc „relapsi”. De ce? Pentru că știm cu toții că relapsi erau vinovații care și-au mărturisit vina și care retractau, iar acești relapsi au jucat un rol deloc neglijabil În procesul templierilor. Templierii din Provins Își asumă cu orgoliu natura lor de relapsi. Sunt cei care se disociază de infama comedie a procesului. Prin urmare, se vorbește aici de cavalerii din Provins, relapsi, gata pentru ce anume? Puținele litere pe care le avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În vânt după riturile masonice, dar ele, caricatură burgheză a cavaleriei Templului, sunt totuși un reflex, oricât de degenerat, al acesteia. Iar unul dintre gradele masoneriei de rit scoțian este acela de Cavaler Kadosch, cavaler al răzbunării În ebraică”. „Bun, templierii se organizează În vederea răzbunării. Și pe urmă?” „Cât timp va dura acest plan de răzbunare? Mesajul cifrat ne ajută să Înțelegem mesajul În limba comună. Se cer șase cavaleri de șase ori În șase locuri, treizeci și șase Împărțiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ultimul rând zice «de trei ori șase Înainte de sărbătoarea Marii Desfrânate». Și aici e un joc numerologic, pentru că suma internă a lui 1944 dă exact 18. Optsprezece este de trei ori șase, iar această nouă mirabilă coincidență numerică le sugerează templierilor o altă enigmă foarte subtilă. 1944 e anul În care trebuie să se Încheie planul. În vederea a ce? Păi, În vederea anului 2000! Templierii cred că al doilea mileniu va marca venirea Ierusalimului lor, un Ierusalim terestru, Anti-Ierusalimul. Sunt persecutați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dă exact 18. Optsprezece este de trei ori șase, iar această nouă mirabilă coincidență numerică le sugerează templierilor o altă enigmă foarte subtilă. 1944 e anul În care trebuie să se Încheie planul. În vederea a ce? Păi, În vederea anului 2000! Templierii cred că al doilea mileniu va marca venirea Ierusalimului lor, un Ierusalim terestru, Anti-Ierusalimul. Sunt persecutați ca eretici? Din ură față de Biserică, se identifică cu Anticristul. Ei știu că 666, În toată tradiția ocultă, e numărul Fiarei. Acel șase sute șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dar știu un lucru. Că În acest arc de timp s-a petrecut un incident, iar planul nu s-a Îndeplinit, altfel, permiteți-mi, am fi știut-o. Și pot să Înțeleg și de ce. 1944 nu e un an ușor, templierii nu puteau să prevadă că atunci avea să fie un război mondial care urma să Îngreuieze orice contact.” „Scuzați-mă că intervin”, zise Diotallevi, „Însă, dacă Înțeleg bine, odată deschis primul sigiliu, dinastia paznicilor lui nu se stinge. Continuă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vreunei energii cosmice? Literatura privitoare la ea e nesfârșită, dar se identifică cu ușurință unele semnale imposibil de contrazis. Dacă domniile voastre citiți Parzival de Wolfram von Eschenbach, veți vedea că Graalul apare acolo ca fiind păstrat Într-un castel al templierilor! Eschenbach era oare un inițiat? Un imprudent care a dat la iveală ceva ce era mai bine să fie trecut sub tăcere? Dar asta nu e totul. Acest Graal păzit de templieri e definit ca o piatră căzută din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acolo ca fiind păstrat Într-un castel al templierilor! Eschenbach era oare un inițiat? Un imprudent care a dat la iveală ceva ce era mai bine să fie trecut sub tăcere? Dar asta nu e totul. Acest Graal păzit de templieri e definit ca o piatră căzută din cer: lapis exillis. Nu se știe dacă Înseamnă «piatră din cer» («ex coelis») sau «care vine din exil». În orice caz, e ceva care vine de departe, și unii au sugerat că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
coelis») sau «care vine din exil». În orice caz, e ceva care vine de departe, și unii au sugerat că ar fi putut fi un meteorit. În ceea ce ne privește, știm doar atât: o Piatră. Orice ar fi Graalul, pentru templieri simbolizează obiectul sau sfârșitul planului”. „Scuzați-mă”, am spus, „logica documentului ar cere ca la a șasea Întâlnire cavalerii să se afle lângă sau deasupra unei pietre, nu să găsească o piatră.” „Altă ambiguitate subtilă, altă analogie mistică luminoasă. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
radioactiv, eventual căzut din alte planete. Uitați-vă, de exemplu, În legendă, la misterioasa rană a regelui Amfortas... Pare un radiolog care s-a expus prea mult... Și, de altfel, nu trebuie atins. De ce? Gândiți-vă la emoția pe care templierii trebuie s-o fi Încercat când au ajuns pe țărmurile Mării Moarte, știți dumneavoastră, ape bituminoase foarte grele, pe care plutești ca o plută, și cu proprietăți curative... Poate c-or fi descoperit În Palestina un depozit de radiu, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ape bituminoase foarte grele, pe care plutești ca o plută, și cu proprietăți curative... Poate c-or fi descoperit În Palestina un depozit de radiu, de uraniu, pe care au Înțeles că nu-l pot exploata imediat. Legăturile dintre Graal, templieri și catari au fost studiate științific de un valoros ofițer german, vorbesc de Otto Rahn, un Obersturmbannführer SS care și-a dedicat viața meditând cu mare rigoare asupra naturii europene și ariene a Graalului - nu vreau să spun cum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dracu’ se numea. Trebuia readus la realitate. „Concluzia?” am Întrebat eu. „Domnule Casaubon, nu o vezi cu ochii dumitale? S-a vorbit de Graal ca de Piatra Luciferică, asociindu-l cu figura lui Bafomet. Graalul e un izvor de energie, Templierii erau păzitorii unui secret energetic și-și schițează planul lor. Unde se vor stabili sediile necunoscute? Aici, domnii mei” - și colonelul ne privi cu un aer complice, ca și cum am fi fost pe cale să conspirăm Împreună, „eu aveam o pistă, greșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la Napoli. Aceste patru loji ar fi trebuit să extermine toți monarhii și să distrugă puterea papei. De acord, Gassicourt era un exaltat, dar eu am pornit de la ideea lui pentru a stabili unde puteau cu adevărat să-și plaseze templierii sediile lor secrete. N-aș fi putut Înțelege enigmele mesajului dacă n-aș fi avut o idee conducătoare, e firesc. Însă o aveam, și era convingerea, fondată pe nenumărate evidențe, că spiritul templier era de inspirație celtică, druidică, era spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unde puteau cu adevărat să-și plaseze templierii sediile lor secrete. N-aș fi putut Înțelege enigmele mesajului dacă n-aș fi avut o idee conducătoare, e firesc. Însă o aveam, și era convingerea, fondată pe nenumărate evidențe, că spiritul templier era de inspirație celtică, druidică, era spiritul arianismului nordic pe care tradiția Îl identifica cu insula Avalon, sediul adevăratei civilizații hiperboreene. Știți, desigur, că diferiți autori au identificat Avalonul cu grădina Hesperidelor, cu Ultima Thule și cu Colhida Lânii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Avalonul cu grădina Hesperidelor, cu Ultima Thule și cu Colhida Lânii de Aur. Nu Întâmplător cel mai mare ordin cavaleresc din istorie este Toson d’or. Fapt prin care devine clar ce anume ascunde expresia «Castel». E castelul hiperborean unde templierii păstrau Graalul, probabil acel Monsalvat din legendă”. Făcu o pauză. Voia să-i sorbim cuvintele din gură. I le sorbeam. „Ajungem la cea de-a doua poruncă: păstrătorii sigiliului vor trebui să se ducă acolo unde se află acela sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
au făcut ceva cu pâinea. Indicația În sine e foarte clară: Graalul e cupa cu sângele lui Hristos, pâinea e carnea lui Hristos, locul unde s-a mâncat pâinea e locul Ultimei Cine, la Ierusalim. E imposibil să crezi că templierii, chiar după recucerirea sarazină, nu păstraseră o bază secretă În locul acela. Ca să fiu sincer, la Început mă deranja acest element iudaic Într-un plan care stă În Întregime sub semnul unei mitologii ariene. Pe urmă m-am mai gândit, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deranja acest element iudaic Într-un plan care stă În Întregime sub semnul unei mitologii ariene. Pe urmă m-am mai gândit, noi suntem cei care-l considerăm pe Iisus expresia religiozității iudaice, pentru că așa ne repetă Biserica din Roma. Templierii știau foarte bine că Iisus e un mit celtic. Toată povestea evanghelică e o alegorie ermetică, Înviere după ce s-a dizolvat În măruntaiele pământului etc. etc. Crist nu-i altceva decât Elixirul alchimiștilor. Pe de altă parte, toată lumea știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sfântul Bernard, e dominată de numărul trei”. Colonelul mai luase o Înghițitură de apă. Era răgușit. „Și ajungem la cea de-a treia etapă, Refugiul. Este Tibetul”. „Și de ce Tibetul?” „Păi, pentru că, mai Întâi de toate, von Eschenbach povestește că templierii părăsesc Europa și transportă Graalul În India. Leagănul stirpei ariene. Refugiul este Agarttha. Domniile voastre veți fi auzit vorbindu-se de Agarttha, reședința regelui lumii, cetatea subterană din care Stăpânii Lumii domină și conduc evenimentele istoriei umane. Templierii și-au construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Eschenbach povestește că templierii părăsesc Europa și transportă Graalul În India. Leagănul stirpei ariene. Refugiul este Agarttha. Domniile voastre veți fi auzit vorbindu-se de Agarttha, reședința regelui lumii, cetatea subterană din care Stăpânii Lumii domină și conduc evenimentele istoriei umane. Templierii și-au construit unul dintre centrele lor secrete acolo, la Înseși rădăcinile spiritualității lor. Veți fi cunoscând raporturile Între regatul Agartthei și Sinarhie...” „Sincer, nu...” „Mai bine, căci există secrete care ucid. Dar să nu divagăm. În orice caz, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Europa sunt fecioarele negre ale celților. Sfântul Bernard, când era tânăr, stătea În genunchi În biserica Saint-Voirles, În fața unei fecioare negre, și aceasta și-a stors din sân trei picături de lapte ce au căzut pe buzele viitorului fondator al Templierilor. De aici romanele Graalului, ca să creeze o fațadă cruciadelor, și cruciadele pentru a regăsi Graalul. Benedictinii sunt moștenitorii druizilor, o știe toată lumea”. „Dar unde sunt aceste fecioare negre?” „Au fost făcute să dispară de cei ce voiau să defăimeze tradiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e pe undeva prin Italia septentrională sau În Franța meridională.” „Și ultima Întâlnire?” „Păi care-i cea mai străveche, cea mai sacră, cea mai stabilă dintre pietrele celtice, sanctuarul divinităților solare, observatorul privilegiat din care ajunși la finele planului, descendenții templierilor din Provins pot să confrunte, acum din nou reuniți, secretele ascunse de cele șase sigilii și să descopere În sfârșit modul de a exploata imensa putere acordată de intrarea În posesia Sfântului Graal? Să vedem! Păi e În Anglia, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de la Agarttha la Chartres, de la Chartres la țărmurile Mediteranei și de acolo la Stonehenge. O să iasă un contur, o rună aproape de forma asta.” IMAGINE „Adică?” Întrebă Belbo. „Adică e Însăși runa care leagă virtual unele dintre principalele centre ale ezoterismului templier, Amiens, Troyes, domeniul Sfântului Bernard, cu marginile lui Forêt d’Orient, Reims, Chartres, Rennes-le-Chateau și Mont Saint-Michel, loc al unui străvechi cult druidic. Iar desenul În sine amintește de constelația Fecioarei!” „Eu mă delectez cu astronomia, zise cu timiditate Diotallevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
urmă, Belbo Încerca să-l arunce pe colonel Între fălcile editurii Manuzio. L-am târât pe Diotallevi la Pilade, unde eu am băut un Campari, iar el un digestiv de plante. I se părea, zise el, călugăresc, arhaic și aproape templier. L-am Întrebat ce credea el despre colonel. „Pe la edituri”, răspunse el, „se adună toți insipizii de pe lume. Dar pentru că În insipizii de pe lume fulgeră Înțelepciunea Celui Preaînalt, omul cu cap se uită la insipid cu umilință”. Apoi se scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
editor, o casă de prestigiu, dispusă să publice cărți autofinanțate de autor. Părea entuziasmat. Ei, bine, am aflat adineauri că nu s-a dus acolo. Și unde mai pui că mi-a lăsat aici copia mesajului, uite-o. Lasă secretul templierilor pe unde se nimerește, ca și cum ar fi un nimic. Există și personaje de felul ăsta”. Tocmai În clipa aceea sună telefonul. Belbo răspunse: „Da? Sunt Belbo, da, editura Garamond. Bună ziua, vă ascult... Da, a venit ieri după-amiază, ca să-mi propună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și lui Casaubon, un colaborator al meu care ieri a fost prezent la convorbire... Deci colonelul Ardenti a venit să ne vorbească despre un proiect al său, o poveste pe care-o consider cam fantasmagorică, despre un presupus tezaur al templierilor. Erau niște cavaleri din Evul Mediu...” Instinctiv, acoperi receptorul cu mâna, ca pentru a-l izola pe ascultător, apoi văzu că-l observam, Își retrase mâna și vorbi cu oarecare ezitare. „Nu, domnule comisar, domnul acela a vorbit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]