9,918 matches
-
din septembrie i-a ucis speranțele omului de la țară" ("România liberă", 2588, 1998, 24); "Deunăzi, în cadrul unei emisiuni" (Luc. 14, 2000, 2); "Deunăzi, mi-ai comunicat abrupt" (ib.); "Deunăzi, s-a lămurit problema" (EZ 2327, 2000, 10) etc. Expresiile aproximației temporale pun uneori si probleme de traducere; ușurința cu care în română prepoziția prin introduce presupoziția de imprecizie - prin iunie, prin vară, prin 1970, prin secolul al XII-lea - nu poate fi totdeauna redată cu mijloace similare în alte limbi, alegerea
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
Nu putem să nu ne întrebăm în ce măsură multiplicarea formelor vagi e o tendință a limbii sau a uzului, o trăsătură structurală sau una culturală. De la ipotezele pragmatice, sociolingvistice sau cognitive se poate ajunge chiar la clișeele "etnice" (scepticism oriental, relativism temporal, strategii de apărare, ieșire din istorie etc.). Dacă acestea sînt desigur de evitat, cred că se poate totuși stabili o corespondență între inventarul lingvistic de forme ale aproximării și atitudinea culturală care favorizează un oarecare dezinteres pentru exactitate...
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
nostru: "Ierarhiile au importanță în structurile instituționale bazate pe autoritate și subordonare, iar clasamentele sunt neapărat necesare în diverse competiții sportive. În literatură putem vorbi, mai degrabă, de o scară inefabilă de valori, pentru stabilirea căreia indispensabilă este o perspectivă temporală. Pe scurt, nu cred în găști, generații, ierarhii și clasamente (inevitabil) de moment." Aceeași necesitate a perspectivei temporale în evaluare apare și la Constantin Dram. * Hazardul lecturii ne-a adus în față, imediat după Mozaicul, un foarte bun număr, 17-18
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
diverse competiții sportive. În literatură putem vorbi, mai degrabă, de o scară inefabilă de valori, pentru stabilirea căreia indispensabilă este o perspectivă temporală. Pe scurt, nu cred în găști, generații, ierarhii și clasamente (inevitabil) de moment." Aceeași necesitate a perspectivei temporale în evaluare apare și la Constantin Dram. * Hazardul lecturii ne-a adus în față, imediat după Mozaicul, un foarte bun număr, 17-18 din TRIBUNA, dedicat în mare măsură violenței, cu studii serioase ce urmăresc acest aspect în mass-media, modă, publicitate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
ei) în secolul XI. Vor fi apucat să se creștineze, ca atâtea neamuri în jurul lor? Toate întrebările asupra lor pot fi lăsate fără răspuns: la Bolintineanu, Pecenegii nu sunt decât flatus voci - o vagă identitate sonoră ce fixează reveria. Precizarea temporală, "o oară și mai bine", nu e deloc gratuită. Poetul semnalează astfel că tot ce se întâmplă se situează în timp profan, iar nu în vremea suspendată, în non-timpul inițiatic: amiază plină (când soarele e la zenit) și plinul miez
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
perfect miza cărții, declarînd-o un "roman al despărțirii", "monografia unei stări surprinsă într-o lungă explozie și trăită deplin, cu toate consecințele ei devastatoare, pînă la limita capacității de înțelegere și a posibilităților de refuz." Despărțirile presupun o interesantă problematică temporală: ele marchează un deznodămînt, așadar sînt urmarea unei desfășurări a timpului, căci pentru a se consuma trebuie să fie precedate de o durată oarecare, de un cîndva diluat treptat pînă la ceea ce Poe numea în celebrul său poem nevermore. Dar
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
devorator care înseamnă moarte, cititorul va avea singur prilejul să constate. Vom adăuga doar că erudiția într-un asemenea domeniu capată o aură halucinatorie, de scriere borgesiană, iar elogiul nisiparniței (ca semn iconic nu doar al curgerii, ci al dualității temporale timp liniar/timp ciclic, și psihologice, amintire/ speranță) devine o pledoarie indirectă pentru revrăjirea lumii. Acestea sunt doar cîteva aspecte ale strălucitului eseu al lui Ernst Jünger; de fapt, ar mai trebui scanate ilustrațiile (gravuri de Dürer, imagini ale unor
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
dominată de timpul prezent, pune pe același plan acțiunile, renunțînd la ierarhizarea lor. într-un alt articol, un autor îl cita pe Valéry, cu afirmația provocatoare că povestirea visului e o povestire ca oricare alta, care, "normalizînd" limbajul și desfășurarea temporală, mai are foarte puțin de a face cu logica visului. Pentru română, ar fi interesant de analizat un corpus real de povestiri de vise, după cum ar fi pasionantă și o investigare a prezenței visului în literatură. Un compromis între aceste
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
dubii în legătură cu verbele proceselor interioare, controlabile doar de vorbitor. Abundă formulele modalizatoare de incertitudine ("se pare că", "parcă"), expresiile vagului, aproximației ("sau așa ceva", "un fel de"). Transformările petrecute fără a fi conștientizate, percepția unor realități paralele se reflectă în mărci temporale de tipul: "în timp ce", "între timp". Formula finală - "Cam asta a fost" - implică o acceptare a limitelor transpunerii visului în limbaj. în Jurnalul lui Mircea Zaciu (vol. IV, însemnare din 22 ianuarie 1987) regăsim o formulă introductivă ("Vis cu C."), aproximarea
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
și-i dau o aromă desuetă, de nostalgie științifică apusă. Chiar dacă nu crede în diacronie, autorul caută, ca mai demult Laurențiu Ulici, generația și promoțiile ei. Dar dacă Laurențiu Ulici venera un moment cronologic eminescian, Marin Mincu stabilește ca bornă temporală anul 1966, "cînd apar trei cărți de poezie (11 elegii de Nichita Stănescu, Versuri de Leonid Dimov și Scrisori esențiale de Ion Gheorghe) ce vor marca în mod decisiv formele de expresie poetică ale utimei generații", generație de, bineînțeles, treizeci și trei
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
cinic, în notă kitsch) e întreruptă de insinuarea cîte unei voci diferite. Acolo unde textele sînt rescrise, metamorfoza e și mai interesantă: limbajul e barochizat de jocul de cuvinte și mai ales de complicarea sintactică, adesea și de perturbarea ordinii temporale (din păcate, spațiul nu permite reproducerea unor citate destul de lungi ca acestea să se poată observa bine). E interesant cum - sub presiunea rimei, dar de fapt a întregului edificiu retoric - relatarea ororii cotidiene se structurează într-un alt cod. Limbajul
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
poet și critic. Nu-mi place factura lui interioară; are ceva frivol și vulgar. Un mascul încrezut.". E limpede, Victor Felea mă detesta din toată inima, iar eu n-aveam să-i cunosc repulsia decât după treizeci de ani. Distanța temporală atenuează șocul. Așa arătam în ochii semenului meu din Cluj, care pare convins că mă scruta până în adâncul neplăcutei mele ființe: nu-i plăcea factura mea interioară, unde distingea "ceva frivol și vulgar": "Un mascul încrezut." ...Allez, cel ce a
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
dintre cele mai recente victime ale acestuia, frumoasa Sonja Nazaroff. Partea cea mai extinsă a romanului este însă cea consacrată refigurării destinului mitic excepțional al lui Don Juan, într-o construcție epică de mare amplitudine, desfășurată pe mai multe planuri temporale, alternînd registrele și modurile de expunere, pendulînd în permanență între "realismul cel mai riguros și tot ceea ce înseamnă contrariul lui". Întoarcerile în trecut, cu predilecție în Spania secolului al XVII-lea, constituie pentru romancier un prilej cum nu se poate
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
afle sau mai puțin decît s-ar fi cuvenit să deslușească. Există, indubitabil, o dramaturgie a catharsisului, mai cu seamă într-o asemenea curgere continuă a timpului, cu zile și nopți prăfuite stelar în spațiul armonios, ori dizarmonic, al segmentului temporal categorisit drept ore astrale... Patru sute de ani se îmbulzesc, aglomerînd scena shakespeariană. - "O ticăloșie... un omor ascuns... un prolog ori stihuri gravate într-un inel?" (Hamlet). Ce-a fost și ce-a rămas valabil pe traiectoria a patru sute de ani
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
odată cu programul fiecărui canal: la 1 noaptea, dar și la 6.30, în dimineața zilei următoare. Ceea ce poate părea o simplă convenție, presupunînd chiar o oarecare neglijență în privința proprietății termenilor, reflectă în fond un fenomen mai complex - al dificultății segmentării temporale, al capcanei denumirilor similare care ascund de fapt tradiții și semnificații non-echivalente. Deosebirile dintre diviziunile temporale din diferite limbi, sau chiar, în interiorul aceleiași limbi, din diverse tradiții regionale, deosebirile dintre un uz "tehnic" și unul curent, mai puțin precis, al
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
Ceea ce poate părea o simplă convenție, presupunînd chiar o oarecare neglijență în privința proprietății termenilor, reflectă în fond un fenomen mai complex - al dificultății segmentării temporale, al capcanei denumirilor similare care ascund de fapt tradiții și semnificații non-echivalente. Deosebirile dintre diviziunile temporale din diferite limbi, sau chiar, în interiorul aceleiași limbi, din diverse tradiții regionale, deosebirile dintre un uz "tehnic" și unul curent, mai puțin precis, al expresiilor temporalității se reflectă adesea în formulele de salut. Și în legătură cu româna, analiza folosirii unor formule
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
vechi (DLRM 1958). E posibil să fi fost inspirată de lucrări lexicografice străine (în Petit Robert, unul dintre sensurile cuvîntului soirée e limitat de "momentul cînd adormi"). Oricum, dicționarele aleg perspective diferite: fie o mai exactă și mai obiectivă determinare temporală (fr. soir e definit în Larousse - Lexis 1977 ca "timpul cuprins între apusul soarelui și miezul nopții, dar mai ales momentele care precedă și urmează imediat apusul soarelui"), fie o legare de practicile sociale cotidiene: it. sera este definit în
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
boicotînd istoria, recomandîndu-se drept "pecete adîncă a neamului românesc". Diferențele dintre cultura minoră și cea majoră nu țin de dimensiuni, ci de vîrstă. Cultura minoră se cuvine înțeleasă ca un produs al copilăriei, aceasta nereprezentînd un segment al unei desfășurări temporale, ci fiind o structură autonomă ea însăși, comparabilă cu structurile autonome ale maturității (de corelat această speculație cu un punct de vedere al lui Heidegger, din Zeit und Sein: Desfășurarea abundenței transformărilor Ființei se prezintă în primă instanță ca o
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
pe el, cel de cu cîteva ore în urmă. Pe el, dar și pe prietenii săi, cei atunci, cu ore mai tîrziu, prezenți la fața locului, sau, dimpotrivă, și absenți și absolut neștiutori de ceea ce se întîmplă în această buclă temporală și de însăși existența ei. Iar ulterior, Harry Potter admite că a reușit să facă vraja cea benefică și că aceasta a avut efect, tocmai pentru că știa că o mai făcuse și îi reușise. Și totuși, și vraja care izbutește
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
punct de vedere lingvistic, dar care au fost mai puțin discutate și analizate. în textele publicistice actuale apare, de exemplu, destul de des, o construcție foarte obișnuită a limbii vorbite, în care adjectivul bun determină un substantiv la plural cu referință temporală (mai exact, desemnînd o unitate de măsurare a timpului): ani, luni, săptămîni, zile, ore etc. Iată cîteva exemple: "au poluat pămîntul și solul pe ani buni de acum înainte" (Dilema 277, 1998); "aflat de cîteva luni bune după gratii" (România
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
spune că este vorba aici de marcarea unei orientări argumentative în sensul "destul de mult" sau chiar "prea mult" pentru o anumită situație sau dintr-un anumit punct de vedere - și acesta poate fi al personajului în legătură cu care se face mențiunea temporală, dar este oricum preluat și de vorbitor. E motivul pentru care apare ca fiind contradictorie, deci puțin probabilă, o secvență de tipul: "Dan a repetat lecția două ore bune. De asta n-a știut nimic". în articolul bun din DEX
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
deplin". în acest caz, nici mai vechiul Dicționar al limbii române ( DA) al lui Sextil Pușcariu - de obicei mult mai sensibil la valorile pragmatice ale cuvintelor - , nu oferă prea multe date. E drept, fixează categoria, printr-o paranteză: "în legătură cu noțiuni temporale sau cantitative" și o glosează prin sinonime: "mare, întreg, însemnat". Explicația la singurul citat din categoria care ne interesează (unde substantivul e de altfel la singular) este totuși discutabilă: în "soarele un ceas bun nu s-au văzut" (N. Costin
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
e de altfel la singular) este totuși discutabilă: în "soarele un ceas bun nu s-au văzut" (N. Costin) partea subliniată este interpretată ca "mai bine de un ceas". De fapt, nu e vorba de depășirea obiectivă a limitelor unității temporale, ci de trăirea subiectivă a acesteia ca fiind prea lungă. Spre onoarea vechiului dicționar, această valoare chiar apare explicată la un moment dat. Nu la bucată, unde găsim o bună bucată de vreme / de timp, în interiorul subsensului "o parte de
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
de acea componentă a viziunii plastice care se exprimă printr-o anumită continuitate a tonusului și printr-o evidentă consecvență stilistică. Chiar dacă retrospectivă prin enunț, gîndită, cu alte cuvinte, într-o perspectivă inversă, expoziției Wandei Sachelarie îi lipsește tocmai dimensiunea temporală, acea notă specifică în care se poate reconstitui dinamica fluctuantă, cu interese de multe ori contradictorii, a oricărei creații de mare întindere. Dar dacă pictorița nu-și propune un bilanț amănunțit al etapelor, dacă ea nu urmărește, din aproape în
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
publică anul acesta o culegere de articole apărute în diverse publicații nespecificate din ultimii ani. Lucrul e evident pentru cei care își amintesc să fi citit cîteva din aceste texte în diverse ziare, altfel autorul nu le circumscrie spațial și temporal, lăsîndu-le cumva o independență de eseu oricînd valabil. Nu se poate ști deci cîte dintre ele au apărut anterior, cîte sînt poate scrise în vederea acestui volum, munca de arhivistică ar fi grea, mai ales că Alexandru George n-a fost
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]