382 matches
-
fost ridicată în anul 1879, pe locul unei biserici mici, tot din lemn. Biserica, construită din lemn, pe temelie de piatră, acoperită cu draniță, a fost sfințită provizoriu de Vasile Roșescu, protopop al Clujului. În anul 1941 biserica a fost tencuită, iar acoperișul refăcut din țiglă, pentru că, din pricina vechimii, dranița s-a spart și ploua atât în biserică, cât și în clopotniță. Contribuția a fost făcută de preotul Ioachim Pop, al șaptelea slujitor al altarului și de credincioșii din Bărăi. Biserica
Biserica de lemn din Bărăi () [Corola-website/Science/321653_a_322982]
-
de var, fie din ignoranță, fie din grija de a o feri de ochii păgânilor. Ea a fost descoperita abia în anul 1927 de profesorul Ion D. Ștefănescu, după ce a fost înlăturat stratul de var ce o acoperea. Pereții sunt tencuiți cu un amestec de lapte de var fin, legat de lungi filamente mătăsoase de in. Pictura originară este păstrată în prima nișă a peretelui sudic al pronaosului, unde se află și mormântul hatmanului Șendrea. Ea este considerată unică în iconografia
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
după 28 de ani, adică în 1924-1925 s-a putut zidi din nou turnul cu contribuția sătenilor, sub îndrumarea preotului Ioan Șuiaga. Atunci s-a făcut și o reparație generală. Între anii 1997-1998 s-a dat toată tencuiala interioară jos, tencuindu-se și zugrăvindu-se din nou. Între anii 2003-2004 s-a făcut reparația exterioară a tencuielii și vopsirea turnului.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Teiu () [Corola-website/Science/321004_a_322333]
-
este menționat pr. Costache Neculau, paroh la Costești în perioada 1873-1929, al cărui tablou înrămat se află agățat pe peretele de la intrarea în biserică. În decursul timpului, biserica a fost reparată de mai multe ori: a fost revopsită, s-a tencuit soclul din piatră pentru a-l proteja etc. În anul 1938 a fost adăugat turnul clopotniță din piatră și s-a căptușit biserica pe interior și exterior cu scânduri nevopsite, așezate vertical. Catapeteasma bisericii a rămas cea originală. Biserica și
Biserica de lemn din Costești, Iași () [Corola-website/Science/317338_a_318667]
-
vest au fost acoperiți cu tencuială de ciment, pe peretele de nord mai păstrându-se două ocnițe sub cornișă, iar pe peretele de vest întregul registru superior. Inițial și peretele de sud avea ocnițe sub cornișă, dar acestea au fost tencuite (mai puțin cele de pe absidă) pentru ca peretele să fie pictat. Picioarele firidelor și întreaga suprafață a ocnițelor de pe abside sunt acoperite de cărămizi roșii, nesmălțuite; la partea superioară a firidelor se află un brâu de cărămizi smălțuite policrome (în verde
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
exterioară să fi fost executată în timpul domniei lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1545) , dar zugrăveala care se vede în prezent datează din secolul al XVII-lea, din timpul mitropolitului Varlaam Moțoc (1632-1653), al cărui chip este pictat. Pereții exteriori au fost tencuiți, fiind astupate ocnițele de pe fațadă. Inițial a fost pictată o zugrăveală provizorie, pe care s-a adăugat fresca propriu-zisă. Urme de pictură mai pot fi văzute și astăzi pe peretele sudic: Scara Sf. Ioan și alte scene, precum și chipul unui
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
și ceasornicul turnului, după care s-a realizat acoperișul turnului. În anii următori s-a realizat și acoperișul bisericii, din tablă zincată. Lucrările de construcție au fost finalizate în anul 1931, biserica fiind sfințită în același an. Edificiul a fost tencuit în exterior în 1937 și în interior un an mai târziu. S-au confecționat și montat apoi dușumelele, s-a construit altarul din marmură și s-a amenajat restul interiorului. Biserica a fost pictată în stil renascentist cu nuanțe bizantine
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
monumentelor istorice românești (), deservește liturgic și cătunele Alun, Cioclovina și Urșici. Biserica a fost ridicată, potrivit datelor transmise de comisia Dosa (1805), în anul 1803, în timpul păstoririi preotului Petru Benedec; clopotul mic, turnat în 1804, confirmă această cronologie. Pereții edificiului, tencuiți la interior, înscriu planul dreptunghiular, cu absida rectangulară, decroșată. Amplei renovări din anii 1935-1940, cu caracter de rectitorire, îi corespunde lărgirea spațiului interior și adosarea turnului-clopotniță robust din dreptul pronaosului, supraînălțat printr-un coif piramidal amplu, învelit în tablă; la
Biserica de lemn din Luncani () [Corola-website/Science/321937_a_323266]
-
cu caracter de rectitorire, îi corespunde lărgirea spațiului interior și adosarea turnului-clopotniță robust din dreptul pronaosului, supraînălțat printr-un coif piramidal amplu, învelit în tablă; la acoperișul propriu-zis s-a folosit țigla. În 1984, suprafața interioară a pereților a fost tencuită și împodobită iconografic de pictorul Lucian Mara din Deva. Accesul în sfântul lăcaș se face prin două uși, amplasate pe laturile de sud și de vest. Aceasta a fost, probabil, cea dintâi ctitorie a localității, de vreme ce atât recensămintele ecleziastice ale
Biserica de lemn din Luncani () [Corola-website/Science/321937_a_323266]
-
pentru o construcție de lemn, terminate în elevație cu două turle înalte, așezate peste coama acoperișului. La naos apar două abside laterale iar spre răsărit se detașează absida altarului. La apus, intrarea este adăpostită de un pridvor înalt. Pereții sunt tencuiți și zugrăviți, dând impresia unei biserici de zid.
Biserica de lemn din Optășani () [Corola-website/Science/321966_a_323295]
-
în partea de miazănoapte, se află mormântul ctitorului. Pronaosul este despărțit de naos printr-o serie de stâlpi de stejar. Naosul este dreptunghiular, boltit, iar ferestrele laterale sunt plasate între streșinile exterioare, la o înălțime de peste 3 m. Pereții sunt tencuiți și văruiți în interior. Altarul este despărțit de naos printr-o frumoasă catapeteasmă din lemn de tei.
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
m - lățime în interior, 8,30 m - lățime în exterior, 8,50 m - înălțime până la arcurile naosului, 20,60 m - înălțimea turlei în interior, 28,80 m - înălțimea turlei până la cruce, 10,60 m - înălțimea până la streașină. Monumentul are fațade tencuite de culoare albă și soclu din piatră cioplită. Portalul de intrare de pe peretele vestic este în stil gotic și are un chenar exterior dreptunghiular, cu două muluri și un chenar interior, terminat la partea superioara în arc frânt, cu trei
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
anul 1790 s-au executat o serie de reparații. Biserica a avut până atunci patru turle, dar trei dintre ele au fost eliminate și a rămas numai cea mare. Tot atunci s-a reconstruit bolta din pronaos și au fost tencuiți pereții exteriori, fiind distruse picturile murale. În anul 1887 a fost curățată pictura interioară, iar în 1890 a fost înlocuită învelitoarea din șindrilă a turlei aflate deasupra naosului. Arhitectul austriac Karl Romstorfer a realizat în 1897 o serie de lucrări
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
avea plan treflat (formă de cruce), după tradiția bizantină, cu următoarele dimensiuni: lungimea - 22,50 m; lărgimea naosului - 8,75 m și lărgimea absidelor laterale - 11,20 m. Fațadele bisericii erau din piatră fățuită sau cioplită, blocurile de piatră fiind tencuite cu un mortar alb. Zidurile edificiului erau susținute de șase contraforți înalți de cărămidă (câte doi încadrau absidele laterale și alți doi de formă oblică se aflau în colțurile vestice ale pronaosului) și un picior de contrafort în axul absidei
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
și chitor Boc Petru. Eu zugravul Micula (Mihail) din Mociar, octombrie 30 zile 1832”. În biserică se găsesc două sfeșnice mari și un candelabru lucrate din lemn, cromatica fiind compusă din alăturarea culorilor roșu și albastru. În 1924 a fost tencuit exteriorul, lărgite ferestrele și acoperită cu țiglă, iar în 1976 i s-a mai făcut o reparație capitală. Este singura biserică veche de lemn din zonă care mai păstrează pictura sa originală. Din păcate, starea ei de degradare se accentuează
Biserica de lemn din Fânațe () [Corola-website/Science/316863_a_318192]
-
Slătioara este construită simplu, din bârne din lemn de brad îmbinate. Ea are o înălțime de 9 metri. Biserica stă pe o temelie din piatră și este acoperită cu draniță. Lăcașul de cult nu este pictat în interior, ci doar tencuit cu mortar de var. Catapeteasma este realizată în anul 1848, având trei rânduri de icoane, pictate în acel an de ieromonahul Ilarie. Turnul clopotniță al bisericii datează din perioada 1931-1935 când a fost construit de către parohul Ilie Anisescu. În jurul bisericii
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
A fost adusă, în satul răsfirat pe dealuri, în 1905 de la Boiu, când preot era Ion Boian. Aparținând secolului al XVIII-lea, lăcașul înfățișează planul dreptunghiular, cu altarul în continuarea navei, poligonal cu cinci laturi. La Uilac, pereții au fost tencuiți, bolțile înlocuite prin tavane, iar la vest i s-a adăugat un pridvor, de zid, cu clopotniță. În noua așezare a fost însoțit și de ușile împărătești, cu reprezentarea Bunei Vestiri, pe fundal arhitectonic,și cu chipurile proorocilor Isaiia și
Biserica de lemn din Uilac () [Corola-website/Science/316963_a_318292]
-
un clopot, pe cheltuiala lui Ilie Calmuțchi. Inscripția de pe clopot atestă următoarele: ""S-au făcut prin silința dumisale, Ilie Calmuțchi și a tot satu Părhăuți, 1810""". O serie de reparații s-au efectuat după primul război mondial. Atunci s-au tencuit parțial pereții bisericii. Cu cheltuiala enoriașilor, s-au făcut unele lucrări de întreținere: s-a înlocuit în mai multe rânduri acoperișul de draniță, s-au refăcut clopotele crăpate din cauza îndelungatei lor folosințe etc. În anul 1994, în timpul păstoririi preotului-paroh Viorel
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
iar prin distrugerea bolții a fost distrusă și pictura ce exista pe ea. Tot atunci s-a construit și un balcon deasupra pronaosului, afectându-se și o altă parte din pictură. În acestă situație, pentru a acoperi stricăciunile, s-a tencuit toată suprafața interioară, iar peste pictura originală de pe tâmplă s-a suprapus o altă pictură, în ulei, realizată de pictorul Ioan Demetrovici din Timișoara. Inițial biserica a fost acoperită cu șindrilă, iar turnul cu tablă. În anul 1896, acoperișul din
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
o furtună puternică. Între anii 1912-1926 serviciile religioase se săvârșeau într-o casă, iar între anii 1926-1927 se ridică un nou lăcaș de rugăciune. Stilul bisericii este bizantin; se remarcă prin dimensiunile foarte mari pentru o biserică de lemn. Este tencuită atât în interior, cât și exterior. Noua biserică a fost binecuvântată la 21 noiembrie 1927 de dr. Iuliu Florian, Canonic Mitropolitan și a fost sfințită în ziua de 6 iunie 1936, sâmbăta, de către dr. Iuliu Hossu, episcopul greco-catolic al Clujului
Biserica de lemn din Orosfaia () [Corola-website/Science/326952_a_328281]
-
tradiționale de la șes. În casele țărănești din vechime, podeaua era din lut bătut cu maiul și muruit cu argilă (roșie ori albastră), amestecate cu funingine și balegă de vacă proaspătă. Pereții de lemn erau cercuiți, după care se lipeau (adică: tencuiau) cu pământ amestecat cu pleavă, paie de grâu ori ovăz tocate și puțină balegă, frământat bine cu picioarele ori cu un mai de lemn. Medicul-scriitor Vasile Voiculescu, în cartea sa "Dicționarul de leacuri", scoasă de Fundația Culturală Regală Principele Carol
Baligă () [Corola-website/Science/323063_a_324392]
-
două uși: una pe latura de vest și alta în peretele sudic al pronaosului. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul bisericii a fost adăugat ulterior. Pereții interiori și bolta bisericii au fost tencuiți. Altarul are o absidă decroșată de formă pentagonală, iar în decroșurile de nord și de sud se află proscomidiarul și diaconiconul.
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
Parohia avea în îngrijire spirituală 533 familii cu 2.325 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din Mihoveni era păstorită de preotul paroh Mihail Corduș (născut în 1885). Biserica a fost reparată în perioada 1989-1991, pereții exteriori fiind consolidați și tencuiți cu praf de piatră. Pictura interioară a fost refăcută în anii 1996-2000 în tehnica frescă și în stil bizantin de Mădălina Arhirii Reuț. Biserica "Sf. Arhangheli" din Mihoveni are formă de cruce (treflată), cu absida altarului și abside laterale de
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
semicirculară și o turlă octogonală susținută la bază de pandantivi. Edificiul are următoarele dimensiuni: lungime - 31 m, lățime - 12 m și înălțime - 31 m. Biserica este construită din cărămidă (pereții și bolțile) pe fundație de piatră. Pereții exteriori au fost tencuiți în perioada 1989-1991 cu praf de piatră. Lăcașul de cult are pardoseală din dale de piatră, șarpantă din lemn și acoperiș din tablă galvanizată. Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pridvor (tindă), pronaos, naos și altar. Mobilierul bisericii este
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
avea în îngrijire spirituală 207 familii cu 724 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din Cacica era păstorită de preotul paroh George Bosovici (născut în 1897). În decursul timpului, biserica a fost renovată. În perioada 1980-1982 s-au consolidat și tencuit pereții exteriori și s-a repictat interiorul bisericii de către pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului, lucrările fiind finalizate în noiembrie 1982. Lăcașul de cult a fost resfințit la 19 iunie 1983 de către mitropolitul Teoctist Arăpașu al Moldovei și Sucevei. Deasupra
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]