38,269 matches
-
ro). Se comportă uneori și adverbial: "toate au mers belea!" (esato.com). Evoluția semantică a lui belea nu este surprinzătoare: în limbajul popular-argotic sînt destul de frecvente trecerile între extreme, permise de valoarea afectivă a evaluativelor și de o mai generală tendință fie antifrastică, fie negativistă și anarhistă (e bun ceea ce e rău). E în bună măsură fenomenul pe care l-a descris J. Byck, prin formula "dezagreabilul ca mijloc de întărire", într-un studiu din 1937 în care observa modificările semantice
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
o atitudine, un punct de vedere proaspăt asupra profesiunii, a lumii. Sînt vii, îi interesează ce se petrece cu ei, cu ceilalți, ce se petrece în lumea teatrului, participă la cursuri, burse, masterate internaționale, intră în contact cu nume, cu tendințe, cu alte aspirații și orizonturi. Sînt preocupați. Așadar, dincolo de excepții și chipuri atipice, existente în fiecare serie, la Gala Absolvenților-Actori de acum o săptămînă am redescoperit bucuria și atmosfera Casandrei! M-am încărcat pozitiv, am rîs, am simțit vibrațiile unei
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
laurii. Elementul lor caracteristic e prioritatea pe care o acordă jocului - sobru și zgârcit - al actorilor. Cred că }ara belșugului a lui Wenders a dat tonul. Sau poate aceste filme sunt așa doar pentru ochiul meu latin. Exemple ale acestei tendințe sunt In vino veritas și, deși nu respectă în totalitate paradigma, Eu, Peter Sellers. Oricum, contrabalansează lungmetrajele-star de anul trecut: 21 de grame și Misterele fluviului. Totuși, și acest gen, axat pe situații tragice care sunt manipulate ca să mimeze cât
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
-mi sperii gîndul în livreaua albastră// tu treci prin uleiuri străvechi și altare/ eu cad în vorbe de lut și stihare// tu pui semințe în lampă și-n stingeri/ afară se descarcă sicriele cu îngeri" (Ritual șsicriele cu îngeriț). Pretutindeni tendința poetului este, prin urmare, materializarea transcendenței. Dar aci intervine o postură ce ni se pare un artificiu de conștiință. în unele momente, bardul damnat nu se mai acceptă pe sine, nu se mai arată dispus a se regăsi în legitimitatea
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
fără să-i altereze esența, în epoci în care acesta părea să stagneze. Poporul român nu și-a pierdut niciodată voința reîntoarcerii la originile sale europene, chiar dacă împrejurări vitrege, politice sau economice, ideologii perverse și doctrine alienante i-au frânt tendința naturală de sincronizare cu restul continentului, cu paradigmele culturale prin care acesta s-a definit. Românii, susține Gheorghe Ceaușescu, sunt europeni prin origini, prin cultură (în care grund-ul european s-a regăsit mereu, în ciuda imixtiunilor în forță ale unor
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
Dimitrie Gusti spațiul natural al existenței colectivităților, a impus dobândirea unui sentiment identitar ce transcendea diferențele etnice, înclinațiile tribale. Spațiul european a impus și s-a impus celor ce l-au umplut, ducând la apariția primelor trăsături definitorii pentru homo-europaeus, tendința spre cuprinderea liberă și rațională a lumii, spiritul iscoditor și criticismul, tentația creativității, a acțiunii inovatoare, de adaptare a mediului la nevoile celui ce-l locuiește. Pentru european, pentru spiritul lui, individul, omul, a devenit "măsura tuturor lucrurilor", scopul Istoriei
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
mai întîi, există un grad de imprevizibilitate în cazul siglelor a căror succesiune ar putea forma silabă, a celor pronunțabile ca un cuvînt oarecare al limbii. Am putea considera că - în măsura în care e posibilă - lectura "legată" este chiar preferată de vorbitori: tendința mai veche (care a produs pentru sigla CEC forma rostită cec) se confirmă și în multe cazuri mai recente: RADET (radet, nu re-a-de-té), PUR (citit pur, nu pe-u-ré) etc. Desigur, siglele cu succesiune impronunțabilă în română se supun obligatoriu celuilalt
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
acronime), s-a observat că nu e o diferență semnificativă între pronunțarea integrator silabică și cea care recurge la numele literelor: cea din urmă nu e mai instabilă, ci formează la fel de bine un cuvînt adaptat morfologic: teve-ul. Mai mult contează tendința cultă de a păstra sigla ca un simplu semn convențional pentru sintagma abreviată: folosită invariabil sau producînd un acord nu cu acronimul potențial (un SRL), ci cu elementul abreviat (o SRL, pentru că S stă pentru cuvîntul "societate"). Dar chiar în
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
variantă, cea mai improbabilă, s-ar conforma tocmai normei ortoepice oficiale. Variațiile oralității revin apoi în scriere: la vechile probleme ale abrevierilor (scrise cu sau fără punct după fiecare literă, cu majuscule sau minuscule) se adaugă unele noi, produse de tendința de a transcrie pronunțările siglelor; acestea creează (și din cauza variațiilor) un efect de surpriză, speculat de stilul ludic și ironic: "să vă luați casete și sidiuri (mepetrei)" (Computer Games Forum: abrevierile CD, mp3), "situația politică din RÎMÎ" (= Republica Moldova, A. Bodiu
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
fie marcați grafic în transcrierea lor cu alfabet latin. Doar tîrziu și în bună parte prin intermediul limbilor occidentale k ajunge să conoteze alteritatea (de obicei refuzată sau ironizată) în ipostaza rusească: nomenklatura, perestroika. Imediat după 1990 am remarcat chiar o tendință, manifestată pentru puțin timp, de extindere voită și aluzivă a scrierii cu k pentru a polemiza cu orientări pro-rusești sau pro-comuniste: proletkultură, florikultori. În presa extremist-naționalistă, k a apărut de multe ori inserat în numele de persoană pentru a insinua originea
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
de față, fenomenul a luat proporții considerabile și are și unele manifestări cu totul noi. În primul rînd, s-au înmulțit foarte mult împrumuturile, anglicismele neadaptate grafic și care nici nu par să se adapteze prea curînd, atîta vreme cît tendința culturală - întemeiată pe prestigiul cultural al englezei - este de a respecta forma (scriere și pronunția) de origine: look, market, killer, broker, desktop etc. Uneori se revine la ortografia de origine chiar în cazuri în care grafia era de mult adaptată
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
se manifestă efecte ale condițiilor de transmitere (nevoia de abreviere, rapiditatea), dar și trăsături mai generale ale limbajelor tinerilor: intenția de originalitate, favorizarea conotațiilor moderne și internaționale, încifrarea mesajului, marcarea apartenenței la o comunitate de "inițiați". Se manifestă astfel o tendință (existentă și în alte limbi romanice) de a scrie cuvinte vechi românești cu k - sporadic (korekt, kefuri, kontsinuturi) sau consecvent : Apoi am kondus-o akasă. Ne-am pupat k proshtii vreo juma de oră în mashină, de kredeam ko sa plătesk
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
antologați de Al. Husar) rămân în perimetrul unei poezii de atmosferă, o poezie sentimentală, nostalgică, elegiacă. În proză, Vintilă Horia propune "o nouă înțelegere a fantasticului" (așa se intitulează un articol din 1939): concentrarea într-un simbol, evadarea din realitate - tendințe ce pot fi sintetizate în noțiunea de "fantastimbolism" (p. 176-177). Revista se susține în acest program prin Mircea Streinul și V. Beneș, dar îi invocă drept exemplu și pe Victor Papilian și Pavel Dan. Altă dată, Vintilă Horia numește destul de
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
Adevărul naște de cele mai multe ori frică ori respingere, fie pentru că nu suntem pregătiți pentru el, fie pentru că pur și simplu ne e mult mai simplu și comod să trăim în absența lui. Cărți precum împăratul muștelor sunt periculoase pentru că au tendința de a ilumina. Prin iluminare nu ne referim aici la o condamnare directă, ci mai degrabă la o grijă aproape părintească a autorului față de fiul risipiror, umanitatea. Golding nu își propune (cel puțin nu conștient) să dărâme vechii idoli pentru
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12147_a_13472]
-
Clișeele cele mai frecvente, culese din zbor, sînt: "cumpăna dintre ani", "roadele anului", "pragul anului", "bilanț", "ultima filă", sărbătorirea prin muncă"; "la fiecare popas sărbătoresc bucuria să se însoțească de prețuirea chibzuită a roadelor" (Săptămîna, 29 dec. 1972). De remarcat tendința spre teoretizare: "urăturile se dovedesc a fi momente de mare intensitate ale manifestării unui spirit umanist, care te lansează pe orbita noului an într-o dispoziție de bun augur" (Săptămîna 28 dec. 1973, 3). Unul dintre fenomenele de "cultură populară
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
într-un instrument de descoperiri și de consolații, dar și într-un mijloc de conservare a stării de umanitate, în ciuda automatismelor diferitelor îndeletniciri ori constrângeri sociale; prin ea am năzuit să ajungem la unison; grație ei am întemeiat corective la tendințele de a fereca ființa umană prea strâns în jurul specialității ei. Dacă alte îndeletniciri și specializări izolează arta, în general, și muzica, în special, arta sunetelor conectează și conexează. 2. Muzica savantă s-a născut într-o societate de tip melancolic
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
să domine scena fără ca nimeni să le mai cerceteze logica, sursa și finalitatea. Spunînd mereu cu voce tare ce gîndește, Cristian Tudor Popescu ajunge uneori pe aceeași parte a baricadei cu persoane pe care nici măcar el nu le consideră frecventabile. Tendința sa naturală de a se opune gîndirii comune, ideilor de-a gata, este cea care-l pune însă, de fiecare dată, pe jurnalist în poziții excentrice. Declarațiile anti-Băsescu ale lui Cristian Tudor Popescu și similitudinea de soluții cu Corneliu Vadim
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
Bivolaru), Ion Iliescu (prin acel veșnic "nu vă privește", adresat presei, care îi trădează lipsa unei autentice vocații democratice), Mircea Geoană (pentru efortul penibil al diplomatului cu ștaif de a adopta un comportament golănesc în campania electorală pentru Primăria Capitalei). Tendința lui Cristian Tudor Popescu de a se situa într-o poziție excentrică față de gustul comun nu se manifestă doar la nivel politic. În plan estetic lucrurile sînt chiar mai complicate pentru că jurnalistul ajunge să își ia gustul propriu și raționamente
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
este publicat și la Bratislava, în limba slovacă. De un ecou mai favorabil se bucură însă romanul Desculț de Z. Stancu (tradus cu măiestrie de J. Hu�ková), în care cititorii slovaci apreciază expresivitatea realistă mereu confruntată cu incantații lirice - tendință existentă și în proza slovacă din anii de după război. Începând din 1953, politica editorială se orientează mai ales spre valori clasice, încercându-se crearea unui "fond de aur" din literatura țărilor socialiste. Într-adevăr, din anii cincizeci și șaizeci datează
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
de îngăduitor și răbdător, capabil să se Ťmobilizeze pentru a trece peste niște slăbiciuni reale ale cărților, care, neînvinse la timp, s-au perpetuat, puțin modificate, de la un roman la altul". Deoarece "impopularitatea" discursului cerebral acutizat se agravează printr-o tendință a romancierului de-a lua ŕ la legčre această "impopularitate", a se comporta cu ea în chip frivol: "examinată mai de aproape, frivolitatea lui Ivasiuc se arată a nu fi decît pedanteria. O pedanterie cursivă, de o ținută elegantă, aproape
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
departe, punctul de maxim interes al acestei cărți îl constituie însă însemnările despre specificitatea vieții culturale americane și despre influența pe care aceasta o exercită, tot mai agresiv, pe scară planetară. În ultima vreme se vorbește frecvent despre postmodernism, despre tendințele de cocacolizare a culturii, despre o anumită uniformizare a vieții culturale la nivel global pe baza principiilor corectitudinii politice (political corectness) care și-au găsit și la noi mulți și înfierbîntați avocați. Hollywood-ul și MTV-ul sunt astăzi vectorii prin
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
despre ce Ťantiamericanismť poate fi vorba? Să fie oare dreapta americană mai puțin americană decît stînga? Sofismul întîmpinării devine clar în fața unui simplu examen obiectiv și factual" (p. 181). Dilema care se naște de aici este care dintre cele două tendințe - conservatorism vs. liberalism (firește, mă refer la accepția americană a termenului) - este recomandabilă unei culturi cu adînci rădăcini spirituale precum cea europeană și, implicit, cea românească. În cazul lui Andrei Brezianu opțiunea este clară din context, ea aproape că nu
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
aș fi omis nici pe Radu Tudoran. Pentru că figurează toți poeții importanți ai generației ´60, i-aș fi introdus și pe Grigore Hagiu și Gheorghe Pituț, cu atât mai mult cu cât opera lor e încheiată. Îmi reprim mai departe tendința de a mai adăuga nume, pentru a da o idee despre limitele selecției (după părerea mea, e vorba de o selecție onorabilă) și despre orizontul estetic al bibliografiei. Acestea se văd cel mai bine după locul în care ajunge selecția
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
nu e bine să existe termen feminin: e mai importantă marcarea diferenței sau a identității?), pe de altă parte limba produce, prin mecanismele ei sociolingvistice spontane, conotații negative, care nasc noi reacții și evaluări ideologice. Între spontaneitate și intervenție, între tendințele limbii și politica lingvistică, se pot stabili relații complexe. Ministru, de exemplu, apare în DEX cu formă unică de masculin. În schimb, în dicționarul academic (DLR), sînt înregistrate formele ministreasă, ministresă și chiar ministroaică. Ministreasă (considerat "familiar, adesea ironic"), format
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
Florica Dimitrescu, în Dicționarul de cuvinte recente (DCR), înregistrează compusul femeie-ministru, atestat în 1984 și reluat ceva mai tîrziu. Româna formează cu destulă ușurință feminine de la masculine; există însă unele tensiuni între posibilitățile lingvistice și evaluarea culturală a formelor. În Tendințele limbii române (1968), Al. Graur amintea forme precum președintă, directoară, doctoră, pictoră, ingineră (desigur, azi ne poate surprinde alăturarea unor forme între timp total impuse - ingineră - de altele eliminate de uz - pictoră, directoară). Oricum, lingvistul considera că tendința epocii era
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]