672 matches
-
dintre ele: luarea deciziilor ca la carte (respectându-se litera legii și nu spiritul ei; atribuirea deciziilor nepopulare șefilor superiori); politica struțului (ignorarea problemelor în speranța că în acest fel ele vor dispărea); politica arivistului (tragerea de timp, înăbușirea stărilor tensionale sau a nerealizărilor până când persoana respectivă va fi promovată); sabotarea superiorilor (prin reținerea informațiilor esențiale; invadarea lor cu informații multe, dezordonate, practic imposibil de mânuit; urmărirea exactă a instrucțiunilor date de șefi, în speranța că aceștia, din cauza oboselii, presiunii timpului
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
măsurile radicale de apărare a structurilor formale în raport cu cele informale, dar, în anumite condiții, singura posibilă și poate chiar singura eficientă. Dacă, de exemplu, un grup formal se subdivide în două subgrupuri, fiecare cu proprii săi lideri informali, cu relații tensionale între lideri și între membrii subgrupurilor ca atare, fapt care duce la scăderea generală a coeziunii grupului și la afectarea randamentului, atunci transformarea celor două subgrupuri informale în grupuri formale ar putea duce la rezolvarea pozitivă a situației. Relațiile tensionale
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tensionale între lideri și între membrii subgrupurilor ca atare, fapt care duce la scăderea generală a coeziunii grupului și la afectarea randamentului, atunci transformarea celor două subgrupuri informale în grupuri formale ar putea duce la rezolvarea pozitivă a situației. Relațiile tensionale dintre lideri și subgrupuri se vor diminua, fiecare centrându-se pe propriile sarcini, ceea ce va duce în final la creșterea randamentului ambelor grupuri. O asemenea măsură este costisitoare pentru organizație, pentru că în loc de un conducător formal trebuie să plătească doi, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
doi, dar cheltuielile suplimentare ar putea fi recuperate din creșterea randamentului ambelor grupuri. Totodată s-ar evita posibilitatea transferării și generalizării tensiunilor și conflictelor dintre cele două subgrupuri și la alte unități și subunități din organizație, mai ales când grupul tensional este dependent funcțional de alte grupuri. 3.8.2. Apărările informale Și structurile informale sunt nevoite să se apare de structurile formale, mai ales când acestea sunt sau devin în timp extrem de constrângătoare. Cele mai frecvente modalități de apărare la
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conducere. Un conducător optimist, cu stil cooperator de muncă va crea în jurul său optimism, încredere, inițiativă, un climat de emulație, spre deosebire de un altul pesimist, copleșit permanent de sarcini, posac, irascibil, care va atrage după sine crearea unei atmosfere încordate, încărcată tensional, încorsetată. Nu trebuie să uităm că, alături de stilurile normale, firești, adaptive, indiferent de tipul sau felul lor, există și stiluri de conducere dezadaptive, ca modalități ineficiente de raportare a conducătorilor la subordonați, la situațiile problematice sau solicitante pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
satisfacere, spre anumite obiecte capabile să o satisfacă. Cele două laturi - dinamică și direcțională - sunt esențiale pentru înțelegerea comportamentului motivat. Când putem vorbi însă de comportamente motivate? După opinia noastră, în următoarele condiții: # când persoana se află într-o stare tensională generatoare de energie orientată spre realizarea sau consumarea ei adecvată; când această stare este cauzată sau orientată de sau spre un obiect exterior care apare în calitate de scop; când intensitatea motivației generată de particularitățile motivelor și particularitățile stimulentelor este optimă. # De
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în final, consumul hranei să conducă la satisfacerea trebuinței. În caz de eșec sau în situațiile în care trebuința se manifestă din nou, ciclul se reia. Când trebuințele apar, iar satisfacerea este doar schițată, dar neatinsă, se instituie o stare tensională tipică conduitelor neterminate (Frőhlich, 1997, p. 262) Desprindem trei semnificații ale comportamentului motivat: 1) el are funcții adaptative, deoarece îl ajută pe individ să se adapteze solicitărilor realității; 2) reprezintă nu doar o cauză, ci și un mijloc (un instrument
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alege între două sau mai multe opțiuni posibile/alternative. În această categorie intră celebrele conflicte (atracție-atracție; respingere-respingere; atracție-respingere) stabilite de Lewin. Opoziția și incompatibilitatea elementelor cognitive, afective, atitudinal-comportamentale, corelate cu simultaneitatea acestei opozitii conduc la apariția unei stări psihice interioare tensionale. Festinger (1957) numea această stare prin termenul de „disonanță cognitivă” sau „afectiv-motivațională”. Două elemente sunt în disonanță, spunea el, când dintr-o rațiune sau alta nu se potrivesc. Stările de disonanță, ca stări de dezechilibru psihic, produc un „disconfort psihic
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cooperare cu adversarul. Presupune comportamente de neimplicare, expectativă, neutralitate, de ignorare a neînțelegerilor, a problemelor; conține în subsidiar credința că s-ar putea ajunge la rezolvarea conflictelor de la sine sau că în acest fel s-ar depăși situațiile frustrante și tensionale. Când se intervine pentru soluționare, se recurge la reguli birocratice, la proceduri lente. Retragerea din fața conflictului și inhibarea reacțiilor față de conflict sunt specifice acestui stil. Practicat pe termen lung se soldează cu efecte nefavorabile pentru organizație. Stilul constrângător sau competitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lăsând loc manifestării libere a caracterului juridic. De fapt, în calitate de arbitru poate să apară nu doar o persoană, ci mai ales o instanță judecătorească. Ceea ce contează de data aceasta nu mai sunt relațiile informale dintre părți, poate mai amicale uneori, tensionale alteori, ci relațiile oficiale, formale, prin intermediul cărora se impun deciziile ce urmează a fi respectate de către părți. Spre deosebire de mediator, care îndeplinea roluri de facilitare, catalizare și suport social, arbitrul are un rol decizional și chiar inchizitorial. De obicei, se recurge
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o folosește în folosul său, ci, dimpotrivă, în folosul adversarului și în dezavantajul ei personal. O asemenea variantă de negociere are la bază dorința uneia dintre părți (a celeia care deține puterea) de a evita instalarea unei situații nefavorabile, neprielnice, tensionale, și atunci cedează, preferă să satisfacă cererile și preferințele părții adverse decât pe ale sale. Efectele sunt favorabile pentru partea adversă și total nafavorabile pentru partea învinsă. Varianta de negociere avută în vedere resuscitează sentimentele negative ale părții învinse, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acces; - întrebările „afective”: sunt itemii care privesc evidențierea stărilor afective, a sentimentelor elevilor/studenților în raport cu tema aflată în dezbaterea grupului; aceste întrebări conduc direct la creșterea gradului de implicare și de interes acordat activității, dar, concomitent, pot conduce la stări tensionale, la conflicte puternice în interiorul grupului; de aceea, este recomandabil ca astfel de întrebări să fie mai degrabă apanajul cadrului didactic îndrumător decât al elevului/studentului moderator al grupului, deoarece modul în care aceste întrebări sunt dirijate și focalizate trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
mesajelor bazate pe limbaj iconic (imagistic-grafic); consultarea, realizarea, utilizarea și integrarea aparatului bibliografic; învățarea creativă; învățarea formativă (colaborativă) în grup; reducerea efectelor specifice conduitelor perverse (sau potentențial perverse), cu efect prejudiciator în grupurile care învață (de exemplu: conduite defensive, disimulative, tensionale, frustrante, regresive, distructive, transgresive, revanșarde, de discreditare, de negare, de invazie a spațiului grupului, de umilire, de eschivă etc.) I.9. Pentru o sinteză deschisă Pe baza literaturii de specialitate (vezi și www.guidelinesonlearning.com) reținem câteva elemente necesare formării
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
le-a oferit Nilul în Egipt, iar centrul polarizator al Bagdadului de pe cursul Tigrului s-a bucurat de valențe asemănătoare orașului Cairo de pe valea Nilului. Partajarea resurselor de apă între statele arabe vecine stă la baza escaladării multora dintre stările tensionale interarabe. În acest cadru,se înscriu permanentele dispute dintre Irak și Siria, determinate de insuficiența volumului de apă ce ajunge în Irak, ca urmare a retenției apelor Eufratului în lacul de acumulare Assad din Siria. Aspectul menționat a amplificat divergențele
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
de acumulare Assad din Siria. Aspectul menționat a amplificat divergențele politico ideologice oricum existente între cele două state în perioada regimului Saddam Hussein. Partajarea resurselor de apă între Israel și vecinii săi arabi a constituit o permanentă cauză a stărilor tensionale arabo-israeliene, adăugată clasicelor conflicte bilaterale. Arealul de derulare și miza de interes este apa din bazinul râului Iordan, pe care o râvnesc în proporții cât mai mari fiecare din cei cinci actanți limitrofi: Israel, Iordania, Cisiordania, Siria, Liban. La debușeul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
este sugestiv pentru istoricul de glomerulopatie acută sau cronică, precum și pentru insuficiența renală. • Există antecedente de hipertensiune arterială? HTA veche, chiar relativ ușoară, poate cauza nefroangioscleroza „benignă”. HTA „malignă” poate produce insuficiența renală acută ireversibilă. Istoricul de HTA severă (valori tensionale mari sau necesar de multiple antihipertensive în doze mari) este sugestiv pentru HTA secundară, de regulă reno-vasculară sau reno-parenchimatoasă. Hipertensiunea apărută la tânăr sau la vârstnic sugerează de asemenea HTA secundară. • Pacientul prezintă poliurie nocturnă persistentă? Poliuria nocturnă (a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
pacientul cu boală polichistică poate preciza doar că unul dintre părinți/frați a decedat printr-o boală renală. în alte cazuri, bolnavul actual își amintește că unul dintre părinți a decedat prin accident vascular cerebral hemoragic, în contextul unor valori tensionale mari. • Pacientul are frați/părinți cu glomerulopatii? Există o predispoziție familială pentru glomerulopatii, explicabilă prin susceptibilitatea pentru disimunitate. Există un istoric familial de diabet zaharat? Atât DZ de tip 1, dar mai ales cel de tip 2 la un subiect
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cauzează nefrotoxicitate tubulară directă (necroza tubulară acută). Sindromul de liză tumorală, care, eventual, urmează tratamentului cu citostatice, determină de asemenea NTA; • necesitatea administrării de multiple (cel puțin trei) clase de antihipertensive în doze mari, fără a se obține un control tensional adecvat, sugerează HTA secundară reno-parenchimatoasă sau reno-vasculară. 2.1.2. Anamneza ocupațională • Expunerea cronică la plumb sau mercur este sugestivă pentru nefropatie interstițială cronică, cauzată de aceste elemente grele. Expunerea la hidrocarburi se asociază cu o incidență crescută a glomerulonefritei
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cardiovascular important la un subiect ce prezintă deja un risc foarte ridicat. Măsurarea frecventă (de două ori pe zi) a TA este obligatorie la majoritatea pacienților renali internați. Pacienții renali prezintă frecvent abolirea ritmului circadian fiziologic al TA, cu valori tensionale asemănătoare sau chiar mai mari în cursul nopții, în comparație cu valorile tensionale diurne. De asemenea, este importantă măsurarea TA în ortostatism, în vederea decelării hipotensiunii ortostatice, expresie subtilă a deshidratării (IRA, IRC) sau a neuropatiei vegetative (IRC în stadiul terminal, însoțită sau
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ridicat. Măsurarea frecventă (de două ori pe zi) a TA este obligatorie la majoritatea pacienților renali internați. Pacienții renali prezintă frecvent abolirea ritmului circadian fiziologic al TA, cu valori tensionale asemănătoare sau chiar mai mari în cursul nopții, în comparație cu valorile tensionale diurne. De asemenea, este importantă măsurarea TA în ortostatism, în vederea decelării hipotensiunii ortostatice, expresie subtilă a deshidratării (IRA, IRC) sau a neuropatiei vegetative (IRC în stadiul terminal, însoțită sau nu de diabet zaharat). - Pacientul cu insuficiență renală prezintă frecvent aritmii
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
insuficienței renale este încă incert, beneficiul acestei clase de medicamente asupra reducerii mortalității cardiovasculare la pacienții cu NI a fost clar demonstrat. în plus față de administrarea IECA, sunt de regulă necesare multiple antihipertensive în doze mari pentru a obține controlul tensional adecvat. Diureticul potențează acțiunea IECA, însă în anumite condiții (SAAR severă bilaterală asociată cu deshidratare), poate contribui la precipitarea IRA. Având în vedere efectele cert favorabile ale inhibitorilor HMG-CoA reductazei (statine) asupra bolii coronariene, ca și unele rezultate bune raportate
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
la pacienții cu HTA severă sau malignă. Odată prezentă BCR, HTA reprezintă un factor major de progresie. Rata progresiei este cu atât mai mare cu cât hipertensiunea este mai severă. Mai mult, riscul de progresie este crescut și la valori tensionale „înalt normale” pentru populația generală (>125/75 mmHg TA sistolică la pacienții cu proteinurie >1g/24 ore, >130/85 mmHg la pacienții cu proteinurie <1g/24 ore), în comparație cu subiecții cu BCR care prezintă valori tensionale sub pragurile menționate. Ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este crescut și la valori tensionale „înalt normale” pentru populația generală (>125/75 mmHg TA sistolică la pacienții cu proteinurie >1g/24 ore, >130/85 mmHg la pacienții cu proteinurie <1g/24 ore), în comparație cu subiecții cu BCR care prezintă valori tensionale sub pragurile menționate. Ca urmare, ghidurile internaționale de tratament al HTA recomandă reducerea TA sistolice sub 130 (125) mmHg la pacienții cu BCR și la diabetici. Controlul glicemic. Nu există nici un dubiu în legătură cu rolul controlului glicemic insuficient în inițierea nefropatiei
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
multiple antihipertensive în doze mari. Frecvent sunt prezente stigmate ale lezării organelor-țintă prin HTA. HTA este de cele mai multe ori volum-dependentă, astfel că restricția hidro-salină și utilizarea unui diuretic de ansă în doze mari pot duce la ameliorarea semnificativă a nivelurilor tensionale. Cardiomiopatia uremică se caracterizează prin hipertrofie ventriculară stîngă, urmată de dilatația VS și, în final, de insuficiență cardiacă cronică. Factorii majori de risc pentru cardiomiopatia uremică sunt reprezentați de hipertensiunea arterială și de anemia renală. Ca urmare, tratamentul intensiv precoce
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
BCR. Rolul restricției sodate în progresia BCR nu a fost evaluată în mod direct, fiind însă o măsură logică, având în vedere că regimul hiposodat facilitează acțiunea medicației antihipertensive, în primul rând a celei care interferă cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron. Controlul tensional adecvat. Numeroase studii efectuate în ultimii douăzeci de ani au evidențiat că un control tensional strict (sub 130/85 mmHg sau chiar sub 125/75 mmHg), indiferent de agenții terapeutici antihipertensivi utilizați, determină încetinirea ratei de degradare a RFG cu
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]