449 matches
-
alunecau În jos, apropiindu-se. Trase de unul din harpoane. Era prins de perete cu o coardă de cauciuc. Norman trase de ea, Încercând să elibereze arma. Tentaculele se apropiau. Smuci cauciucul, dar nici gând să se deblocheze. Ce naiba avea? Tentaculele ajunseră și mai aproape, coborând cu repeziciune. Apoi Își dădu seama că sistemul de prindere se debloca doar dacă trăgeai harponul lateral, nu Înspre tine. Procedând astfel, eliberă una din arme. Se Întoarse, dar tentaculul Îl trânti la podea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să se deblocheze. Ce naiba avea? Tentaculele ajunseră și mai aproape, coborând cu repeziciune. Apoi Își dădu seama că sistemul de prindere se debloca doar dacă trăgeai harponul lateral, nu Înspre tine. Procedând astfel, eliberă una din arme. Se Întoarse, dar tentaculul Îl trânti la podea. Se răsuci pe spate și văzu palma uriașă, plină de ventuze a tentaculului, care Îi Înfășură casca. Totul se Întunecă În jur, iar apoi trase. Simți o durere teribilă În piept și abdomen. Preț de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că sistemul de prindere se debloca doar dacă trăgeai harponul lateral, nu Înspre tine. Procedând astfel, eliberă una din arme. Se Întoarse, dar tentaculul Îl trânti la podea. Se răsuci pe spate și văzu palma uriașă, plină de ventuze a tentaculului, care Îi Înfășură casca. Totul se Întunecă În jur, iar apoi trase. Simți o durere teribilă În piept și abdomen. Preț de o clipă se gândi cu groază că se Împușcase singur. Apoi, Își dădu seama ușurat că nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
decât șocul: pieptul Îl ardea, dar calmarul Îi dăduse drumul. Încă nu vedea nimic. Îndepărtă de pe vizorul căștii, palma care căzu cu greutate pe punte, zvârcolindu-se, separată de brațul animalului. Pereții interiori ai habitatului erau stropiți cu sânge. Un tentacul se mai mișca, celălalt arăta ca un ciot zdrențuit. Amândouă brațele se retrăseseră, alunecând prin trapă. Norman alergă la hublou: calmarul se Îndepărta cu iuțeală, strălucirea-i verde pierzându-se În depărtare. Reușise! Îl Învinsese! Reușise. DH-8 — Câte ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Învinsese! Reușise. DH-8 — Câte ai adus? Întrebă Harry, cântărind un harpon În mâini. — Cinci, răspunse Norman. N-am putut duce mai mult . Și zici că a funcționat? continuă Harry, examinând bulbul exploziv din vârf. — Da, a funcționat, i-a retezat tentaculul. — Am văzut calmarul fugind, spuse Harry. M-am gândit că trebuie să-i fi făcut ceva. — Unde e Beth? Nu știu. Costumul i-a dispărut. M-am gândit că poate s-a dus pe astronavă. — Pe astronavă? spuse Norman, Încruntându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ecranele. — Termicele interne sunt activate. Într-adevăr, sosește. Imediat simțiră o zguduitură și Norman se Întoarse ca să se uite prin hublou. Calmarul verde era deja afară, iar brațele-i uriașe, pline de ventuze, se Încolăciseră În jurul bazei habitatului. Unul din tentaculele sale lungi plesni peste hublou și o clipă Îi văzu, ventuzele deformate prin sticlă. SUNT AICI. — Harryyy! țipă Beth. O zdruncinătură, provocată de strânsoarea brațelor calmarului. Apoi scrâșnetul lent, agonizant al metalului. Harry intră alergând În cameră. — Ce este? Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
obiectului în gheara subiectului devorator. Primul gest care definește, așadar, subiectul în raportul său cu lumea este unul agresiv, de impunere de sine prin supunerea a ceea ce îl înconjoară. Eu văd, eu pot, eu înțeleg, eu vreau, eu am iată tentaculele verbale care ne guvernează, sub diferite forme, și sunt singurele pe care noi le putem gândi sau imagina. De aceea confruntarea cu japoneza este resimțită ca un șoc. Enunțul japonez (și implicit judecata emisă astfel asupra lumii) nu este construit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ah, cât de firească aducere în atenția tuturor a unei mici probleme: pentru Dumnezeu, mai avem nevoie de un scaun, pentru a nu tulbura deci armonia tăcută a grupului, acel wa fabulos care, asemenea unei meduze tremurătoare cu mii de tentacule, inspirând și respirând în unison cu timpul eternității, concentrează în sine energia vitală a corpului unic japonez, a oricărui grup japonez, oricât de mic ar fi el, femeia alesese un absurd joc de mimă. Își cumpărase locul în grup cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de ploaia artificială a fîntînilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cît o viorea sălbatică de cîmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
emoțional atât de profund cum se implicase el cândva; presupun că din acest motiv Îi invocau pe Brooke, pe Swinburne, pe Shelley. Șansa lor era să facă să pară totul frumos, lustruit, bogat și plin de imaginație; trebuia să Îndoaie tentaculele fine, aurii, ale imaginației lui spre imaginația ei. Acesta era substitutul marii, devastatoarei iubiri, care nu fusese niciodată mai aproape, dar niciodată nu fusese atât de aproape de vis. O poezie pe care o declamau iar și iar era Triumful timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
al justiției sociale. AUFT, CASL, NAACP, AFL-CIO și toate sindicatele astea, Liga Idealurilor Democratice și cea a Americanilor Responsabili împotriva Bigotismului - toate sunt organizații cu nume sonore, din care americanii adevărați ar fi mândri să facă parte. Toate sunt niște tentacule răzvrătite, pervertite și canceroase ale Conspirației Comuniste. Mal Considine îl măsurase din priviri de aproape o jumătate de oră pe Edmund J. Satterlee, fost agent FBI și fost seminarist iezuit, uitându-se din când în când și la restul publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se adună în spațiul de lut „amenajat“ de Bickford și „cântat“ de Zappa. Capete care se turtesc, capete din care ies mâini, cutii ce nasc oameni, ochi ieșind sub formă de trompe din orbite opace, caracatițe verzi ce-și adună tentaculele în chip de autostrăzi pe care circulă mașini ce devin femei dotate cu sâni din care țâșnește un lichid transformat în magmă primordială, jocuri mecanice unde se câștigă cranii de Caliban, degete cu față de Sad Man spân ce se mușcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
de ființe înzestrate cu id, după care Corl umbla de aproape o sută de zile încoace. Se opri, în sfârșit, înfiorat de această realitate. Labele picioarelor îi zvâcniră cuprinse de un tremur ce-i încorda ghearele ascuțite ca niște lame. Tentaculele groase care-i creșteau din umeri se încordară și ele. Corl își răsuci dintr-o parte în alta enormul său cap de pisică, în timp ce filamentele păroase din care-i erau alcătuite urechile fremătau cu putere, iscodind fiecare adiere de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ci o ființă inteligentă, conștientă că are de-a face cu alte ființe inteligente. Observați rigiditatea mișcărilor ei. Înseamnă că-i prudentă și că și-a dat seama că suntem înarmați. Tare-aș vrea să-i pot examina îndeaproape extremitățile tentaculelor de pe umeri. Dacă au forma unor ventuze sau a unor mâini, putem presupune că e un descendent al locuitorilor acestui oraș. Ar fi foarte bine dacă am putea comunica direct cu el. Judecând după aparențe, deocamdată aș spune că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o frecvență pe care se simțea capabil s-o înregistreze. Dar aceste mesaje i se păreau lipsite de semnificație. Ca să le dea impresia că-i prietenos, Corl își transmise numele prin perii de pe urechi, arătând spre sine cu unul dintre tentacule. Un glas pe care Grosvenor nu-l recunoscu spuse, tărăgănat: - Am auzit în aparat un fel de paraziți în clipa când făptura și-a mișcat urechile. Ia spune, Morton, crezi cumva că... - Tot ce se poate, îi răspunse Morton, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
el. Așadar, acesta era Gourlay, șeful serviciului de comunicații! Grosvenor fu mulțumit: sosirea monstrului îi va da, poate, prilejul să înregistreze vocile tuturor membrilor mai importanți ai expediției. Căutase asemenea ocazii încă de la începutul călătoriei. - Ia te uită! Exclamă Siedel. Tentaculele se termină în formă de ventuze! Dacă ar avea un sistem nervos suficient de complex, ar putea fi instruit să manevreze orice aparat. - Cred că a sosit momentul să ne întoarcem în navă și să mâncăm, spuse Morton. După aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un fel de mârâit. Mintea i se întunecase. Metalul ușii se îndoi sub greutatea lui, făcându-l să urle de durere. Acum era ca un animal prins în capcană. Începu să izbească în ușă cu ghearele și să smulgă cu tentaculele-i groase panourile bine sudate. Întreaga mașinărie scrâșni, parcă în semn de protest. Cușca ascensorului continua totuși să urce în salturi, trasă de forța magnetică, și ajunse în cele din urmă la destinație. Corl smulse ceea ce mai rămăsese din ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se afla într-o suspensie ce-l făcea aproape necomestibil. Totuși, vibrația era destul de puternică pentru a-l face pe Corl să înțeleagă de ce-i ofereau oamenii castronul. Corl se ridică, mârâind, apucă vasul cu ventuzele de la marginea unuia dintre tentaculele sale și aruncă zeama în obrazul lui Kent, care se dădu înapoi cu un urlet. Corl azvârli cât colo castronul și-și petrecu un alt tentacul pe după mijlocul omului care urla. Nu-i păsa de arma atârnată la brâul acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oamenii castronul. Corl se ridică, mârâind, apucă vasul cu ventuzele de la marginea unuia dintre tentaculele sale și aruncă zeama în obrazul lui Kent, care se dădu înapoi cu un urlet. Corl azvârli cât colo castronul și-și petrecu un alt tentacul pe după mijlocul omului care urla. Nu-i păsa de arma atârnată la brâul acestuia. Dar după ce-l azvârli pe Kent într-un colț, își dădu seama, înciudat, că ar fi fost mai bine să-l dezarmeze totuși. Acum va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
am hotărât, cum vom proceda? Îl iscodi Siedel. - Țineți neapărat să-l închideți într-o cușcă? întrebă Grosvenor. Neprimind nici un răspuns - de altfel nici nu se aștepta să-l primească - înainta spre monstru și-i atinse capătul celui mai apropiat tentacul. Acesta se retractă ușor, dar Grosvenor întinse o mâna și-l apucă zdravăn, arătând cu cealaltă spre ușă. Monstrul șovăi o clipă, apoi străbătu în tăcere sala. - Acum trebuie să ne sincronizăm precis mișcările, zise Grosvenor. Gata! Peste un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cablurile din pereți și prin încuietoarea ușii. Încordându-și trupul, se strădui din răsputeri să domine această furtună de energie. Deodată, perii de pe urechi îi vibrară în ritmul ei. Auzi atunci un zăngănit metalic. Atingând ușor ușa cu unul din tentaculele sale, Corl o deschise și ieși pe coridor. O clipă se simți năpădit de un imens dispreț, gândindu-se la ființele acelea stupide care cutezaseră să-și pună mintea cu un corl Dar în clipa următoare își aminti că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să fie întâmpinat cu jeturi de radiații prea puternice pentru a le putea neutraliza. Cei doi paznici stăteau pe coridor, unul lângă altul. Era limpede că descoperiseră ușa deschisă, căci își ridicară simultan privirile și încremeniră la vederea ghearelor și tentaculelor acestui monstru feroce, cu ochii scăpărând de ură. Unul dintre ei își întinse mâna spre armă, dar era prea târziu. Celălalt, care părea paralizat de spaimă, scoase un țipăt strident, al cărui ecou lugubru, repetat de pereții sonori ai coridoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de energie se scurgea acum mai ușor prin trupul lui Corl. Acesta continuă să-l rețină încă vreo câteva secunde, apoi, cu un chiot de triumf, sări în aparatul de zbor și apăsă pe butonul care închidea portiera. Unul din tentaculele lui apucă maneta de comandă cu un gest aproape tandru. Aparatul făcu un salt înainte, spre peretele exterior. În clipa când botul aparatului atinse peretele, acesta se topi într-un nor de pulbere scânteietoare. Înaintarea fu stânjenită o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
clipa aceea Corl simți că se rupe ceva în el. Gândurile începură să i se învârtejească, tot mai repede, spărgându-se parcă în milioane de cioburi. Cu ochii ieșiți din orbite, se foia ca un animal turbat într-o cușcă. Tentaculele lui apucară prețioasele instrumente aduse la bord și le trântiră cu furie în pereții aparatului de zbor. În cele din urmă, într-un ultim moment de luciditate, își dădu seama că nu va putea rezista torpilelor dezintegratoare ce urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dezintegratoare ce urmau să se abată, de la distanță, asupra lui. Nu-i veni deloc greu să declanșeze procesul de dezorganizare celulară menit să elibereze instantaneu întreaga cantitate de id din organismul lui. Un ultim mârâit de sfidare îi schimonosi buzele. Tentaculele i se mai zvârcoliră o clipă, apoi Corl se prăbuși brusc, obosit să mai lupte. După atâtea ore de zbucium, moartea îl învălui ca o liniște. Căpitanul Leeth nu obișnuia să riște. În clipa când focul încetă, iar nava putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]