1,117 matches
-
lui Vasile cel Mare și Grigorie de Nazianz (Epist. 2, 44). Într-adevăr, Isidor scrie foarte îngrijit și epistolarul e plin de citate din clasici, în primul rând din Demostene, dar și din Homer, Platon și Aristotel, și el însuși teoretizează, recurgând la des folosita comparație cu albina, necesitatea de a culege din înțelepciunea păgână ceea ce e util și poate conduce „către filosofia noastră” (II, 3). Isidor cunoaște bine și opera lui Flavius Josephus pe care o folosește ca sprijin pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
va continua și aiurea). O liminară Ars sonetica enunță preferința pentru Shakespeare: „Shakespearean, sonetu-i mult mai ager/ Decât în strânsa chingă-a lui Petrarca”, dar și pentru Eminescu și V. Voiculescu. G. se înseriază eonului baroc, pe care îl și teoretizează sui-generis ca expresie a unei „mari disperări”, dar și a unei „mari pofte de a trăi”. Influențați ori nu de opiniile poetului, criticii Al. Piru și Mihai Ungheanu îl definesc ca barochist/manierist (în sensul lui G.-R. Hocke), afiliere
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
și în alte scrieri asemănătoare -, G. glosează nuanțat asupra fenomenului literar și a întruchipărilor sale, risipește confuzii, îndreaptă erori, interpretează judicios detalii anterior neglijate, contrazice locuri comune, deschide perspective neevidente, dar legitime și persuasiv argumentate. Spirit funciarmente polemic, scriitorul își teoretizează înclinația, afirmând caracterul intrinsec polemic al criticii literare. Bătăios, criticul polemizează cu cavalerism, „contrazice, de regulă pe ton dârz și caustic, judecăți curente și false adevăruri consacrate prin uz, folosind impecabil o viguroasă retorică demonstrativă” (Mircea Iorgulescu). Libertatea de exprimare
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
din nou imposibilă, diferențierea între „amici” și „inamici” fiind greu de făcut, deoarece „frontul” luptei duse cu dogmatismul, pentru care G.l. continuă să fie arena principală, trece adesea prin diferitele paliere ale aceluiași text, ca mod implicit de a nuanța teoretizând ori de a nega, în ciuda unei aparente adeziuni de principiu. Tudor Arghezi, care preia, în 1962, conducerea breslei, va fi secondat de același Mihai Beniuc; după ședința lărgită a Comitetului de conducere a Uniunii Scriitorilor din 25 aprilie 1962, calea
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
adevărat este că revenirea pe piață a resurselor statului în formă de cheltuieli poate modifica substanțial regulile pieței (și, adeseori, chiar așa se întâmplă). Mai mult, însăși distribuirea pe care o face în mod „natural” piața, aparent prin intermediul „mâinii invizibile” teoretizate de toți gânditorii liberali, de la Adam Smith la Friedrich Hayek, este dublată de o redistribuire introdusă prin intermediul regulilor de funcționare a pieței, supravegheate de către stat. Și, în plus, trebuie să ținem cont de faptul că o mare parte a economiei
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
societății și care este, periodic, modificat prin intervenții ale statului și ale societății civile ori de câte ori o criză de creștere anunță necesitatea unor transformări. Aceste reglaje sunt atât de specifice fiecărei societăți capitaliste dezvoltate în parte, încât sunt foarte dificil de teoretizat. De exemplu, știm despre toate societățile dezvoltate că cercetarea științifică și industria cunoașterii joacă un rol extrem de important în producția de dezvoltare - de la producția de noi tehnologii la producția de tehnici de management, deopotrivă public și privat. Mai știm, de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
o deschidere spre capitalismul occidental, în variantele sale cele mai stângiste. Ceea ce, la sfârșitul anilor ’60, propuneau comuniștii cehoslovaci nu era foarte diferit de ceea ce a tradus în realitate China comunistă două decenii mai târziu. „Liberalizarea comunismului”, pe care o teoretizau în egală măsură comuniștii „progresiști” ai Estului împreună cu cei naționaliști din Occident - Franța, Italia, mai ales -, nu era, în principiu, inacceptabilă nici pentru Moscova. Inacceptabilă era o consecință secundară, referitoare la autonomia decizională în raport cu URSS. Probabil că dacă Dubček ar
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
lor, iar de această vulnerabilitate profită foștii angajați ai fostei Securități care, prin șantaj și manipulare, au reușit să ocupe poziții prioritare atât în economie, cât și în sistemul politic al postcomunismului. Această ideologie cotidiană mitologică a postcomunismului a fost teoretizată și i-a fost asociată toată greutatea academică a sistemului occidental de cunoaștere. În privința României, succesul de public al acestei ideologii teoretice a fost deplin, el penetrând nu numai mass-media, dar și discursul academic și, prin intermediul acestuia, pe cel politic
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
bancar, ci, dimpotrivă, la diminuarea profitabilității acestuia. În România primilor ani ai tranziției, capitalul și producția aveau interese divergente, dacă nu cumva chiar contradictorii. Lipsite de intelectuali, nici unul dintre acești doi mari actori ai tranziției nu a fost capabil să teoretizeze aceste diferențe sau să le transforme în ideologii ale tranziției. În schimb, au utilizat din plin influența pe care o puteau exercita asupra clasei politice pentru obținerea unei strategii a tranziției compuse din mici pași ai deciziilor cotidiene, unele obținute
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
se pare că neputința de a se detașa de antipatiile, declarate sau subînțelese, față de anumiți scriitori l-a împiedicat pe G. să-și organizeze rezultatele observației critice în sinteze. Volumele sale juxtapun cronici publicate în periodicele literare. În varii ocazii teoretizează justificativ asupra criticii foiletonistice, considerând cronica literară „una dintre cele mai importante întrupări ale spiritului critic, dornic de a se legitima legitimând [...]. O formulă memorabilă, o metaforă pot fi desăvârșite sinteze critice.” Dezideratul nu primește prea des concretizări pe măsură
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
totdeauna limite fanteziei și puterii omului actual. Literatura sa constituie în fond o dezbatere de idei privind relativitatea timpului, posibilitatea invizibilității, consecințele unui război nuclear, imaginea probabilă a extraterestrului, transformarea personalității omului în viitor. Însă H., care a studiat și teoretizat specificitatea literaturii de anticipație, nu uită nici un moment că există anumite convenții proprii artei literare și, mai ales, că în substanța oricărei scrieri „singura preponderență acceptabilă este aceea a problematicii umane”, iar țelul esențial al genului SF rămâne tot „cunoașterea
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
colaborare, ediții din scrierile lui Costache Conachi, Gh. Asachi, Alecu Russo, Victor Crăsescu, Al. Mateevici ș.a., a colaborat la alcătuirea unor manuale de literatură și a alcătuit antologia Poezia moldovenească modernă la începuturile ei (1770-1840) (1976). Din păcate, L. a teoretizat și a susținut, prin multe dintre lucrările lui, existența unui „popor moldovenesc”. SCRIERI: Gheorghe Asachi. Viața și opera, Chișinău, 1966; Studii de istorie literară, pref. Haralambie Corbu, Chișinău, 1971; De la cronografie la literatura modernă (în colaborare), Chișinău, 1974; File vechi
LEVIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287792_a_289121]
-
raportul de cercetare trei registre de date distincte: „ce spune familia” (dacă e cazul, separat, soț, soție, copii etc.); ce spun alții din exterior (vecini, prieteni, alte surse); ce a constatat cel ce a realizat studiul. În încercarea de a teoretiza și sistematiza pe un plan mai cuprinzător problematica perspectivelor, am propus conceptul metodologic de analiză multiperspectivală. El se referă la abordarea oricărei realități socioumane, dar se potrivește de minune în studierea familiei și a rudeniei. De altfel, ideea a încolțit
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
fost conștientizată de către ei. Este ceea ce în studiile de specialitate se numește ipoteza factorului ideologic, respectiv concepția indivizilor că familia nucleară întemeiată pe sentimente pozitive este formula maritală cea mai dezirabilă. Importanța compatibilității emoționale în alegerea partenerului conjugal a fost teoretizată de W. Goode (1959) și prin conceptul de sindromul dragostei romantice. Iată sintetic ce presupune acest atât de des invocat fenomen: idealizarea celui iubit (uneori până la „orbire”); concepția de unul (una) și numai unul (una), iubirea mare însemnând credința „până la
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
văzut, extraordinarei infuzări a stereotipiilor bărbat-femeie în aproape toate culturile și segmentele populaționale. Să mai reamintim că respectivele stereotipii nu sunt neapărat false, multe dintre ele având un referențial biogenetic. În orice caz, reale sau nu, diferențele bărbat-femeie au fost teoretizate, înscrise în cărțile fundamentale ale diferitelor religii și astfel perpetuate, cum se întâmplă, de exemplu, în concepția iudaico-creștină, unde rolul dominant al bărbatului este decretat ca o axiomă. Supunerea femeii față de bărbat este mult mai drastică în fundamentalismul islamic. Revenind
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
față în față” și nu implică scopuri personale durabile pentru indivizii concreți. Este și cazul marilor întreprinderi, al organizațiilor în general. Pe plan social mai larg, disocierea grupuri primare/secundare se regăsește în ceea ce sociologul german F. Tönnies (1887) a teoretizat ca fiind Gemeinshaft (comunitate) și, respectiv, Geselshaft (societate). Termenul Gemeinshaft se referă la comunități mici și tradiționale, caracterizate prin relații de grup primar și relativ stabile transgenerațional, pe când Geselshaft, la relații de tip secundar, contractual-formale, bazate pe interese rațional-pragmatice foarte
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
că, dacă multe dintre competițiile și conflictele interpersonale și grupale au ca sursă principală mecanisme de imagine reciprocă bazate pe false reprezentări (stereotipii) și așteptări, probabil că cele mai multe au ca fundament interese „obiective” divergente. În psihologia socială a și fost teoretizată respectiva situație ca un conflict realist de grup (Levine și Cambell, 1972; vezi și capitolul 3, „Agresivitatea și comportamentul antisocial”). Aceasta se întâmplă atunci când grupurile sunt oarecum nevoite să intre în competiție pentru resurse de existență limitate (hrană, teritoriu, locuri
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
din studierea fondurilor secrete ale bibliotecilor (citate din Mein Kampf, stenograma procesului mareșalului Ion Antonescu, articole din presa interbelică), S. trece cu dificultate frontiera spre literatură. Hibrizi de tipul roman colaj, roman documentar (al cărui statut scriitorul încearcă să îl teoretizeze în articolul Literatura-document) nu sunt decât etichete puse unor cărți unde originalitatea auctorială se limitează la schimbarea numelui câtorva personaje și la efortul de a compila informații, extrase și fotografii. Pentru a evita deformarea adevărului, soluția propusă de autor este
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
Evul Mediu creștin. El pornește de la constatarea că viața creștină, așa cum era practicată în vremea sa, se degradase și, într-o primă fază, remediază acest lucru prin practicarea vieții anahoretice și a izolării în pustietate; ulterior, întărit prin acele experiențe, teoretizează și instituționalizează necesitatea desăvîrșirii: însă această desăvîrșire nu poate fi atinsă decît într-o instituție, care este cea a condiției de monah - mai precis, într-o mănăstire - nu prin anahoreză. Lăcașul monastic nu asigură doar separarea de lume, ci și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Vasile cel Mare și Grigorie de Nazianz (Epist. 2, 44). într-adevăr, Isidor scrie foarte îngrijit, iar epistolarul e plin de citate din clasici, în primul rînd din Demostene, dar și din Homer, Platon și Aristotel, și autorul însuși teoretizează, recurgînd la des folosita comparație cu albina, necesitatea de a culege din înțelepciunea păgînă ceea ce e util și poate conduce „către filozofia noastră” (II, 3). Isidor cunoaște bine și opera lui Flavius Iosephus, pe care o folosește ca sprijin pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Feigheală (1902), Fete de azi (I-II, 1908), Sar și Ionel (1920), Mă-nșală (1921) ș.a. Productiv, a întreprins și cercetări asupra lui Antioh Cantemir, Ienăchiță Văcărescu, Veniamin Costache, Anton Pann și Costache Negruzzi, adunate în Scriitori vechi (1909), și a teoretizat asupra fabulei într-o prezentare asupra evoluției genului la noi - Fabula în genere și fabuliștii români în specie (1892) și asupra originii versificației române - Versificațiunea română și originea ei (1906). A avut și preocupări de teoretician al folclorului. Lucrările Introducere
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
mână / burnița târzie. / Sunt frunzele mânjite / cu melancolie / Și vremea crește pe morminte...” ( Moartea va rămâne vie). Se întrevăd, prin „unele «abateri» spre o tensiune neconvențională” (Titu Popescu), germenii orientării paradoxiste în literatură, pe care S. o va iniția și teoretiza. Le Paradoxisme: un nouveau mouvement littéraire (1992), cel mai reprezentativ volum al noii direcții, e alcătuit din mai multe secțiuni. Cartea se deschide cu un manifest inflamat: „J’ai quitté le communisme totalitaire et j’ai emigré aux États Unis
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
are drept motto un citat din G. Călinescu: „Punctul de plecare al criticului și al istoricului literar este opera ca realitate artistică”. Chiar și titlul pare călinescian, amintind de conceptul de organicitate a literaturii române, pe care marele critic îl teoretiza. S. notează mai ambiguu: o „mișcare în direcția sintezei”. Ar fi o justificare a unirii într-un sumar miscelaneu a unor articole oarecum diferite și îndepărtate în timp, ilustrând „un orizont al conștiinței faptului estetic”, fie și prin limitarea investigației
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
lipsite de nuanțare, ia Panu și când vorbește despre proză, deși el reprezenta totuși, la începutul secolului, alături de puțini alții, direcția scientist-teoretică în promovarea unor genuri literare noi, cum ar fi romanul. Discutând fenomenul teatral, observă modernitatea lui Henrik Ibsen, teoretizează „deznodământul în teatru”, înfățișând raporturile acestei părți cu întregul operei (À propos de Othello), definește relația dintre diferitele etaje ale compoziției unei piese. În ciuda simplificării, adesea supărătoare, a perspectivei critice - de unde și lipsa de priză la text -, cronicile dramatice semnate
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
să lupte contra dorinței de divertisment permanent, contra fricii nejustificate față de noile tehnologii informatice în comunicare, să prevină diminuarea spiritului creativ." G. de Landsheere Educația asistată de computer permite abordarea sistemică a instruirii, o nouă viziune pe care psihopedagogia o teoretizează în ultimii ani, dar care devine operativă în momentul în care strategia didactică se împletește cu tehnologiile multimedia. Astfel, dacă în instruirea gândită ca sistem se pot determina: scopul sistemului (obiectivele instruirii), procesele prin care este atins scopul (tipul de
ERA COMPUTERULUI ŞI EDUCAŢIA DE CALITATE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Vasiliu Violeta Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_904]