5,413 matches
-
disproporționat negativă, contravenind adevărului? Călinescu, Ralea, Vianu, Camil Petrescu riscă să apară în ochii posterității drept coautori de prim rang ai distrugerii valorilor spirituale românești în deceniile cinci și șase, când ei, de fapt, atât cât au putut în acele teribile vremuri, le-au aparat de distrugere. Nu au reușit să le apere pe toate, într-adevăr, dar nici atât cât au reușit nu li se recunoaște. Nu l-a numit un justițiar de modă nouă pe Tudor Vianu ăcomplicele comuniștilor"? În
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
aproape un sfert de secol, un articol despre Caragiale. Semnalam în el faptul că nu problemă educativa este, cum se considera îndeobște, esențială în Dl Goe, Vizita, Tren de plăcere, Bubico (unde în cățelul omonim descoperim sufletul unuia din copiii teribili din epoca scriitorului) sau Grand Hotel "Victoria Română", nici critică proaștei creșteri din mediile burgheze, ci intuiția lui Caragiale că infantilismul este o boală foarte gravă de care intelectualii nu se vindecă totdeauna. "Acești copii teribili tiranizează pe toată lumea - scriam
Copii teribili by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17706_a_19031]
-
sufletul unuia din copiii teribili din epoca scriitorului) sau Grand Hotel "Victoria Română", nici critică proaștei creșteri din mediile burgheze, ci intuiția lui Caragiale că infantilismul este o boală foarte gravă de care intelectualii nu se vindecă totdeauna. "Acești copii teribili tiranizează pe toată lumea - scriam. Și dacă lumea lor ar fi mai mare, ei s-ar chema cu siguranta Caligula, Caracala sau Commodus, tiranii (aproape) copii ai românilor". Am citit de curînd o carte a englezului Paul Johnson, Intelectualii, apărută la
Copii teribili by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17706_a_19031]
-
individului, în pofida faptului că o libertate sălbatică îi caracterizează comportamentul și etică. Paul Johnson explică iraționalismul rousseauist, contradicțiile dintre viață și opera autorului lui Emil și a Contractului social, prin infantilism intelectual. Rousseau a rămas, pînă la moarte, un copil teribil. "Esență ideii lui Rousseau, scrie Johnson, era modelul cetăteanului-copil și al statului-părinte." Făcînd guvernul însuși răspunzător de educație, autorul Contractului "a deplasat procesul politic în chiar centrul existenței umane". "Viciile aparțin nu atît omului, credea Rousseau, cît omului prost guvernat
Copii teribili by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17706_a_19031]
-
este, în acest sens și gîndirea poetului englez P.B. Shelley. Paul Johnson remarcă faptul că ideile pot fi neîndurătoare atunci cînd caracterul lor abstract se opune vieții înseși. Cel mai politic poet englez, mort foarte tînăr, a fost un copil teribil. Infantilismul lui poate fi depistat în nenumărate împrejurări biografice sau citit printre rîndurile eseurilor sau ale corespondentei care ni s-a păstrat. El îl determină pe Shelley să imagineze și să încerce a pune în practică o familie liberă, asemănătoare
Copii teribili by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17706_a_19031]
-
Net: "Nici Dulcineea nu e chiar o donna angelicata" (p.4); Cecilia Ștefănescu: "Dragostea, cu toată recuzita ei, a devenit puțin cîte puțin necreditabilă" (p.4); Liviu Papadima: "un crîmpei din marele discurs amoros" (p. 5), la care se adaugă teribilele selecții pe tema făcute de Ion Manolescu și de Dan Stanciu la pagina 10. Iată o imagine a femeii (doamnelor, zîmbiți!) pe care Dan Stanciu o scoate din definițiile (diabolice) ale prozatorului american Ambrose Bierce: "FEMEIE, s.: Un animal trăind
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
-se în tăcere. S-ar putea spune despre ei că au "uitat" opțiunea de la început. Dacă cineva le-o amintește tresar mirați. Altfel a acționat Dan Desliu. Pe cât de zgomotoasă i-a fost aderarea, în anii când trecea drept copilul teribil al "revoluției", tot pe atât de zgomotoasă i-a fost și renunțarea, debarasarea de convingerile "revoluționare". Cam de pe la sfârșitul anilor ^70, și în special după iunie ^71, cănd Ceaușescu și-a lansat revoluția lui culturală, Desliu a început să formuleze
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
La 18 aprilie 1931 N. Iorga devine premierul unui guvern de personalități (deasupra partidelor), în care factotum (ca ministru de Finanțe și Interne) era cinicul Const. Argetoianu. Guvernul nu a putut face față (cum n-ar fi putut nici un altul) teribilelor presiuni ale crizei economice mondiale și, la 5 iunie 1932, profesorul demisionează, hulit de toți. Argetoianu povestește, în memoriile sale, că regele a suit pe tron cu ideea lovirii în pluripartitism (asimilat - se putea? - politicianismului) și instituirea unei domnii personale
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
București, pe strada Sfinților și, o vreme, în locuința Ghilezan, deasupra băncii "Ardeleana". Ghilezan își aduce aminte că i-a spus unui emisar al lui Hitler la București, ca Germania a pierdut războiul. Și asta încă în toamna lui 1940. Teribilă, într-adevăr, previziune! Și au mai fost și altele. Ghilezan adaugă imediat: "Dar cu Maniu era greu să fii în politică pentru că, din nefericire, nu era deloc interesat de putere. El nu vedea ce se va întîmpla mîine, ci vedea
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
de expresie de înaltă ținută, modernă. Gheara sa de leu a scrijelat în materia lîncedă a unei versificații fără destin semnul victoriei. La ora actuală, lirica de tot modestă a contemporanilor lui Eminescu ne interesează cu precădere pentru a determina teribila distanță pe care marele creator și-a luat-o în raport cu aceștia. Aidoma unui fabulos mijloc de tracțiune, opera sa a avut generozitatea de a-i aduce în raza vederii noastre. Dar nu putem contesta nici o acțiune - oricît de puțin însemnată
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
-se prin arhiva Legației că acolo se afla, de fapt, camuflat - diplomatic -, un adevărat viespar al spionajului sovietic. Era, cum va afirma în depoziția sa la procesul intentat celor patru temerari, fostul nostru ministru de Externe, Grigore Gafencu: "un protest teribil, de deznădejde, împotriva vidului moral care domneșe în țara lor" exprimând, de fapt "deznădejdea unei întregi națiuni." Evenimentul a fost prezentat, bineînțeles, de către autoritățile comuniste drept trădare de țară, iar cei patru viteji taxați de "Scânteia" drept "fasciști", "criminali", "terorișit
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
deținătoarea adevărului izbucnește în lacrimi și mărturisește totul). Tușa personală a cineastului, catalogat pe nedrept ca "aservit conformismului hollywoodian", se distinge net în capodopera Humoresca (1946). Film de o impecabilă eleganță ce sfidează timpul, cu dezinvoltura lui Negulesco însuși în teribila sa aventură, care l-a propulsat din Craiova la Hollywood. E adevărat, după un traseu inițiatic, în care popasul parizian a fost determinat pentru configurarea sa ca renascentist al veacului XX. Calitățile de om, dar și de cineast și artist
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
tot!// !hai, mă fugăre, curvană/ că sînt tot un plîns și-o rană,/ hai, mă fugăre, curviană,/ să-mi pupi dulcea mea guriță,/ hai, mă fugăre, curviță,/ Moartea peste tot,/ Moartea peste tot!" (Doina șMoartea peste totț). Abordarea frivolă a teribilei amenințări reprezintă o exorcizare temperamentală, jovială, care presupunem că i-ar fi plăcut lui Creangă, dar și lui Eminescu... Așadar nimic nu e lăsat la o parte. Tentația eului însingurat de-a "recîștiga viața", de-a înfăptui "cucerirea supremă" a
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
fapt o trecere de la un general abstract și impersonal al tragediei la dimensiunile sale individuale. Această trecere nu putea fi înfăptuită rămânând în contextul unui genocid, căci în acest caz determinațiile colective sunt prea puternice și estompează individul, oricât de teribile s-ar dovedi chinurile acestuia. Genocidul se mai păstrează așadar doar ca o amintire persistentă, iar personajele se vor bucura de o subînțeleasă bunăstare postbelică. Tocmai prin acest contrast micile răutăți domestice, încapsulate în evenimentul pașnic, civil, devin vizibile în
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
de la această constatare spre crearea personajului Dina și nu invers. Așa cum am cunoscut-o eu, tradiția nu era decât un lanț, iar viața în astfel de condiții o formă de prizonierat. Ce e mai trist e că, uneori, cei mai teribili gardieni ai femeilor nu sunt bărbații, ci celelalte femei. Ca să trăiască altfel, femeile ar trebui mai întâi să se elibereze de ele însele. Pe de altă parte, femeile scriitor care își iau libertatea de a vorbi despre femei sunt tratate
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
cei zece ani care s-au scurs, un reproter străin reușise, de bine de rău, să recolteze imagini și informații extrem de diverse, ca generalitate sau ca proveniență. Numai că, dincolo de orice detalii, panorama sa istorică era marcată de o obsesie teribilă, și - prin iterație - simbolică: mineriadele, nu mai puțin de trei la număr. Din nenorocire, pe chipul înfățișat de România lumii în ultima decadă s-a imprimat o pată ireversibilă: răzmerițele minerești, căci nu pot să le numesc în alt fel
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
minerești, căci nu pot să le numesc în alt fel. Mi-am amintit cu rușine că, oriunde ai merge în lume, imediat ce te identifici ca român, ți se aruncă în față cu reproș, în mai toate limbile pămîntului, aceeași vocabulă teribilă: minerii. Și m-am întrebat, cum a început totul, luînd proporții ca bulgărele de zăpadă pe o pantă? Cine a iscat această tradiție dezonorantă, făcînd posibilă o stigmă atît de persistentă? Răspunsul e simplu și fără nuanțe de dubiu: Ion
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
de oameni. (În ce mă privește, sper să asist odată la acest proces.) Dar, ca să intre cu fruntea sus în mileniul care vine aproape împreună cu alegerile, România trebuie să se debaraseze rapid de Ion Iliescu, jalnică epavă a unui veac teribil - care a inventat lagărul de concentrare și a născut hidra totalitară cu capete gemene: nazismul și comunismul. Sub semnul celui din urmă, fostul președinte pedeserist s-a fixat pentru totdeauna. Și nu ne mai putem permite în viitor luxul unei
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
părtinitor cum este acesta: Întrebîndu-se care este "contractul" dintre Grigore Maimuț și creștin-moraliștii din PNȚCD: închiderea ochiului țărănist în afacerea Sanca, în schimbul "mărturiilor fulminante" despre Bancorex? PDSR ATACĂ NECRUȚĂTOR PNȚCD. După care, fără a-și preveni cititorii cui aparțin afirmațiile teribile pe care le publică Curierul începe cu litere mari: "Falimentarea Bancorex, o bancă solidă în 1996, s-a produs sub păstorirea țărănistă și a guvernelor conduse de PNȚCD. Trăim situația în care "hoții strigă hoții". În EVENIMENTUL ZILEI Cornel Nistorescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
continente, vagi adieri (primă)văratice, persoane (persoane dragi) flori scumpe sau... nimic. (Și totuși, a iubi pentru el însuși, exempt de fetișisme, eresuri, conotații, un lenaj, un lenj, un dejalen ; a vedea într-un polog de andrinopol, aidoma unor copii teribili, un semn de rău augur, de "neoguri": prologul unor crîncene istorii; a afirma despre cutare Clitemnestră că este "galeșă și calmă ca 2 m de mătase albă" (Cf. Tristan Tzara, Oeil); a te încrede-n cînepă, în in; a nu
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
trăiam și în realitatea imediată... Păi sigur că există un har... Nu mai departe cartea asta Urmașii Vlașinilor... poate ultima, a și apărut la Albatros... am scris-o în cea mai grea perioadă a vieții mele... am trecut prin încercări teribile... și totuși Dumnezeu mi-a dat ușurința aceea de a o scrie fără nici un efort... de la sine... dacă nu chiar ca o vindecare... O compensație a suferințelor... Poți să faci asta fără să ai har? O.G.: Vreți să ne
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
întîmplător, formula publicitară aleasă pentru afișul original al filmului a fost tocmai: "...look closer", privește mai de aproape... Ce se vede privind "mai de aproape" această familie decorativă, instalată, prosper, în modul de viață american? Se vede, mai întîi, o teribilă platitudine a confortului absolut! Mercedesul, vila, peluza, bunăstarea, standing-ul - nu pot îndulci cu nimic gustul fad al zădărniciei. Existența închinata valorilor mediocre rămîne, iremediabil, falsă. "Mitul succesului" (al acestui tip de succes) nu e decît o gogorița! Așa cum există
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
doză de emfază romantică ne flatează orgoliul național, anacoluturile, agramatismele și etimologiile populare din vorbirea eroilor lui Caragiale ni-l jignesc. În sfîrșit, Eminescu face figură de om serios, mizînd pe valori absolute, sarcastic la nevoie, dar fără umor, pamfletar teribil și reconfortant pentru toți cei care-i împărtășesc ideile. Omul a fost consecvent în idei, în politică, în adversități. Caragiale e ludic, relativist, ironic, întorcînd-o adesea "ca la Ploiești", mai cu seamă în adeziunile politice, încît omul simplu nu știe
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
turle și crini", "carnea de calvar", alăturări oximoronice ca "luminoasa putrezire", sau dislocări sintactice de sorginte argheziană: "Să-ți dea un castel, viața se adună/ Azi din bucățele, în Spania de șarpe și mărgean"). Răsună în poeziile lui Miron Kiropol teribila sfâșiere a psalmilor arghezieni, sentimentul rătăcirii în "zarea marii stepe", în imensitatea spațiului creat prin retragerea divinității: "Mi-am pierdut capul în groapa cu lei./ Fără Dumnezeu, fără țară/ Sunt ca o prăpastie sugând din ea însăși". În gura apostatului
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
mai puțin evoluat, cum era cel în care se împlinea anul 1000, de la Cristos, efectul numărătorii,... nu se poate spune că producea monștri, în felul în care se afirmă în general despre somnul rațiunii că ar da naștere acelor făpturi teribile; dar, numărătoarea abstractă, existînd totuși, dublată de întunericul ori fanatismul religios, operà încă de pe atunci. Și s-au tras clopotele. S-a înghesuit lumea prin biserici. S-a spovedit. S-a împărtășit. Cei bogați și avînd conștiința necurată își împărțiseră
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]