1,314 matches
-
publicat de către autor în nici o revistă literară. A sosit în sfârșit momentul. Eseistul si rafinatul analist remarcă voluptatea de a nara si puterea de inventivitate lexicală a unui prozator modern care, uzitând cu abilitate parabola, evocă, de fapt, o actualitate terifiantă. ■ * [București], 12 martie 1966 Dragă domnule Bucur, Ți-am primit pachetul cu cărți, ca și scrisoarea atât de substanțial plină de ecourile vieții dumitale la Paris. Nu știi ce plăcere a putut să-mi facă promptitudinea și căldura răspunsului dumitale
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
senzația extatică e indusă printr-o singură marcă, cea mai simplă, dar îngrijorător de înșelătoare pentru cei nepreveniți: repetiția (la p. 48 exercițiul acesta de prestidigitație se desfășoară cu maximă transparență); „Moima”, care apare pretutindeni în acest volum, ca entitate terifiantă, dar imprecisă somatic, trimite, lexicografic, către două posibile sensuri regionale și învechite: cel de „maimuță” (emblemă a spiritului parodic, în definitiv) și cel de „umflătură”, nocivă aceasta, cu rezonanțe maligne, întocmai discursului fals profetic, întotdeauna verbios și ornat, pe care
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
Durata:98 minute. Premiera în România: 01.03.2013. Produs de: Media Rights Capital. Distribuit în România: Odeon Cineplex. Hitchcock a lăsat istoriei cinematografului o filmografie din al cărei joben ies în continuare de la figuri obsedante până la țipăt de păsări terifiante, iar criticii și istoricii de film scot din el noi cărți care cadastrează acest teritoriu vast, continentul Hitchcock. Filmul lui Sacha Gervasi are pretenția să taie doar o felie din tort, însă nu atât tortul, cât cuțitul întrebuințat și incizia
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
Reville, rol realizat cu subtilitate și finețe de către Helen Mirren, dar și personajele feminine ale căror fantasme îi populează și uneori poluează inconștientul. Filmul, crede Sacha Gervasi, devine teatrul de umbre și măști, oglinda unui fond obscur de pulsiuni și terifiante întruchipări pe care inconștientul artistului le scoate la suprafață în procesul de creație. Avem aici o marcă înregistrată a tuturor acelor interpretări care fac din artist un monstru domesticit prin procesul de creație care devine un fel de purgație eficientă
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
umplem spațiul, să facem tăcerea să vibreze. Și aici intervine al doilea mare păcat al ecranizării, totala lipsă de comprehensiune a regizorului față de ceea ce a citit, față de personajele cărții devenite niște marote manevrate mecanic, așa cum toate clișeele unei industrii a terifiantului sunt amestecate facil și expuse grosier. Nazarie, în interpretarea lui Ovidiu Ghiniță, nu este nicidecum un timid, personajul are aspectul unui vechil suspicios, ușor onctuos, nicidecum al unui savant stângaci, încurcat în formulele de politețe și bătând mereu în retragere
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
Pădurea spânzuraților, romanul tragediei lui Emil Rebreanu, de pe front. Nu se pune, desigur, problema comparației între cele două romane, dar reușita lui Ilderim Rebreanu este meritorie prin tocmai evidențierea detaliilor particulare ale unei realități ce s-a consumat sub spectrul terifiant al ororilor Primului Război Mondial. Ilderim Rebreanu este consecvent în acuza ce i-o face lui Liviu Rebreanu, de „bărbat nehotărât” și mult prea docil („Odată intrat în horă, ai fost nevoit să joci așa cum îți cântau lăutarii. Și poate că nici
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
oarecum mai rar. De pildă, cînd se are în vedere ceva cu totul neobișnuit, la distanță de cele comune. Sau ceva profund ambiguu, ca și cum ar ascunde o dublă natură (vorbinduse, ca în paginile lui Pascal, despre om ca o făptură terifiantă). Deopotrivă, cînd se are în vedere ceva inefabil și incomprehensibil în sine. Sau ceva cu adevărat straniu, cum ar fi golirea de orice semnificație a lumii trăite, nimicul acesteia. La limită, termenul poate semnifica locul unui mister, o taină. (p.
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
lui Hugo în bronz masiv fusese dizlocat de pe consola unde locuia de ani de zile, iar vaza din porțelan de Sèvres, la care ținea atât de mult Coleta, zăcea în țăndări pe covorul persian. Treaba cu vaza era într-adevăr terifiantă. Părintele Diniță a refuzat să comenteze cele ce văzuse. Era vizibil tulburat. I-a spus că trebuie să mediteze asupra cazului în speță. Când spiritul credinței începe să slăbească, puterea Necuratului se întinde insidios asupra minților șovă itoare și le
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
îndrăgostit iremediabil de o femeie cu 45 de ani mai mare. Sunt, însă, aspecte minore. Urma este un roman poetic despre posibilitățile evaziunii, într-o lume nelume montată în flashuri cinematografice și pulsiuni de realism magic. Captivant prin dimensiunea contrafactuală, terifiant prin refacerea unui experiment uman din bolgiile concentraționare, Urma aparține microromanelor de impact din categoria celor semnate de Horia Bădescu, O noapte cât o mie de nopți și Gabriel Chifu, Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
această luptă cu miză ontologică, eroul e ființa al cărei rost e să anihileze formele haosului, dar pentru asta are nevoie de oponenți pe măsură, adică de ființe fabuloase cu rol negativ. „Această situație paradoxală, în care omul imaginează creaturi terifiante și invulnerabile pentru a putea apoi inventa eroi - oameni ca și el - în măsură să le răpună, are menirea de a comuta centrul de greutate al mitului de pe ființa fabuloasă pe erou. Înfruntatea dintre două entități invincibile este o reminiscență
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
exegeți, este cuprinsă - după cum se știe - în halucinanta relatare a asediului moral intitulată "Grand Hotel Victoria Română". Dincolo de revelațiile posibile pe care le-ar putea provoca o nouă analiză a acestui text tulburător am putea reține, pînă una alta, aburul terifiant care-l înconjoară pe eroul-narator, spaima contagioasă pe care o răspîndește spectacolul agresiunilor ucigașe asupra unui cîine dar și împotriva unei femei disperate, agresiuni purtînd cu ele obscenitatea loviturilor lașe. Mai cu seamă această prezență a cruzimii triviale, descrisă cu
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
de amor, substratul paranoic al zeului cu care junele Lache ("O lacună" - 1900) propagă obsesiv necesitatea pedepsei capitale pentru a împiedica definitiv "să intri dumneata în casă la mine cu pumnalul, cu toporul, cu conspirații, cu comploturi și asasinaturi...", faptele terifiante atribuite anarhiștilor bulgari din "Boris Sarafoff" (1900) și încă altele. Cel mai adesea, însă, spaima lăuntrică rămîne ascunsă, nedeslușită. Personajele comice ale lui Caragiale - cum am văzut - nu ating decît rareori limita de sus a temerilor care-i macină. Ne
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
cu o inexplicabilă tenacitate. De aici și reprezentarea kafkiană pe care și-o face despre odiseea sa judiciară, despre întâmplările absurde prin care i-a fost dat să treacă. Nu doar lumea tribunalelor îi apare ca un hățiș inexpugnabil și terifiant, ci lumea. Atât că la sfârșit are loc o răsturnare de situații care face ca totul să ia înfățișare de farsă. De ziua Regelui se dă o amnistie care îi redă năpăstuitului Istrăteanu libertatea. Și dacă nenorocirile nu vin niciodată
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
mai este posibilă (precum în cazul literatului nomenclaturist Berlioz sau al baronului Meigel). Cine altcineva decât Satana este cel mai bun precursor al comuniștilor, în această demonstrație cu tâlc, dar întoarsă pe dos, a lui Bulgakov? întrucât diavolii preiau atributele terifiante ale străinilor, invadatorilor, intrușilor agresivi, atribute pe care comisarii comuniști le avuseseră ei înșiși (în cadrul automitologizării negre pe care și-o asumaseră, pentru a inculca teama în rândul populației) până nu de mult. Demonstrația diavolilor va fi aceea că bunii
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
În pâlpâirea lumânării./ Pe când îmbrățișa mormântul,/ Ea se vedea din nou fetiță/ și degetele ei sfioase/ Cuminte netezeau țărâna,/ Iar eu, copil, privindu-i mâna/ Mă învecheam veghind absența." (p. 130) Este lesne de observat că moartea nu are nimic terifiant în viziunea Monicăi Pillat. Morții ei sunt suflete blajine și prezența lor în amintire este reconfortantă pentru suflet. Prin volumul Dorul de rai se simt uneori trecând umbrele lui Arghezi, Doinaș (din Psalmi), Ion Pillat, și chiar Eminescu. Unele versuri
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
o bucurie naivă/ nu-mi pasă cine câștigă/ am să te lovesc prin surprindere". Martelanta anamneză psihică a poetei, bolnave de confesiune și transfigurare, nu exclude ingrediente de sorginte soresciană, adică elegie, umor, tandrețe, și nici repertoriul postmodern de măști terifiante, eventual horror, interiorizat, în ciuda aparentei detașări. Frecvența oximoronică și gesticulația suprarealistă atestă o artă poetică antimelodramă, necalofilă și minimalistă, în siajul poeziei provocatoare a unor Soviany, Marian Drăghici, Mariana Marin, Paul Vinicius ș.a. Atunci când renunță la o prea strictă logică
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
prin a fi obiectele însele, carcasele își recuperează conținutul, grafiile gratuite promit, într-o altă viață, dezvăluiri esențiale. IOAN Ștefan Câlția: pofta imensă de a povesti face din el un personaj inepuizabil, imprevizibil și posesiv. Vecin cu Bosch, călător prin terifiantele spectacole sabatice, amestecă savant halucinația cu viclenia în dezlănțuiri infernale care mai mult incită decît înspăimîntă. Infernul său nu are nimic punitiv, el creează chiar o anumită stare de confort; ființa se relaxează, morfologia devine labilă, vegetalul, zoologicul și umanul
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
lui se depășește pe sine și face posibilă o dureroasă privire înspre moarte, din cea mai cumplită singurătate". Dacă poate fi înțeleasă și mai ales acceptată imaginea infernului cu un singur locuitor, atunci în acest fel se poate decoji simplitatea terifiantă de pe fiecare vers, fie el o sentință implacabilă : , Singurul sentiment omenesc este frica" sau doar o aparentă banalitate : Sînt singură cu-adevărat". Născută într-un sat din Argeș la 23 ianuarie 1940, Ileana Mălăncioiu reface (mai ales în primele ei
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
cvasi poeticașa cum îi este și ființa filosofică. Ceva ne amintește de celălalt mare geniu român, Mircea Eliade și a sa iubire crepusculară, un inefabil coborâtor întru înălțare în dimensiunea metafizicii nocturne... Consider că Cioran scrie epistolele către Thoma sub terifianta înflăcărare a omului ce nu resimte nicicum vârsta - durata întrupată, devreme ce numind-o zeița “fericirii dar și a nenorocirii” sale, vorbește el însuși ca un zeu... Eros și Erato. Orfeu judecând-o pe Euridice, iertând-o și la modul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
urmat mineriadele (pentru orchestrarea cărora, în mod curios, Ion Iliescu nu este nici astăzi judecat, ca și cum s-ar bucura de o imunitate vrăjitorească în fața justiției), autoincendierile, comerțul cu copii, transformarea pensionarilor în cerșetori etc., etc., un întreg spectacol grotesc și terifiant al insultării ființei umane. Au mare noroc, în vremea noastră, "nesimțiții" (cei eternizați de Radu Paraschivescu) pentru că, aflându-se parcă sub efectul unor tranchilizante, nu suferă aproape deloc din cauza agresiunilor cărora le suntem supuși cu toții. Nu este vorba numai de
Valul de vulgaritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10129_a_11454]
-
cules/ Sunt rodul altor vremi de înțeles/ În suflete mai groase sau subțiri,/ Într-un muzeu din ceara topită a lui ieri." (Demers). Poeta se dovedește în mod special receptivă la stranietatea lumii orientale . Ea enumeră, într-un poem, personajele terifiante imaginate de cei care au sculptat statui pentru templele budiste: "Iubire sub bronzuri de idoli dușmani,/.../ Acela-nvârtește un om, într-o mână,/ Acesta privește cu trei ochi din lună/ Și iată-l pe unul - ureche pe gât,/ Cel cu
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
și decizia sa spontană de a face sex cu controlorul pentru a se încălzi, par desprinse dintr-un film, dar nu sunt de neimaginat într-o Românie de dinaintea căderii regimului comunist. Terre salée este un roman al pasiunilor fără limite, terifiant și seducător pe care, odată lectura începută, ți-e greu să-l mai lași din mână. Combinația de tragedie antică și modernitate, limpezimea exprimării, stilul perfect egal al narațiunii (Irina Egli"filmează" totul rece, impersonal, nu sugerează verdicte morale, nu
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
-l descoperim din arhive, documente, mărturii istorice și literare; și îl reconstituim, pe baza lor, într-o tonalitate sentimentală, iar nu cu realismul nud al reportajului. Ne e greu să înțelegem cum putea apărea, în amiaza literaturii sămănătoriste, ca o terifiantă Sodomă, malaxor al conștiințelor, loc de pierzanie. Cum ar fi putut să îngrozească pe cineva acest oraș astăzi defunct, dărâmat de buldozere, îngropat în pământ și în amintiri tremurătoare? Noi îl privim și îl judecăm, preponderent, pe baza a ceea ce
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
literatura română un personaj memorabil: Maria, o taranca din Cîmpia Transilvaniei, care, neîmplinita în iubire și în viață, ajunge să-și renege și să-și blesteme propriile vlăstare. Că o pînză de paianjen în miezul căreia se află această mamă terifiantă, familiile Sucutardean și Vălean își țes existentele într-o istorie de un veac. Apocalipsa pe care o așteaptă în orice clipă o parte dintre membrii milenariști ai clanului, rigorile religioase și sărăcia adusă de colectivizare croiesc caractere de excepție și
Veste bună, privind romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, de Marta Petreu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/41411_a_42736]
-
grecii acaparatori de la Mânăstirea Popăuți, țigani, ruși, turci, ruteni, italieni, polonezi etc.), bref, un amalgam de cutume, înapoiere cvasifeudală și prejudecăți, și totodată de veleități cât cuprinde, de firave tentative de sincronizare evropenească, mai ales...vestimentară, ce nu excludeau însă terifiante incendii, dar mai cu seamă epidemii. Descins printr-un concurs de împrejurări, după ani de ucenicie și practică la Viena, Brașov și Iași, în Oraș, spițerul Gorgias, va să devină un personaj emblematic printr-o opțiune cel puțin stranie: consul
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]