521 matches
-
Capetele lor se află și acum Înfipte În pari, În jurul cortului lui Ogodai. - Se mișcă tătarii? Întrebă voievodul. - Nu, răspunse vornicul. Nu se mișcă. Așteaptă poruncă de la hanul Hadji Ghirai. Care și-ar porni o parte a ordiei spre Cavalerii Teutoni din Prusia, la chemarea craiului Cazimir. Se află În luptă de anul trecut, dar polonezii nu răzbesc. - Ungaria? Întrebă, scurt, voievodul. - S-au liniștit negustorii sași din Țara Bârsei, după ce le-a reînnoit Măria Ta privilegiile primite de la Alexandru cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Koyunlu se află În legătură cu cea mai mare putere europeană a acestor vremuri, serenisima Veneție. Dar, mai ales, ne bucură și ne uimește faptul că luminatul emir a ales Moldova, și nu Ungaria, nici puterile Poloniei, ale Austriei sau ale Cavalerilor Teutoni din Prusia. În viziunea sa, se creează un triunghi Între ținuturile Persiei, Țara Moldovei și Republica Venetă. Un triunghi care Încercuiește, pe mare și pe uscat, Imperiul Otoman. - Stăpânul meu are o mai mare Încredere În domnitorul Ștefan Mușatin, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mic abuz luîndu-se numai pasaje ad libitum din teoria lui asupra duelului, teorie care se bazează pe lipsa deplină a acestui obicei germanic în anticitatea luminată. Se povestește bunăoară că Marius ar fi fost provocat la duel de un duce teuton: Daca vrei să mori numaidecât, spînzură-te! " i-ar fi răspuns Marius. Asemenea i se atribuie lui Cezar o purtare analogă când Antoniu i-ar fi cerut lupta personală. "E vro comparație între noi? " răspunse Cezar. "Eu, murind, pierd lumea, al
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aragaz, este o noutate pentru mulți dintre amicii noștri. Cel mai atras de operațiune este Florian, neamț din Berlinul de Vest, care ori de câte ori vine lângă noi să frigem carnea și să bem berea obligatorie, nu uită să spună cu ciudă teutonă printre dinți: noi, oamenii moderni, am pierdut focul. La ora la care scriu aceste rânduri, pe câmpul unde noi încingeam grătarele "sălbatice" se ridică un mini-cartier de blocuri ultra-confortabile (terase largi, camere cu ferestre imense, apartamente utilate complet) iar Florian
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
altele asemenea. Efectul garantat, ploaie de monezi și fotografii digitale. Despre inadecvare: un camion imens, marca DAF, efectua manevre delicate în fața Universității. Era condus de o tânără fată, cu chip angelic, de maxim 24-25 de ani. Blondă, frumoasă, cu facies teuton (plăcile de înmatriculare erau din Zürich). Imaginea m-a făcut să mă gândesc la o alta, văzută cum câțiva ani în timpul serviciului militar. Singura autospecială destinată dispersării mulțimilor pe care o aveam în unitate (tun de apă, lamă de buldozer
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
înțeleaptă, rivalitatea polono-maghiară în interesul lor și al Moldovei. De altfel, Polonia își îndreaptă până la mijlocul secolului al XV-lea eforturile sale militare în alte direcții decât cucerirea Moldovei, fiind preocupată să integreze politic Lituania sau în luptele cu cavalerii teutoni. Voievozii Moldovei, spre sfârșitul secolului al XIV-lea și în prima jumătate a secolului următor, își căutau miresele la curtea polonă, fie că era vorba de un voievod de talia lui Alexandru cel Bun, fie că e vorba de urmașii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acest fapt a știut să profite Ștefan cel Mare, care a dat dovadă, încă din primii ani ai domniei, de reale talente politice și militare. În anii 1458-1459 Polonia era angajată în luptele pe care le-a dus împotriva cavalerilor teutoni. Toate forțele regatului au fost chemate sub flamura regală și au trecut în iulie, 1458, hotarele Prusiei. Angajată în nord, hotarul de sud al regatului nu putea fi apărat cu forțe impunătoare. Considerând această conjunctură favorabilă, Ștefan și-a trimis
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe care le făceau muntenii și moldovenii. Nu sunt cunoscute amănuntele în legătură cu relațiile moldo-muntene la începutul anului 1469. Cerându-i regelui polon să-l ajute împotriva dușmanilor săi, Ștefan îi enumerase printre aceștia și pe munteni. Încheind luptele cu cavalerii teutoni, Cazimir își va îndrepta eforturile spre reglementarea raporturilor cu Moldova. Tratativele purtate în anul 1468 nu erau mulțumitoare pentru rege. În mod practic, potrivit cutumelor feudale, el nu avea decât o suzeranitate nominală, din care cauză caută să-l determine
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
regatului în conflictul cu Imperiul Otoman. În luna martie 1485, regele a convocat Dieta la Torun, unde s-a discutat, printre altele, problema ajutorării Moldovei. Solicitând concursul vasalilor pentru a merge în sprijinul Moldovei, Cazimir a întâmpinat opoziția acestora. Cavalerii teutoni, și alți vasali ai regelui, cărora nu le surâdea de loc ideea să lupte într-o țară atât de îndepărtată, cum era Moldova, i-au cerut regelui dovada că Ștefan cel Mare era vasalul său, pentru că numai în acest caz
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lor și a cerut ajutor de la voievodul Moldovei, care îi era dator ca vasal. În asemenea împrejurări se dovedea importanța Moldovei pentru apărarea Poloniei, căci în 1489, tătarii jefuiau și ardeau Kievul, aflat sub stăpânire polonă. Kaspar Weinreich, cronicarul cavalerilor teutoni, explica sustragerea lui Ștefan de sub suzeranitatea polonă „întrucât polonii nu i-au dat nici un ajutor împotriva tătarilor și turcilor, așa cum i se lăudaseră”. Ștefan cel Mare a preferat să recunoască suzeranitatea regelui Ungariei, care era una pur formală, nu presupunea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de închinare despre hotarele adevărate ale Moldovei”. Gheorghe Duzinchevici a socotit că în 1489, 1490 și 1493 nu au fost incursiuni preventive, sau, după o altă opinie, a fost incursiuni impuse de „necesități strategice” și economice. Liborius Nacker, cronicarul cavalerilor teutoni, un bun cunoscător al evenimentelor, scria: „Dacă Ștefan ar fi fost sprijinit de regele Cazimir, el ar fi rezistat cu succes sultanului. Cum însă moldoveanul a rugat pe regele răposat [Cazimir] pentru sprijin și ajutor și s-a întâmplat să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a trimis 5 soli prin care îl avertiza: „noi acum îți dăm de știre... să nu pornești împotriva lui Ștefan, voievodul Moldovei, ci să fii în pace cu el”. Pe lângă acest avertisment, Hans von Tieffen, marele maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni, în scrisoarea dată din Liov, la 25 august 1497, semnala atacuri date de ruși la hotarul cu Lituania. În fața amenințărilor tătaro-moscovite și refuzului marii nobili lituanieni de a depăși Brațlavul, Alexandru a renunțat la campanie. El îi scria lui Ivan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ceea ce pățiseră până atunci”. Dacă moldovenii ar fi fost puși pe fugă, polonii nu aveau de ce să se împrăștie „care pe unde-l ducea soarta”, ca să scape. Printre cei ce se aflau în tabăra de care, au fost și cavaleri teutoni. Unul dintre ei, care a participat la lupte, scria la 16 decembrie 1497 că „domnii și oamenii buni ai Ordinului nostru [...] au fost uciși în cea mai mare parte și nu s-au mai întors [...]. Ai noștri, atâția câți am
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
într-un loc potrivit, Ioniță a atacat cu oamenii săi, dar și cu cumanii, care au revenit în flancurile inamicului. O manevră, pe care au folosit-o și oștenii trimiși de Alexandru cel Bun regelui Poloniei, în timpul luptelor cu cavalerii teutoni. Conviețuirea timp de câteva secole cu populații asiate și, mai apoi, vecinătatea cu acestea au influențat armamentul și, mai ales, tactica și strategia folosită de români în Evul Mediu. Inferioritatea în armament a acestora i-a făcut să o suplinească
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
multe state succesorale, foste sovietice: Ucraina, Belorusia, Lituania etc. Poloniei i s-au redat Pomerania, Silezia, o parte din Prusia Orientală, care în Evul mediu au fost, la început, tot ale Poloniei, dar mai apoi, cucerite și stăpânite de cavalerii teutoni și de prusieni... Polonia am rupt eu tăcerea, într-un târziu, pregătindu-mă să plec a intrat înaintea României în Uniunea Europeană... Există și în acest caz interveni bătrânul Stransky un nod gordian de probleme care se cer rezolvate cât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Întâlnire pe esplanadă, gata de plecare În cruciadă. Dintr-o privire, recunoscu uniformele lăncierilor francezi din garda lui Acquasparta și pe acelea ale arbaletierilor genovezi, pe lângă soldații din poliție și garda de cartier. Chiar și armurile greoaie ale câtorva mercenari teutoni se zăreau ici și colo, printre straiele grosolane ale țăranilor Înarmați cu furci. Pe caldarâm zăceau câteva trupuri acoperite de sânge. În fugă, se apropie de unul dintre ele, descărnat și crispat În ghearele morții. Era cu fața În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cele mai vechi cetăți, ba încă și mai vechi; dorințe și ezitări zămislite în pântece, umeri, picioare, încă de pe vremea Raiului și a Căderii din Rai. Mai înalt decât restul, blond și ciocolatiu, a apărut și fratele meu cu înfățișare teutonă. Era dichisit ca de sărbătoare, cu jacheta scoțiană deschisă, strângând în fiecare mână mânerul unei genți de voiaj. Împrăștia frumusețe cu un fel de fierbințeală în albastrul ochilor săi, extraordinar; vedeai asta și pe obrajii lui, până în jos pe grumaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pleznească în timp ce fața i se schimonosea și dinții i se încleștau de furie. Nu reușise să își repare dintele spart din față, și datorită acestuia încă îl zăream pe vechiul Simon; în spatele acestui businessman și investitor înfloritor, cu un aer teuton, se ascundea școlarul pe care Bunica Lausch îl trimisese să servească la mese într-un hotel de sezon. Motivele pentru care el și Renée se certau erau de obicei haine, niște mănuși, o sticlă de parfum Chanel, sau servitoarea. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lumea românească: românii din aria de hegemonie a Regatului Ungar au fost supuși unei puternice presiuni din partea bisericii apusene, care considera sosit momentul favorabil pentru lichidarea schismei răsăritene și pentru restaurarea unității creștine sub egida papalității 10. Cu sprijinul cavalerilor teutoni sau al cadrelor ecleziastice proprii, după izgonirea celor dintâi, regalitatea ungară s-a străduit să integreze în structurile bisericii catolice populația de rit răsăritean din cuprinsul regatului și din aria sa de hegemonie. Din nord ca și din sud, cruciata
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
relua titlul lucrării unui publicist francez, care nu și-a pierdut încă actualitatea. ALIAȚI NORD-DUNĂRENI AI IMPERIULUI LATIN DE LA CONSTANTINOPOL: REGII CUMANI JONAS ȘI SORONIUS Ovidiu Pecican Nu cunoaștem situația de la sud de Carpați în cei paisprezece ani de dominație teutonă. „Ultramontania“, cum am îndrăznit să numesc teritoriul cucerit de ordin la sud de Carpați și grupat în jurul cetății - neidentificate în teren - Cruceburg era însă locuită. Știm sigur că, dintre locuitorii ei, cumanii au ripostat, ca unii ce își vedeau obstaculate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să numesc teritoriul cucerit de ordin la sud de Carpați și grupat în jurul cetății - neidentificate în teren - Cruceburg era însă locuită. Știm sigur că, dintre locuitorii ei, cumanii au ripostat, ca unii ce își vedeau obstaculate, prin paza și riposta teutone, posibilitatea de a efectua raiduri prin Țara Bârsei (Burzenland, în documentele atente la denumirea germană) în Transilvania. Mai știm că, dintre aceștia, unii au fost convertiți, împreună cu familiile lor, după cum rezultă dintr-un document papal din anul 12311. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lor, după cum rezultă dintr-un document papal din anul 12311. În mod sigur, însă, nu acesta a fost cazul tuturor cumanilor și al românilor care trăiau împreună cu ei. În perioada imediat următoare, însă, la aproximativ un deceniu de la plecarea Ordinului Teuton din Țara Bârsei, la sud de Carpați sunt amintiți doi regi cumani care continuau să trăiască în conformitate cu vechile lor credințe și obiceiuri: Jonas (în forma latină din cronica lui Alberic de Troisfontaines, care îi pomenește), „considerat cel mai mare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a creat o conjunctură care, măcar din perspectiva oportunității politice, trebuia să îi ducă pe unii dintre cumani la convertiri. Aceasta cu atât mai mult într-un moment de presiune militară directă, cum a fost cel creat de acțiunea Ordinului Teuton la sud de Carpați, între 1211 și 1225. Nu este, deci, deloc sigur că asemenea convertiri nu au avut loc și mai devreme de 1227. Nu știm, de exemplu, dacă soția cumană a țarului Ioniță Caloian (1197-1207), devenită ulterior soția
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
n. O.P.] pentru Comana și Comănești, cari amintesc pe ale întemeietorilor acestor sate, Coman și Comana, oricare ar fi originea, ce poate fi foarte veche, a acestor numiri, ci mai adânc, în obiceiuri...“. Adevărul este însă că, în urma episodului teuton, un alt traseu de trecere la sud de Carpați dinspre Regatul Maghiar se deschisese - ori doar se statornicise - prin Țara Bârsei. Documentul papal din 1231 o spune foarte clar: pe aici obișnuiau să pătrundă cumanii în Transilvania și tot pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
puteri catolice, cumanii nu aveau cum să nu ia în considerare oferta Sfântului Scaun de convertire la creștinism, fie că ea se datora blândei predicări a unor clerici misionari, fie că era impusă cu ascuțișul sabiei, ca în cazul tentativelor teutone dintre 1211-1224. Trecerea lui Jonas și Soronius, împreună cu supușii lor cumani, în Balcani și migrarea în Ungaria succedentă convertirii lui Bortz (1227) și Kuthen (1239), prefațate de convertirile operate de cavalerii teutoni în al doilea deceniu al secolului al XIII
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]