516 matches
-
și s-a mutat, în 1211, în Țara Bârsei, Transilvania, pentru a ajuta regatul Ungaria la apărarea graniței estice de incursiunile cumane și să întărească poziția bisericii catolice într-o zonă în care majoritatea populației era ortodoxă., Pentru colonizarea cavalerilor teutoni, regele Andrei al II-lea al Ungariei a emis în același an diploma de donație: Bula papală de aprobare a acestui transfer de suzeranitate a reprodus acest act, dar a adăugat câteva rânduri din care rezultă că terenul era deja
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
a reprodus acest act, dar a adăugat câteva rânduri din care rezultă că terenul era deja populat la data donației de o altă populație decât cea a cavalerilor . Și arheologia confirmă preexistența unei populații locale Motivele de așezare a cavalerilor teutoni în Țara Bârsei includeau nu numai convertirea românilor la catolicism, ci și exploatarea minelor de aur și de argint din Transilvania. a construit în Țara Bârsei numeroase cetăți de lemn fortificate (în cei 14 ani de ședere), cu sprijinul localnicilor
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
au fost denumiți în timp sași și s-au așezat alături de populația autohtonă, formată din români, slavi și pecenegi. Primele localități înființate sau puternic dezvoltate de nou veniți au fost Feldioara, Brașov, Codlea, Râșnov și Prejmer. Între timp, Ordinul Cavalerilor Teutoni a participat între 1217 ș1 1221 și la Cruciada a V-a din Egipt . După ce au câștigat câteva lupte împotriva cumanilor care controlau regiunea vecină la sud-est de Transilvania, se pare că Ordinul Cavalerilor Teutoni a primit sau au pus
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
Prejmer. Între timp, Ordinul Cavalerilor Teutoni a participat între 1217 ș1 1221 și la Cruciada a V-a din Egipt . După ce au câștigat câteva lupte împotriva cumanilor care controlau regiunea vecină la sud-est de Transilvania, se pare că Ordinul Cavalerilor Teutoni a primit sau au pus stăpânire pe terenuri suplimentare, în zone necontrolate de regatul Ungaria, și chiar și un accept de a construi castele de piatră. Dar în 1225, ambițiile și activitățile militare ale cavalerilor teutoni în zonă s-au
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
pare că Ordinul Cavalerilor Teutoni a primit sau au pus stăpânire pe terenuri suplimentare, în zone necontrolate de regatul Ungaria, și chiar și un accept de a construi castele de piatră. Dar în 1225, ambițiile și activitățile militare ale cavalerilor teutoni în zonă s-au încheiat brusc . Devenind din ce în ce mai puternic, ordinul a început să-și extindă autoritatea și dincolo de munții de graniță, construind fortificații la Tabla Buții (Pasul Buzău) și la Podul Dâmboviței (după pasul Bran). Către 1225, cavalerii teutoni au
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
cavalerilor teutoni în zonă s-au încheiat brusc . Devenind din ce în ce mai puternic, ordinul a început să-și extindă autoritatea și dincolo de munții de graniță, construind fortificații la Tabla Buții (Pasul Buzău) și la Podul Dâmboviței (după pasul Bran). Către 1225, cavalerii teutoni au început să-și urmărească vizibil propriile interese și deci să se desolidarizeze de regele Ungariei, punând oficial teritoriul stăpânit de ei sub autoritatea Papei. Acest lucru era favorizat de legăturile ordinului cu papalitatea (era socotit egalul Ordinului templierilor și
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
legăturile marelui maestru al ordinului, Hermann von Salza, cu împăratul romano-german Frederic al II-lea și cu Papa Honoriu al III-lea. Drept urmare, în 1225, regele Ungariei a dus o luptă decisivă împotriva ordinului, învingându-l, după care Ordinul Cavalerilor Teutoni a fost expulzat definitiv din Țara Bârsei. Sașii colonizați de teutoni au rămas în continuare în Țara Bârsei, sub ascultarea unui conte numit de rege. În 1242, cavalerii teutoni au invadat Republica Novgorodului (un stat din Rusia), dar au fost
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
o luptă decisivă împotriva ordinului, învingându-l, după care Ordinul Cavalerilor Teutoni a fost expulzat definitiv din Țara Bârsei. Sașii colonizați de teutoni au rămas în continuare în Țara Bârsei, sub ascultarea unui conte numit de rege. În 1242, cavalerii teutoni au invadat Republica Novgorodului (un stat din Rusia), dar au fost înfrânți lângă lacul Peipsi (Peipus sau Ciudski) și obligați să se retragă, împinși de forțele prințului și generalului Aleksandr Nevski. După expulzarea lor din Țara Bârsei, în 1226 ordinul
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
sau Ciudski) și obligați să se retragă, împinși de forțele prințului și generalului Aleksandr Nevski. După expulzarea lor din Țara Bârsei, în 1226 ordinul începe campania de creștinare a prușilor, pe teritoriul cărora înființeaza un stat. Odată stabiliți acolo, cavalerii teutoni au organizat campanii militare împotriva vecinilor, regatul Poloniei, Marele Ducat al Lituaniei și Republica Novgorodului. În scurt timp au devenit forță navală în Marea Baltică. În 1410, după lungi conflicte militare, alianța polono-lituaniană a înfrânt Ordinul Cavalerilor Teutoni, distrugându-i decisiv
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
stabiliți acolo, cavalerii teutoni au organizat campanii militare împotriva vecinilor, regatul Poloniei, Marele Ducat al Lituaniei și Republica Novgorodului. În scurt timp au devenit forță navală în Marea Baltică. În 1410, după lungi conflicte militare, alianța polono-lituaniană a înfrânt Ordinul Cavalerilor Teutoni, distrugându-i decisiv puterea militară în bătălia de la Grünwald (numită și bătălia de la Tannenberg). Ordinul a intrat și în declin politic, criza lui culminând cu atacul polonezilor la Marienburg în anul 1466, iar în 1525 conducătorul ordinului, Albert de Brandenburg
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
anul 1466, iar în 1525 conducătorul ordinului, Albert de Brandenburg, a renunțat la titlu și s-a convertit la luteranism, devenind duce de Prusia. În 1485, ordinul s-a implicat în Țara Românească în războaiele împotriva Imperiului Otoman. Ordinul Cavalerilor Teutoni a fost desființat în 1809 de Napoleon Bonaparte. Ulterior și-a reluat activitatea, continuând să existe sub conducerea Habsburgilor. În prezent Ordinul Cavalerilor Teutoni desfășoară activități nemilitare caritative în Europa Centrală.
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
În 1485, ordinul s-a implicat în Țara Românească în războaiele împotriva Imperiului Otoman. Ordinul Cavalerilor Teutoni a fost desființat în 1809 de Napoleon Bonaparte. Ulterior și-a reluat activitatea, continuând să existe sub conducerea Habsburgilor. În prezent Ordinul Cavalerilor Teutoni desfășoară activități nemilitare caritative în Europa Centrală.
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
într-o pădure din Țara Șipenițului. În 20 ianuarie 1388, Petru al II-lea Mușat în unire cu fratele și coregentul său Roman, împrumută pe socrul său Vladislav (care era în căutarea de fonduri necesare continuării războaielor cu Ordinul Cavalerilor Teutoni), regele Poloniei, cu 4000 de ruble reduse mai apoi la 3000 de ruble (493,440 kg argint fin) primind zălog Haliciul, înlocuit apoi cu Pocuția, pentru cazul în care suma nu ar fi fost restituită în trei ani. „Noile hotare
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
III-lea a împărțit țara între fiii săi, fragmentarea internă a erodat structura monarhică a Piaștilor în secolele al XII-lea și al XIII-lea. Conrad I, Duce al Mazoviei și Mare Duce al Poloniei, i-a invitat pe Cavalerii Teutoni să-l ajute în lupta cu păgânii prusaci baltici, ceea ce a dus la secole de războaie ale Poloniei cu teutonii și apoi cu statul prusac german. Regatul a fost reunificat și restaurat sub domnia lui Vladislav I cel Scurt, apoi
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
s-a dovedit a fi benefică atât pentru polonezi, cât și pentru lituanieni, care au coexistat și au cooperat într-una dintre cele mai mari entități politice din Europa în următoarele patru secole. În regiunea Mării Baltice, lupta Poloniei cu Cavalerii Teutoni a continuat și a inclus bătălia de la Grunwald (denumită de germani „bătălia de la Tannenberg” și de lituanieni „bătălia de la Žalgiris”, 1410) iar în 1466 s-a parafat pacea de la Thorn sub conducerea regelui Cazimir al IV-lea Jagiellon; tratatul a
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Filippo Buondelmonti degli Scolari, cunoscut cu numele de Pipo di Ozora, cavaler al Ordinului Dragonului ca și Vlad Dracul, tatal lui Vlad Țepeș. În 1427, Murad al II-lea cucerește și incendiază cetatea. În 1429 Sigismund cere ajutorul Ordinului cavalerilor Teutoni. Sub conducerea lui Nicolae Radwitz, care este înobilat baron și numit Ban de Severin, cavalerii teutoni preiau apărarea cetății și a Banatului de Severin. În acest răstimp, toate cetățile începând cu Severin, Orșova, Golubăț și până la Belgrad, sunt reîntărite. În
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
și Vlad Dracul, tatal lui Vlad Țepeș. În 1427, Murad al II-lea cucerește și incendiază cetatea. În 1429 Sigismund cere ajutorul Ordinului cavalerilor Teutoni. Sub conducerea lui Nicolae Radwitz, care este înobilat baron și numit Ban de Severin, cavalerii teutoni preiau apărarea cetății și a Banatului de Severin. În acest răstimp, toate cetățile începând cu Severin, Orșova, Golubăț și până la Belgrad, sunt reîntărite. În 1430-1431, alături de cavalerii teutoni, în cetatea Severinului sunt prezenți 200 de oșteni și 40 arbaletieri. În
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
Nicolae Radwitz, care este înobilat baron și numit Ban de Severin, cavalerii teutoni preiau apărarea cetății și a Banatului de Severin. În acest răstimp, toate cetățile începând cu Severin, Orșova, Golubăț și până la Belgrad, sunt reîntărite. În 1430-1431, alături de cavalerii teutoni, în cetatea Severinului sunt prezenți 200 de oșteni și 40 arbaletieri. În 1432 este consemnată uciderea cavalerilor teutoni din cetate de către turci conduși de catre Vlad Dracul. În 1436 cetatea reintră în posesiune maghiară sub apărarea Banului Ladislau. Între 1438-1439, sub
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
Banatului de Severin. În acest răstimp, toate cetățile începând cu Severin, Orșova, Golubăț și până la Belgrad, sunt reîntărite. În 1430-1431, alături de cavalerii teutoni, în cetatea Severinului sunt prezenți 200 de oșteni și 40 arbaletieri. În 1432 este consemnată uciderea cavalerilor teutoni din cetate de către turci conduși de catre Vlad Dracul. În 1436 cetatea reintră în posesiune maghiară sub apărarea Banului Ladislau. Între 1438-1439, sub stăpânirea lui Albert I de Habsburg, (1438-1439), Severinul este apărat din nou de atacurile turcilor în persoana Banului
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
озере, bitva na Ciudskom ozere") sau Bătălia de pe Gheață (rusă: "Ледовое побоище, Ledovoie poboișce"; germană: "Schlacht auf dem Eise"; estoniană: "Jäälahing"; letonă: "Ledus kauja") a avut loc la 5 aprilie 1242 între forțele novgorodene conduse de Alexandr Nevski și cele teutone cruciate ale episcopului Hermann de Dorpat, pe lacul înghețat Peipsi. Bătălia a fost o înfrângere importantă a cruciaților catolici din cadrul cruciadelor nordice orientate împotriva statelor păgâne și ortodoxe. Înfrângerea cruciaților în această bătălie a marcat sfârșitul campaniilor din Republica ortodoxă
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
importantă a cruciaților catolici din cadrul cruciadelor nordice orientate împotriva statelor păgâne și ortodoxe. Înfrângerea cruciaților în această bătălie a marcat sfârșitul campaniilor din Republica ortodoxă Novgorod și din alte teritorii rusești. Exploatând slăbiciunea rușilor din cauza invaziilor mongole și suedeze, cavalerii teutoni au atacat Republica Novgorodului, ocupând Pskov, Izborsk și Koporie în toamna anului 1240. Când s-au apropiat de capitala Novgorod, cetățenii locali l-au chemat pe prințul de 20 de ani, Alexandru Nevski, pe care l-au exilat la Pereslavl
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
au chemat pe prințul de 20 de ani, Alexandru Nevski, pe care l-au exilat la Pereslavl la începutul acelui an. În timpul campaniei din 1241, Alexandru a reușit să recaptureze de la cruciați Pskov și Koporie. În primăvara anului 1242, cavalerii teutoni au înfrânt un detașament din Novgorod la 20 de km sud de fortăreața Dorpat (Tartu). Conduși de prințul-episcop Hermann de Dorpat, cavalerii și trupele auxiliare, recrutați din populația locală estonă, au întâlnit forțele lui Alexandr pe stâmtoarea îngustă, care lega
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
lor și mulți cavaleri s-au înecat. În 1983, istoricul revizionist Ioan I. L. Fennell a lansat ipoteza că lupta nu a fost la fel de importantă și nici la fel de mare, precum a fost uneori portretizată. Fennell a susținut că cei mai mulți dintre cavalerii teutoni au fost angajații în altă zonă a Mării Baltice. De asemenea, a afirmat că numărul de victime (din rândurile cavalerilor teutoni) aparent scăzut, menționat de sursele istorice, este un indicator al magnitudinii mici a bătăliei. Istoricul rus Alexandr Ujankov, care a
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
a fost la fel de importantă și nici la fel de mare, precum a fost uneori portretizată. Fennell a susținut că cei mai mulți dintre cavalerii teutoni au fost angajații în altă zonă a Mării Baltice. De asemenea, a afirmat că numărul de victime (din rândurile cavalerilor teutoni) aparent scăzut, menționat de sursele istorice, este un indicator al magnitudinii mici a bătăliei. Istoricul rus Alexandr Ujankov, care a citat o serie de autori și surse primare, a sugerat că Fennell a distorsionat imaginea bătăliei prin ignorarea faptelor istorice
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
cavaler desfășurat pe teren erau intre 8 și până la 30 de combatanți, scutieri, arcași și servitori. Evenimentul este glorificat în filmul istoric al regizorului Serghei Eisenstein "Alexandr Nevski", lansat în 1938. Filmul a fost însoțit de alegorii propagandistice ale cavalerilor teutoni ca germani naziști, fiind creată o imagine modificată a bătăliei față de realitate. Cu timpul, imaginea lui Alexandr Nevski a devenit un simbol național rus împotriva ocupației germane. În prezent, în Rusia există , o medalie oferită celor ce aduc servicii deosebite
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]