814 matches
-
țigări și cum i-a schimbat aceasta întreaga-i viață, nu degeaba orice medic conștiincios îi previne pe păcătoșii fumători despre pericolul tutunului! -, vom atrage atenția asupra faptului că o fotografie a constituit principala probă care a dus la condamnarea ticălosului individ. (Fiind dovedită fapta mârșavă a numitului Ralph J. Born, putem de acum să-l numim așa: "ticălosul individ".) Și cum tot de la o fotografie a pornit și speța Raikovic versus Raikovic, vom întrerupe pentru puțin timp doar pentru puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
păcătoșii fumători despre pericolul tutunului! -, vom atrage atenția asupra faptului că o fotografie a constituit principala probă care a dus la condamnarea ticălosului individ. (Fiind dovedită fapta mârșavă a numitului Ralph J. Born, putem de acum să-l numim așa: "ticălosul individ".) Și cum tot de la o fotografie a pornit și speța Raikovic versus Raikovic, vom întrerupe pentru puțin timp doar pentru puțin timp! cercetările privind impresionanta speță Rom J. Rominger pentru a putea prezenta și acest caz pilduitor. (Nu degeaba
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
alertă și cu ochii pe termometre: când mai scădea temperatura, era limpede că iar s-a găsit cineva atât de inconștient încât să încalce legea. (De cele mai multe ori nu era nevoie să mai intervină oamenii pentru a-l prinde pe ticălosul făptaș, acesta fiind găsit înghețat în luna august, când stratul de zăpadă mai scădea. Atunci săculețele cu aur erau luate de pe cadavre și puse înapoi în pământ, iar temperatura mai creștea puțin. Din păcate, însă, deși în fiecare lună august
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
moment - exemplar. Trăirea timpului individual înseamnă, pentru gustul lui negator și polemic, o luptă neîncetată cu materia, cu atât mai crâncenă cu cât reprezintă de fapt o luptă cu sine, luptă în care învingătorul se află prins în cătușele învinsului. „Ticălosul” timp ce-a pierdut cheile casei de fier în care ține închise fișicurile anilor, oricât de voinicește ar fi provocat, dă, depărtându-se, angoasa apropierii neantului. Drama stă nu în acceptarea sau negarea trecerii anilor, ci în imposibilitatea de a
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
a produs o ruptură, dar nu o mutație, nu o schimbare de regn. Iar „scuipăturile“ despre care vorbește Lev Șestov sînt răspîndite prin toată opera și nu există un motiv real de a-l considera pe Omul din Subterană mai ticălos decît este. De pildă, acestuia i s-a imputat (la modul serios) episodul ceaiului dintr-o replică adresată Lizei: „Să se dărîme lumea sau eu să nu-mi beau ceaiul? Dacă-i pe-așa, zic: dărîme-se lumea, dar eu să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
boieri și ascultați ce se-ntîmplă unui om în Moldova {EminescuOpVIII 212} ... Haide, eu nu vă cer milă... Unde-i mila, unde-i mila mea în această lume? Nu cer dreptate. Pentru ce v-aș cere-o? Eu sunt singură // nedreaptă, ticăloasă, căzută. Cine vrea să mă aibă din voi făgăduiască-mi ceva și mă... și mă are... Eu sunt o femeie de rând, o femeie pierdută... Cine zice că eu am fost nevasta lui Arvin...? Cine-o zice [î]l batjocorește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zic fără răutate, că ei pierd din zi în zi gustul cel bun ce îi deosebea de rămășița Italiei. - Știu eu ceva, eu autorul lui Nerone, care ei îl suiră până la nori, cu toate că fu cea mai urâcioasă și ticăloasă partiție din câte am scris de când am cutezat să mâzgălesc la hârtie cu linii. {EminescuOpVIII 582} - Ce fel, astfel te judeci tu! N-ai dreptate, scumpul meu Duni, sânt frumoase și bune lucrări în opera ta... Și Pergoleze îi cântă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Florea, Păun și Catalin, Terinte și Pîrvul, Ursu și Balaur, Lupu și Bărcan și unde pe clasele superpuse le cheamă Pehlivanidis și Zevzocopol, unde din grec dai în bulgar și din bulgar în grec? Ce să se zică decât că ticăloasă țară și ticălos popor! Și aceasta este epoca în care după d. C. A. Rosetti națiunea este în toate atât de sus urcată încît căderea ei ar fi zdrobitoare? În adevăr sus urcată trebuie să fie o națiune ai cărei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
capăt noului Bizanț. Sub un guvern cu limbă străină țăranul nostru va începe a răsufla, precum răsuflă azi în Basarabia rusească. Am vorbit adesea cu țărani de lângă Cetatea Albă, ba chiar de la Movilău de dincolo de Nistru și toți, văzând starea ticăloasă a fraților lor din România pretinsă liberă, ziceau că "bun și mare e Dumnezeu" de i-a scăpat de stăpânirea română. E trist a constata acest adevăr; e trist a constata că faimoasa noastră psendocivilizație nu s-a tradus decât
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ruinează pe țărani; cu Skileru, care a aruncat în fața lui Stolojan milioanele câștigate în timpul ministeriului său; cu Mihălescu - warșawsky și alți atâția, și cu toți împreună veți lucra la regenerarea morală a Țării românești; veți stârpi corupțiunea și imoralitatea; din ticăloși și necinstiți ce eram până acum ne veți face oameni de treabă... Numai, pentru Dumnezeu! deși ultraliberal și ultrarevizionist, moderează-te puțin, ca nu cumva, din mult zel, să ne moralizezi prea mult și să nu ieșim toți după chipul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sunt în stare a încălzi inima poporului nostru, iar ajunși odată la guvern le renegă. Toată lumea înțelege ca un guvern să fie silit și să se simtă obligat de a fi prudent; dar ceea ce nu pricepe nimenea e acea fanfaronadă ticăloasă, urmată de scuze și de umiliațiuni cari nu se răsfrâng numai asupra dumnealor, cari nu au ce pierde, ci cad asupra națiunii întregi. De aceea nu este exact ceea ce afirmă comunicatul, că toastul din Iași a fost rostit prin surprindere
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
similară. - Augustin, Întemeietorul și Întâi Făcătorul de Dumnezeu, a pornit lucrarea sfântă a Abației acum patruzeci și șapte de generații. Străbătând deșertul vechii Europe, din praful Pannoniei i s-a arătat Dumnezeu, care luase chipul unui hoinar încălecat pe o ticăloasă mașinărie. "De ce te temi, Augustine?" a întrebat Domnul. "De mânia ta, Doamne!" "Ba nu Augustine", i-a răspuns atunci Domnul, "te temi de suferința pe care știi că o poți îndura în numele Meu. Ți-e frică de încercările prin care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Tipărirea semnelor prejudiciază expresia sufletelor; Rousseau, cetățean al Genevei, va trăi sfîșiat între lege și sărbătoare. După frenezia vitală a unui Ev Mediu foarte decăzut, secolul al XVI-lea evanghelic este cel mai puțin posomorît. Dar această domesticire, această autopedepsire ticăloasă asigură o suveranitate a conștiinței, un "for interior" care garantează mai multă laicitate și, prin urmare, mai multe drepturi democratice. Pentru că în ochii lui Dumnezeu, un laic care citește corect valorează mai mult decît un papă care sare rîndurile. Anumiți
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
toate câte astfel de oameni și le fac rău lor înșiși sau le fac altora, în vorbă și faptă. Cred că tinerii noștri nu trebuie să se obișnuiască nici să facă pe smintiții, în vorbe sau fapte. Smintiții și oamenii ticăloși, bărbați sau femei, trebuie desigur cunoscuți, dar ei nu trebuie înfățișați pe scenă și nici imitați. 13. Educația paznicilor (III): cenzurarea imitației în artele vizuale (Republica, 401b-401c) (Socrate) Dar oare numai poeților trebuie să le prescriem și să-i facem
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu comporte și o picătură de virtute; virtutea , viciul sînt ca și viața și moartea, sau ca spiritul și materia, lucruri care nu pot exista fără a fi definite prin opusul lor.” (S. Butler) De aceea, P.Ch. Laclos spune malițios: „Ticălosul are virtuțile lui, după cum omul cinstit are slăbiciunile lui”. Putem considera, prin urmare, că „Viciile intră În compoziția virtuților precum otrăvurile În compoziția leacurilor” (La Rochefoucauld). * „Cei mai mulți se abțin de la ce-i oprit mai mult din rușinea de a păcătui
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ar trebui să mă otrăvească. Comedia se naște În acele komas, sau În satele țăranilor, ca o sărbătorire veselă după un prânz sau după o festivitate. Nu povestește despre oameni renumiți sau puternici, ci despre ființele păcătoase și caraghioase, nu ticăloase, și nu se sfârșește cu moartea personajelor. Provoacă ridicolul, arătând defectele și viciile oamenilor obișnuiți. Apoi Aristotel vede Înclinarea spre râs ca pe o forță bună, care poate avea și o valoare de cunoaștere, când prin enigme rafinate și metafore
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Jess? — Bună, Tom! spune Suze veselă. — Bună! zice Jess. Îi arunc o privire nervoasă, pregătindu-mă psihic pentru o morală interminabilă despre faptul că e curată demență să dai o mie de lire pe un pătuț, un semn al vremurilor ticăloase și al decadenței societății În care trăim. Însă, spre mirarea mea, nici măcar nu se uită la catalog. L-a lăsat să-i cadă În poală și nu-și mai poate lua ochii de la Tom. Iar Tom se uită drept În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care sper să apară În revistă!) asupra faptului că Horea Poenar nu iubește câinii! Această ultimă frază „infamantă” („Nu vreți să cumpărați un câine?”; eu știu că, În limbajul lui, „câine” e foarte de rău) mi se pare la fel de autist-„ticăloasă” ca și deschiderea, În care susține că nu are nevoie decât de umbrelă, nu de cooperarea noastră. Iar la final, unde spune: „cooperați cu mine, iată cum aș vrea să mă citiți” etc., apare fraza „Nu vreți să cumpărați un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pentru statutul inalienabil al poetului și poeziei, iar Ieremia, din poemul omonim apărut în volumul Nevoia de cercuri (1966), dând cu oiștea-n gard, este instituit ca simbol al interogației, al încercării și erorii fertile și pus în opoziție cu „ticăloasa spiță a moluștelor grave/ a celor ce nu dau cu nimic în nimic/ de frica îndrăznelii și a înnoirii”: personaj emblematic („un caz de remitizare” - Eugen Simion) pentru situarea poetului, care ia distanță față de certitudini și dogme, plasându-se într-
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
trebuie impusă viitorimii. Oamenii, regnul vegetal și cel mineral, slujitorii lui Dumnezeu, țara sunt îndemnați să deplângă dispariția acestui mare bărbat: „Zic, dară, și voi pietrilor și liamnelor, să plângeți, / Și tuturor săracilor, de jale să vă stingeți! / Și toată ticăloasa Țară aciasta Rumânească, / Cu toate mănăstirile împreună, să jelească / Pre Constantin postialnicul, pre Cantacozinescul, / Pre marele acela omu, și prea înțeleptul!” . În legătură cu personalitatea lui G. și cu scrierea sa cea mai cunoscută, Începătura istoriii vieții luminatului și preacreștinului domnului Țărâi
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
nu este o brută, ci fructul unei lumi cu multe păcate. Frăția de cruce cu Adrian stă sub semnul curăției sufletești. Codin se poartă cu duritate, stârnit de adversitatea realităților din jur, căci, mărturisește el: „deși viața mea a fost ticăloasă, să știi că totdeauna am căutat să fac binele... Dar n-am întâlnit decât răutate.” Fiu al pământului nostru - cum l-a numit Mihail Sadoveanu -, soarta a făcut totuși ca Panait Istrati să îmbogățească literatura destul de bogată a Franței; e
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
delecteze cu un text amuzant, inteligent, excelent scris, cum puține sînt. Trei elevi de 12 ani sînt prinși de profesorul lor, un tiran al școlii numit Crastaing, în timp ce îl desenau într-o postură inedită: școlarii, purtînd o pancartă ("Crastaing, porc ticălos, clasa-ți vrea hoitul scîrbos"), înarmați pînă în dinți cu tunuri, mitraliere și altele își hăituiesc profesorul îngrozit (desenul este redat întocmai de editori). Furios, Crastaing îi pedepsește cu o temă suplimentară: "Te trezești într-o dimineață și constați că
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
necesar. Lirismul dobândește dimensiunea meditației, vizibilă în distanțarea ironică; în spațiul edenului miniatural își face apariția un „loc rănit”: „Soldatul din tine e mort / Artistul, singur / Poezia se destramă ca micul dejun / În aburul de cicoare. / Un morman de istorioare ticăloase / Mucegăiesc pe rafturi / Pledând pentru această infirmitate biografică” (Biografică). În volumele Haina de cânepă (1983) și Phantasticonul și alte poeme (1987), gama de atitudini și stări poetice se amplifică, adăugându-se acum ipostazele singurătății și ale neliniștii. Subiectul liric ascultă
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
filozofiilor păgâne care nu au legătură directă cu problemele sufletești: Vergilius legitur, Cicero aut Terentius idem/Nil nisi cor faciunt, ceterum de uita siletur (vv. 584‑585). . Vezi Oracolele sibiline 5, 167‑178, una dintre sursele lui Commodian: „O, cetate ticăloasă, lâncezindă și nelegiuită, tu, care, dintre toate, ai cea mai crudă soartă! Rușinează‑te, cetate necurată a pământului latin, Menadă, prietena viperelor, ca o văduvă vei sta pe colinele tale, iar apele Tibrului vor plânge peste tine, soața lui cea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ar fi fost mai nimerit ca la acea vreme să se facă cercetări cu privire la zidul care căzuse, sfărâmându-i pe No-Nehal Singh și Uttum Singh, pentru a se vedea dacă fusese vorba de un accident sau de intriga unor conspiratori ticăloși - dar nimeni nu se gândi că demararea unor asemenea cercetări merită efortul, iar evenimentul a fost privit ca o pedeapsă a divinității, căci prințul Își neglijase tatăl (regele); și chiar dacă acest lucru nu i-a cauzat moartea, În schimb i-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]