729 matches
-
de exterminare a celor care nu mai puteau lucra și nu puteau fi folosiți de Imperiul German. Nu era cameră de gazare, nici crematoriu, ci pur și simplu un proces extrem de cinic, animalic: au aruncat În lagăr păduchi infectați cu tifos exantematic, iar dacă te Înțepau, organismul era infectat și temperatura ajungea până la 42 °C. Și omora, sfâșia inima. Din o mie de oameni, unul-doi, maxim trei supraviețuiau. Acolo, după două săptămâni și jumătate, simt că am temperatură. Era un medic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
puțin, legat cu leucoplast... Ținea la mine, că eram copil, el era În vârstă, și mi-era milă de el, Îl ajutam. I-am spus că mi-e cald. Pune termometru și zice: „Ai 37 - poate e răceală, poate e tifos”. A doua zi - 37, 5, a treia zi - 38, a patra zi - 39... Și atunci a spus: „Culcă-te, nu te mișca, să reziste organismul”. Și a ajuns, nu știu la cât, 40, 5 °C, pe patul acela nenorocit numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cum mă lupt cu moartea. Și la propriu, și la figurat. Seara deschid ochii și doctorul Îmi spune: „Ești unul dintre o mie de persoane care a supraviețuit” - „Doctore, trăiesc?” - „De ce?” - „Păi, am visat toate felurile morții...” - „Da, ăsta este tifosul exantematic. Așa se simte, dar ai supraviețuit”. Mă bucuram și nu mă bucuram. N-am murit acolo, atunci, dar nu știam ce-mi ca aduce ziua de mâine. Că mâncare nu ne dădea. Deloc. Săptămânal primeam 100 grame de pâine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ceas. Fabrica era la vreo șase kilometri de lagăr, trebuia să mergi pe jos cam un ceas până la locul de muncă și un ceas Înapoi. Trăiam În condiții foarte grele, alimentare foarte proastă, condiții de igienă foarte, foarte proaste, boli, tifos... Mai concret, ce muncă făceați dumneavoastră? Construcția era destul de mecanizată. Șantierul era organizat cam În felul următor: soseau vagoane de ciment care erau descărcate Într-un loc de unde cimentul era aspirat cu exhaustoare, ventilatoare foarte puternice, și dus la o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pentru Îngropat la un cimitir. În cartea doctorului Molnar din Oradea e semnalat locul unde era cimitirul. Este o hartă. Din dispozitivul ăsta de Kommando Kaufering, care Îngloba vreo 11 lagăre, anumite lagăre erau numai pentru bolnavi: toți bolnavii de tifos, mai ales, dar și alte boli. Care nu mai putea lucra era transportat acolo. La Toplița trăiește Lucaci Petru, care a fost În lagărul numărul III din Kaufering și a fost transferat de acolo În lagărul IV, care era pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
front. Așa a ajuns un transport din acesta la Kaufering. Când am venit seara Înapoi de la lucru am văzut trenul care i-a adus. În vagoane erau mai mulți morți decât vii - iar dintre cei vii, majoritatea erau bolnavi de tifos. În lagărul nostru s-a format o carantină unde au fost aduși acești evacuați de la Bochum - poate erau și din alte lagăre, nu-mi aduc aminte, că ăsta mi-a rămas Întipărit În minte. Carantina era o parte de lagăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fabrică de avioane. După vreo două-trei zile au făcut În așa fel Încât să ne ia și pe noi. Când veneau În lagăr ne aduceau de mâncare. Eu nu știu dacă aveam 30 de kilograme, mă mai și Îmbolnăvisem de tifos exantematic. Așa aveam „clienți”, Îi luam și Îi strângeam și Îi aruncam jos - nu știu dacă știți, păduchi. Ciorchini erau. Plus că aveam o dungă În cap, bărbierit, ca să fim, toți care eram În lagărul din Mauthausen, deosebiți. SS-istul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noi, că-s nemții, s-au oprit tancurile la fiecare baracă: erau vreo 60 de barăci - am fost acolo 80-90.000 de deținuți, din care 22 am mai rămas În viață. Ceilalți au murit În chinuri. Iar noi am avut tifos exantematic. S-a Înființat carantina, am fost tratați și am văzut primii prizonieri nemți. Ei, dintre ăștia, dacă cumva nu-i supravegheau bine americanii, deținuții Își cam luat răsplata. Cum puteau. După aia comandantul american ne-a avertizat că-s
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dus În lagărul de la Bergen-Belsen din Germania. În aprilie 1945 am fost dus de la Bergen-Belsen În Theresienstadt, În Cehoslovacia, iar În primele zile ale lui mai am fost eliberat de trupele sovietice. Eram de acum bolnav, nu știam că am tifos exantematic. Am plecat cu un prieten la Praga, cu un camion sovietic, iar acolo am fost internat. La scurt timp după ce am stat În spital la Praga, În iulie 1945, m-am Întors În țară. Eram foarte slăbit... Mama, sora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lagărul unde eram eu, care cuprindea circa 4.000 de oameni, cam 20-30 de oameni mureau zilnic. Nu mureau Împușcați, ci de epuizare sau de boală. Când am ajuns acolo, lagărul era de-acum plin de păduchi. Am făcut și tifos exantematic. Numai În germană se vorbea. Cine Înțelegea - Înțelegea, cine nu, Îi mai spunea altul. Dar numai În germană se vorbea. - Ați putea descrie lagărul? - O poartă mare pe care, ca de obicei, scria „Arbeit macht frei” - și era o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și am fost dus În așa-zisul lazaret: eram separat, nu mergeam la muncă... Lazaret Însemna spital, dar nu aveam medicamente, nu aveam nimic. Și ploua Înăuntru. Asta țin minte și acum. Și cred că În acea perioadă am făcut tifosul exantematic. Că nu mă mai spălam... - Probabil că erau mulți bolnavi acolo... - Nu vă pot spune. Cert este că În aprilie, cam pe 5 aprilie, când englezii se apropiau foarte mult de lagărul de la Bergen-Belsen, noi am fost scoși din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai, exact pe 5 mai, trupele sovietice au intrat În lagărul de la Theresienstadt. Deci eu pe 5-6 mai am fost eliberat, după care am fost internat la spitalul de boli infecțioase, unde am stat Într-un fel de tratament pentru tifos exantematic și abia la Începutul lunii iunie am ieșit din spital. - Revenind la baracă. Era o singură Încăpere sau erau mai multe? - Într-o baracă era o singură Încăpere. Doar Lageraltester-ul avea, la Începutul barăcii, o despărțitură foarte mică. El
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
timp și nici dorință să comunicăm cu alții. Nu aveai ce păreri să schimbi cu ceilalți. Nici timp nu era suficient. Fiecare era preocupat cum să facă să apuce ziua de mâine. - Ce boli bântuiau? - Boala principală acolo a fost tifosul exantematic. - Deci majoritatea celor care au murit au murit din cauza tifosului? - Pot să vă spun că În perioada cât am stat În lagăr, cinci luni, de la Început, țin minte că zilnic vedeam acea căruță, de 2-3 ori pe zi, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
păreri să schimbi cu ceilalți. Nici timp nu era suficient. Fiecare era preocupat cum să facă să apuce ziua de mâine. - Ce boli bântuiau? - Boala principală acolo a fost tifosul exantematic. - Deci majoritatea celor care au murit au murit din cauza tifosului? - Pot să vă spun că În perioada cât am stat În lagăr, cinci luni, de la Început, țin minte că zilnic vedeam acea căruță, de 2-3 ori pe zi, cu cadavre și, din cele ce s-a spus, cam 20 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
considerat bolnav. - Și cum se făcea evidența? - Nu știu. - Cât timp ați stat În lazaret? - Circa o săptămână. După care am plecat cu transportul, dar nu cu cei din lazaret, ci cu cei din baracă. - Spuneați că oamenii mureau din cauza tifosului și a epuizării... Au fost execuții? - Eu nu știu, dar presupun că au fost. În lagărul nostru nu au fost execuții, din baraca noastră nu au fost executați. Dar presupun că au fost. - Probabil că se dorea ca pedeapsa să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
totul aranjat. Dar noi nu am beneficiat nici de bancă, nici de restaurant, de nimic -, eram În regim de lagăr. Eu, personal, la Theresienstadt am văzut destul de puțin, deoarece m-am Îmbolnăvit și la Theresienstadt Începusem să am simptome de tifos exantematic. Noroc că, foarte curând, au venit rușii și au eliberat lagărul, cam În jur de 5 mai, și imediat după aceea, tot cu ajutorul prietenului meu, m-am dus la Praga, unde am fost băgat Într-un spital normal. - Cam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sârboaică ce s-a putut Înțelege cu rușii, am obținut foarte repede un camion militar rusesc care să ne ducă la Praga. Am reușit să plecăm și bine am făcut, pentru că, după aceea, s-a instituit carantină la Theresienstadt din cauza tifosului, și nimeni nu a mai putut să iasă sau să intre. Am ajuns la Praga cu acel camion rusesc care nu ne-a dus până În centru, ci ne-a lăsat la marginea orașului și țin minte că vreo 10-15 kilometri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu neșansă, am supraviețuit acestor selecții, așa mic cum eram. Niciodată nu am avut vreo boală. Nimic. Altă șansă. Scarlatina... - aici nu mai poate fi vorba că sunt deștept, că sunt..., eu nu am avut scarlatină În viața mea. De tifos vorbim altă dată, că la Auschwitz nu a fost treaba asta... Am ajuns, la un moment dat, Înapoi În lagărul D, unde ne-au pus să facem niște munci. După luna august a Început și demontarea crematoriilor... - Ce fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu mai era asigurată de SS: erau bătrâni, fără câini, Wehrmacht... Sincer să spun, puteai fugi... Și după o zi de mers, o zi - o zi și jumătate, trecând prin localități, am ajuns la Gunskirchen - lagărul era Într-o pădure... Tifosul exantematic făcea ravagii: scoteai cămașa, omorai păduchii - asta era singura ocupație, să omori păduchii; nu mai era dezinfecție, iar după o oră eram fel. Noaptea, când mă așezam jos (nu În pat, cu nu era pat), dacă ridicam un picior
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trebuia să se Întoarcă pe dreapta și pe urmă pe stânga. Mai erau rele destule... Te gândeai la ai tăi, te gândeai la ce o să fie, la ce te așteaptă... Asta este groaznic. Murise prietenul meu de la Satu Mare, doctorul, de tifos exantematic... Am auzit că se fac selecții, așa-zise selecții, și atunci ne-am prezentat la selecții și ziceau: „La ce te pricepi?”. Și noi am aflat că se căutau, În perioada aia, tehnicieni din ăia care știu a strunji
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și, În limita regiunii În care lucram, eram liber - spre deosebire de prizonierii ruși folosiți la lucru, care aveau un regim foarte strict; lucrau numai Între sârma ghimpată. N-am avut pierderi mari. Pierderi foarte mari am avut În ’43, dar din cauza tifosului exantematic. - Ați fost bolnav de tifos? - Sigur că da, Însă după aia am devenit imun. Cine scapă devine imun. Medicamente nu erau... - Corespondați cu familia? - Da, dar e un fel de a spune, pentru că poșta era foarte dezorganizată: trimiteam regulat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lucram, eram liber - spre deosebire de prizonierii ruși folosiți la lucru, care aveau un regim foarte strict; lucrau numai Între sârma ghimpată. N-am avut pierderi mari. Pierderi foarte mari am avut În ’43, dar din cauza tifosului exantematic. - Ați fost bolnav de tifos? - Sigur că da, Însă după aia am devenit imun. Cine scapă devine imun. Medicamente nu erau... - Corespondați cu familia? - Da, dar e un fel de a spune, pentru că poșta era foarte dezorganizată: trimiteam regulat, dar nu primeam regulat. Așa era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și acolo a rămas. A muncit tot timpul, până cu câteva săptămâni Înainte de eliberare, când a fost dus În Revier, când a căzut jos și a ajuns neputincios... Și a murit la o zi după eliberare: s-a Îmbolnăvit de tifos, iar la o zi după eliberare a murit. Adică deși l-au eliberat americanii - că americanii au salvat mulți oameni, l-au salvat pe fratele meu, că imediat i-au făcut perfuzii și au reușit să Îl salveze - el nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
foarte repede și nu stăteau la Revier. Dincolo, În lagărul următor... Păi, au murit vreo 40, cred, În lunile astea. Problemele de sănătate erau epuizarea și foamea. - Boli, epidemii au fost? - Nu, aici nu am avut. Mai târziu am avut tifos exantematic. - Dar aici spuneați că era apă și... - Dar păduchi aveam. Berechet. - Și igiena? - Nu exista igienă. Când am venit am fost tunși zero. Și bărbieritul era o problemă. Deci eram tunși zero, părul bineînțeles că a crescut - sigur că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
împreună cu alți colegi, o foaie satirică intitulată bizar, „Cariops”, trasă la șapirograf. Războiul îi trezește un gust al aventurii, conjugat cu patriotism adolescentin. El cere să fie trimis pe front, îmbrăcând uniforma de cercetaș. Cu o constituție fragilă, contractează un tifos exantematic, boală pe care o învinge, dar care îi șubrezește iremediabil sănătatea. După ce va absolvi, în particular, două clase (a treia și a patra) la Roman, M. se întoarce, în 1919, în capitala Olteniei, reînscriindu-se la liceul la care mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]