1,495 matches
-
particularitate a scrisului său este jonglarea cu genurile biograficului, trecând, deseori cu subtilitate, în ficțiune. „Omul de răspântie”, cum se autointitula în Viața ca o coridă, îmbracă în Calomnii mitologice mantaua scepticului temător de gratuități sentimentale. Prins între orgoliu și timiditate, naratorul caută remedii împotriva melancoliei și singurătății - teme altădată esențiale -, dar privindu-le de astă dată cu detașarea memoriei ce selectează detalii convenabile. Octavian Paler este interesat de mitologie ca fundament al omului modern, nu doar ca etapă din copilăria
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
ascultă povestea despre Isaac, sunt în bună măsură autobiografice. Întâlnirea cu ghicitoarea din povestire, Gerda, s-a petrecut în realitate, mărturisește doamna Yerushalmi, soția autorului, într-un interviu acordat revistei The New Yorker. -Știi, spuse ea cu o undă de timiditate, „că pot să mă uit în ochii tăi și să-ți spun când vei muri? - Nu, nu mi-am dat seama că poți face asta. Și nici nu mă interesează. Așa s-a sfârșit întâlnirea lui Ravitch cu Gerda, în
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
moldoveanului, oriunde ar merge, s-ar educa și adapta: firea molcomă a omului cel mai bun din lume, visarea, modestia, căldura umană, romantismul și nobilitatea, generozitatea, grija peste măsură de a nu supăra, purtarea cu atenție față de tot din jur, timiditatea, flexibilitatea vizibilă a hotarului dintre introvertire și deschidere pe față, ca o carte fără nicio literă cifrată. N-are reguli abstracte de a relaționa cu cineva, pare circumspect, dar nu este, privește omul de la doi pași, înainte de a se îndrepta
NICOLAE CARAGIA. UN SINGUR ADEVĂR, AŞEZAT ÎN FORMĂ POETICĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384722_a_386051]
-
Albe. Cel puțin ele protestează împotriva campaniilor militare din Orient. - Dacă s-ar apropia mai mult, le-am da și binecuvântarea. Dialogul lor se asemăna cu al surzilor. Temători, ca și cum înaintau pe o gheață subțire, Globescu și Cervina pășiră cu timiditate spre despuiate, deși nu-i desemnase nimeni pentru tratative. Îi urma îndeaproape Gilda Tudorescu. Înainte ca ei să le stea în vecinătate, vorbi iarăși în pâlnie femeia supradimensionată. - Nu mai încătușați energiile viețuitoarelor! Nu mai transformați câmpurile în detenții! Lăsați
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
liftului. / nu se poate să nu amintesc aici / și mersul ei ușor, / abia atingea pământul / ca o umbră. umbra Tinei pe retină”. Tina este o himeră în lentila puștilor care o iubesc confruntându-se pentru prima dată cu complexe, instincte, timidități. Un ideal suprem dorit eroic, dramatic, ridicol, în taină, dar intens. Până la urmă, cel care se apropie cel mai mult de ea este liftierul care o salvează dintr-un blocaj între etaje. Secvența e antologică ca și cea în care
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]
-
dea la facultate, a ales o facultate privată de actorie: i-a fost prea frică de admiterea de la stat. „Mulți prieteni râd de mine când le spun că eu sunt timid în esență. De aia și vorbesc și mult. Din cauza timidității, mi-a fost frică să dau la stat. Acolo, la stat, te bagă câte zece într-o clasă și pe urmă te iau pe rând și te bagă în examen. Cât am stat în clasa aia cu încă nouă oameni
când trec anii nu mai ai nevoie să te bați. E doar cu tine lupta” () [Corola-blog/BlogPost/338202_a_339531]
-
Situația de pe ringurile de dans din România e asemănătoare cu cea din politică. Sunt mulți oameni care ar putea să danseze, dar se mărginesc să fie spectatorii unor panglicari care au mai mult tupeu decât ei și au confiscat ringul. Timiditatea excesivă și bunul simț funciar, machismul și alte învățături dăunătoare ne împiedică să îndrăznim a dansa Ce am înțeles eu din dans este că, în funcție de muzică, dansul e bucurie, e explozie, e soare (salsa). Uneori e introspecție (electro) sau explorarea
De ce bărbații români se tem să danseze () [Corola-blog/BlogPost/338207_a_339536]
-
situația de pe ringurile de dans din România e asemănătoare cu cea din politică. Sunt mulți oameni care ar putea să danseze, dar se mărginesc să fie spectatorii unor panglicari care au mai mult tupeu decât ei și au confiscat ringul. Timiditatea excesivă și bunul simț funciar, machismul și alte învățături dăunătoare ne împiedică să îndrăznim a dansa. Așadar, bărbați ai acestei țări, îndrăzniți și cereți-vă cât mai des ringul de dans înapoi. Dansați, băieți, orice, numai dansați!
De ce bărbații români se tem să danseze () [Corola-blog/BlogPost/338207_a_339536]
-
al ziaristului. Era recunoscut pentru originalitate și pentru articolele sale sarcastice ori fulminante. Stilul său se remarca prin lipsa de emfază și prin simplitate. Încă de la primele articole din Noua Revistă Română se observa siguranța de sine, concentrarea, lipsa de timiditate sau stângăcie (12). Ca ziarist, activitatea publicistică de bază este legată de ziarul Cuvântul. Activitatea sa de ziarist a fost prodigioasă. A fost redactor-șef și apoi director și proprietar al Cuvântului. Pe lângă publicațiile deja amintite la care a activat
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
de a nu muri,/ Crezând mereu în primăvara,/ În care el va reveni!” Românului de „Dincolo de orizont” cel care „Căutând insula fericirii” a găsit locul care i-a permis să ne arate că „Sufletul nu are margini” îi spun, cu timiditatea și sinceritatea Antoniei, „Crezând mereu în primăvara/ În care el va reveni!”, că fără publicațiile sale nu-mi imaginez lumea zecilor de reviste cărora le este creator, redactor și colaborator. ----------------------------------- Virginia Vini POPESCU Alexandria Martie 2015 Referință Bibliografică: Virginia Vini
SUFLETUL NU ARE GRANIŢE ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382589_a_383918]
-
Mulțumesc, dar am terminat masa, am mâncat cât doi. - Dar nu ai mâncat friptură, nu budincă, nu prăjitura... - Bine, am să gust puțin! O gustărică! Că doar am mâncat... Pe scurt, vecinul care venise pentru lămâie, începu să mănânce cu timiditate, apoi capăta curaj sau apetit, înfuleca două porții de friptură, le asezona cu multă budincă și, când credeam că nu se va putea ridica de pe scaun, dădu gata o prăjitură pântecoasă și, făcându-i un frumos compliment Simei, ceru un
SCHIŢE UMORISTICE (38) – O GUSTARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382650_a_383979]
-
S-a dovedit că am fost inspirat. Doar trei fraze mi-au fost suficiente să-mi prezint costumația și să culeg aplauzele publicului! Mai greu i-a venit Silviei. Nici ea nu știa să descrie costumația femeii țigancă. În plus, timiditatea și emoția, aproape că au blocat-o. A avut prezență de spirit totuși și a făcut prezentarea într-o singură frază: „Vă prezint un costum de țigancă..., tot ce port eu este original: inimă de țigancă”! Cel puțin așa am
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
ăsta cu el, o să termini cu istoria medievală învățată, nu glumă! Cuvintele Ancăi mi s-au întipărit bine în minte și nu mă încântă deloc faptul că el se ia după cum se prezintă elevul la prima lecție. Eu, probabil din timiditate, nu eram activă și îmi închipuiam că neparticipând, adică neridicând mina... nu puteam face decât impresie proastă și atunci, s-a zis cu mine! Și iată că vine și prima zi de istorie a anului. În clasa domnea o tăcere
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
pentru a ne cunoaște și redescoperi permanent forțele... Limitele devin nelimitări în calea învingerii demonilor trăgând de ființă în sensul involuției, testarea rezistenței conducându-i aspirațiile mereu mai sus, iar pașii îndrăznind a cuceri înălțimi superioare celor anterior atinse cu timiditate și scepticism, în doze mici de negativitate strecurată printre speranțe înăbușite, înlăturate cu greu, însă victorios în cele din urmă, prin angrenarea sistematică în lupta de răzbatere! Dorința de a călători în timp, fie și imaginativ, și a se vedea
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
dormeau. Cel puțin așa credea după ce inspectase camerele lor și îi învelise bine. Eduard era extrem de ordonat. Hainele lui erau frumos împachetate pe scaun, perfect simetric. Un băiat interiorizat, politicos, cu maniere elegante. Puțin timid comparativ cu Leon a cărui timiditate era mai mult o retragere în lumea proprie, o reținere sau o barieră între el și ceilalți. Beth .... hm ... directă, nepoliticoasă. Asta cerea o anume doză de curaj în lumea bună. Rolul femeii era să fie docilă soțului, să nu
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
dormeau. Cel puțin așa credea după ce inspectase camerele lor și îi învelise bine.Eduard era extrem de ordonat. Hainele lui erau frumos împachetate pe scaun, perfect simetric.Un băiat interiorizat, politicos, cu maniere elegante. Puțin timid comparativ cu Leon a cărui timiditate era mai mult o retragere în lumea proprie, o reținere sau o barieră între el și ceilalți.Beth .... hm ... directă, nepoliticoasă. Asta cerea o anume doză de curaj în lumea bună.Rolul femeii era să fie docilă soțului, să nu
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
Cu timiditate și un pic neîncrezător în atuurile mele, făceam în urmă cu aproape 12 ani, primii pași în presa scrisă. Am intrat în Casa Presei, mastodontul cunoscut drept Casa Scânteii. Am luat liftul și am ajuns pe un hol unde se
Ion MARIN şi ”Ultima oră”- un atu cât pentru o carieră [Corola-blog/BlogPost/92392_a_93684]
-
durată. De aceea, cele două instituții fundamentale ale statului, Biserica și Legea, au datoria urgentă de a lua atitudine și a-și rosti crezurile și adevărurile, pentru urgenta desțelenire a ogorului din gândirea noastră. Am găsit necesar să bat cu timiditate și respect la ușile celor două instituții, Legea și Biserica, și să le adresez aceleași întrebări. Mi-au răspuns o distinsă judecătoare, Mădălina Elena Afrăsinie, și un preacucernic preot, Cătălin Eugen Păunescu. Ion Bădoi: „Iată, aceasta-i os din oasele
Instituţia căsătoriei, în oglinzi paralele [Corola-blog/BlogPost/92383_a_93675]
-
transformă în explorare continuă care duce la transformare și schimbarea sensului. El ia un volum grosier și îl face diafan sau aduce în operă animale exotice ca să sublinieze stranietatea, alienarea socială. Rinocerul cu formele sale stranii, acest melanj de stângăcie, timiditate și violență a devenit de peste nouă ani, personaj. Așa cum un scriitor cercetează ani de zile același personaj, la fel sculptorul cercetează aceeași formă. Până îi respiră aerul. Apoi, impregnat de această descoperire, merge mai departe, transformat. De la delicatețea paradoxală a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93000_a_94292]
-
înavuțirea proprie. Cei care stau în afara acestor mecanisme sunt puțini și aparent, marginalizați. Aceasta în nimic nu micșorează faptul că ei stau pentru ceea ce este adevărat și drept. Dar modalitatea în care își prezintă valorile, deci „discursul misionar”, trebuie înnoită. Timiditatea de gândire și de exprimare, recurgerea la „modele misionare” perimate trebuie depășite. Folosirea unor formule și lozinci superficiale și sentimentale nu mai poate fi suficientă. Este lipsă ca valorile Ortodoxe și Naționale să fie înfățișate ca realitate vie și mântuitoare
A t i t u d i n i / MOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATE [Corola-blog/BlogPost/93386_a_94678]
-
care i-a făcut întreruperea de sarcină. Așadar, îi cunoștea secretul. Desigur era medic și ce contează la ei? Da, dar era bărbat, isi spuse Carmen. Îi aruncă printre genele alungite o privire ce se dorea a fi amestec de timiditate dar și nerușinare. Domnișoara Carmen, ora de pian s-a încheiat, doresc să-ți mulțumesc pentru efortul făcut, dar deocamdată întrerupem orele de pian. Vă anunț prin bunica când vom reveni cu o solicitare pentru reînceperea orelor. Îți mulțumim pentru
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
că e momentul să se termine cu asta. Cineva trebuie să-i facă să înțeleagă că nu pot umbla prin lume, omorând atâția nefericiți, fără să-și primească pedeapsa. Majoritatea participanților o fac cu bună-credință, îndrăzni să intervină, cu oarecare timiditate, pilotul elicopterului. De obicei sunt tineri care caută doar un pic de emoție și aventură. — Emoție și aventură? repetă tuaregul cu un gest ușor ironic. De acord! Acum ăștia șase or să vadă ce înseamnă adevăratele emoții și aventuri. Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Gacel Sayah rămase neclintit până când, un sfert de oră mai târziu, Hans Scholt se așeză pe vine în fața lui, ca să-l privească mai atent, cu un straniu amestec de teamă, respect și admirație. — Mulțumesc că m-ați primit! șopti cu timiditate. Din acest moment mă consider sub protecția dumneavoastră. Nu se spune așa - îi reproșă beduinul. Se spune „vă cer ospitalitatea“. — Bine! Așa... Vă cer ospitalitatea. — De acord... Ce vrei să știi? Dacă într-adevăr sunteți dispus să-i omorâți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o bancă plină de grafitti. Fuseseră tăcuți la început, uimiți că fuseseră puși de întâmplare unul lângă altul. Parcă ar fi așteptat ceva să le cadă din cer direct în cap și să le pună în mișcare limbile înnodate de timiditate. Ceva extraordinar se petrecea în aer. Era ca și cum cineva care se ocupă cu aranjatul destinelor luase sufletul care se odihnise peste Rudi, lăsându-l să cadă peste tânărul Natanael. Acesta se simțise brusc înviorat, ca de un bobârnac prietenos dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și care nu se poate întoarce acasă înfrânt. Cunoșteam din copilărie acest sentiment dificil. Pe când eram un băiețel în clasa I, în clasa noastră a venit un elev nou care mi-a plăcut foarte mult. Suferind încă de pe atunci de timiditatea în manifestarea propriilor stări sufletești, nu știam cum să mă apropii de acest elev și cum să mi-l fac prieten. Într-o zi, în timpul micului dejun, pe când băiețelul respectiv își scotea pachețelele și-și desfăcea chifla, dorind să încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]