1,204 matches
-
a moarte ne fură viața câteodată hoții lăsând doar amintirea într-o carte mai știu iubito că te-am adunat din visele pierdute-n nopți senine făcusem din iubire un palat împodobit cu aur și verbine adun tăciunii stinși din tinda veche și-ncerc să mai aprind odată focul eram perechea fără de pereche ce ne găsise-ndrăgostiți norocul trimite-mi de-acolo din lumea ta pe frunze ce se duc nemărginirea și mai trimite-mi dacă se mai poate un mugur
ŞTIU CĂ AM SĂ PLEC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372882_a_374211]
-
focul ațâță, Murmurând o rugăciune învățată de la buna, E târziu și-afară ninge, totul e lipsit de viață... Pe fereastra de la drum palidă pătrunde luna... Dar deodată latră câinii, vântul nu mai bate-n ramuri... Pași ușori se-aud în tindă parcă nici n-ating pământul... Speriat tresare pruncul și privește pe fereastra Care dă spre ulicioară... „ Nu-i nimic...doar bate vântul...” Se întoarce de la ușă tot gândindu-se la toate, Se așază pe pătucul care stă lipit de sobă
MINUNEA LUI MOȘ NICOLAE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372949_a_374278]
-
prin casă. Uimită stau, privesc cu nesaț, O rază jucăușa furată de vânt Ce- mi lunecă domol pe braț, În priviri , în suflet și -n gând. Se desface -n flăcări de petale, Prelung, mângâios și-ncet, Lăsându-și bucatele-n tindă, Cu taraf, mă invita la zaiafet. Băurăm la masă vin d-ăl negru Și ne cinstirăm numai de bine Plecă soarele meu pe lumină , Lăsând să se-nteleagă că mai vine. Referință Bibliografică: Soarele meu / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SOARELE MEU de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372996_a_374325]
-
lingă umilă degetele umflate din cauza valizei de lemn, în care adusese și el ce putuse: ceva de-ale gurii, câteva vechituri, și nu mare i-ar fi fost mirarea ca s-o vadă cum plânge... drăguța de ea. Portița de la tindă era dechisă. O legase Leana cu o sfoară să n-o-nchidă vântul și să facă zgomot în plină noapte. A pășit în tindă în vârful picioarelor, ca să nu fie auzit de Leana. A pus valiza lână ușă, a scos
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
i-ar fi fost mirarea ca s-o vadă cum plânge... drăguța de ea. Portița de la tindă era dechisă. O legase Leana cu o sfoară să n-o-nchidă vântul și să facă zgomot în plină noapte. A pășit în tindă în vârful picioarelor, ca să nu fie auzit de Leana. A pus valiza lână ușă, a scos cureaua armei de pe umăr. A rezimat pușca de colțul tinzii, după ce a verificat dacă are piedica pusă, fiindcă era încărcată. Când să bată în
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
n-o-nchidă vântul și să facă zgomot în plină noapte. A pășit în tindă în vârful picioarelor, ca să nu fie auzit de Leana. A pus valiza lână ușă, a scos cureaua armei de pe umăr. A rezimat pușca de colțul tinzii, după ce a verificat dacă are piedica pusă, fiindcă era încărcată. Când să bată în ușă, a auzit o voce de bărbat, că i-a-nghețat sângele în vine: „Om la mine-n casă!?...” - Lenuța, ia scoală-te. - De ce!... Deabia te culcași. Mă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
cu tocurile cizmelor, l-a făcut numai spume până a ajuns în Vâlceaua Bejanului, unde i-a dat drumul prin pădurea de goruni. Cum vremea era atât de urâtă, că niciun câine nu te îndurai să-l dai afară din tindă, Andrei a avut noroc să nu fie văzut de nimeni. Când s-a întors înapoi, s-a strecurat prin livada de pomi, a trecut pârlezul din fundul curții, a tras portița după el și a legat-o cu o sârmă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
în: Ediția nr. 5 din 05 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Zdrobita, călcata în picioare, Zdrobita, călcata în picioare, Făcută una cu pământul - sare Ce și-a pierdut puterea... Lumină În care pâlpâie în loc de flacăra, doar vină. Legământ sfâșiat între tinda și-altar, De vameși lăcomi, cu vestmânt murdar, De fii risipitori, învățători și tineri bogați De robi necredincioși, cu talanți îngropați. Pui de năpârci, fugind de mânie, Ce în legământ au intrat, pentru Apa Vie, În pustiu, la Masă și
LEGAMANTUL SARII de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344866_a_346195]
-
vrea, dar se sfiiește. * * * Râde, s-a desprins din vrajă Și aleargă-n sus, pe scară; Ce credeți că-i prima oară... Când umil îi stau de strajă? Să-și spună că nu-nțeleg Un capriciu de copil!... Eu, în tindă ajung tiptil, Și apoi încerc s-o leg. „Stai! pe loc, ești arestată:” Vai, nu poate să mă bată, Și-mi devine bosumflată: S-o mănânci, fragă curată! Mi-i cu mâinile la spate: Pedepsită vreau să stea! Milă-mi
STRADA VECHE PRIETENULUI MEU GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345824_a_347153]
-
care m-am trezit din această beție și mi-am dat seama ce-am făcut...Pe urmă, frații mei, m-am sculat din pat, am tras pantalonii pe mine, m-am îmbrăcat bine, am luat bani de buzunar, ranga din tindă, am privit ceasul, se făcuse aproape cinci... Am plecat pe șosea spre gară, am aruncat ranga în fântâna lui Dinu, să nu se găsească urme, mă feream să nu mă vadă nimeni și chiar nu m-a văzut... -Și ei
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
2014 Toate Articolele Autorului Tremolo În cânturi răsună În Elizeu, pe Lună, În zboruri, coruri, nouri, Junețe și trusouri. O lacrimă, un macrameu, Un ochi de lup , de zmeu, Natală amintire, Să-nșire, să deșire. Ghirlande, oglindă Din cer până-n tindă, Ce-i nemurirea, vise? Cadență, paraclise, Metalic bate gongul, Departe e Mekongul, Luceafăr fără rază, Decază. În palmă-mi crește floarea Atotbiruitoarea. Nu pot, prea tremur tare, Îmi spune Diavolu-n răzoare, Îi spun - hai scoală, vino, vino, In vino veritas
TREMOLO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347914_a_349243]
-
senine se aștern pe masă: Aud, se-ntorc pașii cei duși. De viață lungă și frumoasă Doi trandafiri culori adună... O, Doamne, dragostea-ți revarsă Pe casa mea, vatră străbună. Nevăzutul Respiră-adânc precum luna în mine Ce luminează vieții pragul, tinda - Mi-alunecă în ochi spada în suspine : Dar sfarmă nu durerea, gândului - oglinda. Din mine aripi se retrag înspăimântate Uitându-și zborul pe-alături de străini - Dacă ai fost, dacă mai ești pe-aproape, Mă află, și mă smulge dintre spini
PE TREPTELE GUVERNULUI de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347374_a_348703]
-
-n palmă o rază de senin. doar eu și marea, straniu țipa un pescărus, și viața mea pornise spre alt abrupt urcuș ... Zăpezi Să conjurăm zăpada să ningă peste noi Cu tulbure uitare, ca vinul de pe masă, Și lupilor din tindă să le-oferim culcuș Și dragoste flămândă într-un ungher de casă. Primește-mă în clipă ca într-o nouă iarnă, Peste trăgaciul puștii umbre de șoimi trecând; Din universul gheții lin izbucnind petarde, Și-n liniștea amiezii eu încă
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347482_a_348811]
-
PARODIE DUPĂ M.R.P.) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 306 din 02 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Destrăbălare amânată... (parodie după Miron Radu Paraschivescu) Miss(ă) cu mers de silfidă Să-ți facă băiatul grindă La alcovul de sub tindă Unde dorul să te-ntindă Să te culce-n caznă mare Strânsoarea s-o simți chemare Iubirea pârjolitoare... Să nu-ți dea inima brânci Să te uiți la babalâci Că-au placă-n loc de dinți Și n-au locuri
DESTRĂBĂLARE AMÂNATĂ...(PARODIE DUPĂ M.R.P.) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348974_a_350303]
-
peste altul, care au început să scoată o puzderie de scânteii, auzuindu-se din când în când trosnituri răzlețe, ca dovadă că-n lemne se mai păstrau stropi de apă. O bubuitură năpraznică l-a făcut să tresară. Ușa exterioară, din tindă, fiind împinsă de vântul dezlănțuit, a lovit în tocul ei cu atâta forță, încât geamurile de la ușa interioară au zbârnâit... mai-mai să se spargă. Imediat s-a lăsat o liniște de mormânt care devenise apăsătoare și-i dădea senzația lipsei
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
lingă umilă degetele umflate din cauza valizei de lemn, în care adusese și el ce putuse: ceva de-ale gurii, câteva vechituri, și nu mare i-ar fi fost mirarea ca s-o vadă cum plânge... drăguța de ea. Portița de la tindă era dechisă. O legase Leana cu o sfoară să n-o-nchidă vântul și să facă zgomot în plină noapte. A pășit în tindă în vârful picioarelor, ca să nu fie auzit de Leana. A pus valiza lângă ușă, a scos
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
i-ar fi fost mirarea ca s-o vadă cum plânge... drăguța de ea. Portița de la tindă era dechisă. O legase Leana cu o sfoară să n-o-nchidă vântul și să facă zgomot în plină noapte. A pășit în tindă în vârful picioarelor, ca să nu fie auzit de Leana. A pus valiza lângă ușă, a scos cureaua armei de pe umăr. A rezimat pușca de colțul tinzii, după ce a verificat dacă are piedica pusă, fiindcă era încărcată. Când să bată în
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
n-o-nchidă vântul și să facă zgomot în plină noapte. A pășit în tindă în vârful picioarelor, ca să nu fie auzit de Leana. A pus valiza lângă ușă, a scos cureaua armei de pe umăr. A rezimat pușca de colțul tinzii, după ce a verificat dacă are piedica pusă, fiindcă era încărcată. Când să bată în ușă, a auzit o voce de bărbat, că i-a-nghețat sângele în vine: „Om la mine-n casă!?...” - Lenuța, ia scoală-te. - De ce!... Deabia te culcași. Mă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
cu tocurile cizmelor, l-a făcut numai spume până a ajuns în Vâlceaua Bejanului, unde i-a dat drumul prin pădurea de goruni. Cum vremea era atât de urâtă, că niciun câine nu te îndurai să-l dai afară din tindă, Andrei a avut noroc să nu fie văzut de nimeni. Când s-a întors înapoi, s-a strecurat prin livada de pomi, a trecut pârlezul din fundul curții, a tras portița după el și a legat-o cu o sârmă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
perioadei prepașoptiste, se mai vorbește de existența altei școli particulare aflată sub conducerea dascălului Gheorghe Istrate, despre care însă se știe foarte puțin. Nu se știe nici locul unde a funcționat această școală. Unii spun că ar fi funcționat în tinda bisericii hramul Sf. Gheorghe din Rucăr-Suseni, biserică devenită astăzi monument istoric, alții că ar fi fost o clădire pe terenul băncii "Piscul Mânăstirii"cunoscută sub numele de școala de la "Puicuș", alții susțin că în altă parte. Un document care atestă
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346476_a_347805]
-
mâine. Te urc, eu, în tren. Anăăă! Te rog frumos, Anăăă, du-te acasă!... Mintea i-a mai rătăcit o vreme. Răcoarea a alungat-o. De pe terasă a intrat în cameră. Din cameră a ieșit pe hol și drept în tindă. S-a întors pe hol. Țuști! în camera de zi. Iar pe hol. N-a ratat nici un colț din bucătărie și nici din cămară. A cotrobăit peste tot, prin dulapuri, pe rafturi, sub pat, sub masă, în sertare, în geamantane
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
de 40 de ani va păstori generații de învățăcei. Unii dintre ei au ajuns învățători, ceferiști, avocați, ofițeri. Printre aceștia s-a aflat și Nicu Hăulică. Academicianul de mai târziu, copiil find, a desprins cititul buchiilor și înțelepciunea cărților în tinda bisericii Sf. Nerculai, sub oblăduirea preotului Ion Leuștean și a presviterei Elena Leuștean, învățătoare, poposiți de puțină vreme în sat de pe tărâmuri vasluiene, părintele venind de la Tanacu, iar coana preuteasă din jos, de la Zapodeni. Crescut cu dragoste pentru carte și
ACADEMICIANUL IOAN HAULICA OMAGIAT LA EL ACASA, IN COMUNA IESEANA IPATELE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345107_a_346436]
-
vrea? Vai, se sfiiește. Râde, s-a desprins din vrajă Și aleargă-n sus, pe scară; Ce credeți că-i prima oară... Când umil îi stau de strajă? Să-și spună că nu-nțeleg Un capriciu de copil! ... Eu, în tindă ajung tiptil, Și apoi încerc s-o leg. „Stai! pe loc, ești arestată:” Vai, nu poate să mă bată, Și-mi devine bosumflată: S-o mănânci, fragă curată! Mi-i cu mâinile la spate: Pedepsită vreau să stea! Milă-mi
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
-nvinui că metresă Mi-e lăcusta zvăpăiată? Cu picioare top-model!!! Nu te uiți că-s mititel? Te rog să deschizi îndată! Licuriciul vrea să doarmă, Gazu-n lampă-i pe sfârșite; Mi-s picioarele-amorțite ... Desfă ușa, scumpă doamnă! ... ” Scârțâind, ușa din tindă, Se desface ... la palat, Greierașul mi-a intrat, Iar prințesa, sus, la grindă Tot se leagănă și zice: „Lăutar de trei parale! ... Altu-n locul dumitale În genunchi putea să pice, Nu-l iertam! O știi prea bine, Dar de tine
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
un braț de lemne pentru foc. Era în plină iarnă, iar în geamuri loveau cu furie crengile de la corcoduș, fiind mișcate de vântul care șuiera ca un haiduc, spulberând fulgii de zăpadă și așezându-i în grămejoare peste lucrurile din tindă. Când a deschis ușița sobei, flacăra roșiatic-pală a focului a prins să cânte duios, parcă-mi șoptea cu dulci cuvinte: „Dacă ești copil cuminte și-nchizi ochișorii ca să dormi, am să-ți-l aduc pe Făt-Frumos... și o să-l vezi
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]