817 matches
-
parusia. Anticristul va recapitula întreaga istorie a apostaziei, de la căderea îngerilor răi, până la ultimii apostați, ereticii. Aducând ca temei principal capitolele 2 și 7 din Daniel (coroborate cu alte mărturii ale Vechiului Testament), Irineu precizează mai întâi caracterul violent și tiranic al Anticristului. El va fi un rege iudeu - dar inspirat de modelul tiranului păgân - a cărui legitimitate va fi contestabilă și care va pune stăpânire asupra templului; va pune capăt cultului tradițional, instaurând propriul cult (influență de la Dan. 8,11
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fie de potențialitatea intrinsecă a simbolului însuși. În cazul nostru, este vorba de cea de‑a doua variantă. Cristos, precizează Hipolit, este numit aici „leu, în virtutea naturii sale împărătești și slăvite” (∗4 ϑ∈ ∃∀Φ4846∈< 6∀ℜ ♣<∗≅>≅<); Anticristul, „datorită firii sale tiranice și violente” (∗4 ϑ∈ ϑΛΔ∀<<46∈< ∀⇔ϑ≅¬ 6∀ℜ ∃∴∀4≅<) (6, 1). Ambiguitatea - în realitate, bogăția semantică - a simbolului „leului” permite valorificarea sa în două contexte radical opuse. „Leul” însă nu face decât să inaugureze o listă bogată și variată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lucrurile stau în felul acesta, ce sens ar putea avea introducerea legendei lui Nero („anticristul” păgân) în trama anticristologică? Mai întâi, trebuie spus că din legenda în cauză, Commodian reține doar câteva elemente, utile discursului său, ca, de pildă, caracterul tiranic și atitudinea anticreștină. Imoralitatea, cabotinajul și desfrâul sunt intenționat lăsate deoparte. Nero devine un personaj disuasiv pentru păgânii iudaizanți, deoarece campania dusă împotriva creștinilor și care va avea drept consecință directă anihilarea Romei, se va face la instigarea iudeilor. Drept urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
numeroase detalii, scenariul eshatologic, ce debutează în capitolul 16, se inspiră, după cum spune autorul, din profețiile creștine, din Oracolele sibiline și din Oracolele lui Hystaspe. El însumează șapte etape, până în momentul învierii morților: 1) Divizarea Imperiului; 2) Venirea unui rege tiranic din țările de la miazănoapte; 3) Apariția unor cataclisme cosmice; 4) Venirea profetului eshatologic; 5) Venirea Anticristului (regele din Siria); 6) Înfrângerea Anticristului de către ultimul împărat, Cristos; 7) Venirea lui Cristos. Așadar, într‑o primă fază, Imperiul Roman se va destrăma
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lumii, Anticristul se va arăta mai întâi cu „judecată” și „cumpătare”, trecând gradat, în cea de‑a doua parte a domniei sale, la crime fățișe. Recurgând la câteva citate clasice, din Daniel 7, Chiril completează portretul magului impostor, accentuând latura sa tiranică și sângeroasă. De asemenea, el nu uită să denunțe ilegitimitatea puterii acestuia („nu va moșteni împărăția de la părinții săi, ci va răpi domnia prin vrăjitorie”) (13). Până aici, discursul catehetului urmează cu rigurozitate o tehnică de argumentare în doi timpi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va naște din neamul lui Dan. Și așa cum Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost închipuit prin natura împărătească și măreață a unui leu, tot astfel Scriptura a profețit despre diavol de această dată prin natura tiranică și sălbatică [a aceluiași animal]. Înșelătorul vrea să imite în toate pe Fiul lui Dumnezeu. Leu, Cristos, leu, Anticristul. Rege al tuturor celor cerești și pământești, Cristos; rege al pământului, Anticristul. Ca miel a fost închipuit Mântuitorul; celălalt se va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
minciuna. L‑a numit pe acela „omul nelegiuirii” și „fiul pierzării” (2Tes. 2,3), ca să arate natura sa văzută, pe de o parte, și ca să dezvăluie, pe de altă parte, lucrarea multiplă a nelegiuirii. El a arătat, de asemenea, caracterul tiranic al acestuia, orgoliul și îndrăzneala sa, numindu‑l „potrivnicul” și „cel care se înalță” (2Tes. 2,4), și spunând nu doar că el se va pretinde superior idolilor înșelători, ci și că se va instala în templul divin, ca dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Demersul său va avea efectul scontat fie în rememorarea unor prezențe tutelare (Mama), fie în creionarea unor peisaje care îi pun în evidență calitățile de pictor naiv (Icoană scumpă, Flori de primăvară, Cules de vie). În rest, modelele acționează oarecum tiranic asupră-i. Poetul va reveni în ultimii ani ai vieții la o tematică religioasă, fără să aibă puterea de a-și transpune fervoarea creștină în versuri cât de cât memorabile. SCRIERI: Ilinca. Harul busuiocului, București, 1917; Stropi de rouă, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
marginea întrebării puse de Sf. Antonie cel Mare filozofilor din pustie: „Ce vine mai întâi: mintea sau cuvintele (noûs y grámmata)?” (Vita Antonii, 73). Provocarea este reluată în alți termeni și transmisă tuturor celor furați, ca și subsemnatul, de visul tiranic al stimei de sine sau de nostalgia burgheză după stabilitate. Dobândim aceste „idealuri” prin exaltarea cunoașterii factuale a realității (folosindu-ne de un nomenclator de concepte exacte și de câteva reguli de inferență logică). Idealul pozitivist al cunoașterii - înțeleasă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
descoperirea vocației poetice și apropierea de cercul socialist, unde e introdus de frații mai mari, Constantin D. Anghel, viitor membru în conducerea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, și Paul Anghel. În octombrie 1890, primele lui versuri, purtând o tiranică influență eminesciană, vedeau lumina zilei în „Contemporanul”. Tânărul frecventa în același timp și casa lui N. Beldiceanu, unde se citea poezie simbolistă și se făceau experiențe de „audiție colorată”. În 1893, întreprinde o călătorie în Italia împreună cu I. Păun-Pincio, apoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
Nicolae Blarenberg, I.A. Cantacuzino, P.P. Carp, Al. Lahovary, regrupați în jurul periodicului intitulat Dezbaterile, reacționau și arătau că motivele pentru care se îndepărtaseră de fostul domnitor erau generate de percepeția lor asupra acestuia ca fiind un om politic corupt și tiranic 664. Abordarea pe care o avuseseră toți cei implicați în actul de abdicare de la 11 februarie crease un nivel de așteptare ridicat, și aceasta și datorită ipostazierii celor mai mulți dintre actorii implicați în rolul de oameni politici de a căror prezență
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
manifestată prin intermediul organelor judiciare, căci nu trebuie să uităm cuvintele lui Blaise Pascal „Este drept ca ceea ce-i just să fie urmat; este necesar ca cel mai puternic să fie ascultat. Justiția fără forță e neputincioasă, puterea fără justiție e tiranică. Justiția fără forță este contestată pentru că există totdeauna oameni răi; forța fără justiție este condamnabilă. Prin urmare trebuie să punem la un loc justiția și forța și pentru aceasta să facem ca ceea ce-i drept să fie și puternic și
Băncile şi corupţia by Costel Drumea () [Corola-publishinghouse/Science/353_a_573]
-
poate fi o talie mai mică sau prea mare, care sunt deja ereditare. Alte situații sunt convenționale de exemplu cea în care unii copii trebuie să poarte ochelari. Pretextul pentru evocarea unui complex de inferioritate poate fi o educație greșită, tiranică, a părinților, o situație socială frustrantă, cum este cea din orfelinate. Sunt manifestări adesea ambigue și paradoxale, uneori alternante, la același individ, uneori printr-o timiditate paralizantă, alteori prin bravadă. O reacție exagerată întotdeauna este cea care anunță instalarea unei
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Regelui o ultimă șansă de salvare, cerându-i ca printrun act unic și total, să facă transferul de putere Gărzii de Fier. Am considerat că interesele supreme ale țării cereau în aceste vremuri grele o perfectă sinceritate de la un regim tiranic la un regin legionar. Mi-am luat angajamentul în schimb să garantez tronul și dinastia. Se putea realiza un act istoric de mare importanță, care ne găsea uniți și închegați în fața evenimentelor externe care se precipitau. Am acceptat și anumite
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dictate de organul pe care-l numim stomac. Uneltele au fost însă concepute de alt organ al corpului omenesc - creierul. Vreme de aproximativ 50 de milenii - adică de la apariția primului Homo sapiens și până astăzi - nobilul creier a fost sluga tiranicului stomac. La sfârșitul secolului XX s-a produs eliberarea creierului de sarcinile de rutină. Tehnologiile informatice permit preluarea lor de către sclavii numiți „roboți”, conduși de computere prin rețele de microprocesoare. Iar biotehnologiile par capabile să rezolve, definitiv, toate imperativele stomacului
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
altora" (Bauman, 2001: 16). Dacă această carte ar fi trebuit să aibă un motto, cel mai potrivit credem că ar fi fost acest mesaj al lui Robert Booth Fowler (1996: 91-92): "Cei care se tem pe bună dreptate de posibilitățile tiranice ale comunității trebuie de asemenea să se teamă de pericolele tiranice ale secării comunității". Ca întotdeauna, este de preferat perspectiva ce evită cantonarea într-o unică direcție. Philip Selznick (2002), prezentând comunitatea din perspectiva virtuților și a deficitelor, arată că
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
aibă un motto, cel mai potrivit credem că ar fi fost acest mesaj al lui Robert Booth Fowler (1996: 91-92): "Cei care se tem pe bună dreptate de posibilitățile tiranice ale comunității trebuie de asemenea să se teamă de pericolele tiranice ale secării comunității". Ca întotdeauna, este de preferat perspectiva ce evită cantonarea într-o unică direcție. Philip Selznick (2002), prezentând comunitatea din perspectiva virtuților și a deficitelor, arată că toate virtuțile își au viciile corespunzătoare. Dragostea creează dependență emoțională, religia
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe plan mental, a urmărilor inevitabile ale atitudinilor deviante adoptate. Altfel spus, ele exprimă slaba capacitate de a trăi anticipativ o serie întreagă de efecte sau stări emotive, motiv pentru care persoana respectivă trăiește mai mult „în prezent”, sub presiunea tiranică a pulsiunilor și trebuințelor sale primare. b. Modificări accentuate ale vieții afective și ale voinței. Dintre aceste modificări, cu un puternic substrat ereditar, menționăm: toleranța foarte scăzută la frustrare; o pronunțată labilitate afectivă; un potențial agresiv ridicat; indiferență afectivă (absența
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
lui Caragiale ascultă de o rețetă inefabilă, comică pînă la frison. O lume care se repetă, într-o operă care se autocitează ar fi pierdut pe drum mulți entuziaști. De ce nu se întîmplă niciodată așa? Atracția pe care o exercită, tiranic, textul lui Caragiale spune ceva despre măsura veritabilei magii cu care el își "răpune"cititorul. O bună parte din această putere vine din faptul că autorul respiră cu nesaț, el însuși, aerul comediei. Că autorul își închipuie personajele într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
poate. Ești fecior de împărat și ai să fii împărat. Nici inima ta n-are voie să bată cum îi place, nici tu n-ai voie s-o asculți cum bate." Al doilea stîrnește precipitarea mînioasă (impaciența cunoscută, febrila aplecare tiranică): "De ce, de ne-ce...Uite pentru că nu vreau eu! zise împăratul răstit. Ieși afară! ieși, că se-ntîmplă nu știu ce!"(Cititorul știe, deja: al treilea nu mai apucă nici să pună întrebarea.) " Se scoală împăratul necăjit foc și șart! o palmă lui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
bun”, prezență notabilă în Imperiu, administrator chibzuit și cu dragoste de țară, atotiertător -, ce reclamă lauda, în ciuda cenzurii retorice introduse de autor („Care aceste toate [...] dă le voiu trece eu cu vederea, pietrile vor striga”), îi este opus un Brâncoveanu tiranic, jefuitor, duplicitar, orgolios, demolator, setos de putere și de parvenire, regizor perfid al unor aventuri politice europene. Într-un cuvânt - contramodelul indezirabil, produs al unei vindicte pasionate. Zugrăvind un astfel de Brâncoveanu, P. participă la o dezbatere și polemizează cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
calcul, de către colaboratorii săi apropiați. Dimpotrivă, s-a demonstrat că liderul totalitar își poate exercita puterea nu numai într-o manieră arbitrară, ci chiar recurgînd la teroare. Așa cum a arătat Hannah Arendt, "dacă legalitatea este esența guvernului care nu este tiranic și ilegalitatea a celui tiranic, teroarea este esența puterii totalitare" [1976, 636; se recomandă și analiza cruzimii ca cel mai neliberal dintre vicii în Shklar 1984]. Așa cum observă unii autori, însă, teroarea caracterizează regimurile totalitare numai în faza de instaurare
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Dimpotrivă, s-a demonstrat că liderul totalitar își poate exercita puterea nu numai într-o manieră arbitrară, ci chiar recurgînd la teroare. Așa cum a arătat Hannah Arendt, "dacă legalitatea este esența guvernului care nu este tiranic și ilegalitatea a celui tiranic, teroarea este esența puterii totalitare" [1976, 636; se recomandă și analiza cruzimii ca cel mai neliberal dintre vicii în Shklar 1984]. Așa cum observă unii autori, însă, teroarea caracterizează regimurile totalitare numai în faza de instaurare și de consolidare, iar regimurile
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
tur) s) dobândeasc) suficient) fort) defensiv) sau preventiv), încât s)-si descurajeze adversarii s) atace. Astfel, Tucidide înregistreaz) faptul c) în R)zboiul Peloponesiac, orașele-stat mai mici ale Greciei au privit-o pe mai puternică Aten) că pe o cetate tiranic), iar pe mai puțin puternică Spart) că pe eliberatoarea lor (aprox. 400 î.H., Cartea v, capitolul 17). Conform lui Werner Jaeger, Tucidide consideră această ,,perfect natural în acele împrejur)ri”, ins) a remarcat ,,c) rolurile de tiran sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
din variația semnificativ) a num)rului produc)torilor. Dintre miile de cultivatori de grâu, efectul fiec)rui produc)tor luat separat asupra pieței este neglijabil. În calitatea mea de produc)tor de grâu v)d piața că pe o fort) tiranic), abia afectat) de propria mea acțiune. Supus presiunilor generale și impersonale, sunt absorbit de acestea, urmând s) iau decizii ce țin de propriul meu efort. Că unul între alții de ordinul miilor, sunt nevoit s)-mi definesc scopurile doar în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]