723 matches
-
al acestora este variat: ceată, crilă, bandă (bantă), partie, malancă. Denumirile grupurilor provin, de asemenea, și de la măștile mai importante în jurul cărora s-au constituit alaiurile: Capra, Căiuții, Ursarii, Arnăuții, Damele etc. Unele cete aveau caracterul confreriilor ludice (spre exemplu, toana transilvăneană), altele derivă din organizații paramilitare (hurta bucovineană). Deosebirea constă în aceea că organizațiile paramilitare funcționau tot anul, în vreme ce confreriile se destrămau, de obicei, după colindat. După structura și funcția lor ludică, cetele pot fi: de copii (Căprița copiilor, Căiuții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
toți îi ziceau Nărăvitu, îi punea să se așeze la coadă la bătut. Ăsta n-avea plăcere mai mare decât să-i lovească peste cap cu vâna de bou și căpătase mână liberă la bătut de la Gicu Petre. Își făcea toanele cu toți, pe rând, iar peste rând, cu cei care acumulau puncte negre. Tata a fost de la început un abonat la lovirea cu vâna de bou: existau desigur turnători printre deportați (ceilalți locuitori din colonie îi recunoșteau după consistența și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
crustă câte un rest dintr-un fost obiect, prefăcut cu timpul într-o formă indecisă, bună doar pentru a inspira pe câte un grafician suprarealist. Dar nu trece pe acolo nici un artist suprarealist. Numai vântul, cu suflarea lui plină de toane, viguros iarna, când învăluie sau spulberă zăpada, leneș în celelalte anotimpuri. Nici hoții nu se mai văd pe acolo, pentru că nici nu au ce fura, nici nu se pot ascunde pe terenul atât de deschis vântului și fără nici o ascunzătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mare experiență de gazetar, cal cula bine dimensiunile, dar se mai întâmpla, la așezarea în pagini, să fie nevoie de unele ajustări. M-am dus prima dată la Stancu încercat de oarecari emoții, căci îi mersese faima de om cu toane, irascibil și capabil de violențe, desigur, verbale. Nu știam atunci că vestitele lui înfurieri erau adeseori jucate, componente ale unei tactici. Nu-și ieșea din fire chiar din senin și nici față de oricine. Și într-adevăr, întâlnirea cu Stancu nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
De ce vii cu cererea asta atât de târziu, după termenul publicat În ziare? Îndrug, ca vai de ea, o scuză, un pretext cu care să-mi acopăr neglijența, nepăsarea sau repulsia pentru acest soi de examene particulare, [cărora] hazardul chestionărilor, toanele exami natorilor, substituirile Între candidați și năvala scrisorilor „de recomandație“ le justificau Îndeajuns proasta reputație. Însă preopinentul, Încruntând din sprâncene la mine și cântărindu-mă dintr-odată cu privirea, izbucni: — Dar ai o voce admirabilă, pe care ai putea să ți-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fure foc din cer, să producă flăcări, să facă scrum tot ce încerca să uite și nu reușea. Dar cine poate șterge sau uita trecutul? Nimeni, nimeni nu-l poate scoate din cuibușorul lui trândav, ascuns fățarnic după ceafă, scoțânduși toanele când îți este lumea mai dragă. Uneori, Carlina visa cu ochii deschiși, ca mulți alții, cum călătorește în jurul lumii, în locuri interesante, suind și coborând vârfuri de munte, traversând râuri, admirând frumusețile naturii împreună cu copiii ei și alte lucruri tainice
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
miluit sfânta mănăstire...Zotei, de la Hlincea...cu tot locul împrejurul mănăstirii, cu locul de grădini, pre din gios de satul Hlincea și la vale cu Băhnița...și cu Horpazul.” - La prima vedere, scoaterea călugărilor moldoveni din mănăstirea Aroneanu pare o toană a lui Mihnea Radu voievod. Lucrurile stau însă mai altfel. Dar, pe baza mărturiei Doamnei Stanca, văduva lui Aron Vodă, Radu Mihnea voievod este nevoit să-i readucă pe călugării moldoveni la mănăstirea Aroneanu, așa cum a menit ctitorul. - O dovadă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ci a stat mai mult pe lângă casă. Trecerea prin școală i-a fost înlesnită de plocoanele ce le primeau învățătorii de la părinții ei, adică brânză proaspătă, smântână, caș, câte un pui sau o găină așa cum povestea ea, când era în toane bune. învățătorii credeau și ei sincer ca și părinții, că fetele trebuie mai mult să știe să tragă borangic, să țeasă sau să împletească lână, să pregătească mâncăruri și în primul rând, să crească copii sănătoși și frumoși, ca să aibă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
trecut, o mică insulă aparte în arhipelagul familiei. Am răsuflat ușurată, mulțumită. Noi două vorbim o altă limbă și asta creează o rudenie indisolubilă, în ciuda distanței. [...] Singurul lucru perfect la Slatina e finuța ta care îți zice „Nata“, din nu știu ce toană de copil. Poate vine de la „Nașa“? „Nata tu mac-mac“ - a zis ea, uitându-se la fotografia ta în chip de Diană la vânătoare. [...] 48/1950 II Vineri, 29 septembrie [1950] [...] Am avut numai surprize plăcute, să batem în lemn: am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
altele neguroase și reci, oamenii de la munte își strâng întăi puțintica roadă de porumb, cartoafe și fasole. Adună fructe sălbatice, adună râșcovii pe care-i murează, hribi pe care-i taie și-i usucă, fac cidru, și mai muncesc o toană la draniță și fasonarea lemnului de brad. Unii întocmesc butoiașe îndemânoase pentru oțetul de mere și fructe și vinișorul de mere, alții lucrează stupi pentru primăvara ce va veni. Femeile țes sumani și poclăzi, umblă în șezători. E în munte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
l a obligat să-mi dea următoarea explicație: „Dacă mai vin la anul în stațiune, nu mă mai prind ei la regim!” E un legămînt pe care-l fac foarte mulți cu un soi de ranchiună în glas. Pare o toană de inși hămesiți, dar e, la o analiză mai atentă, o reacție specifică. La nouă din zece vilegiaturiști preocuparea pentru ce vor mînca la cantină trece înaintea celei pentru cazare, respectiv confort. Terorizați de ideea de a se mulțumi doar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trist ca o monadă. * Rămas „acasă”, Sp. se întoarce împotriva lui G., care a plecat la Slobozia, împreună cu Cs., S.A. și Nanianu: „Aș prefera să fie corect, nu să mă întreb, de fiecare dată cînd vin la redacție, în ce toane e. M-am săturat de «cucurile» și de «goangele» lui. Nu realizezi - mă întreabă - că a transformat revista într-un instrument de promovare a intereselor personale? Uită-te, acum, cu ce insistență îi cultivă pe cei de la Institutul de Teatru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cel mai înalt grad. Bogată în evenimente și, pe deasupra, în scriitori care să le comenteze, ea este norocul providențial al moralistului. Nici o altă țară n-a produs atât de mult Amintiri. În politică, francezul este capricios sau fanatic, judecă după toane sau în virtutea unui sistem; dar până și sis temul capătă la el aparențele unei toane. Ceea ce îl definește cel mai bine este versatilitatea, cauza nestatorniciei sale, a acestui șir nesfârșit și deconcertant de regimuri la care asistă în chip de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ea este norocul providențial al moralistului. Nici o altă țară n-a produs atât de mult Amintiri. În politică, francezul este capricios sau fanatic, judecă după toane sau în virtutea unui sistem; dar până și sis temul capătă la el aparențele unei toane. Ceea ce îl definește cel mai bine este versatilitatea, cauza nestatorniciei sale, a acestui șir nesfârșit și deconcertant de regimuri la care asistă în chip de spectator amuzat sau frenetic, foarte atent mai ales să arate că, până și în dezlănțuirile
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
tiran. Lefter Popescu îi atribuie excesul de bilă neagră, șeful este un atrabiliar, iar Lefter îl numește semnificativ „Turbatul”. Furia, intem- peranța sunt atributele celor puternici, fac parte din pre- rogativele zeului. În Vechiul Testament, Iahve nu este mai niciodată în toane bune, dispozițiile sale nu sunt discu- tabile, și cei buni sunt supuși unor probe teribile și pedep- siți laolaltă cu cei răi atunci când greșesc. Turbarea este însă aici expresia unei furii fără obiect, o furie lipsită de noimă, de obiectivitate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o imensă teroare În țărișoara sa prin aplicarea așa-zisei „revoluții culturale” care nu a fost altceva decât un furt calificat și oficializat a diverse bunuri deținute de amărâta, obosita și flămânda populație nord-coreeană care a fost nevoită să suporte toanele unor criminali de profesie. Nea’ Nicu s-a gândit să o aplice și pe moșioara sa În suprafață de vreo 238.391 de km. pătrați dar, cum Începuseră pupăturile pe bot cu marii lideri ai lumii libere, nu a mers
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
la fereastră atunci când nu trebuia. O lume aparent idilică, în care fanariotul își riscă în mod continuu ziua de mâine, acceptând proximitatea unui partener imprevizibil, extrem de violent și abuziv, pentru care viața sau moartea unui creștin țin practic de o toană de moment: autoritatea otomană. Ne este apoi descris cu lux de amănunte ceremonialul de investire de către Sultanul turc a lui Alexandru Șuțu ca hospodar sau domn numit pentru Țara Românească. Episoadele deplasărilor oficiale la Marele Vizir, la Sultan, la Patriarhul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
lui a avut un atac. Fratele cu care este certat și cu care nu șia mai vorbit de zece ani. Și cu toate că el însuși e foarte bolnav, nu vede prea bine și deabia se poate mișca, ajutat de două bas toane, hotărăște să se ducă săl viziteze. Fratesău locuiește în trun alt stat, la peste cinci sute de kilometri de el, iar el însuși nu are nici măcar mașină sau carnet de condus - dar acestea nu sunt opreliști reale pentru el. Și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
regretul de a nu-i fi arătat mamei toată aprecierea lui, referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită-. Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică, arătat drept un personaj distant și cu toane, dar adesea amuzat de poznele băiatului, și mamă, care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți, naratorul își continuă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
au tot timpul, ignoră acest du-te-vino, între benign neglect și loviturile neașteptate în plină figură, propriu democrațiilor parlamentare sau plebiscitare, și pe care versatilitatea regimurilor de opinie le accentuează încă și mai mult. Un Cezar domnind în reprize acționează după toane, numai Cezarul pe viață acționează sistematic. * * * Urcuș la patriarhia maronită, pe înălțimile de la Jounieh. Mai aproape de ceruri, dar tot în Țara Sfântă, un om sfânt se ocupă mai mult de pământ decât de cer. Odată expediate salamalecurile, intrăm în subiect
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe tărâmul sacru, potrivirea temporală dintre răsărit și ajungerea în planul mitic asigurând izbânda inițiatică: „La Vidros că mi-ș pornea;/ Toată noaptea că mergea,/ Mare cale că făcea,/ La Vidros cân' ajungea/ La vărsatu zorolui,/ Răsăritu soarelui,/ Când îi toana peștelui” (Ciuperceni - Teleorman). Ca și plecarea din planul profan, momentul sosirii în inima sacrului trebuie să respecte ritmul solar, ca model de eroizare. Asocierea imperfectului ca timp al acțiunilor de legendă cu construcția poetică a drumului îndelungat până la tărâmul fabulos
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ales a fost înlocuit aici de un număr magic de neofiți: nouă năvodari. În colindele dobrogene predomină întrebarea profesională adresată puiului vidrei. Tortura și dobândirea cunoașterii dezvăluie un sens inițiatic: „Îl bătură, îl căzniră:/ - Spune, pui de Iudicioară,/ Unde-i toana crapului,/ Potmolul morunului,/ Liniștea cosacului?/ Și mi-l bat și mi-l căznesc/ Și cu toții îl ispitesc:/ Spună marea dintr-adânc/ Și cât pește în mare este?” (Sinoe - Tulcea). „Cunoașterea absolută” nu aparține însă decât „Idoliței” care la întrebarea „Când
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în apele primordiale ale Vidrosului. Călătoria pare una regresivă în timp, dată fiind deplasarea nocturnă finalizată în momentul inițial al creației: „Toată noaptea că mergea,/ Mare cale că făcea,/ La Vidros cân’ miajungea/ In vărsatu zorolui,/ Răsăritu soarelui,/ Când îi toana peștelui”. Întoarcerea temporală vizează esența lumii, marea reprezentând materia primordială a imaginii materne, în interpretarea lui G. Durand. In acest fel scena pescuirii și a scufundării se revelă a fi un tipar pur inițiatic. Antofiță prinde, ca și în colinde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a muncii mele. Cânepa, pânza și jolfa Mama era o femeie harnică și pricepută în toate , deși nu era decât o mână de om, mică, subțire, costelivă, dar inimoasă și iute, ca argintul viu, o caracteriza tata, când era în toane bune. De aceea nici nu avea pauze în muncă, indiferent de anotimp, ea avea mereu ceva de înfăptuit. Port în minte și suflet multe momente din viața de a casă, unde ea era sufletul a tot ce se întâmpla. Este
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cunoscut-o pe Mariana Nicola, o tânără doctoriță în regim de internă, căreia, imprudent, i-a promis „logodna”. I promesi sposi. Între anii ’58 și ’60 fusesem căsătorit cu Anastasia, Tusi Trancu, studentă la Filologie, un mariaj ieșit „dintr-o toană”, dintr-o subită „îndrăgostire” sau dintr-o „competiție amoroasă”. Tusi, în acea vreme, printre numeroși admiratori, avea și unul „de inimă”, se pare, „frumosul” Traian Gherman, funcționar la telefoane, care mi-a făcut și onoarea unei dispute fizice, în parcul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]