3,970 matches
-
de divertisment, adică de gheișă. Cunoscute În secolele XVIII-XIX pentru talentele lor artistice, gheișele urmau o adevărată școală În Japonia. Erau selectate Încă din copilărie, pentru a fi instruite În diferite arte tradiționale. Mergeau la cursuri, Învățau să umble pe tocuri, să danseze, să privească bărbații În anumite feluri, să cânte și să poarte o conversație, toate acestea În așa fel Încât să stârnească atenția bărbaților, dar să nu fie stridente. Kimonourile gheișelor erau decoltate, dar nu În zona sânilor, ci
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
fine din lume, măsoară numai trei becuteci și jumătate, asta ar însemna că ai nevoie să jupoi numai o șaisprezecime de capră amaltea, dacă lucrezi eficient și nu prăpădești pielicica bună de capră, și în asta intră și pielicica de pe tocuri, pentru că vei face pantofiori cu toc sexi din pielicică de capră amaltea pentru prințesa dorului tău mistuitor și pentru grădina suspendată a dragostei ei. șase în al patrulea loc: folosind situația strategică fantastică în care te afli acum, pe săniuța
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
becuteci și jumătate, asta ar însemna că ai nevoie să jupoi numai o șaisprezecime de capră amaltea, dacă lucrezi eficient și nu prăpădești pielicica bună de capră, și în asta intră și pielicica de pe tocuri, pentru că vei face pantofiori cu toc sexi din pielicică de capră amaltea pentru prințesa dorului tău mistuitor și pentru grădina suspendată a dragostei ei. șase în al patrulea loc: folosind situația strategică fantastică în care te afli acum, pe săniuța trasă de vulpile-zburătoare-cu-cap cenușiu, cu pătuțul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu mulți decibeli calitatea manifestărilor de gen. Viața locuitorilor obișnuiți era întreținută de zvonurile care circulau periodic. Pentru moment, în atenția multora erau două evenimente periferice: unul în care se vorbea despre o așa zisă doamnă care, purtând pantofi cu tocuri prea înalte, călcase strâmb pe străzile încă neasfaltate, iar celălalt despre o amprentă a două buze intens rujate rămase pe gulerul cămășii unui funcționar de la starea civilă. Aceste preocupări cotidiene, minore, fără substanță, și altele asemenea, colorau viața oamenilor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ca apa, mai circulă vorbe șchioape, urmele acestora fiind acoperite cu o peliculă abil țesută pentru a nu fi dezvăluită adevărata fațetă a lucrurilor. După scurgerea unui timp, când cele două prietene nu-și auzeau decât zgomotul surd lăsat de tocurile pantofilor pe asfaltul a toate răbdător, Simona întrebă: Vali, ai început o discuție, dar nu ți-ai dus gândul până la capăt!... Aaaa, nimic, mă gândeam în sinea mea că dacă ai fi mai prudentă, nu ți-ar strica. Simona găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dat, două bătăi scurte și ferme, atât. Întâmplarea făcu ca Victoria să fie acasă atunci. Întrucât ea nu aștepta pe nimeni în vizită, rămase un dram surprinsă, iar, în clipa în care deschise ușa și găsi un plic înfipt în tocul ei, senzația de nedumerire îi crescu simțitor. „Ce ar mai putea fi și asta?! Doar poștașul nu vine niciodată duminica!” Se-nțelege de la sine ce sentimente teribile o zguduiră pe ea de la temelie, atunci când termină, pe urmă, scrisoarea primită de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vreo trei ani sa făcut pe partea dreaptă un fel de alee ( lată de doi metri și cu scări din doi În doi metri). Este o binecuvântare pentru cei care vor să scurteze drumul spre casă. Nu-și mai rup tocurile În pietroaie și nu mai adună tot noroiul atunci când plouă. Am urcat aceste trepte cu pas domol, fără grabă, admirând natura și savurând aerul proaspăt ( după ploaia din timpul nopții). Mai sus de Casa de Cultură se află o florărie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Bunicul și-a întreținut familia, lucrând în atelierul său de tâmplărie alături de cei doi băieți mai mari, Gică și Vasile, cu care a ridicat o mulțime de case în Vama și în satele vecine. Uneori, cei care comandau uși, ferestre, tocuri, podele, vergele erau amânați în multe rânduri, mai ales de unchiul Gică, un om care de mic era cam neparolist. Degeaba făceau clienții gălăgie că-i apucă iarna, chiar cerând banii de avans înapoi, motivele întârzierilor erau întotdeauna tabuuri. De
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
voi să afle Olga. - Să nu mă întrebi de nume, fiindcă nici eu nu am să te întreb. Dar un portret fizic ți-l pot face. - Hai, spune, spune... insistă Olga, roasă de cariul curiozității. - Trebuie să port pantofi cu toc ceva mai înalt, ca să fim egali și nu suport, dragă, mă simt de parcă aș fi pe catalige... - Și ochii, ce culoare au ochii? - Căprui spre galben sau un verde pal, cam așa ceva. - Al meu, continuă Olga să-i creioneze portretul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
baie să mă uit la chipul meu, dar am privit cu stupoare golul din perete unde cândva fusese o oglindă. În cameră era plăcut și liniște, se vedea bine că de mult nu fusese renovat, pereții erau murdari pe la colțuri, tocurile ușor mâncate de carii, perdelele galbene, iar draperiile și cuvertura, cu firele trase. Am deschis geamul și m-a întâmpinat o priveliște minunată: un verde cald al ierbii cufundat în albastrul lacului printre frunze de toate culorile sub cerul senin
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
alb, am intrat în baie și am vomitat toată copilăria mea, apoi am tras apa și m-am întors în camera de zi ca s-o iubesc numai pe mătușa Ada. De ceva vreme mătușa nu mai purta pantofi cu toc pentru că picioarele ei nu mai atingeau pământul. Eu o plimbam cu căruciorul de colo colo ceasuri întregi, iar când pereții ne îngustau calea ieșeam sub cerul liber. Și erau munți și fiorduri și câmpii, iar noi treceam peste, foarte mult
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
că de mâine se va apuca de aerobic, îi mai trebuie doar niște teniși și un trening mulat pe corp. Mara visă că o să se întoarcă acasă și, în sfârșit, o să se îndrăgostească, pentru că acum avea și ea pantofi cu tocuri înalte și unghii vopsite tare în roșu ca să poată fi feminină, și se aștepta ca bărbații să înceapă să întoarcă și după ea capul. La câteva zile după revelion, pe Mara a început să o doară rău capul. Amețelile erau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tratamentul pentru seară, Mara părăsi blocul din centrul orașului. La ora aceea bulevardul era încă aglomerat; Mara mai privi o secundă balconul de la etajul patru, de parcă îl vedea pentru ultima oară, și apoi traversă. O apucă pe Rosetti, apăsând în tocurile de la pantofi. Mergea repede, de la umbra unei umbreluțe la alta. Soarele ardea prin pânza cu reclame la Coca-Cola sau Carlsberg și prin frunzele copacilor din stație. Pe sub sutien deja i se scurgeau două firișoare de transpirație care se topiră în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fustei sau vârful pantofilor îi călcau ușor vârful pantofului ei drept. Privirile lor nu se întâlneau și nimeni nu-i spunea absolut nimic, ca și cum locul ar fi fost gol. La gară, Mara își făcu loc să coboare. În asfaltul moale tocurile i se înfigeau puternic, de parcă ar fi obligat-o să rămână; ea grăbi pasul și își cumpără bilet pentru o stațiune de la mare, apoi se duse pe peron să aștepte. La ora asta doamna Aurelia își ia cina și apoi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ar fi strâns mâna doamnei Aurelia și simți cum i se face dor de ea. Trecuseră doar două ore și știa că trebuie să se întoarcă. Pe drum luă un buchet imens de flori și o scoică mare din plastic. Tocurile ei nu mai atingeau asfaltul și Mara pluti până la etajul patru. În cadrul ușii, Nela molfăia gumă. — Doamna a mâncat, și-a luat medicamentele și acum sforăie. — Poți să pleci, Nela. Mulțumesc. Nela se încălță în hol cu sandalele ei cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o cameră de filmat cu obiectivul închis. Îți place să aștepți, adori timpii morți pentru că atunci chiar nu poți face nimic și probabil că ai fost încântat să găsești lângă urmele pantofilor tăi alte urme lăsate în asfalt de niște tocuri subțiri. Putea fi o întâmplare, dar urmele s-au repetat și asta te-a făcut mai atent. În asfaltul gri urmele mai aveau conturul pantofilor și deveniseră o dovadă a unei alte existențe ce a zăbovit lângă tine și te-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
când în când îți mai aruncai privirea spre cele două pătrate ce însemnaseră asfaltul ca două stigmate. În zilele ce urmară ai început să cauți printre călători, poate că din moment în moment s-ar fi oprit niște pantofi cu tocuri înalte în smoala de lângă ghișeu. Apoi ai renunțat, era copilăresc să mai crezi în prostii cu happy-ending. Viața ta avea un tipar în care intrai perfect, iar urmele din asfalt nu erau decât niște găuri prin care respira betonul. Asta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Traian. PENTRU LEVI După masă, pe Levi nu-l mai băga nimeni în seamă; îl duceau în camera lui și îl lăsau să se joace singur. Papucii de casă ai mamei îi întorceau spatele și deveneau pantofii de lac cu tocurile foarte înalte deasupra cărora se învârteau faldurile rochiei. În urma lor ușa se izbea ușor de perete. Levi se smiorcăia puțin, dar pantofii nu se mai întorceau, și nici ceasul de la mâna tatălui nu apărea niciodată în prag. El bătea acolo
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sfârșitul acelei săptămâni au ținut-o într-o petrecere. Zeci de invitați făceau cu schimbul ca la o uzină cu foc continuu. Muzica transformată în zgomot, pahare de sticlă prea pline, coji de pâine aruncate pe foi decorative de salată, tocuri de pantofi înfipte în mochetă, farduri uitate în baie și mult mult ketchup. Apoi a început să plouă în oraș, iar cei doi s-au retras în deltă. Singurătatea din apartamentul de pe același palier se prelungea în singurătatea mea și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un schelet, care speria femeile piesei; În fine, În cercul-cadran, la un moment dat ar fi putut apare poza lui ...Ionesco! Toate ideile, justificate de text. Deci, de reținut... În centrul Vienei , zăresc Într-un magazin de lux , teniși...cu toc (Înalt!) de plastic! Brrr!!! Ce zice dramaturgul G. Astaloș despre actori? Ceva măgulitor pentru ei ( se vede că n-a avut ocazia să și lucreze DIRECT, cu histrionii!) : „Ca În calendare - noi civilii, suntem marcați cu negru, ei - cu roșu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să mă joci în picioare, în morții mamii, și nu știu. Acilea era, dă-le la dracu' să le mănâncă dă sticle! Parcă a intrat în pământ". Trase plin de nervi un picior uneia dintre uși și aceasta ricoșă de toc, izbindu-l direct în față, iar cu urechea aceea metalică chiar la rădăcina nasului, taman când se apleca iute, părându-i-se că a văzut tocmai în acea clipă fatală unul din obiectele căutate cu atâta sârg. Icni scurt și-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
noi cu nițel amoniac dat pe la nas. Tuși gros și-și aprinse o țigară cu ochii încă tulburi. Dădu să se ridice, dar parcă nu-i reușea chiar așa cum ar fi vrut. Se clătină și se sprijini cu mâna de tocul ferestrei. Își mișcă hotărât capul în dreapta și în stânga, începând după aceea să-și maseze ușurel grumazul. Constată: "Mamă, ce-am amorțit". Frisonă ușor: "Și s-a lăsat și frigu', al dracu'. Trebuia să mă bag înăuntru, la căldurică". Strănută vârtos
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
leneșe ale lui Pâcu. Ca un făcut, Pâcu nu a ieșit cu o iotă din toate ale lui. Ba parcă de această dată a lungit cât a putut mai mult treaba. Întâi a avut de lucru cu scuturatul lulelei de tocul ciubotei. Pe urmă a scos suvacul să-i desfunde muștiucul. Apoi a încercat-o, de mai multe ori, așa „la rece”. Și abia după aceea a îndesat tutunul în cioata de lemn, dar cu mare grijă... Aprinsul bucății de iască
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
calești. Spre deosebire de vecinul său, un stratocumulus impozant, acesta era un cirrus prea firav pentru a struni mult timp strălucirea astrului, astfel Încât, un pic mai târziu, o rază sticli pe sub sprânceana de abur, pătrunzând prin despărțitura triunghiulară rămasă Între perdeaua și tocul uneia dintre ferestrele Salonului VIP numărul 6. La capătul călătoriei sale de ani-lumină, căutătura soarelui Înțepă una dintre pleoapele Împăratului, iar aceasta tresări și bătu În retragere, odată cu geamăna ei, oprind visul care se proiecta pe partea cealaltă. Nechezăturile cailor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
precaut de-a lungul benzii negre care străjuia peretele. Nu putea păși apăsat, căci risca să alunece, iar un conducător, se știe, e compus din ordine, uniformă și pași de defilare. Pe măsură ce dalele se uscau, Începu Însă a stârni din tocuri ecouri cadențate, pe care le potrivi după imensa pendulă din capătul holului, gândindu-se totuși că era invers și că secunda lua naștere din călcătura sa. În sala mare de așteptare din fața băii comune se Întâlnesc trei coridoare. Pentru cititorii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]