461 matches
-
în care lipsea, aveam impresia că numai lipsa prezenței sale furtunoase ne dezbina și în clipa în care se va întoarce, va umple la loc golul acesta din casă. Uite covorul acela roșu, covorul copilăriei mele, cu franjuri scurți și tociți, și uite patul pe care l-am cumpărat după numeroase ezitări, cu un an în urmă, de la cuplul acela care divorțase, iar lângă el, rucsacul lui prăfuit și gol, și pe perete fotografia aceea a unei case vechi, cu acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în saloane, pentru o secundă am impresia că nu voi mai reuși să îl găsesc niciodată, aici toată lumea se ascunde în spatele unor perdele verzui, care le proiectează o culoare verzuie pe față, și toți sunt acoperiți până la bărbie cu pături tocite, numai la bolnavul meu perdelele sunt trase în lături, stă culcat, dezbrăcat asemenea unui copil, fără rușine; plin de obediență așteaptă să i se ia temperatura, îmi face un semn din cap fără a arăta prea mult entuziasm, de mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu întreb, să îți aduc un ziar, și el spune, nu, nu vreau ziare, ai vreo carte la tine? Zic nu, nici una, dar apoi îmi amintesc, ieri ți-am pus în rucsac Tanahul, fața lui se luminează la vederea cărții tocite, pe care o ia cu el în toate călătoriile, odată Noga strigase la el, de ce pe ea o iei cu tine, dar pe mine, nu, și aruncase cartea cât colo, apoi o călcase în picioare, îmi amintesc de Noga cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în geantă, amestecând lucrurile mele cu ale lui. Iată, dulapul este deja gol, acum în baie, periuțele de dinți și lama de ras, iar aici, la toaletă, o cremă de față, un deodorant și un pieptăn, apoi Tanahul său dreptunghiular tocit, îl răsfoiesc plină de resentimente, dintre pagini curg firișoare de nisip galben, unde o fi povestea din pricina căreia noi plecăm acum de aici, cum spunea, un om al lui Dumnezeu care a plecat din Iehuda către Beit Al sau invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
regretam ceea ce făcusem, sunasem la hotel și îi implorasem să îl găsească și să mi-l trimită, privesc tristă și vinovată noptiera goală de lângă patul lui, cum să furi așa ceva, cine ar fi fost interesat de un Tanah vechi și tocit, din ale cărui pagini curg firișoare de praf. Îi cumpărasem imediat un Tanah nou, dar îl îndesase în dulap fără a-l deschide măcar, ca și cum poveștile pe care le iubea atât de mult nu s-ar fi găsit decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea, îmi aduce o liniște dulce, vorbele ei m-au învăluit deodată într-o pace primordială, atât de profundă, încât moartea părea insignifiantă în comparație cu ea. Privește casa aceasta, spune ea, iar eu mă uit în jurul meu, înconjor cu privirea fotoliile tocite, încărcate de cărți, pereții întunecați, pătați de urmele degetelor noastre. De câtă vreme locuiți aici, întreabă ea, iar eu spun, de aproape zece ani, ne-am mutat înainte să se nască Noga, și ea zice, dar nu este aceasta adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
văzut nimic, cum ar fi putut să vadă, mă confesasem înainte chiar ca el să întrebe, mă încarcerasem în pripă, îi dăruisem o putere fantastică, atât de tare mă temeam de puterile mele. Așa îmi aminteam treptele acelea, înalte și tocite, punând în pericol piciorul cuprins de emoție, iată că mă întorc la tine, dragul meu, cu mâinile goale, de teamă să nu îmi mai amintesc de tine, nu te-am uitat, de teamă să te iubesc, mi-am pierdut puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cotineață și i-ai arătat ce avea de făcut, așa, așa, i-ai poruncit cu siguranță. Mă uitam la tine și-mi ziceam, asta ajunge cineva în viață, de mică știe să comande. Obrazul i se făcea rozaliu, dintre dinții tociți săreau boabe de salivă. Pleca oftând visător, se împiedica de prag sau de preșul din hol, dificultățile de vedere erau tot mai evidente, fir-ar să fie, zicea distrat, bâjbâind după clanța ușii, traversa odaia, se lungea de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zâmbit Într-un fel pe care Îl considera corespunzător, atingându-i cu buzele unghiile prelungite. Erau lucioase și tari, ca spinarea unui gândac. După ce femeia Închise ușa - În sfârșit eram aici, În sfârșit Înăuntru - arătă Înspre o canapea din pluș tocit și se așeză Într-un scaun asortat. Draperiile erau brăzdate de dungile tremurânde ale luminii de vară. Îndărătul lor trebuie să fi fost un geam deschis. — Ai sunat pentru anunț, iar acum te gândeai să... Abilă, lăsă Întrebarea suspendată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sprijinit bicicleta de zid. Acum pulsul meu, deja umflat, Începu să urce ca un val și să coboare În clipa În care am intrat În foaier. Fără vreun sunet, m-am spart ca un val pe o plajă de covoare tocite, plină de plante uscate și asistat de un salvamar care nu părea un Înotător prea bun. După câteva vizite am mai reușit să-mi temperez inima, până când, la final, am reușit chiar să urc direct scările. Dar acel val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe Anton dacă văzuse cine era. Nu, ieșind de la Dora, o luase În direcția opusă, ca și când și-ar fi părăsit amanta. — Dar nu te teme, Sascha. Am urcat În Stadtbahn. N-avea cum să mă urmărească. Am pipăit panglica. Era tocită și veche; probabil că nici când era nouă nu fusese prea scumpă. Mi-am dat seama a cui Încheietură o Împodobise cândva. Dar În loc să Îi fac confidențe lui Anton, am ridicat burta calului și l-am Întrebat ce crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o maimuță curentată.“ Becali nu mai are ce discuta, „gata, când te prind îți rup botul“. Așa s-a încheiat un dialog politic remarcabil, care începuse sub alte auspicii. Până la un punct, liderii PRM și PNG păreau fețele aceleiași monede tocite. Doar că Gigi Becali a intrat mai târziu pe culoarul naționalist, deja ocupat de Vadim Tudor. Poate a sperat că e loc pentru amândoi, încercând mai degrabă să copieze modelul, decât să-l atace. A împrumutat retorica patriotardă fără să
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
și sunt adevărate călă torii în timp. Pasajul Verdeau este poate cel mai autentic dintre toate, găzduind cu discreție tot felul de mici galerii de artă, de anticariate, de minuscule restaurante și de librării cu aer prăfuit. Dalele de marmură tocite purtînd parcă amprenta a milioane de pași, firmele scrise cu vechi caractere de litere, felinarele și vitrinele doldora de curiozități, toate acestea și alte detalii nesfîrșite sunt mesajele unui secol epuizat, fragmente dintr-o memorie sfărîmată. Cînd am ajuns însă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o dată lăsîndu-se ca un clopot în jos, la o palmă de podele, rochia părea regească și nu era decît o rochie de dinainte de război, aidoma rochiei cu care venise K.F. în Vladia pe drumurile unui refugiu fără întoarcere. Ceea ce părea tocit, era de fapt o textură foarte fină, ceea ce părea demodat era de fapt o constanță de o noblețe disprețuitoare. Asta înțelesese singur adjutantul clupă ce, mai mult simțind, îndrăznise să facă un compliment aproape soldățesc la una din întâlnirile întîmplătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
soarbe încet din ceașcă, un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-a aranjat rochia albastră, trosnetul nuielelor uscate, s-a așezat mai bine, lăsîndu-și, probabil, brațele să se odihnească pe spetezele arcuite, ușor tocite. "O alianță, domnule adjutant, o alianță !" S-a întors uimit. La multe s-ar fi putut gîndi, e drept, n-a făcut-o, dar la așa ceva, nu. S-a întors greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane a mirare. "Alianță? Ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și mi-l arătă. - Special pentru domnul, zise el, încercați-l. Mă vîrî undeva în spate, mă dezbrăcai și îl încercai, cu cămașă nouă. Era perfect! îmi aduse și o pereche de pantofi, care nu erau chiar noi, dar nici tociți și mă uitai în oglindă. Ei, așa da! Îmi legai la gât și o cravată, pe care negustorul îmi spusese că mi-o dă pe deasupra, nu intra în cost și mă întorsei să mă vadă Nilă. - Un domn elegant! exclamă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Orhan Pamuk, Milan Kundera, ale egipteanului Naghib Mahfuz și ale altora. Citesc mult. Citesc enorm. — Deci, citiți tot ce vă pică-n mână. Aproape tot ce-mi pică. Scriitori japonezi, chinezi. Cum se împacă asta cu o sensibilitate de procuror tocit? Scriitorii japonezi sunt foarte delicați. Se-mpacă. Procurorul poate avea două personalități. Una este procurorul care citește, are familie, merge la sport, și alta este procurorul care-și face meseria. Se-mpacă foarte bine. N-am avut niciodată un conflict
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
că n-a fost o atmosferă veselă. Pare o persoană foarte drăguță. — Mulțumesc, mamă. Chiar este. Ralph îi conduse la plecare și o îmbrățișă strâns, așa cum obișnuia să facă atunci când era mică. Mirosul lui bine cunoscut, un amestec de tweed tocit, aftershave antic și o aromă vagă de tutun, îi aminti pentru o clipă binecuvântată de momentele cele mai fericite pe care le petrecuseră împreună. — Mai vino cât de curând. Iar data viitoare adu-l și pe prietenul tău. Mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de mare. Fără să mă gândesc prea mult, am pătruns în curtea liceului. Nisipul scârțâia sub tălpi ca amintirile. Doamne, cum au trecut anii. Nu m-am putut stăpâni și am pătruns. În clădire. Rea inspirație. Am regretat imediat. Pardoseala tocită, zidurile scorojite, în loc să-mi stimuleze melancoliile ca nisipul din curte, mi-au arătat cum se pot degrada amintirile. Am făcut și greșeala de a urca la etaj. M-au ispitit scara în spirală strânsă și o mică vanitate. Vroiam să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
căreia preacinstitul nu îndrăznise să i-l dăruiască: "Sus, pe cer, sunt multe stele; Câmpu-i plin de floricele; Dar nici una dintre ele Nu-i ca chipul puicii mele!". Monorimă și pes octosilabic (precum în poezia populară), cacofonie, diminutive hilare, expresii tocite, toate concură la coagularea unui șablon sentimentalist de care s-ar fi rușinat până și Văcăreștii sau Costache Conachi. Și, credeți-mă pe cuvânt, bărboșii boieri aveau standarde relativ modeste, fiindcă poezia neotrubadurescă din secolele al XVIII-lea și al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
supărat pe Jim, de parcă l-ar fi Învinuit pentru avioanele Mustang care porniseră acel raid. Era oare din cauză că Jim Învățase să se bucure de război? Jim se gîndea la asta cînd ajunseră la spital. Pe jos, lîngă treptele de bambus tocite, era conul intact al unei ghiulele antiaeriene. Îl ridică, fiind curios să vadă dacă Încă mai era cald, dar doctorul Ransome i-l luă din mînă și Îl aruncă dincolo de gardul de sîrmă ghimpată. Jim stătu pe treptele putrezite, Îndoindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de mătase, și să-și treacă o mînă Înmănușată peste aceste suprafețe de lac negru. Se așeză și Își feri ochii de lumină. Își șterse mîinile de șortul domnului Maxted. Japonezii folosiseră frecvent stadionul drept lagăr de tranzit, iar iarba tocită era acoperită cu cîrpe uleioase și cenușa unor mici focuri, bucăți de pînză de cort și de lăzi de lemn. Erau, fără Îndoială, rămășițe omenești, pete de sînge și excremente, din care se hrăneau mii de muște. Motorul unui camion-sanitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ridică În picioarele goale pe iarba ca de gheață, uitîndu-se fix la tunelul de ieșire. Lumina slabă a soarelui Își schimbă direcția spre pereții de ciment ai parcajului părăsit. Deja unul dintre prizonierii britanici bocănea prin tunel cu saboții lui tociți, urmat de soție În rochia ei zdrențuită, cu mîinile lipite de față. Jim așteptă ca o Împușcătură să-l arunce pe bărbat la picioarele soției sale, dar perechea intră În parcaj și amîndoi se uitau la șirurile de vehicule distruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
afară și eu tot în alb m-am îmbrăcat, mi-am pus sandale cu tocuri, parcă sunt și mai pe lună, de dimineață aveam senzația de a nu mă duce, am strâns chiștoace de pe jos, am măturat cu o perie tocită și câinele mă enerva groaznic, credea că mă joc cu el, poc! i-au clănțănit fălcile, acum s-a învățat minte, mă tatonează de la distanță și se joacă cu mine fără mine, dacă se bagă cu gura în perie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
îl auzeam. „Oprește-te!“ am implorat eu mintea mea de zeu. „Ce-mi spui e nebunie curată.“ Dar tot am ascultat sfatul pe care mi-l dădea creierul. Îmi oferea posibilitatea de A Salva Lumea Prin Degenerați. Acolo, pe pietrele tocite ale Cartierului, am angajat ajutorul acelei flori ofilite a umanității ca să-și mobilizeze asociații întru scliviseală sub un drapel al fraternității. Primul nostru pas va fi să alegem pe unul dintre ei pentru o funcție foarte importantă: președinția, dacă Fortuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]