877 matches
-
hăi!... Dacă plugarii nu știu strofele pe românește, le spun în traducere stricată rusească, dar și atunci introducerea, precum și refrenul după fiecare strofă românește îl spun: mînați măi..., hăi..., hăi. Pînă nu de mult, plugarii, dacă nu știau românește, își tocmeau pe un om însurat sau pe un țigan care să ureze românește. De vreo zece ani însă, de cînd trimiseră în sat învățători ucrainți, unii direct din Galiția, alții din Bucovina dară intrați în serviciul propagandei ucrainene, acest obicei a
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
pentru nași, socrii mici și socrii mari. Tot în acest interval de timp, se brodau batistele cu monograma miresei, se croiau și se coseau hainele mirelui, se cumpărau beteala, florile de pus în piept, rochia și voalul miresei și se tocmeau lăutarii. La nunțile din aceste sate cântau fanfare ca cea de la Doagele sau cea a lui Buruiană de la Burdușoaia; sau tarafurile de la Godinești sau de la Tomozia, a lui Mircea Doru. Înainte vreme, sâmbăta seara, avea loc petrecerea denumită „vedrele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
care criticul întrezărește trăsăturile așa zicând "meridionale" ale propriului neam, schimonosite însă teatral, ca pe o scenă de operetă. Afară, dacă nu te ferești la timp, băieții de prăvălie "îți aruncă praf în față". O cameră bună de hotel se tocmește, apoi, după un veritabil ritual, jucat cu cea mai stridentă vervă actoricească. Hoție în toată regula, ce mai! Noroc de incidentele amuzante, prinse în pagină cu umorul firesc cerut de comicul situației și al caracterelor. La vestitele Arene din Verona
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Viața..., 191), „Astfel îți e cântarea, bătrâne Heliade, Cum curge profeția unei Ieremiade, Cum se răzbun-un vifor zburând din nor în nor.” (M. Eminescu, I, 17) Circumstanțialul de mod cantitativ a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „- Apoi eu mă tocmesc cu anul.” (I. Creangă, 174) • pronume (interogativ sau interogativ-relativ): „Și câte a mâncat el din toate?” (I.Creangă, 113) • adverb: „Numără banii de două ori. Ieși afară.” (E. Barbu, 23) b. dezvoltat; se realizează prin sintagme formate dintr-un substantiv
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o mandală, cu sufletele apărute în fotografii. Căldură de stârv al cerului prag, din el răsare soarele. Acolo nu-s nemuritorii, doar cei căzuți, pe ei îi numărăm. Și după putrezire nu strălucire-urmează. Divinitatea noastră, istoria, o groapă ne-a tocmit, din câte nu-i rost de înviere 1194. În locul beatitudinii eterne sufletul ajunge după o călătorie prin care străbate cerurile concentric strânse în jurul unui nucleu material. Acolo e templul, orientul etern, lumina. Câtă grijă pentru a da un rost paradisului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și nu din Canon). Drept aceea ca să se păzească câte patru rânduirile acestea deopotrivă în toată lumea, și să prăznuiască Creștinii întru aceeași vreme, și întru aceeași zi Sfintele Paști, și să nu aibă trebuință în fiecare an de astronomi, au tocmit de Dumnezeu înțelepțiții Părinți dreptarul cel pentru Paști". 13 Ibidem, pp. 129-130. 14 Ibidem, p. 134. 15 Nae Ionescu, Tot despre rătăcirea sinodală, în "Cuvântul", an V, nr. 1362, 5 februarie 1929, p. 1, reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
hăi!... Dacă plugarii nu știu strofele pe românește, le spun În traducere stricată rusească, dar și atunci introducerea, precum și refrenul după fiecare strofă românește Îl spun: mînați măi..., hăi..., hăi. PÎnă nu de mult, plugarii, dacă nu știau românește, Își tocmeau pe un om Însurat sau pe un țigan care să ureze românește. De vreo zece ani Însă, de cînd trimiseră În sat Învățători ucrainți, unii direct din Galiția, alții din Bucovina dară intrați În serviciul propagandei ucrainene, acest obicei a
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
artistică.” (Prof. Dr. Mihai Păstrăguș, Flacăra Iașului, 26 iunie 2008, pag. 5) „Lemnul transformat suportă bine gândurile artistului, în ciuda faptului că separă lucrurile figurative de cele create brut de natură. Mă refer la rădăcinile de copac, cărora Molin le-a tocmit starea de apropiere de realitatea de tip simbol, urmărind cursul firesc al limpezirii formelor sale în dorința de a transmite îndrăzneala concepției sale. Surprinde o serie de imagini legate de portret, de expresia lor (...) lucrări care corespund unui anumit subiect
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
patul frunzei moarte este pentru auzul ascuțit al Închipuirii o urmă fascinantă, plină de cele mai fabuloase bănuieli, o călăuză iscusită a avîntului contemplativ și un imbold nebănuit al istețimii reveriei. Căci tocmai vagul și nedeslușirea sa stîrnesc nostalgia și tocmesc sufletul să-și regleze acordul fin după acest imperceptibil, dar atît de bogat În promisiuni, palpit. Nu sînt convins deloc că s-ar putea găsi haiku uri gata făcute În poezia celor care n-aveau habar că așa ceva există. Dar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fustei înseamnă dragoste și moarte. Cealaltă Ancuță Cealaltă Ancuță e o povestire de aventuri, relatată de Ienache coropcarul ("negustor ambulant"), într-o vreme când iernile sunt blânde și lumea "bicisnică", iar coropcarul își ducea marfa în vârful muntelui. În timp ce se tocmea în târg, la Iași, Ienache văzu o ceată de arnăuți ducând un om legat. Tânărul era Todiriță Cătană, "Un răzeș nebun și nemernic din ținutul Vasluiului" care-și ridicase ochii asupra surorii vornicului Bobeică. Supărat, vornicul și-a trimis sora
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
În legenda Soarele și luna, cununa. Zina, o babă o certa mereu pe fata moșului că-i leneșă, până când aceasta se hotărăște să meargă În lume. Curăță o fântână, un măr spinos, o cățea cu salbe la gât și se tocmește să Îngrijească o cloșcă cu pui de aur, o furcă de aur cu fus și un caier de aur, care se nvârte și toarce singur. Fata primește ca simbrie o mulțime de vite. Fecioru 1 de Împărat bate la tatăl
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
decurge conform principiului: Norocul Îi juca, dacă el n-a știut cum să-l capete! Capătă o slujbă pentru care cere ca plată o vițea; vițeaua s-a făcut grasă și frumoasă, dar, după un an, o mănâncă lupul. Se tocmește pentru un alt an, pe 25 de prăjini de grâu; vine un nor de piatră și-l strică. Al treilea an, slujește pentru un mânz, care devine cât un zmeu după un an, putând să zboare prin torțele cerului. Calul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
eu voi fi a ta. Intervenția Soarelui este distructivă: Încremenește la vederea unei mirese atât de frumoase și o fură. Rămas singur, tânărul Își deplânge rostul (se vede că nu mai am eu parte de noroc pe lume), apoi se tocmește slujitor la un Împărat care avea un copac Înalt cu vârful până la cer. Împăratul făgăduiește celui care va avea curajul să urce În copac ca să-i aducă poame, Împărăția. Eroul urcă În copac, până când zărește numai trei crăci: spre răsărit
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ce sunt cu lada asta de 5000 de ani, vrăjită de o vrăjitoare, șî singura condiție ca să scap era să cumpere cineva lada șî să aibă numai o sută de groși În buzunar, cât cere acela șî fără să se tocmească. Tu nu te-ai tocmit și m-ai scăpat, că altfel nu puteam scăpa. Într-o legendă, Dragostea. Hulubii, Sfânta Duminică a avut un fecior, Ioniță, și, pentru că el a greșit, n-a mers la biserică de ziua ei, ci
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
de 5000 de ani, vrăjită de o vrăjitoare, șî singura condiție ca să scap era să cumpere cineva lada șî să aibă numai o sută de groși În buzunar, cât cere acela șî fără să se tocmească. Tu nu te-ai tocmit și m-ai scăpat, că altfel nu puteam scăpa. Într-o legendă, Dragostea. Hulubii, Sfânta Duminică a avut un fecior, Ioniță, și, pentru că el a greșit, n-a mers la biserică de ziua ei, ci la joc, mama lui l-
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
deschisă. Finalul reia exclamația din prima strofă, modificând-o, deturnându-i sau poate clarificându-i sensul. Dacă inițial aveam de-a face cu o sugestie a căutării, a urmării unui drum fragil, finalul, "ce printre astre la vămile văzduhului se tocmește", sugerează alunecarea spre moarte. Puntea nu e una a căutărilor, ci a trecerii spre lumea de dincolo. Modalizatorul care marchează incertitudinea, "părea cimitirul zburător al Fetei Morgane/ oglindit de deasupra trupului meu gol", are și el scopul de a recrea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ziua căsătoriei sale cu Viclinda. În urma acestui atentat este exilat. Tablou; 2. Mulți ani mai tarziu, Păgâno se întoarce la Milano sub aparentă unui om plin de remușcări, iar cei doi frați se împacă. Un grup de ucigași plătiți sunt tocmiți de Păgâno să l ucidă pe Arvino (Sciagurata, ed hai creduto...O speranza di vendetta.). Viclinda îi spune Giseldei că are o presimțire neagră legată de noaptea ce urmeaza și propune că amândouă să se roage Domnului promițând că dacă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
mic cu mare la prășit, fiindcă dădea buruiana. Femeile trebuia să fi terminat lucrul din casă sau dacă nu, să-l Întrerupă. Vitele și oile erau ieșite la pășune, deci copiii nu mai era necesar să le păzească. Satul Își tocmea păstori Încă din timpul iernii. Doar cei mai mici dintre copii aveau de păzit cârlanii, după ce se Încheia anul școlar. De multe ori mulți dintre ei Îl Încheiau mai repede. Bărbații care erau mai În putere și flăcăii mai lucrau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
la apa Mureșului, se făceau plute și erau duse și vândute În zona de câmpie. Bineînțeles că transportul lemnelor la Fabrica de Cherestea se făcea doar de către cei care aveau boi sau cai. Aceștia, ca să le meargă treburile câmpului, Își tocmeau prășitori cu ziua, din rândul celor mai săraci, sau al țiganilor de pe Zăpode. Munca aceasta la pădure era singura de pe urma căreia țăranii Își mai realizau niște venituri. Și apoi flăcăii mai mari care se gândeau la Însurătoare, ca și tinerii
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și să o ia cu gospodăria de la lingură și blid. Și apoi veneau din urmă celelalte fete și flăcăi, frați și surori ai mirelui. Casa se făcea repede. Iarna aduceai bârnele și căpriorii În ogradă, iar primăvara le ciopleai și tocmeai niște lucrători, de obicei unguri de la Remetea, și Într-o lună era ridicată. Lucrătorii Îi puneau În vârful căpriorilor și un buchet de flori de câmp, ori niște crengi de brad. Asta de bucurie că este gata. De obicei acoperișul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
compus doi psalmi: Psalm I Tulburate-s apele pământului până-n adâncuri..., căci neamurile-au ridicat copita și cu potcoava nepăsării au ucis pe sfinții lui Dumnezeu... Cine Te va răzbuna, Dumnezeule?... Nelegiuiții s-au prins în horă și lăutar au tocmit pe Veliar... Pute pământul pe urmele pașilor lor și duhoarea lor omoară pe cei slabi... Isbăvește-Te, Dumnezeule, întru slujitorii Tăi. Până la marginile pământului să se audă strigarea celor fără de lege. Arde-i pe ei cu focul mâniei Tale! Și stârvurile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
își dădeau coate. Diaconul s-a foit, a mai tușit, a mai rostit de câteva ori: „Se vede, se vede! Călugăr prost!”, apoi l-a privit cu aer disprețuitor. Preotul rămăsese ghemuit între un țăran și un negustor care se tocmeau pentru o marfă. Trenul a ajuns la Cemăuți. Pe peronul gării, conducătorul românilor bucovineni, preoțimea, corul pregătit pentru primirea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Melchisedec, erau în mare emoție. Arhiereul nu apărea nicăieri. Încet, după ce își pusese insemnele mitropolitane, înainta dinspre
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
poartă învățătura dimprejur, rar lucru, stricăciunile om își cuprind întregul! ci nu mai sînt clocitori petele de zăpadă, pîsla ierbii de anul trecut, petice de mușchi și brădui în centimetri, decît iarna mai sus! halta Bolovăniș destul de sus izbîndă ca să tocmim mișcare, să întoarcă pămîntul lucrat în ființe, brazii smulși din rădăcină, șosea, pe taluzuri brumă, spațiază ideal ca să ții în priveliști convenția peisaj, Lunca de Mijloc lume cu martorii ei de vagon, mîndru-și plînge-un cerb în codru martor, am prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
că pun un chil de jinars! pîcle straie de aer doi cosași, bicicletele culcate la capătul ariei, soarele iarba udă, coasa pe umăr, Aluniș-Mureș ideogramă, moțul porumbului semnul ei în preistoria scris-vorbirii, istoria cercul prezent, halta Rușii-Munți șerpar pe țiganul tocmit la coasă, șomoiog de iarbă udă, dă ascuțișul pe gresie, din tovarăș spinarea voinicească, mi-i ficior! Ora 10,05, în personalul Deda Gheorghieni, în gara Deda, orice întoarcere cade potențialul distructiv echivalent ei, n-avem nici o șansă, greșiți genetic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
om. Noi suntem oamenii din spate, trăgătorii de cortină. Atâta tot. Și ar fi bine să avem grijă să nu-i dăm artistului cu cortina-n cap și să ne vedem de treabă. Eu n-am venit aici să mă tocmesc, nici nu caut atenție să mă las convins, am venit cu o plasă de texte din care poate dumneata o să scoți ceva. La fel de bine, poți s-o arunci. Eu îndată ce mă voi ridica de la masa asta, dus voi fi. — Mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]