641 matches
-
cu privirea pironită la poartă. Îl compar cu băiețașul răsfățat de pe scară, care nu ar sta niciun minut așa liniștit, ar răsturna totul în cale, ar zbiera pentru drepturile sale care i se cuvin oricum. Aș fi mers până la băiatul tolănit sub măr, dar nu puteam rezolva nimic, nu-i puteam vinde iluzii fără să fac ceva pentru el, ceva temeinic, durabil. Am dat mamei un pachet mai consistent cu alimente, între timp i-am auncat și copilului într-o plasă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
moarte. Voiajul trebuia să dureze Între douăsprezece și paisprezece zile. Lefty și Desdemona se gândiseră la tot programul. În a doua zi pe mare, imediat după masă, Lefty făcu un tur al navei. Își croi drum printre corpurile care ședeau tolănite pe puntea de la clasa a patra. Trecu pe lângă scara ce ducea la camera pilotului și se strecură pe lângă Încărcătura de marfă: coșuri cu măsline de Kalamata, ulei de măsline și bureți de mare din Kos. O luă Înainte, trecându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ele oare vreo aptitudine pentru matematică sau fizică? Dădeau ele oare dovadă de ingeniozitate mecanică? Sau de vreo dăruire pentru etica protestantă a muncii? Într-un cuvânt: nu. Brățările cu Talismane nu Învățau. Nu ridicau niciodată mâna În clasă. Stăteau tolănite În ultimele rânduri și se duceau acasă În fiecare zi cărându-și caietul ca pe un obiect de recuzită. (Dar poate că Brățările cu Talismane Înțelegeau mai mult din viață decât mine. De la o vârstă fragedă, ele știau cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
accentele cărămizii plutind În pielea albă ca laptele, reflexele aurii din părul de culoarea căpșunii. Să te uiți la ea era ca toamna. Era de parcă te-ai fi dus cu mașina spre nord ca să admiri culorile. Între timp, ea rămase tolănită Într-o parte În bancă, cu picioarele În șosete albastre, până la genunchi, Întinse În afară, dezvăluind tălpile uzate ale pantofilor. Pentru că nu citise, a fost scutită când i-a venit rândul, dar domnul da Silva trimitea priviri Îngrijorate În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unui oraș ca la țară. O prostie, nu alta, când grădina reprezintă în sine ogorul omului înțelept. Îți furnizează o hrană atât de nevătămătoare! Narcissus, însă, crede că e un semn de mare distincție să te înroșești ca racul stând tolănit la soare, apoi să-ți trimiți oamenii să se scufunde în adâncuri - riscând să naufragieze, ba chiar să-și piardă viața -, după diferite specii de stridii sau în căutarea unor păsări de care nu pomenesc nici măcar legendele înspăimântătoare. Suspină nefericit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aprindă inimile și să le facă genele să fluture. Nu e neobișnuit ca ele să fie acasă acum, dar este neobișnuit ca ele să fie acasă toată seara. De obicei, ajung acasă fix la 5.30 după-amiaza, după care se tolănesc și citesc reviste, se uită la televizor și bârfesc; fac o baie caldă pe la 7, încep să își aranjeze părul la 7.45 și să se machieze în jur de 8.15. În fiecare seară pe la 9, ies pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ieșim în oraș. ― Lauren. Clatin din cap, încă nevenindu-mi să cred că poate fi cineva atât de drăguț. ― Nu vreau să contramandezi. Sinceră să fiu, asta chiar m-a eliberat. Tot ce vreau să fac diseară e să mă tolănesc și să mă uit la televizor. ― Bine, spune Lauren. Atunci ne tolănim și ne uităm la televizor. ― Nu, spun eu cu o voce hotărâtă. Știu ce simți pentru Bill și nici nu se pune problema să-l lași baltă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că poate fi cineva atât de drăguț. ― Nu vreau să contramandezi. Sinceră să fiu, asta chiar m-a eliberat. Tot ce vreau să fac diseară e să mă tolănesc și să mă uit la televizor. ― Bine, spune Lauren. Atunci ne tolănim și ne uităm la televizor. ― Nu, spun eu cu o voce hotărâtă. Știu ce simți pentru Bill și nici nu se pune problema să-l lași baltă. În cel mai politicos mod posibil, Lauren, îți spun că vreau să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe sub pleoape, în timp ce Simon se uită la echipa de filmare și-și ridică ochii în tavan. Și cu asta încep să filmeze, iar Ben începe să-i pună întrebări. Stă într-un fotoliu mare, alb, așezat în fața Alexiei, care stă tolănită pe-o canapea, cu o mână odihnindu-i-se pe brațul canapelei și cealaltă încolăcită în jurul genunchilor. ― Povestește-ne despre ultimul tău film, începe Ben, păstrându-și tonul profesional. Încearcă s-o liniștească înainte să-i pună vreo întrebare personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
albinele Călin Gruia Trântorul a plecat să se plimbe prin grădină și s-a întors seara târziu. Nu era obosit când a intrat în stup. De ce să fie? De somn? A dormit pe o floare de nalbă... A visat ceva, tolănit pe un trandafir roșu... S-a certat cu un fluture... A vorbit ceva cu o viespe. Și ziua a trecut. Atâta pagubă! Mâine o să fie altă zi, gândi trântorul și se-ndreptă repede spre sala de mese a stupului. Nu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
atent aș fi fost, secrete de multe ori importante. Spontaneitatea Ioanei în a-și exprima bucuriile și tristețile e pricina tuturor neînțelegerilor. Cocuța nu mă supăra niciodată. Ce să prefer? Ahmed își face deseori căpătâi din vreo carte. Acum doarme tolănit pe patefon, cu capul rezemat de Albertine disparue! Ioana este foarte debilă. Trebuie să-i port mereu de grijă, și cea mai mică oboseală i se vede pe față. La sfârșitul unei discuții i se trage fața, se fac umbre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
zi, Balamber putuse să ghicească câteva de unul singur. în momentul acela coloana trecea prin fața unui grup de patru războinici de stirpe germanică, ușor de recunoscut prin haine și prin pieptănăturile ciudate specifice turingienilor; lăsându-și caii să pască, se tolăniseră în iarbă, sporovăind într-un calm desăvârșit, în vreme ce-i urmăreau pe aliați trecând. Go-Bindan, cățărată pe un catâr supraîncărcat, pe care un servitor sarmat îl ducea de căpăstru, arătase cu ură în direcția lor, scuipând de mai multe ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unii chiar puneau pariuri, lipsite de orice logică, în legătură cu capacitatea soldaților de a rezista unui nou atac; de altfel, nici nu era de mirare, fiindcă nu aveau, cu siguranță prea multe motive să-i simpatizeze pe romani. Alții, cei mai mulți, stăteau tolăniți pe iarbă și printre arbuști, mâncând azime cu brânză, pe care le înghițeau însoțindu-le cu câte un gât zdravăn de bere ori hidromel. Nu toți, însă, erau la fel de liniștiți. Alții, mai mult decât de stomacul lor, adesea strâns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pot să-mi deschid gura ca să vorbesc la telefon, mi-s buzele arse. Limba mi-e iască. Brusc, aparatul de aer condiționat a început să funcționeze, așa că am venit în mijlocul camerei, în spațiul dintre canapea și fotoliul în care se tolănise doamna Silsburn. — Nu știu ce băuturi am, încă nu m-am uitat în frigider, am spus, dar îmi imagineză — Adu orice ai, m-a întrerupt purtătoarea de cuvânt de pe canapea. Numai să fie lichid. Și rece. Tocurile pantofilor i se odihneau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dumineci pe lună să se lucreze la Întreaga capacitate. Îmbrăcă unul din cele câteva costume de haine pe care le avea În custodie la Carla, după care intră În dormitor unde, prietena lui nu mai dormea ascultând muzică la radio - tolănită În așternut. „Ai să vii târziu...?” - se interesă ea suficient bosumflată. „Nu...Adică, sper.... Ce pot face? În calitatea și funcția pe care o dețin, trebue să fiu pe șantier... În afară de asta, banii care Îi Încasez În plus mă vor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prostul obicei de-ași băga nasul În cratița altora, Își mută centrul de greutate În cadrul acestei anonime Circumscripții de miliție, cu un scop bine plănuit. Deci, În după amiaza unei sufocante zile de sfârșit de vară, când preferabil era să tolănești la umbra unei terase umbrite de pomi ornamentali În fața unor spumoase halbe cu bere, Lct.Col.Tudose Ion dădu ordin celor dela cercetări penale pentru efectuarea unei audieri mai minuțioase deoarece Împricinatul Buga Niculae refuzase să facă mărturisiri complete. Arestatul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În necaz era expus privirilor. De fapt În Încăpere se mai aflau câțiva arestați ce ședeau În tăcere pe cimentul neospitalier și care nu dădură atenție noului venit: păreau adormiți. Urmară momente de apsolută liniște când un tânăr ce ședea tolănit pe cimentul umed i se adresă. „Ce abatere ați săvârșit...?” Luat prin surprindere, Tony Pavone rămase mut de uimire. Această Întrebare nu se aștepta să i’o adreseze cineva și efectiv nu știa ce să răspundă. De fapt, nimeni nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe unul din șantierele de construcții de locuințe ale penetenciarului, la un loc cu hoții și borfașii care numai de lucru nu aveau chef. Spre deosebire de carantina de unde venise, noul loc de detenție i se păru extraordinar. Apsolut toți deținuții stăteau tolăniți În dezordine pe paturi și pe jos, unii jucau zaruri ori cărți, alții povesteau trăite ori auzite În timp ce unii cu suflet milostiv Îi oferi noului venit câteva castroane cu mâncare ceva mai comestibilă - i se păru lui decât pe carantină
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tărâmuri iar dacă din Întâmplare ai drum pe acolo iuțești pașii cu pielea zbârlită de frica lor, să nu te racoleze punându-te la rotisor...! În timpul zilelor călduroase Îi poți vedea stând de vorbă la colțurile de străzi iar uni tolăniți pe trotuare, iar locuințele lor Într-o mizerie greu de imaginat, Încât te Întrebi: care e ocupația lor, cum au apărut pe aceste meleaguri și cine-i subvenționeză...?” „Crede-ți oare, mai pot fi Canibali printre acești oameni...!” - interveni Atena
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
me. Dies irae. Quid sum miser tunc dicturus. Luna era atât de mare În această seară Încât Îi atrase privirea lui Wallace, care bea pe bancheta din spate, Înconjurat de luxul fără limite al tapițeriei și carpetelor. Picior peste picior, tolănit pe spate, arătă cu degetul spre lună, pe lângă Emil, deasupra șoselei netede, la nord de podul George Washington. — Nu-i așa că e minunată luna? Bâzâie prin jurul ei, spuse el. — Cine? — Navele spațiale. Modulele. — O, da. Scrie și În ziare. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la petrecerea de doisprezece ani a lui Ben. M-am dus, așteptându-mă la petrecerile stupide pe care mi le aminteam din copilărie, dar când am ajuns acolo, ușa de la intrare era larg deschisă și casa era plină cu părinți tolăniți pe canapele, bând vin și ascultând înregistrările de jazz ale lui Richard. Oh, haideți, au zis ei tărăgănat când am intrat. O mică mulțime se adunase în ușa bucătăriei și când m-am uitat, l-am văzut pe Richard întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zis, ridicându-mă să pun de ceai, absolut deloc. După ce am luat un ceai și m-am gândit că probabil și-a revenit din acea criză, am plecat la magazin să iau ceva de mâncae pentru cină. Am lăsat-o tolănită pe fotoliu în living, cu ochii la televizor. Când m-am întors, cam peste o oră, era întinsă pe jos și avea ochii roșii de plâns. Prima dată m-am gândit că era copleșită de faptul că o să rămânem fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ego se închipuie prea uriaș în teribilul marelui nimic Ultimii daci În cerdacul din suflet de ar încăpea toți oamenii frumoși ai clipelor mele cu zâmbetul înălțat în aripă cu gestul încremenit în cunună de spic în icoana timpului balaurul tolănit pe șalele Retezatului și-a păstrat solzii de stâncă cu siguranță mai ocrotește poiana cu narcise sălbatice și toate basmele perenelor copilării cu viteji din rărunchii pământului fețe de fum ochi de negru diamant plaiuri sfințite de chiotele noastre copaci
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]