430 matches
-
cele care, într-o măsură foarte însemnată, condiționează selectarea de către indivizii umani a abilităților ce urmează a fi activate și caracteristicile de ordin general ale conduitei, atunci putem cu ușurință înțelege de ce „tendința investitorilor de a gândi pe termen scurt” (Tolba, 1987) este evidențiată de specialiști ca una dintre dificultățile majore ce stau în calea adoptării și implementării conceptului dezvoltării durabile. Pot fi remarcate unele evoluții interesante: dintr-un obiect al interesului academic al psihologilor și, mai apoi, al celorlalți specialiști
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
in Context: The Measurement of Environmental Interaction in School and Society, Wiley, New York. Steward, J.H. (1983), „The concept and method of Cultural Ecology”, in Young, G.L. (ed.) (1983), Origins of Human Ecology, Hutchinson Ross Publishing Company, Stoudsbourg, Pennsylvania, pp. 63-76. Tolba, M.K. (1987), Sustainable Development: Constraints and Opportunities. Butterworth Scientific, Guilford, Surrey. Vădineanu, A. (1998), Dezvoltarea durabilă. Teorie și practică (vol. 1), Editura Universității, București. Văideanu, G. (1978), Educația la frontiera dintre milenii, Editura Politică, București. Wills, Joan (1993), „Monitoring and
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
cărei privire, pe de altă parte, nega inocența. Fiindcă ea avea un mod caracteristic de a privi, lăsând nițel capul În jos și ridicând ochii, jumătate ironic, jumătate insolent. O privire de vânător primejdios, gândise imediat Faulques. Diana cu o tolbă de fotograf și două camere foto. Luaseră masa Împreună Într-un restaurant din apropierea pieței Santo Domingo, după ce se plimbaseră prin zarva tiparnițelor artizanale instalate sub portalurile de acolo. Pe la mijlocul după-amiezei, În fața marilor fresce murale ale lui Siqueiros, Rivera și Orozco
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În vulcanul cel roșu, negru și brun, care era vârful picturii murale, punctul unde convergeau toate liniile, toate perspectivele, Întreaga tramă complexă și neîndurătoare a vieții și hazardului ei, guvernat de norme riguroase, drepte ca și traiectoria sinistrelor săgeți din tolba lui Ahile. El, care, În fața Troiei, mișcându-se și Încordând arcul ucigaș (și el o combinație letală de curbe, unghiuri și drepte, ca de obicei), era aidoma nopții. Supus urzelii inevitabile a Parcelor. Înțeleg acum ce cauți, comentase Olvido cândva
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bunică (2); bunici (2); bunuri (2); cartofi (2); călător (2); călătorie (2); colorată (2); drum (2); drumeție (2); hrană (2); împletită (2); lucru (2); mere (2); mică (2); obiect (2); pîine (2); poveste (2); ruptă (2); sărac (2); slănină (2); tolbă (2); tradițională (2); țară (2); ușoară (2); vechi (2); verde (2); viață (2); alimente; arhaisme; asigurare; autentic; avere; baghetă; bătrînică; băț; belșug; bogăție; bucate; bucurie; bunătăți; a bunicii; cadou; căruță; chei; ciobănaș; cîmp; colaci; colb; colind; colindat; colindă; comunism; copil
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
care trebuie să fie reacția dumneavoastră în fața agresiunii verbale. Aceste incidente presupun variabile complexe: personalitatea agresorului, personalitatea dumneavoastră, circumstanțele de la locul de muncă, riscurile cu privire la carieră ș.a.m.d. Deși parcurgerea acestei cărți - și a altora - vă poate oferi o tolbă plină cu săgeți potrivite pentru cazurile de agresiune verbală, sunteți singura persoană care decide care armă trebuie folosită atunci când apare agresiunea verbală. În momentul agresiunii verbale Doctorii vorbesc de „ora de aur”, potrivită intervenției medicale în cazul unui accident; dacă
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
cel din Pitești și Naționalul timișorean); a jucat multe roluri importante (în Discipolul diavolului, Moartea unui comis voiajor, Regele moare, Pîine amară, Take, Ianke și Cadîr, Răzbunarea sufleorului ș.a.); a scris o carte interesantă despre lumea noastră (Deocamdată); avea o tolbă de amintiri delectabilă; era un om cu farmec, inteligent, spiritual, și cumpătat: nu l-am văzut bînd al treilea șpriț, niciodată (calitatea aceasta am mai sesizat-o, în lumea teatrului, la Valentin Silvestru!). Dar era un chinuit: de la naștere, a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a desăvîrșit mijloacelor de expresie, învățînd să plîngă în spatele măștii și să urle cu gura închisă. Dar nici limba franceză nu a ieșit nevătămată din această întîlnire pasională, spiritul cioranian înfrumusețînd-o, revitalizînd-o, împrospătînd-o, adăugîndu-i o săgeată agresivă și strălucitoare în tolba-i perfect proporționată. Trauma exilului a fost, prin urmare, dublă pentru cel care și-a mutat și trupul și sufletul într-un alt loc de trăire și simțire. Cioran a "ocupat" aproape samavolnic limba franceză, încredințîndu-i teribila misiune de a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să plîngă. Cînd venea vorba de nou-născut, părea apucat de turbare. De fapt, doar ea, mama, era vinovată. Că n-a putut să-l convingă ce prostii erau năzărelile lui. Nici nu mai cunoscuse pe altul în afară de el. Și-așa tolba cu istorii a tatălui rămăsese de fapt nedeschisă. Apoi anii uscaseră totu-năuntru. Ca bulbii lalelelor lăsați în plin soare. De-atunci bărbatul, la supărare, îi reproșa mereu pasul strîmb. Dar ea se obișnuise cu timpul, știa cum să-l
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
sătenii, în frunte cu preotul, decid să continue confruntarea afară, unde îngerii nu întârzie să-și facă apariția, într-un tablou generat, neoromantic, prin opoziție cu cel infernal: "prin strunga de lumină prinseră a ninge îngerii, încinși cu arcuri și tolbe cu săgeți, purtând lăncii lungi în mâini, fluturându-și în coborâre buclele de sârme de aur". Noii aliați sunt invincibili: ei "loviră, cu lăncile înainte, șleahta dezmățată a morților. În câteva clipe, din teribilul neam subteran rămase-un morman de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
prim plan osul iliac al unei femei, os dotat cu fastuoase aripi de fluture. Femeia al cărui posterior apare dezvelit, cu sugestia unei lubrice activități, stă vertical între deschiderea acestor aripi, purtând la rândul ei aripi de înger, arcul și tolba de săgeți din bagajul tradițional al amorașilor care o însoțesc pe Venus. În locul chipului curtezanei se află un craniu, iar mâna ei scheletică ține capul unui bărbat pe care-l contemplă. Moartea luxurioasă deghizată în femeia venală, prostituata malefică, prezidează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are irepresibila, legitima nevoie de-a opera cu tendințe, stiluri, școli, promoții, curente... inclusiv topuri. Să știți că eu apreciez exercițiile de sinceritate reducționistă de genul "numiți trei mari scriitori", sau cinci mari romane. Ești obligat să-ți cureți necruțător tolba opțiunilor, dincolo de toate nuanțările, ezitările și impulsurile duplicitare. Pe de altă parte, vă amintesc de excelenta inițiativă a Observatorului cultural de acum câțiva ani, când a reunit vreo sută de nume în jurul ideii de roman autohton, câștigător fiind Mateiu Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
acestea otrăvitoare se găsesc și acum din abundență. Cuvântul nu puteau să-l ia armenii decât de la maghiari. Imaginați-vă cum ar fi venit de la vânătoare un oarecare Arman și acasă Îl aștepta Ilonka. Când acesta ar fi scos din tolbă, În loc de un cocoș de munte, niște ciuperci pestrițe, numaidecât Ilonka ar fi exclamat: Ioai, Arman dragă, dar asta ciupercă nu mâncăm, otravă este la ea și dacă mâncăm, murim ... Asta ciupercă goloka. O altă explicație ar putea fi printr-un
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
idei trebuie subliniat faptul că, și atunci când Ovidiu citește al său libellus scris în grai getic 207 cu ocazia morții lui Augustus, poporul getic se adună înarmat 208, în agora Tomisului, probabil, și-și manifestă admirația față de poet agitându-și tolbele pline de săgeți și salutându-l cu un murmur prelungit 209. Lambrino exclude din punctul nostru de vedere, pe bună dreptate ideia unei recitatio mondene ca la Roma210: este vorba, așadar, de adunarea unui popor înarmat, de o manifestare politico-militară
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în considerație aici. Printre altele, Ovidiu îl anunță că a scris un libellus în grai getic care are ca subiect laudes de Caesare și-i expune pe scurt conținutul. Poporul getic primește sfârșitul lecturii cu o ovație entuziastă agitându-și tolbele pline cu săgeți Et caput et plenas omnes mouere pharetras, Et longum Getico murmur in ore fuit (v. 35-36)227. Sub masca rușinii prefăcute de a fi fost nevoit să scrie un asemenea poem în limbă getică, Ovidiu parcă ar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
potrivi și purpura, dar mâna sarmaților nu este deprinsă să o vopsească 394. Astfel în toată partea stângă a regiunii Pontus, Ovidiu, prietenul său grijuliu, nu a găsit nimic să-i trimită. "Ți-am trimis, însă, săgeți închise într-o tolbă scitică: fie ca acestea să se împregneze de sângele dușmanului tău!" Clausa tamen misi Scythia tibi tela pharetra: Hoste, precor, fiant illa cruenta tuo. (v. 19-20) "Maxime, acestea sunt scrierile, acestea sunt cărțile din această regiune: aceasta este Muza care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
zeii îl salută la unison pe iubitul și frumosul lor frate. -Bineaivenit mărite Apolon. -Pace și lumină vouă-le răspunde Apolon. Cu lira și arcul, el merge impunător, distins, simplu ca orice muritor. Pletele îi flutură în vânt, săgețile din tolbă îi zornăie, iar marea calmă palpită. După numirea sa ca stăpân al lumii, coboară la Delfi. Templul strălucește în baia de flăcări divine și aure sfinte. Preoții din templu se prosternează în fața sa, felicitându-l pentru numire, urându-i bun
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
bântui himerele iubirii. -Mă iartă c-am rupt vraja iubite prieten Daniel. Satana mi-a întins mreaja, ispitidu-mă. -Amice acesta ți-i norocul, nu judeca prea aspru, poți declanșa urgii. -Iubite Daniel ia seama. Mereu voi fi cu tine. În tolbă tu ai arma și la destine frâie. Robert părăsi casa magicianului mergând în neștire pe aleia parcului cu tei. Tot gândindu-se la Roberta, aproape că alerga pe aleile nesfârșite ale parcului, când auzi un tropot de cal. Printre arborii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Chiar de zece ori amorul, Decât nenșelat, de dânsul Nici să-l știu și să-i duc dorul... Mai scăpare-am cu viața Din al dragostei răsboiu Cu dulceața-i nesfârșită, De nu ne-am lupta în noi? {EminescuOpIV 523} Tolba dragostei de aur, Dar săgeata-i otrăvită. II Și la poala hainei tale E adânc de altă floare. Haine noi cari la îmblet Lin de trupu-ți se lipesc Și arată cu-a lor cute Boiul tău împărătesc. Și te mlădii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspîndește groaza. 21. Scurmă pămîntul și, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați; 22. își bate joc de frică, nu se teme, și nu se dă înapoi dinaintea săbiei. 23. Zăngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc, 24. fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n-are astîmpăr cînd răsună trîmbița. 25. La sunetul trîmbiței parcă zice: "De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: "Fiule!" "Iată-mă", i-a răspuns el. 2. Isaac a zis: "Iată, am îmbătrînit, și nu știu ziua morții mele. 3. Acum dar, te rog, ia-ți armele, tolba și arcul, du-te la cîmp, și adu-mi vînat. 4. Fă-mi o mîncare, cum îmi place mie, și adu-mi s-o mănînc, ca să te binecuvinteze sufletul meu înainte de a muri." 5. Rebeca a ascultat ce spunea Isaac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
sterno “a întinde ceva pe ceva, a acoperi cu ceva, a garnisi, a face patul”, sl. stlatĭ, stelĭu “a întinde, a așterne”, de unde și postelĭ “așternut”, it. sdraio “a pune, a culca”. Albaneza are trastë “traistă, tăgârță” și strajcë “traistă, tolbă”. Rezultă că s este etimologic în creația românească straiț(ă) și omis în traistă. Țurcă (bețișor ascuțit la ambele capete, folosit de copii la jocul cu același nume). Hasdeu îi caută neconvingător origine tracică. El este neîndoielnic o creație românească
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de praz și brânză de capră rasă. Mai există pe la noi și „mămăliga umplută“. Delicioasă, autentic românească, dar... nu unică. În Lombardia se face Polenta e osei scappati. Este o rețetă menită consolării vânătorilor întorși acasă fără nici un vânat în tolbă (osei scappati înseamnă păsările scăpate). Aceasta-i o mămăligă normală, care se scobește în centru; acolo se pune umplutura: ficăței de pasăre rumeniți în unt, alături de feliuțe de slănină, bucățele de cârnat de porc, totul fiind condimentat cu salvie și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nervoasă decât de obicei. Jesse se așeză la masă și îi făcu semn lui Leigh să ocupe locul de vis-à-vis. După ce mai luă o gură de bere, încet, fără să se grăbească, inspiră adânc, desfăcu catarama unei genți ca o tolbă din pânză uzată și scoase din ea un snop de hârtii de mărimea unei cărți de telefon. I-l întinse lui Leigh cu ambele mâini, asemenea unui chelner asiatic care aduce nota de plată sau o carte de vizită. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
încremenite pe câmpul alb al paginilor.” „Un cocoș sălbatic, nimerit în plin de ploaia alicelor, mai fâlfâie din aripile celui care am fost... Îi văd gama de culori a penelor nuanțate violent, și capul spânzurat de sfoara prinsă de cârligul tolbei mele”. ...Ferdinand Sinidis îmi oferi o chiparoasă veștedă, pe care și-o scoase din butoniera de la reverul jachetului. Mi-o dădu simplu și firesc, grav și omenește. Apoi, ca pentru sine: „Mai târziu, mi-a plăcut să adulmec femeile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]