2,542 matches
-
volum... Se zice că Orson Welles, auzind că L.Oliver vrea să joace Othello, ar fi exprimat : „N-are cum -Oliver e tenor, iar Othello, bariton!”. De-aia mare actor englez , cînd rostea replicile mau rului, o făcea Într-o tonalitate nespecifică. Mai pe ro mânește, făcea compoziție de voce. Teribil de greu trebuie să-i fi fost ! Într-un ziar central, dau peste un interviu cu Mircea Diaconu. Întrebat dacă actorii din telenovele mai au șansa revenirii În teatru, cunoscutul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o influență pronunțată din partea poeziei lui Tudor Arghezi și a lui Vasile Voiculescu, Anamneze (1984) putând fi considerat - în viziunea lui Bâgiu - cel mai bun volum volum de versuri al scriitorului. Din acest volum merită citat un poem cu pronunțată tonalitate argheziană, o afirmare a esteticii urâtului în maniera lui Valeriu Anania: "Voi înfrunta durerea și scârba de-a mă ști/ țărână'n risipire din zemuri verzi, fetide/ sorbit pe întuneric de lacome-anelide,/ redat ispitei albe și reci de-a nu
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
devine poem simfonic. Înainte, în jumătatea romantică a secolului, muzica a fost, mai ales, una de luptă. Marșurile pe care înaintau curcanii lui Alecsandri, jelaniile străbătute de un paradoxal fior mobilizator, la Goga, cîntecele de vitejie ale lui Coșbuc dau tonalitățile unei veritabile fanfare literare. Între muzica de tobe și cea de clavir, între bubuitură și strangulare scîrțîită, numai bună de întins nervii măcinați de ploi, depresii, astenii, singurul intermezzo liric îl asigură, bunăoară, Șt. O. Iosif, cu niște muzici pastorale
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
de spumă, nu-i rămîne decît să-și clătească aparatul de ras, să-l așeze la locul lui în cutia de plastic, șă-și răsfețe epiderma cu apa de colonie parfumată. — Bună dimineața, se aud la unison două voci bărbătești cu tonalități diferite, și prin perdeaua de fum care începe încet-încet să se risipească din ușa garajului își fac apariția Petrică și Monte Cristo îmbrăcați de parcă ar fi mers la o sindrofie. Domnul Președinte își ridică capul din bord ațintindu-și ochii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vîrf și Îndesat pentru toate primejdiile prin care trecuse. Strîmtă la Început, gura peșterii se deschidea aproape imediat spre o cavernă uriașă, de vreo cincizeci de metri lungime și tot atîția lățime, Înaltă, uscată și primitoare, straniu luminată, Într-o tonalitate difuză pe care i-o ofereau zeci de găuri micuțe sfredelite În peretele de stîncă și În care urzeala cuiburilor de părăsi marine formase, de-a lungul veacurilor, un fel de persiană neobișnuită, ireală și delicată. Străbătu Încet minunata sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bine ai coborî În peșteră, Îi spuse el În cele din urmă. Nu-i bine să te uzi. Odată cu primii zori, În timp ce umbrele molatice refuzau Încă să se dezlipească de contururile lucrurilor, iar orizontul nu era decît o suită de tonalități difuze de-o parte și de alta a unei linii imprecise, din vîrful gabiei, omul de cart strigă: — Pămînt! Elliot Caine, ofițer trei pe Adventurer, o bergantină semeață cu patruzeci de tunuri a Maiestății Sale, Își Înălță privirea spre bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care se afla În comuniune cu forțele Întunericului. POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL CELE ce urmează s‑au petrecut la sfârșitul secolului trecut la Praga, „orașul misterelor“. Întâmplarea, dacă poate fi numită astfel - va fi relatată de diverși autori, În tonalități distincte, diferențierile nefiind Însă semnificative, iar eu mă voi opri la versiunea lui Haim Franckel, narațiunea sa având un cert ascendent asupra celorlalte, Întrucât reunește o serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă din acest text s‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ei. Simțămintele îi erau amestecate, gândurile lipsite de contur, îl voia pe Ștefan aproape dar nu cu ea, pe Radu în iad, dar nu mort. Te-am necăjit cu ceva? Îi plăcea vocea lui. Mai înainte de toate, o vrăjise cu tonalitatea joasă, hotărâtă, a glasului. În timpul dansului, acel prim dans menit să-i aducă împreună, îi vorbise întruna. Ea căutase zadarnic, în semiîntunericul din cameră, să-i mai zărească o dată chipul. Acea frumusețe care, preț de o clipă, cât fusese lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Johan nu mai era. A cercetat cu privirea șirul de bolovani, Însă nu se vedea nici o mișcare. S-a uitat spre mare. Cam pe la jumătatea plajei, Johan mergea cu pași măsurați către apa neagră, spre locul unde nisipul Își pierdea tonalitatea mai deschisă și devenea Întunecat și ud În urma refluxului. Stâncile care ieșeau din apa mică păreau niște animale care se iveau din adâncuri. Adam nu voia să se aventureze În apă, voia să strige după Johan: Nu te duce, nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o japiță drăgălașă", "ascultă, dragă, să știi că este o gânganie drăgălașă foc", "am știut noi pe ce am mizat", "nu ne înșelă flerul". Repetau cu siguranță, de fiecare dată, aproape cuvânt cu cuvânt, fraze amabile, fără să schimbe măcar tonalitatea vocilor. Le zâmbea măgulită și încurcată totodată, dar nu-i mai putea crede, cum o făcuse la început. Observase ea din reacțiile bărbaților că se schimbase ceva. Figura ei proiectată în vitrine nu-i mai atrăgea atenția. Fața ei parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luminile din ochi, îi pălea purpurul buzelor, pielea nu-i mai era caldă? Firește, nu se întâmpla nimic deosebit în afara faptului că își pierduse curajul. Intervențiile ei în conversație nu se mai făceau fără poticneli de limbaj sau fără micșorarea tonalității până la dispariția subită a vocii, ca, după ce respira odată, să-și regăsească suflul. Dar până să-și revină, ceilalți din jur îi luau cuvântul, ideea i se frângea și suferea la gândul că oamenii nu sesizaseră importanța spuselor ei. Noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deschisă. Sau Lilica, mai spuse profesorul de sport, ce zici, cu vocea aia a ei pițigăiată, vrând să afle dintr-o suflare totul, cine, cine, o auzi întrebând în recreații, cine, cine, unde, unde, cum? Glasul lui imita sacadând caraghios tonalitatea de pasăre alarmată de furtună. Cine, cine, unde, unde, cum, când? Se opri obosit, se adânci în canapea, avu câteva mișcări dezordonate cu degetele. Îl furnicau brațele, puncte fierbinți îi sfredeleau mușchii, tegumentele i se contractară de parcă i s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu fetele nu-i cazul să vorbească de două ori, nimeni nu poate pretinde că n-a auzit, chiar dacă s-ar afla în cea mai îndepărtată cameră. Dacă nu ești obișnuit cu ea sau dacă încăperea e prea mică din pricina tonalității îți vibrează timpanele. Ar fi bine dacă ar muți, așa, dintr-odată, presupuse absurd inginerul în timp ce migălea cu măiestrie la aparatele sale. Și doar citește destul de mult, ori de câte ori are puțin timp liber, dar e vinovată, draga de ea că reține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sunt împotriva oamenilor ci a măgarilor și a imposturii, mă, asta să-ți fie clar! Într-o clipită Carmina rememoră toate cuvintele spuse mai înainte și fără să știe cu precizie cum, își dădu seama că frazele ei împrumutaseră cuvintele, tonalitatea, precizia lui Alexe și avu certitudinea că întrevede adevărul: nu, controversa ei nu avea nici un suport sigur, cuvintele ei înverșunate erau mici balonașe de săpun ce se puteau sparge la orice mică atingere și atunci siguranța îi pieri, sângele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ultima imagine a Elenei fusese de-a dreptul imposibilă, își tăiase părul și-l făcuse permanent, se rotunjise căpătând forme obraznice, de-a dreptul vulgare, carnea de pe ea creștea ca aluatul, văzând cu ochii, vocea îi era puternică, avea o tonalitate stridentă, degetele groase, aspre, și muncite, cu unghiile neîngrijite. Venise împreună cu Ștefan, ședeau de vorbă cu părinții, așezați cu toții în jurul unui taburet pe care se afla tava cu păhărele de vin. Tatăl și Ștefan purtau ciorapi de aceeași culoare, discutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și cu o primă frază potrivită, cartea e pe jumătate scrisă, Îi veni În minte coala de hârtie care, din albă, la cumpărarea mașinii, devenise Între timp cafenie. Redactarea primei pagini va fi din această pricină mai dificilă, dar și tonalitatea ei mai gravă, mai profundă prin chiar absența contrastului obișnuit: o scufundare lentă precum a frunzei uscate În pământ sub apăsarea zăpezii și a ploii. Ce să fac, domnule Petru? Întrebă Gheretă Într-un târziu, atunci când socoți că Îi respectase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
loc destul pentru un dans, două chiar, Înainte de cupa de șampanie a Anului Nou de care Îi mai despărțeau o singură zi. Apropie pick-up-ul vechi al lui Szántó de geamul larg deschis al atelierului, alese un disc, reglă volumul și tonalitatea, manevrând ușor butoanele radioului Bucur și comandă brațului cu ac să se culce pe discul ușor ondulat Înregistrat la Supraphon. Era convinsă că muzica avea să ajungă unde trebuia. Rămase În picioare lângă geam. Piața Carolina era pustie. 38. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a fost și stabilirea unor raporturi normale cu românii ciprioți. După șase luni, la marcarea unui an de la înlăturarea dictaturii, șeful misiunii reușea să îi adune pe aproape toți românii de pe insulă la un cocktail, să le explice într-o tonalitate firească schimbările din țară, nevoia comunicării neîngrădite cu familiile, prietenii și colegii lor din România și să le descrie dificultățile prin care trecea întreaga țară. În același timp, în vizitele la autoritățile cipriote, evocând tradițiile bunelor relații dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
îngerului. Aceeași cameră de hotel. Damiel îi aduce azi un ziar Aceeași cameră de hotel. Amiel îi aduce un ziar. Scrie despre omul tău din Ouro Prieto. S-ar putea să te intereseze. E vorba de numele lui. Anunțul are tonalitatea lugubră a unui obituar. "Jorges A. Jorges a făcut ieri ultimele ieșiri somnambulice în prezența publicului. De altfel, de mult anunțase, mai spune articolul, că se simțea de la o vreme foarte obosit și că va mai da curs numai programărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Iisus a fost răstignit pe cruce cu piroane-cuvinte, iar pe creștet, cununa de cuvinte-spini a fost colocviul miilor de cuvinte-țintă, cuiele de Φ8, de Φ 12, de Φ 24, de Φ 38, pentru cruce, brațe și picioare (...)". Cam în această tonalitate se desfășoară totul, descris, enunțat, sentențios, implacabil. Dar nimic nu este trecut cu vederea. Împrejurul, scotocitul sertarelor, inventarul casnic, până la ultimul bibelou, semnificativ nu vizavi de vreo întâmplare ce urmează a avea loc, semnificativ doar pentru lista de inventar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu mult timp înainte de a se fi petrecut, așa cum producția de grâu din vara viitoare era deja vândută. Dacă totul era prevăzut, înseamnă că scopul vieții era plăcerea chinului, iar Raiul nu există, tărâmul în care scopul existenței era metodica, tonalitatea, stilul, ordinea, delimitarea învățăturilor eterne, între eternul peren și eternul trecător, ca în jocul de bowling, în care bila poate fi dirijată după voie spre țintă. Dar aceasta putea să o facă numai acela care o avea și care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
degetele în aer: ZIUĂ. Și se-auzea ZIUA. Era Madrigalul naturii sau Misa Încoronării în Do Major de Mozart dintre pagini? Tulburarea se transformă în umbră care se scurse pe sub ușă ca un abur ușor tremurător, între atâtea note și tonalități păsărești; se răspândi apoi mai volatil printre crengi și zidurile caselor, urcă până la aticul blocurilor cu zece etaje prelingându-se apoi, fuior, pe un mănunchi de raze solare ca să ajungă în laboratorul atomic de heliu și hidrogen. Aici preferă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
C este pus în legătură cu racordul E, consumatorul fiind aerisit. În stare acționată realizează legăturile A cu C, iar racordul E este închis. e) Avertizoarele acustice sunt aparate similare care în momentul alimentării cu aer comprimat produce un semnal sonor de tonalitate înaltă (ascuțită) sau joasă (gravă). Fiecare dintre ele este comandat de către un robinet descris mai sus. Avertizorul are montat în interiorul unei carcase o membrană metalică elastică, este în momentul alimentării cu aer comprimat, intră într-o mișcare vibratorie amplificată apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de spumă, nu-i rămîne decît să-și clătească aparatul de ras, să-l așeze la locul lui în cutia de plastic, șă-și răsfețe epiderma cu apa de colonie parfumată. — Bună dimineața, se aud la unison două voci bărbătești cu tonalități diferite, și prin perdeaua de fum care începe încet-încet să se risipească din ușa garajului își fac apariția Petrică și Monte Cristo îmbrăcați de parcă ar fi mers la o sindrofie. Domnul Președinte își ridică capul din bord ațintindu-și ochii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
unui număr, de pildă), nu este susceptibil a se produce decât cu condiția ca această producere să se afecteze pe sine, în Afectivitatea acestei produceri prin urmare și mulțumită ei. Astfel, lucrurile nu sunt sensibile ulterior, ele nu îmbracă acele tonalități care le fac să se ivească în fața noastră amenințătoare sau senine, triste sau indiferente, în virtutea relațiilor pe care le-ar înnoda într-o istorie cu dorințele noastre sau cu jocul nesfârșit al propriilor noastre interese ci mai curând nu o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]