1,191 matches
-
a povestirii sau a descrierii: (noua) teză (P.arg.3) poate fi formulată la început și reluată sau nu de o concluzie la sfârșit de secvență, iar teza anterioară (P.arg.0) poate fi subînțeleasă. Este similar cu ceea ce intervine în cazul topicii macro-propozițiilor și în cel al caracterului mai mult sau mai puțin eliptic, în cazul secvenței narative. 4. Analizele secvențiale 4.1. Respingerea și elipsa concluziei-teză nouă Fără a aduce prejudicii lizibilității mișcării argumentative, în anumite condiții, concluziateză nouă (P.arg.3
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
la o întrebare legată de problematica ornamentului, pe care o asimilăm termenului de dominantă tipologică, plecând de la această afirmație categorică a lui P. Kuentz: "Întreaga organizare a textului este [...] de natură lirică mai degrabă decât narativă" (1970: 26). Cu siguranță, topica barocă a clar-absurdului, formele picturale în expresie, vizibile sau fantasmatice, antiteza putere vs slăbiciune, inversările de roluri răpitor-răpit, multiplele paralelisme ("ochii săi" din v. 387 și 394 / "ochii mei" din v. 401 și 406) și reluările ("am vrut" v. 396
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
singur exemplu), presărat cu: termeni jurnalistici (p. 9), expresii/ziceri populare (p. 96), expresii ideomatice (p. 63) sau calamburul (p. 39), simbioza între verbal și nonverbal (p. 46), monologul interior (p. 25) sau stilul indirect liber (p. 43), crestări ale topicii (p. 123), experimentarea unei frazări implantate în viziune douămiistă (p. 8), plăcerea de-a vorbi în pilde (p. 129) sau de a recurge la citate și la maxime etc. La acestea, ar merita să amintim: savuroasele miniscenete despre pierderea mobilului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de "locuri comune" (loci communis) care servesc oratorilor, juriștilor și retorilor. Prin locus înțelegem sursa tematică de argumente necesare subiectului. Cît despre atributul communis, el înseamnă generalitatea, universalitatea, așadar perenitatea acestor argumente. Permanentizarea locurilor comune a favorizat crearea trăsăturilor de topică care la rîndul lor au permis, prin operații de transfer, aplicarea acestor argumente-tip la cazuri particulare. Schematizarea, permanentizarea și aplicabilitatea, acestea erau condițiile îndeplinite pentru formarea de modele de gîndire și de expresie: [...] Pentru toate cele ce vor urma
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
triluri de păsări felurite. Se află aici fîntîni cu ape atît de reci și limpezi încît și cei cărora nu le e cîtuși de puțin sete se bucură de răcoarea lor. Honoré D'Urfé, Astrée Descrierea de natură derivă din topicile discursului juridic și ale discursului epidictic și pătrunde în literatură prin intermediul lui locus amoenus, iar aceasta de la Vergiliu încoace și după un model deja prezent la Homer. Prin urmare, reificarea toposului explică de ce conținutul său poate să nu varieze, în ciuda
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
civice și pluralismului cultural aduc în atenție funcțiile școlii în plan politic și cultural, ignorate sau neasumate de școala tradițională (conform teoriei reproducției culturale). De aceea, dacă discutăm viitorul educației și al școlii ca veritabil vector al societății moderne, orice topică conduce la confruntarea între local și global. 4.1. Calitatea educației pentru viitor De la începutul secolului XXI, răspunzând marilor provocări pe care globalizarea economică, avansarea tehnologiei informației, competiția pe piața internațională și aspirațiile socio-politice în continuă creștere, numeroase reforme educaționale
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
adăugiri sau substituiri și fără pauze între cuvinte, atunci când punctuația nu le impune); să citească corect, cursiv, conștient și expresiv respectând semnele de punctuație, accentele, pauzele logice; să citească corect, prin articularea clară a fonemelor, silabelor, cuvintelor; să cunoască implicațiile topicii în comunicarea orală și scrisă; să povestească texte cu conținut narativ după planul de idei; să redacteze o povestire și un rezumat; să relateze și să modifice conținutul unor povești, povestiri; să transforme vorbirea directă în vorbire indirectă și invers
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
ispravă!’’). Prin efectuarea exercițiilor de citire ortografică, cu motivarea fiecărui semn de punctuație, elevii percep relativ ușor folosirea virgulei, dar trebuie acordată mai multă atenție situațiilor în care separă o explicație cu caracter suplimentar, precum și în cazurile de schimbare a topicii unei propoziții(,,La școală, băiatul a rupt foile.’’) Pentru o corectă receptare a tuturor situațiilor semnalate, este necesar ca cele mai reprezentative propoziții, alcătuite și analizate ortografic în lecția de citire, să fie scrise pe caiete, sub îndrumare, în lecția
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
nivel de gîndire cvasi-mistică sau, cel puțin, filosofică. O altă orientare avînd un ecou intelectual important în Hexagon o constituie studiul formelor (și derivatelor) simbolizării (urmîndu-l pe Jacques Lacan și preluînd principiile analizei secunda-rizării și ale celei de-a doua topici din opera lui Sigmund Freud; pot exista, de asemenea, legături cu structuraliști ca Roland Barthes, Claude Lévi -Strauss sau Michel Foucault). Unul din reprezentanții cei mai străluciți ai acestei școli de gîndire este Dany-Robert Dufour, director de program la Colegiul
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
însă conceptul automaticității nu este absolut clar. O problemă este faptul că dacă un proces este cu adevărat unul automat, atunci orice altă activitate simultană ar trebui să se poată efectua fără interferare. Norman susține, după o revizuire a acestei topici (1987) că nici o activitate de procesare de informații nu apare ca fiind lipsită de interferare cu privire la toate sarcinile secundare. Dacă interferarea apare sau nu, cât și calitatea interferării; par să depindă de natura și de interrelaționarea dintre cele două acțiuni
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
amprenta unei masculinități napoleoniene. În cazul particular al corespondenței, argumentația sa vizează un destinatar personalizat, pe care intelectual îl domină conștient, deși afectiv îi e subjugat. În plan sintactic, concizia (ca trăsătură manifestă a virilității stilistice) este obținută printr-o topică directă, deseori simplificată până la elipsa verbului. Această tendință parcimonioasă a scriiturii, deseori semnalată de exegeză, poate fi considerată, pe drept cuvânt, marcă a stilului polemic arghezian. Când însă desenează arabescuri ideatice, paragraful se dilată până la prolixitate, etalând un narcisism al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
părtașul confruntării directe. Când recurge la această formulă (exemplu Scrisoare deschisă domnului N. Iorga, Scrisoare deschisă domnului A.C. Cuza sau Scrisoare deschisă domnului C. Banu, directorul revistei Flacăra), Arghezi are un scop bine determinat, de aceea abandonează metafora ambiguizantă, revizuiește topica (în sensul simplificării și al formulării directe), adoptă un ton echilibrat și dezvoltă un discurs cantonat în sfera referențialității 152. Cu toate acestea, scriitura păstrează marca stilului arghezian prin câteva elemente definitorii, dintre care ironia (mai ales în formula asteismului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
et Jacqueline Dangel). *** Le discours polémique: aspects théoriques et interprétations, G. Narr, Tübingen, J.-M. Place, Paris, 1985, coord. Georg Roellenbleck. Angenot, Marc, La parole pamphletaire. Les typologies des discours modernes, Payot, Paris, 1982. Aristotel, Organon, Topica, Cartea I, cap. "Utilitatea dialecticii", Editura Științifică, București, 1963. Aristotel, Retorica, traducere, studiu introductiv și index de Maria-Cristina Andrieș, Editura IRI, București, 2004. Bahtin, M., Probleme de literatură și estetică, traducere de Nicolae Iliescu, Editura Univers, București, 1982. Barthes, Roland
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Jacqueline Dangel). *** Le discours polémique: aspects théoriques et interprétations, Tübingen, G. Narr, Paris:J.-M. Place, (c)1985,coord. Georg Roellenbleck. Angenot, Marc, La parole pamphletaire. Les typologies des discours modernes, Paris, Payot, 1982. Aristotel, Organon, Topica, Cartea I, cap. Utilitatea dialecticii, București, Editura științifică, 1963; Retorica, traducere, studiu introductiv și index de Maria-Cristina Andrieș, București, Editura IRI, 2004. Bahtin, M., Probleme de literatură și estetică, traducere de Nicolae Iliescu, București, Editura Univers, 1982. Barthes, Roland, Romanul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
philosophique en Grèce ancienne", în La parole polémique, pp. 25-46. 17 Alain Roger, "Polémique et philosophie", în vol. Le discours polémique, Éditions Place, Paris, 1985. 18 Ibid.; autorul invocă drept exemplu Dialogurile lui Leibniz, Hume sau Berkeley. 19 Aristotel, Organon, Topica, Cartea I, capitolul "Utilitatea dialecticii", Editura științifică, București, 1963, pp. 7-8. 20 Aurel Sasu, Retorică literară românească, Editura Minerva, București, 1976, p. 21. 21 Marc Baratin, "La polémique et les traités de rhétorique dans l'Antiquité romaine", în La parole
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
văioage, trei vîlcele și patru vîrfuri de munți sau de dealuri etc. Numele de locuri cunosc o antonimie sui generis, subsumată funcției de individualizare și identificare. Este vorba de nume care evidențiază opoziții de mărime, vechime, situare geografică etc. între topicele denumite: Obcina Mare-Obcina Mică, Olt- Olteț, Craiova- Craiovița, București-Bucureștii Noi, Precupeții Vechi-Precupeții Noi, Amărăștii de Sus- Amărăștii de Jos, Bolintinul din Deal- Bolintinul din Vale etc. S-a observat că, pentru diferențierea numelor proprii de cele comune, se apelează în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de persoane este bazată pe convenție. De aceea, toponimele sunt, în mare parte, la origine și chiar pe parcursul funcționării ca nume proprii (și) apelative, pe cînd numele de persoane nu mai au de mult un înțeles comun. Relația numelor cu topicele corespunzătoare nu e întotdeauna stabilă, ca în cazul antroponimelor, ci poate evolua prin restrîngeri, extinderi sau transferuri, ca urmare a restructurării permanente a sistemului toponimic care divizează și deosebește denominativ un teritoriu. Sunt frec vente cazurile de existență paralelă a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
topică a teritoriului romînesc un număr apreciabil de toponime străine, mai ales slave și maghiare. Pentru același considerent, avem foarte multe antroponime în funcție toponimică (numele de persoane sunt opace în ceea ce privește înțelesul originar, fiind în consecință propice individualizării, inclusiv celei topice). Învestirea unor nume de persoane cu funcția de nume de locuri se poate face prin simpla conversiune, fără adăugarea unor formanți lexicali gramaticali (Abagiu, Aga, Albota, Albu, Aldea, Alecu, Alimanu, Amza, Andrei, Arghiloapa, Andreana), prin adăugarea unor sufixe specializate sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu numai casa (proprietatea, moșia etc.) persoanei care a purtat acest nume. Confuzia nu se mai poate face cu realitățile desemnate înainte de toponimizare, ceea ce consolidează funcția de individualizare. Printr-o altă figură de stil, metonimia, unele toponime desemnează (și) alte topice decît cele denominate inițial, procesul, destul de frecvent întîlnit, fiind denumit transonimizare. Astfel, nume ca Făgoaia, Bucov, Ciorogîrla, Balta, Bahna, Bistrița au fost transferate de la ape la sate, iar Mălăiești, Brădești, Corbeni, Ohaba, Sîrbi au fost fost transferate de la sate la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a tranșat concurența onimică în favoarea uneia dintre formule. Sursa apariției numelor „concurente“ poate fi spontană (populară) sau oficială (administrativă). Atît în mediile rurale, dar mai ales în cele urbane, pot fi identificate cu ușurință „straturi“ de nume referitoare la aceleași topice, prin documentarea pe teren sau în arhive sau prin experiența de vorbitor și utilizator onimic dintr un anumit spațiu. De exemplu: Depresiunea Bîrsei și Țara Bîrsei, Alba și Limpejoara, Munții Apuseni și Carpații Apuseni, Bahna și Cîlneș, Murfatlar și Basarabi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
au fost create. Cîteva dintre secvențele anterioare au relevat situații de concurență în tre nume care desemnează același topic, paralelisme, transferuri, înlocuiri etc., care nu sunt altceva decît modalități de slăbire sau chiar de încetare a forței de individualizare a topicelor împreună cu care constituiau cupluri denominative. Cauzele unor astfel de procese nu diferă întru totul de cele care determină „moartea“ cuvintelor comune. Schimbările petrecute în învelișul sociogeografic al teritoriului afectează într-o măsură importantă haina onomastică a acestuia, toponimia. Cele mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
există. Extragerea întregului material toponimic din documentele publicate și din arhive și confruntarea lui cu numele de locuri culese de pe teren, pentru întocmirea Dicționarului/Tezaurului toponimic al Romîniei, pe regiuni, a dat ocazia identificării a numeroase toponime dispărute, fie odată cu topicele denominate (în principal, așezări umane sau obiective social-culturale), fie prin înlocuirea lor cu (sau înglobarea în) altele. De exemplu, numai la litera A din Dicționarul toponimic al Banatului figurează cu asterisc, semn că nu mai sunt cunoscute în prezent, toponimele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și care se impun prin proeminență fizică și/sau socială. Noile nume pot exista o perioadă mai lungă sau mai scurtă laolaltă cu vechile nume atribuite locurilor respective, le pot înlocui sau le „obligă“ să se specializeze pentru desemnarea unor topice mai restrînse ori colaterale. Există și dispariții nesigure (un fel de „elodii toponimice“), care, în ciuda investigațiilor științifice, uneori cel puțin la fel de complicate și oțioase ca cele întreprinse de organele de anchetă penală și de jurnaliștii de investigație, nu se lasă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
subcategorii ale unora dintre ele, se vorbește de oronime (nume de munți), potamonime (nume de ape curgătoare), limnonime (nume de ape stătătoare), talassonime (nume de mări și oceane), urbanonime (nume de locuri din cuprinsul orașelor), exonime (numele romînești ale unor topice din teritoriile altor limbi), nume de puncte de reper (arbori singuratici, fîntîni, poduri etc.). Fiecare dintre aceste grupări are cel puțin două subcategorii, în funcție de mărimea și de impor tanța obiectului geografic denumit: macrotoponime (sau toponime majore) și microtoponime (sau toponime
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
construcții îngropate adînc în pămînt, tot așa toponomastul se orientează după cea mai mică atestare de arhivă (în documente sau pe hărți vechi), ca și după informațiile din teren sau pe care le pot da toponimele înseși despre existența unor topice, altădată locuite și denominate ca repere geografice. Nume actuale care, în limba romînă sau în altă limbă, se referă la Cetate, Turn, Ruine, Grădiște, Săliște, Jidovină, Zagrad, Morminte, Cimitir, Biserică, Putna, Bran, Runc etc. indică prezența în trecut în zona
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]