1,605 matches
-
unui izvor » d. mag. bődőny și ap. trecătoare d. a trece (lat. traicere ) + suf. - ătoare. CĂLUGĂRA, islaz comunal în Gura Văii. Aici va fi fost cândva un schit sau adăpostul unui călugăr pustnic. Et.: ap. călugăr (articulat numai în cazul toponimelor) d. sl. kalugerŭ (la rândul său, acesta provine din greacă). Toponime precum Călugărul (Luizi), Călugăra și Călugăreni există și în alte arii geografice din România. CĂRPINIȘ, pârâu din Gura Văii, în partea de nord, care traversează o pădure de carpen
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
lat. traicere ) + suf. - ătoare. CĂLUGĂRA, islaz comunal în Gura Văii. Aici va fi fost cândva un schit sau adăpostul unui călugăr pustnic. Et.: ap. călugăr (articulat numai în cazul toponimelor) d. sl. kalugerŭ (la rândul său, acesta provine din greacă). Toponime precum Călugărul (Luizi), Călugăra și Călugăreni există și în alte arii geografice din România. CĂRPINIȘ, pârâu din Gura Văii, în partea de nord, care traversează o pădure de carpen, ceea ce explică lesne originea numelui de loc, legat de vegetația terenului
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
slv. delŭ + ap. pogon (în genitiv) d. bg. pogon. DEALUL SĂLIȘTEI, deal în nord - vestul satului Capăta, aflat în vecinătatea pârâului cu același nume. Se crede că pe acest deal ar fi existat o vatră de sat și asta explică toponimul compus în discuție. Et.: ap. deal + ap. săliște ( siliște ) d. vsl. selište (Candrea - Adamescu, Lazăr Șăineanu, August Scriban). Și Săliște ca toponim, este general cunoscut în toponimia românească, având în toate cazurile sensul “locul unde a fost vatra satului, locul
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
același nume. Se crede că pe acest deal ar fi existat o vatră de sat și asta explică toponimul compus în discuție. Et.: ap. deal + ap. săliște ( siliște ) d. vsl. selište (Candrea - Adamescu, Lazăr Șăineanu, August Scriban). Și Săliște ca toponim, este general cunoscut în toponimia românească, având în toate cazurile sensul “locul unde a fost vatra satului, locul unei foste așezări omenești”. DEALUL STẦNII, deal mic, situat în sud-vestul comunei Cașin, pe care, pentru multă vreme, primăvara se organizau stâni
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
acest loc s-a aflat cândva un cazan de țuică, numit de localnici velniță (termenul a dispărut din grai). Et.: ap. velniță d. ucr. vynnyća. LACUL DRACULUI, deal din localitatea Blidari, în partea vestică, având un loc de pășunat animalele. Toponimul stă în legătură cu tradiția locală, existentă și în alte zone ale României, care se referea la niște locuri bântuite de duhul cel rău. Dar ar putea fi vorba și de o metaforă referitoare la natura terenului (loc prăpăstios). Et.: ap. lac
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
situată pe cursul superior al Trotușului, între satele Lunca de Sus și Lunca de Jos. Pe lângă localități, în zonă există păduri și pășuni. Et.: ap. luncă d. slv. lonka. MÂNIOASA, teren arabil din Negoiești, situat în lunca Trotușului. Și acest toponim are legătură cu revărsarea râului la confluența a două părți din el, creând o insulă care era adesea inundată de « mânia » Trotușului, mai ales în sezonul de vară. Acest nume de loc reprezintă, de fapt, o metaforă toponimică. Et.: ap.
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
pâraiele Zăbrăuți, Pepeni, Căiuți și Bogdana. Et.: ap. ou d. lat. ovum + suf. diminutival -șor. Și acest nume de loc era la origine o metaforă, fiindcă era determinat de forma oronimului respectiv, asemănătoare cu cea a unui ou. De altfel, toponimul este răspândit în întreaga Românie, dar în mod deosebit în Moldova și Bucovina (este cazul muntelui Oușoru, de lângă Vatra Dornei). PĂLTINIȘ, pârâu, afluent al Cernului, care izvorăște de sub vârful Tarnița din Munții Berzunțului. Evident, toponimul a fost determinat, în atribuirea
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
a unui ou. De altfel, toponimul este răspândit în întreaga Românie, dar în mod deosebit în Moldova și Bucovina (este cazul muntelui Oușoru, de lângă Vatra Dornei). PĂLTINIȘ, pârâu, afluent al Cernului, care izvorăște de sub vârful Tarnița din Munții Berzunțului. Evident, toponimul a fost determinat, în atribuirea lui, de prezența pe malurile apei a vegetației de paltin. Există mai multe localități, care se află în această situație, cunoscute fiind denumiri ca Paltin, Păltinata (de pe Valea Trotușului), Păltiniș (cunoscuta stațiune turistică de lângă Sibiu
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
județul Suceava). Et.: ap. paltin d. lat. platanus + suf. colectiv -iș. PIETRICICA, culme subcarpatică, situată între văile râurilor Bistrița, Trotuș și Tazlău (586 m. înălțime și 35 km. lungime). A fost cunoscută și cu numele Culmea Tazlăului și Pietricica Bacăului. Toponimul este cunoscut în zonele muntoase și subcarpatice din țara noastră, precum vârful Pietrosul, Pietrișul, Pietroasa, Petrila, Petricani ș.a. Et.: ap. piatră d. lat. petra + suf. diminutival -icică. PISCUL STEJĂRIȘULUI, vârf de deal în localitatea Pralea, situat în pădurea Ursoaia, acoperit
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Pietrișul, Pietroasa, Petrila, Petricani ș.a. Et.: ap. piatră d. lat. petra + suf. diminutival -icică. PISCUL STEJĂRIȘULUI, vârf de deal în localitatea Pralea, situat în pădurea Ursoaia, acoperit cu pădure de fag, ceea ce explică pe cel de al doilea termen din toponimul compus. Et.: ap. pisc d. vsl. piskŭ + ap. stejăriș « pădure tânără de stejar, stejăret » d. ap. stejar (sl. stežer ) + suf. colectiv -iș. PLAIUL PALTINULUI, pădure din perimetrul Mănăstirii Cașin, formată altădată din paltini. Et.: ap. plai d. lat.plagium (doar
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Prisăcuța și Prisaca Dornei (jud. Suceava). Et.: ap. prisacă d. slv. prisieka. REDIU, teren arabil situat în partea de nord a localității Răcăuți. Și aici a existat cândva o pădure mică, defrișată mai târziu pentru agricultură. Așa se și explică toponimul Rediu, întâlnit frecvent în Moldova, Basarabia sau Bucovina. Et.: ap. rediu “pădure mică, huceag” d. ucr. redĭ. STANIȘTE, teren arabil situat în sudul localității Motocești. Cu siguranță, altădată aici se afla locul unde vitele se adăpau și se odihneau în timpul
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Atât apelativul tarniță, cât și sinonimul topic corespunzător sunt frecvente și azi în județele Neamț, Suceava, Bistrița - Năsăud, Maramureș, dar și în alte zone din Carpații românești. Et.: ap. tarniță d. ucr. tarnyca. De precizat că în partea nordică întâlnim toponime cu sensul « șea, trecătoare, pas » , dar sunt utilizate și sinonimele: Prislop, Pas și Prihod. VALEA RECE, pârâu, afluent pe partea stângă a Trotușului, pe teritoriul satului ce același nume. Numele topic a fost dat mai întâi hidronimului, pornindu-se de la
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Prislop, Pas și Prihod. VALEA RECE, pârâu, afluent pe partea stângă a Trotușului, pe teritoriul satului ce același nume. Numele topic a fost dat mai întâi hidronimului, pornindu-se de la « răceala » apei, izvorâtă din munți. Determinantul RECE apare în multe toponime compuse, precum Izvorul Rece și Pârâul Rece. Et.: ap. vale d. lat. Vallis + ap. rece (adjectiv) d.lat. recens « proaspăt » (despre apă). VĂRZĂRIE, pârâu mic, care traversează satul Florești, pe malul Trotușului. Prezența apei și calitatea terenului au determinat înființarea unei
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
de depozit cu alimente. Și așa a salvat satul de foamete și boală. În amintirea acelei vremi, locul se cheamă până azi Râpa lui Antohi”. IV OBSERVAȚII LINGVISTICE Situate la periferia sistemului lexical al unei limbi, numele proprii (de loc - toponime și de persoane, inclusiv porecle - antroponime ), deși se află într-un raport condiționat și explicit cu numele comune (apelative), au, totuși, un statut propriu. Dar, fapt explicabil, pe lângă concordanțe între cele două categorii din vocabular, există și discordanțe între evoluția
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
porecle - antroponime ), deși se află într-un raport condiționat și explicit cu numele comune (apelative), au, totuși, un statut propriu. Dar, fapt explicabil, pe lângă concordanțe între cele două categorii din vocabular, există și discordanțe între evoluția apelativelor și cea a toponimelor corespunzătoare. Acest fapt poate fi explicat nu numai prin factori de natură istorică, socială și demografică (migrări, deplasări sezoniere sau definitive, împuținarea populației dintr-o localitate sau “strămutarea” acesteia în condiții date), ci și prin două elemente caracteristice pentru numele
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
numai din punct de vedere statistic (numeric), ci și din cel al sistemului lingvistic propriu-zis, în ceea ce privește fonetica, morfologia și, îndeosebi, lexicul. Din punctul de vedere al schimbărilor cantitative, sunt de notat două fapte relevante: pe de o parte, dispariția unor toponime, ca urmare a dispariției realității denominate (sat, cătun, târg, poiană, pădure etc.), îndeosebi în ceea ce privește așezările omenești; pe de altă parte, apariția unor toponime noi, drept consecință a înființării de sate, ca în timpul reformelor lui Cuza, a unor împroprietăriri (1923, 1945
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
de vedere al schimbărilor cantitative, sunt de notat două fapte relevante: pe de o parte, dispariția unor toponime, ca urmare a dispariției realității denominate (sat, cătun, târg, poiană, pădure etc.), îndeosebi în ceea ce privește așezările omenești; pe de altă parte, apariția unor toponime noi, drept consecință a înființării de sate, ca în timpul reformelor lui Cuza, a unor împroprietăriri (1923, 1945) sau chiar a strămutării unor sate, îndeosebi din Transilvania, în Moldova și Bucovina, ca și din Moldova, în Basarabia (aici sunt și cazuri
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
unor reforme administrative, cum au fost cele din 1965 și 1968. Din lucrarea lui Corneliu Stoica - Valea Trotușului. Enciclopedie - pot fi citate mai multe exemple de localități “foste”, odată cu care a dispărut (sau a fost înlocuit, în unele cazuri) și toponimul respectiv, păstrat însă în memoria celor foarte vârstnici, care nu uită să precizeze: “unde a fost satul...”, “acolo cândva a fost un sat, care se numea...” sau “demult satului îi spunea...”. Pe lângă satele propriu zise, este vorba și de foste
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
utilizează forma literarizată, oficială. De aceea, în cazul unor nume topice, întâlnim două fenomene de fonetică regională, specifice subdialectului moldovenesc: palatalizarea labialelorși frecvența fricativelor în locul africatelor (în cazul lui c și g, urmate de e și i). Este cazul unor toponime ca Chetriș (Pietriș), Chetrărie (Pietrărie), Chiscu (Piscul), Grochi (Gropi) ș.a.; Šireșoaia, Šușmele, Šopești, Bešuri, Šunži, Făžețel ș.a. Un fenomen care este, în egală măsură, fonetic și morfologic, explicabil prin fonetică sintactică, este dispariția lui l (articol hotărât enclitic) și a
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
este, ca și în cazul numelor comune, închiderea vocalelor finale ă și e la â și i, trăsătură specifică subdialectului moldovenesc și graiurilor din Basarabia, dar care scade în intensitate sub influența limbii literare și a mijloacelor media. Iată câteva toponime de acest tip din zona Trotușului: Arșâțâ, Culmea Bunâ, Curmăturâ, Dealu Izvoari, Drumul la Stâncâ, Fata Moartâ, Haloșu Mari, Huitoari, Pădurea Mari, Pi Podu Mari, Ulița spri Țarnă. În morfologie, nu sunt de semnalat situații diferite de cea a toponimiei
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Deal, Cărarea prin Dos, Drumul de la Hotar, Drumul la Mănăstire, În Curături, În Prund, La Canton, La Crucea lui Catană, Pe Chisc, Peste Baltă, Ulița la Cărămidărie, Ulița spre Țarnă etc. E de observat din asemenea exemple că în cazul toponimelor care indică raporturi de proprietate se utilizează articolul definit (mai ales antepus), iar când e vorba de cele orientative au prioritate prepozițiile pentru acuzativ. Din punct de vedere al lexicului propriu-zis, trebuie să facem mențiunea că, întocmai ca în alte
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
în Carpații Orientali și în Bucovina, unele dintre ele fiind pe cale de a ieși din vorbirea curentă. Câteva sunt strict locale, altele au proveniență ardelenească, fiind aduse odată cu migrările “bejenarilor” peste munți. Iată câteva exemple de apelative regionale de la baza toponimelor corespunzătoare: boiște, blidar, bahnă, bobeică, budăi, ceair, chetrărie, chicere, ciungi, coșere, cuciur, curături, dâmb, podei, săliște, tinoasă “noroioasă”, glod, hățaș, hultoană, corhană, podiac, bute, mangal, odaie “adăpost pentru animale, în țarină sau pe munte”, bour, țintirim “cimitir”, buhai, pripor, toloacă
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Prahova, Suceava, Vâlcea; Buciumi - Alba, Bihor, Brașov, Covasna, Hunedoara, Dâmbovița, Iași, Galați, Neamț, Maramureș, Sălaj, Vâlcea ; Corbu - Argeș, Brăila, Bihor, Brașov, Alba, Vâlcea, Vrancea, Buzău, Constanța, Harghita, Olt, Vaslui; Răcăuți - Dâmbovița, Bihor, Covasna, Hunedoara, Alba, Bistrița - Năsăud. Chiar și un toponim impus pe cale oficial - administrativă precum Ștefan cel Mare este cunoscut și în județele Argeș, Constanța, Neamț, Olt, Vaslui; în aceeași situație Viișoara - Argeș, Bihor, Botoșani, Cluj, Dâmbovița, Mureș, Neamț, Satu Mare, Teleorman, Vaslui, Vâlcea, Vrancea. Referitor la structura numelor de locuri
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
determinant - adjectiv sau substantiv în cazurile genitiv sau acuzativ cu prepoziție). În toponimia actuală, în funcție de situația socială și economică a zonei, mai numeroase sunt numele de locuri compuse, cele mai multe fiind cele numite “cu recțiune curentă”, formate cu ajutorul prepozițiilor. Tipurile de toponime compuse includ următoarele situații mai importante: substantiv +substantiv cu articol hotărât antepus - Bordeiul lui Stângaciu, Cabana lui Ciobanu, Fântâna lui Lazăr, Groapa lui Strachină, Pârâul lui Strechie; substantiv + substantiv cu articol hotărât postpus - Budăiul Durzescului, Coasta Plaiului, Dealul Hanganului, Dealul
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
din Valea Trotușului întâlnim două aspecte complementare, de mare importanță pentru formarea ( etiologia ) și originea ( etimologia ) numelor topice. Este vorba de: 1)câmpul toponimic și de 2) polarizarea toponimică. Cel dintâi reprezintă un ansamblu denominativ care se dezvoltă în jurul unui toponim - bază sau nucleu, care are rolul de polarizator în apariția numelor de locuri secundare. În acest caz, numele primar al unui obiect geografic determină desemnarea unor obiecte învecinate. Evident, polarizarea se opune diferențierii, prin care se desemnează părțile unui câmp
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]