636 matches
-
cutreier zona aceea înverzită, liniștită și izolată a orașului. Statuia feroviarului luptător pentru întregirea neamului domină piața. E un colos de piatră și ciment, înconjurat de un grilaj de fier forjat, pe lângă care oamenii treceau nepăsători, dormitând parcă sub soarele torid. Pe o placă lipită de soclu se află încrustate câteva nume. N-am reușit să le citesc, sunt șterse de timp și prea departe de locul unde mă aflam. M-am apropiat, am privit insistent: vroiam să văd cum reacționează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
viața de fiecare zi este nesănătoasă, din pricina disfuncționalităților societății românești și Îndeosebi a birocrației Înspăimântătoare: alergătură, stres, enervare... Și când toate astea (fiindcă nici clima nu Îi favorizează pe români) se petrec iarna În ger sau vara sub un soare torid, lucrurile devin și mai puțin sănătoase. Murdăria ambiantă este responsabilă pentru boli caracteristice: hepatită, febră tifoidă, meningită... Important pentru un român este să nu ajungă În spital. Spitalele (cu excepțiile de rigoare, firește) sunt printre instituțiile care arată cel mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
1. Dacă lumea ar fi un cer infinit, mi-ar plăcea să fiu.................. 2. Dacă lumea ar fi un ocean fără sfârșit, mi-ar plăcea să fiu.......... 3. Dacă lumea ar fi un imens deșert de nisip sub un soare torid, mi-ar plăcea să fiu............................. 4. Dacă lumea ar fi un enorm arbore, mi−ar plăcea să fiu................... 5. Dacă lumea ar fi exact așa cum pare că este, ți-ar plăcea să rămâi așa cum ești? Concluzii: 1. Încrederea în sine
Caleidoscop by Voica Filip () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93493]
-
poartă, mișcările mai lente și mersul încetinit. Este ceea ce a mai rămas din vioiciunea, neastâmpărul și vrednicia dirigintelui lor, gândesc, cu matură înțelegere, băieții lui Dumitru Dascălu. Timpul, veșnic curgător, și-a îndeplinit inexorabila operă devastatoare. Coborâți pe pământ Vară toridă, cu un iulie care dă în clocot, cu ploi torențiale și catastrofe aducătoare de pagube imense, inclusiv pierderi de vieți omenești s-au produs în aproape toate zonele țării. Asta-i pedeapsă de la Dumnezeu, maică, pentru că prea suntem păcătoși! - spune
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sat și împrejurimi și, bineînțeles, năzbâtii pentru care bunicul, mai iute din fire și mai darnic cu corecțiile, îi trata fără prea multă tocmeală și fără discriminare. Bunica, deși îi certa adesea, era mai îngăduitoare. Într-o zi cu soare torid, ei, băieții, se jucau prin șură, prin ocolul și adăpostul oilor, pe după casă, alergau, se hârjoneau și făceau o hărmălaie cât o întreagă ceată. La un moment dat se lăsase o liniște suspectă și baba l-a trimis pe moșneag
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
anunță că Încă un tren pleacă din gară, nu știu ce copii ai străzii au ceva de Împărțit, domnul cu geanta din piele neagră (o fi profesor?) trece țanțoș și pare că nu-i pasă de nimic. Oare de ce toate acestea? Zi toridă de vară, În sudul Italiei. Oraș nou; Palermo se numește. Ce obiectiv urmează să vizităm În continuare? Catacombele Capucinilor, ți se spune. „Ooo, ce interesaaant! Așa ceva nu am mai văzuuut”, exultă o cucoană de pe scaunul de vizavi! Pășești preocupat Într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
un număr simetric de intrări și ieșiri sau mai degrabă treceri ale personajului de la o existență la alta. Acțiunea nuvelei e plasată În Bucureștiul de altă dată, Înfățișat acum ca un oraș toropit de căldură. Într-o astfel de zi toridă Începe aventura neobișnuită a lui Gavrilescu, modest profesor de pian. Întorcându-se acasă de la lecții, În tramvai, constată că și-a uitat servieta cu note la M-me Voitinovici, pe strada Preoteselor și este nevoit să-și Întrerupă călătoria. După oarecare
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
umbră constituie o odihnă protectoare în efortul de acomodare optică. Rolul igienic al zonelor verzi constituie principala rațiune a plantațiilor din mediul urban. Există o vastă literatură care evidențiază contribuția spațiilor verzi în înlăturarea stării de disconfort din unele zone toride, anotimpuri secetoase și ore cu puternică radiație solară. Se poate astăzi calcula gradul de influențare a uscăciunii, căldurii și insolației în funcție de felul arborilor, înălțimea lor, diametrul coronamentului, mărimea și desimea frunzelor. Fără îndoială că proiectarea peisagistică ține seama de aceste
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
la - 200C mor, ouăle de pasăre mor la -30C pe când cele de broască rezistă la circa -900C. O mare capacitate de rezistență la frig o au microbii. Hibernarea este un complex de măsuri pentru reglarea consumului de energie. în zonele toride adaptarea se face în condițiile lipsei de apă. Cămila, ridicându-și temperatura cu câteva grade, poate iradia mai multă căldură în mediul înconjurător. Termoreglarea se realizează prin două mijloace: 1) reglarea producerii de căldură care are la bază un proces
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
care au fost motivele, bune sau rele, care ne-au condus la deschiderea cărții. Titlul, primele rînduri, vocea tremurătoare a lui Harry, naratorul care ne șoptește la ureche despre iubirea lui pentru Jackie Rourke, cîntăreața de blues, despre New York-ul torid din acea vară, despre soția sa Muriel, care nu reușește să-l părăsească, despre filmul care trebuie să urmărească firul vieții lui Jackie cînd aceasta va fi dispărut..., cam acesta ar fi "esențialul". Un astfel de text ar trebui să
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
tulburări de vorbire), ca la Anne O., care și-a interzis să reacționeze la dispute, precum și la reproșurile nejustificate și ofensele pe care le-a îndurat. Această pacientă a ajuns în imposibilitatea de a bea vreun lichid, chiar pe vreme toridă, tocmai din cauza tăcerii păstrate „din politețe” după ce a asistat cu dezgust la o scenă în care guvernanta sa englezoaică îi dădea unui cățel să bea dintr-un pahar. Ea nu a scăpat de acest simptom decât după ce „și-a exprimat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu Stătescu și Slăniceanu. Promenadă. Seara whist până la ora 10½. Buzău Sâmbătă, 8 iulie/26 iunie. Sinaia-Buzău Căldură enormă. Ora 10 cu unchiul Adolph și cu Willy, văzut Batalionul de Vânători la instrucție, până la ora 11. A mers excelent. Căldură toridă. Cu Willy spre pavilionul de vânătoare, direct peste munte, acolo luat prânzul. Venit Sturdza și Theodori. Ora 3 la mănăstire, venit Anghelescu și Crețeanu pentru a mă lua. Ora 3½ plecat cu trenul special la Buzău, pentru inspecția trupelor. Caniculă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Regimentului nr. 8 Dorobanți, arșiță colosală, până la ora 9, defilare, destul de bine. Liturghie ținută de episcop. Orele 10½-12 vizitat stabilimentele. Ora 12 plecarea spre Ploiești, luat masa în vagon. Ora 2 în Ploiești, mare întâmpinare. În oraș pe o căldură toridă, la primărie, acolo discurs, prezentare, tribunalul, prefectura, spitalul, închisoarea. Împărțirea premiilor la Școala de Meserii. Cazarma, inspectarea trupelor, călărași, dorobanți, artilerie, până la ora 5. Ora 5½ plecarea, epuizat din cauza caniculei. Ora 7½ sosirea în Sinaia. Cinat împreună. Seara pe verandă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
riguros al mediilor actuale ale Terrei, acestea au fost grupate pe zone mari climatice. Existența celor trei zone climatice (caldă, temperată și rece) a fost presupusă încă din perioada antichității grecești, când Aristotel a emis ipoteza existenței unei zone climatice toride (situată între cele două tropice și considerată prea caldă pentru a putea fi locuită), a unei zone inghețate (la nord de Cercul Polar, considerată permanent înghețată, așadar, tot nelocuită) și a unei zone temperate între Cercul Polar și tropice, singura
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
o regiune acoperită de murdărie. Dar ei nu trebuie să se apropie prea mult, altfel Moț îi va înghiți în gura sa enormă. Nu trebuie să uităm nici faptul, adaugă Baal, că Moț este responsabil de morțile cauzate de căldura toridă. Moț trimite înapoi mesagerii, somându-1 pe Baal să vină să-1 întâlnească, căci, precizează el, Baal 1-a ucis pe Yam; este rândul său acum să coboare în Infern 39. Acest lucru e de ajuns ca să-1 înfricoșeze pe Baal. "Salut
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
43. 52. Viziunea religioasă canaaneană Anumiți autori au crezut că pot recunoaște în acest mit reflexul morții și reapariției anuale a vegetației. Dar, în Siria și în Palestina, vara nu aduce "moartea" vieții vegetale; este, dimpotrivă, anotimpul fructelor. Nu căldura toridă este aceea care îl îngrozește pe cultivator, ci o secetă prelungită. Pare deci probabil că victoria lui Moț se referă la ciclul de șapte ani de secetă, despre care găsim ecouri în Vechiul Testament (Facerea, 41; II Regi, 24: 12 sq
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pășune mare la vale, iar mai sus, tot în stânga și nu prea departe, o turmă de capre, cred. Bănuiam, de fapt eram sigur că pe acolo trebuia, să ajungem... undeva, fiindcă nu se urma nici un sat ci, doar drum, soare torid, curbe, trebuind să pedalăm la deal. Transpirați de curgea apa de pe noi, din cauza împinsului bicicletelor, (pietrișul era de vină), înghițeam și colectam tot praful stârnit, cu răutate parcă, de rarele vehicule care ne depășeau. Când s-a putut, ne-am
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
își fixau întâlnire cu diverse fete, cel mai adesea ratau, nu ajungeau să le sărute, dar să se țină după fete constituia principala lor preocupare. Chiar și acum tot asta făceau. Era o după-amiază de vară senină și toropitor de toridă. Nici țipenie pe străzi. Doar ei doi, îi vedeam cum abia înaintează, parcă târându-se sleiți, ca două umbre, ca doi melci. Puseseră la cale o partidă de fotbal, dar tocmai o abandonaseră repede, învinși de arșiță. Gașca de băieți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
trei cuvinte - e de netrăit. De aceea cei trei vagabonzi vor s-o tundă din locul ăsta blestemat. Cheful cu șoferul francez sau turc sau neamț chiar a avut loc, așa cum visasem. Numai că șoferul străin era trist din cauza urgiei toride, nu din cauza ploii. Cei trei au plecat spre baraca lor, așa cum visasem: făcuți praștie, terminați, cu buzunarele îndesate de bani și cu o sticlă plină ochi cu whisky pe care au dat-o gata. Și într-adevăr Gămălie, beat mort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pământ. Aș spune, deci, că sunt atât de îndrăgostit de natură încât îmi place oricum, montană, campestră, lacustră, maritimă fluvială. Nu înțeleg mofturile în această privință, ca și în ce privește timpul, pe care îl binecuvântez, fie el oricum, ploios sau primăvăratec, torid sau geros. Nu îmi permit mofturi, nu mai am timp de capricii. Sigur că această atitudine poate fi considerată un soi de grosolănie. Pricep subtilitățile preferențiale ale altora; sunt și eu capabil de emoția rafinată a ascultării mării întins cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era liniște și răcoare. Dar nu am știut niciodată să-mi folosesc timpul liber și să-mi stăpânesc înclinațiile de vagabond ratat. Fără să mă gândesc, am coborât la Crângași, am urcat treptele către Piața Crângași și, lovit de căldura toridă, năucitoare, mi-am găsit o masă la o terasă umbroasă, destul de dubioasă, nelipsită de farmecul tuturor teraselor bucureștene "destul de dubioase". Sorbeam dintr-o cola rece, privind cu plăcere la panorama zgomotoasă și multicoloră a pieței, forfotind de cea mai diversă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lui Noica de a se apuca imediat de greaca veche, Sirin a pus în pagină Caietele grecești, o sinteză valoroasă, o altă istorie a filozofiei pe care aș numi-o „cinematografică“. Iar acum, câteva cuvinte despre Secretul unui tablou. Vară toridă. Colindăm țara. După Sighișoara, ne oprim la Sibiu. Suntem în căutare de subiecte de film. Intrăm în muzeul creat de către baronul Samuel Brukenthal - sursă inepuizabilă de subiecte. De peste o jumătate de oră, unul dintre ghizii muzeului ne urmărește, curios... Îi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de ale cărei sentimente pure nu m-am îndoit vreodată. Dar... gata cu declarațiile și cu sentimentalismele! Drumul spre București, fizic vorbind, a fost cel dintotdeauna, adică aceiași copaci aliniați disciplinat la margine de drum, aceleași câmpii arse de soarele torid de peste vară, aceleași gropi de pe șosea, plombate și răsplombate, totul egal, monoton (drum de șes - ce-ați vrea?), nimic diferit înafara sentimentelor contradictorii ce ne stăpâneau: fiica mea, dezorientată, în plină derută adolescentină, ce nu-i permitea de fel să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nu se poate constata degradarea gustului. Prin izbitoare comparație. Pretutindeni la îndemână. Piramiduța de sticlă din măreața incintă a Luvrului mă indignează. Părăsesc furios clasicele locuri batjocorite de modernitate (sau postmodernitate), sub - anomaliile continuă - ploaia de foc a unei zile toride de ironică vară pariziană. * Statuia din Paris a lui George Washington nu este - mai mult ca sigur - cea mai faimoasă statuie din marele oraș. Cu toate acestea, dintre cele văzute de mine, e cea care m-a impresionat cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Dumitru, Gh. Coceangă, Băcăoanu Petru, Dâncă Petru, Gabor Iosif, Blăjuț Eugen, Butnaru Ioan și alții, preoți de mir catolici, ortodocși și destul de mulți sectanți. La canal a fost „ca la canal”: muncă forțată, durități și umiliri, ger crunt și căldură toridă, pe lângă celelalte caracteristici în astfel de situații (foame... foame... etc.). Aici am stat până la 20 iunie 1953. De la canal am fost transferat la închisoarea din Gherla, unde am stat exact un an. Am lucrat în secția de tâmplărie, care, prin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]