825 matches
-
de lentă, că nu se poate numi lichid. Nimic altceva decât curgere. Curgere fără devenire, cel mai de jos strat, imediat deasupra conștienței. Recele absolut, desăvârșit, așa că nu poate simți răceala. Trup de apă întinsă, căzând, fiecare kilometru un centimetru. Tors lung cât lumea. Înghețat peste tot, de la un capăt la altul. Meandre uriașe, coturi ce se arcuiesc ere la rând, întârzieri în S-uri leneșe, întorc cursul apei pentru a încetini cât mai mult cu putință căderea aceasta lungă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amintesc tot, da, da, clipă de clipă, de parc-ar fi fost azi, cum treceau bărbații rînduri-rînduri și cum plîngeau femeile și cum se ridica praful și toate prin cîte-am trecut și cît am muncit, la lînă, la in, la tors, tot ce-am crescut și tot ce-a trebuit să facem cu mîinile noastre și o mulțime de lucruri de care tu nici n-ai auzit și nici n-ai visat, vara și rîul și cîntecele, sărăcia, mîhnirea și durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Nu pot să nu-i răsplătesc pe cei care îmi fac un bine. Cine îmi pregătește mâncarea, mă mângâie, îmi schimbă nisipul, merită, cred eu, măcar un mieunat de mulțumire, sau câțiva pași de defilare, un gudurat mătăsos și un tors plin de recunoștință... Altfel obosește și nu mai face nimic. E periculos, copii, să nu le mulțumiți celor care fac lucruri bune pentru voi... Știți de ce? Pentru că se pot descuraja și nu le mai fac. Pe coada mea stufoasă, prieteni
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
zice PAM că se numește „comunicare non-verbală”. Non - vine de la Nu și verbală - de la Vorbe. Deci „nu - vorbe”, fără vorbe, frate! Spui o grămadă de lucruri, fără să scoți un cuvânt. Pe coada mea că e mai ușor cu torsul, cu mersul și cu privirea, decât cu vorbele! Cel puțin pentru mine. Vorbele sunt păpușile oamenilor mari, cu ele se joacă ei până amețesc și amețesc și vorbele. Dar dacă vrei să spui într-adevăr ceva, nu trebuie neapărat să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
care mai ajungeau ca turiști până în nord, pentru cursele ilegale de motociclete. Shams îl târâse afară, cu buza de jos șiroind și cu un ochi vânăt. Atunci simți prima oară câtă forță avea Shams într-un singur braț și în torsul lui de zeu tânăr: — Pentru ce mă obligi să fac asta? Era mânios și dezamăgit, dar avea o furie rece, tăioasă, ca un pumnal, cum nu mai văzuse. — Dar tu cum suporți toate astea? Și pentru ce? Nu e treaba
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
făceam nimic... El e cel mai bun prieten al meu. Râse ca de o glumă bună: îmi zice "tembelul", dar știu că n-o gândește cu adevărat. Pricepi? ― Bineînțeles. Lucrară un timp în tăcere. Își scoseseră cămășile. Sudoarea le lustruise torsurile goale, păreau turnați în bronz, lumina chioară de mucegai învăluia totul într-un abur umed. Scarlat trăi pentru câteva clipe un sentiment acut de ireal, imaginile se diluau. Dascălu îl atinse cu degetul. Zâmbea cu ochi strălucitori, iar trăsăturile destinse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
schimbării aducând cu sine zile negre. Un vânt rău nu priește nimănui. Anii luminoși ai lui Abelard, Thomas Beckett și Everyman se scufundară în negură. Roata zeiței Fortuna se întoarse împotriva omenirii, sfărâmându-i clavicula, zdrobindu-i țeasta, chircindu-i torsul, străpungându-i pelvisul, îndurerându-i sufletul. Pe cât de sus fusese omenirea, pe atât de jos decăzuse! Cele ce odinioară fuseseră dedicate sufletului, acum erau dedicate vânzării. — Destul de bine, își spuse Ignatius și continuă să scrie grăbit: Negustorii și șarlatanii puseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un chip blând și luminos, o aură În nuațe de violet, roz și roșu În jurul capului, un gât subțire și grațios și nimic altceva În afară de un fuior de fum acolo unde se termina gâtul și, tehnic vorbind, trebuia să-nceapă torsul. Neavând trup, arăta ca un cap așezat pe un piedestal, ceea ce era perfect În regulă din punctul ei de vedere. Spre deosebire de femeile pământene, femeile djinn nu trebuiau să aibă trăsături proporționate. Mătușa Banu avea o Încredere enormă În doamna Sweet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zgomote dinăuntru sau dinafară: rugăciunile de dimineață răsunând dinspre moscheile Îndepărtate; zăngănitul lăptarului când lasă sticlele cu lapte În fața băcăniei de vizavi; respirația uimitor de ritmată a lui Sultan al Cincilea și a Asyei, un amestec șuierător de sforăituri și tors, deși nu e Întotdeauna ușor să-ți dai seama căruia din ei Îi aparține fiecare; sunetul scos de vârful degetelor sale care se plimbă pe tastatură În căutarea celui mai bun răspuns pentru Baron Baghdassarian. E aproape dimineață și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
îi cădea pe umeri. M-a luat aproape pe sus. Până la acel moment nu cunoscusem femei longobarde. Erau strânse toate în gineceu, un căsoi cu acoperișul jos, pe care-l luasem drept hambar. Stăteau printre războaie și alte instrumente de tors, coșuri pline ochi de lână și in, lăzi, dulapuri pline de pânze și de piei, vase cu tăciuni stinși. M-am plecat în fața celor măritate, femeile care aveau la brâu funde colorate. Am fost întâmpinat cu un murmur de mulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Tatăl meu era foarte mândru de tribul lui gălăgios și femeile îi iubeau pe frați mei, dar duceau dorul fiicelor și se plângeau între ele de sămânța atât de bărbătească a lui Iacob. Fiicele ușurează povara mamelor - le ajută cu torsul, cu măcinatul grâului, cu sarcina istovitoare de a avea grijă de bebelușii-băieți, care mișunau peste tot, făcând pipi prin colțurile corturilor, indiferent cât le-ai fi spus că n-au voie. Dar celălalt motiv pentru care femeile își doreau fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i bucur inima ca un răsărit de soare. Spunea lucruri așa de frumoase. În timp ce Iacob schimba dulcegării cu Rahela, Lea suferea. Slăbise și își neglija părul, dar nu și îndatoririle. Curtea era bine măturată, aranjată, aprovizionată și forfotea de treabă. Torsul nu se oprea niciodată, grădina înflorea, iar plantele aromatice erau suficient de frumoase încât să fie schimbate în târg pe lămpi noi. Iacob vedea și el toate astea. Vedea ce făcea Lea și că ea era cea care se ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
anilor, ori de câte ori tatăl meu o lua în cortul lui pe frumoasa mea mătușă, mama își ținea capul aplecat deasupra muncilor ei, care erau tot mai grele pe măsură ce fiii se înmulțeau și turmele lui Iacob aduceau tot mai multă lână de tors. Dar Lea nu era geloasă în felul ăla stupid în care sunt geloase fetele în cântecele de amor, acelea care mor de dor. Nu era nici pic de amărăciune în tristețea Leei când Iacob se culca cu celelalte neveste ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
râdă, lacrimile le curgeau pe obraji și au respirat în sfârșit ușurate că nașterea se terminase. Și-au trecut copilul de una la alta în jurul cortului, l-au șters și l-au pupat, s-au minunat în fața membrelor lui, a torsului, a capului, a sexului micuț. Vorbeau toate în același timp, făcând mult mai mult zgomot decăt pot face șase femei în mod normal. Iar Iacob țipa la femei să-i spună și lui. - Ești tată, i-a spus Inna. Pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
l-a născut pe Iuda, Lea a obosit. Ea, care mereu se scula prima și se culca ultima, care părea mulțumită doar când făcea două lucruri în același timp (amesteca într-o oală în timp ce alăpta sau măcina grâu în timp ce supraveghea torsul), începuse să se clatine după-amiaza și să vadă umbre acolo unde nu era nimic. Inna a sfătuit-o să nu mai facă copii un timp și i-a adus semințele de chimen arătându-i și cum să facă un pesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
frig. Dar Uttu a auzit plânsetele mamelor și i-a fost milă. Uttu era fiica lui Nanna, zeul lunii, și a lui Ninhursaga, zeița pământului. Uttu l-a întrebat pe tatăl ei dacă poate să le învețe pe femei meșteșugul torsului și al țesutului, ca să nu le mai moară copiii. Nanna a râs și a spus că femeile sunt prea proaste și că nu vor putea ține minte toate lucrurile pe care trebuie să le facă și ordinea lor strictă, tăierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dus apoi spre nord, unde femeile acoperite de blană erau așa de înfricoșătoare încât își sfâșiau sânii înainte de a pleca la vânătoare, iar vânătoarea era nesfârșită. Femeile astea din nord erau pur și simplu prea sălbatice pentru meșteșugul dulce al torsului și al țesutului. Uttu s-a dus apoi spre răsărit, dar a găsit acolo femei cărora bărbații le furaseră limba, iar ele nu mai puteau să vorbească singure. Și cum Uttu nu știa cum să vorbească cu bărbații, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bărbați și femei s-au înmuiat. Noi ne alăturam lor când ajutam la adăpatul vitelor, ei ne ajutau să despachetăm pentru masa de fiecare seară. Noi îi ascultam cântând cântece păstorești, adresate cerului și stelelor. Ei auzeau cântecele noastre de tors și țesut, pe care le îngânam când mergeam și în același timp torceam lână cu niște fuse micuțe. Ne aplaudam unii pe alții și râdeam împreună. A fost cea mai frumoasă perioadă a vieții mele. A fost ca un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mele nici nu și-au dat seama că începusem să ocolesc corturile lor. Erau prea prinse în povestea complicată a tatălui meu și prea ocupate să-și imagineze ce ne aștepta înainte, iar eu nu-mi găseam rostul. Terminasem de tors toată lâna iar războiul de țesut nu fusese ridicat, așa că nu aveam ce să fac cu mâinile. Nimeni nu mă punea să aduc apă sau să car baloți de lână și nu exista nici o grădină de plivit. Eram pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au plicitisit la început. Dar zilele mele erau pline de dimineața până seara și curând am început să învăț să gust minunea prin care făina se transforma în pâine, carnea în friptură, apa în bere. Am trecut de asemenea de la tors la țesut, ceea ce era mult mai greu decât crezusem și niciodată n-am fost la fel de bună ca Zilpa sau Bilha, a căror pânză nu se rupea niciodată. Ca fata cea mai mare, deseori mi se dădeau în grijă copiii servitoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și blândă, ca o materie schimbătoare. O să vedeți. Cerul, și el, este viu. 6 Michel Închirie un apartament lângă Clifden, pe Sky Road, Într-o fostă clădire a pazei de coastă, reamenajată pentru turism. Camerele erau decorate cu roți de tors, cu lămpi de petrol, cu alte obiecte vechi considerate a fi pe placul turiștilor; pe Michel nu-l deranjau. Știa că de-acum Înainte, În această casă, În viață În general, se va simți ca Într-un hotel. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spre scări, pe care le folosesc mereu ca alternativă la mersul la sală. Plus că, din fericire, marketingul e la etajul Întîi. Tocmai am ajuns pe palier, cînd Jane țipă: — Uite ! O, Doamne ! El e ! Pe stradă cotește, cu un tors egal, maiestuos, o limuzină care oprește exact În fața ușilor de sticlă de la intrare. Nu-nțeleg deloc ce e cu mașinile astea. SÎnt atît de strălucitoare și de lustruite, de parcă ar fi făcute din cu totul alte metale decît mașinile obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cutia craniană. Uneori își spune că la pensie va învăța și ea în sfârșit o meserie, se va apuca de ceva concret, cu fire, cu bucăți de lemn, cu lucruri de apucat în mână și de potrivit cu mâna și de tors și așa mai departe. Se și visează, o figură poetic-romantică, un soi de Goethe feminin, țesând la război, cu soarele de dimineață sticlindu-i în lentilele ochelarilor astfel încât nimeni să nu poată spune, nici chiar ea, dacă în ochi i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de adulți. Ce strâns ne îmbrățișam, Helga mea și cu mine - cu ce abandon al minții ne contopeam! Nu ne ascultam unul altuia cuvintele. Auzeam doar melodiile din vocile noastre. Ceea ce ascultam nu conținea mai multă inteligență ca mârâitul sau torsul unor feline mari. Dacă am fi ascultat mai mult, dacă ne-am fi gândit la ce auzeam, ce cuplu scârbit am fi fost! Ieșiți de pe teritoriul suveran al imperiului nostru pentru doi, începeam să vorbim la fel ca toți nebunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
la aceeași persoană Acesta continuă absent: - Îmi place. Sunteți concentrat. Așa-i, Ilarion, nu vă mint. Ca să mă credeți, urmăriți desfășurarea scenetei de la cabine. Toma Preda, zis Biluță, omul cu vidanja, va mai scoate încă un braț din a doua, torsul din a treia, câte un picior din a patra și a cincea. Dar capul? Unde va fi capul? Cine a luat capul?, întrebă acela, cu vocea preschimbată într-un chițăit ascuțit, repezit. Aici e marea taină a vieții voastre! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]