4,979 matches
-
să adaug, astăzi, însemnărilor făcute în pripă în sept. 1976, ce gândisem atunci, deși nu notasem nimic de teamă...Atunci, văzându-l pe Marsyas, flautistul, alături de Apollo și cunoscându-i sfârșitul, mă gândisem că și cu mulți artiști din regimurile totalitare se petrece același lucru, cu toate că aparent nu este vorba de nici un fel de invidie, ca a zeului față de Marsyas. De fapt, însă, mobilul psihanalitic al cenzurii statale era tot un fel de invidie, ascunsă, a ștabilor politici mediocri față de marii
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
pornite toate din piatra de Măgura, din acest calcar sedimentar de pe fundul Mării Sarmatice, au forțat încetul cu încetul gratiile închisorii și au prefigurat orizonturile unei libertăți nici pînă astăzi cîștigate cu totul. Și nu întîmplător, în mediile cu nostalgii totalitare încă vii și cu deprinderile discreționare întregi, cum este, de pildă, Călărașiul, vechii activiști, abia coafați, se luptă și acum cu monumentele, știind instinctiv că libertatea creației este cel mai crîncen dușman al lumii estropiate pe care ei încă o
O dublă aniversare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16740_a_18065]
-
exprimare, dar face greșeala de-a o situa într-un raport de continuitate cu teroarea ideologică din anii comunismului: "Lovitura de grație dată libertății presei, prin interzicerea masivă de publicații și instaurarea drastică a cenzurii, este opera regimurilor autoritare, dictatoriale, totalitare din România. Mai întâi regalist, apoi fascist, apoi comunist, începând din deceniul patru, până la 22 decembrie 1989." Deși introduce ulterior unele nuanțări, exegetul lasă totuși să se înțeleagă că se poate vorbi de o epocă omogenă din istoria cenzurii, și
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
dar mai este și exercitat de oameni care au ca principale atribute lipsa de pregătire și prostul-gust, ceea ce duce la rezultate grotești. Mari scriitori, ca Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu sau G. Călinescu, care au rămas ei înșiși în perioada "cenzurii totalitare" dinainte de război, devin de nerecunoscut în perioada "cenzurii totalitare" postbelice. întreaga cultură română suferă un proces de alienare, ale cărui consecințe - tragice - nu se știe dacă vor putea fi înlăturate vreodată. Adrian Marino privește cu detașare științifică această distrugere sistematică
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
ca principale atribute lipsa de pregătire și prostul-gust, ceea ce duce la rezultate grotești. Mari scriitori, ca Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu sau G. Călinescu, care au rămas ei înșiși în perioada "cenzurii totalitare" dinainte de război, devin de nerecunoscut în perioada "cenzurii totalitare" postbelice. întreaga cultură română suferă un proces de alienare, ale cărui consecințe - tragice - nu se știe dacă vor putea fi înlăturate vreodată. Adrian Marino privește cu detașare științifică această distrugere sistematică a unei culturi, trecând în revistă instituțiile care se
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
apărut, vă semnalăm în mod special un capitol referitor la Nicolae Ceaușescu, din Memoriile lui Mihail Gorbaciov. Micaela Ghițescu, cea care continuă cu admirabilă pricepere opera lui Banu Rădulescu, a ales și tradus acest fragment - o radiografie exactă a sistemului totalitar ceaușist și a evoluției lui inevitabile, în funcție de datele personale ale dictatorului. Pe care inițiatorul perestroikăi l-a antipatizat de la început: "Pe Ceaușescu l-am cunoscut personal încă înainte ca eu să devin secretar general [...] Un sentiment ciudat mă stăpînea de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
d-sale. La capătul unei serii ce începe cu Mihai Beniuc, D.R. Popescu o încunună în chip malefic, prin radicalizarea abuzului. Compromisul cel mai cras, minciuna sfruntată și adularea fără margini au constituit vectorii carierei acestui produs tipic al mediului totalitar, în perioada sa de disoluție, cînd o lume strîmbă ce sta să se prăbușească apela la josniciile cele mai calificate ale firii umane spre a mai supraviețui o vreme. Așa cum spuneam, nici o urmă de căință nu atinge azi discursul întunecat
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
limitrofă dintre lumea interlopă și poliție [...] extind centimetru cu centimetru sfera posibilităților noastre, întăresc securitatea noastră, ne furnizează importante informații vitale și încet, cu discreție, fără pretenții la glorie sau recompense uriașe, împing înainte evoluția evenimentelor!". Această parodie a retoricii totalitare, cu atât mai subtilă cu cât nu folosește nici un cuvânt din vocabularul "consacrat", subminează orice nostalgie pe care ar putea-o avea cititorul postdecembrist. Vaclav Havel, Opera calicilor (Caruselul), Editura Unitext București, 2000, 92 pag, f. p.
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
despre un Sadoveanu sau Arghezi, despre un G. Călinescu sau Marin Preda, ba chiar despre Nichita Stănescu). În jurul scriitorilor tabuizați s-a constituit o speță de exegeți iconoduli. E vorba de un reflex "de sus în jos" al autorității sacrosancte totalitare asupra ierarhiilor scriitoricești, reflex, incontestabil, fertil pentru beneficiarii săi, veniți în valuri succesive. Exponent al spiritului critic în autenticitatea sa, așadar neîmpiedicat de convențiile oneroase, Virgil Ierunca a oferit permanent pilda unor opinii libere, inclusiv asupra starurilor literaturii. Observațiile d-
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
În anumite privințe, aș zice că a trecut o viață de atunci. În altele, mă văd silit să recunosc că nostalgia bunelor vremuri de pînă în '89 cunoaște un proces de întinerire căruia îi lipsește obiectul. Ceaușism, fără Ceaușescu, ordine totalitară, dar fără totalitarism. Aici există, cred, o confuzie ușor de înțeles. Confuzia provocată de schimbarea ierarhiilor sociale de pînă în '89, schimbare în care mulți nu pot, iar alții nu vor să se recunoască. Nici aceștia nu se mai simt
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
vitae, și o parte intitulată Histoire, povestea pe scurt a fiecăruia, amoruri, favoruri, protectori, întîmplări picante, elemente fiziognomice. Prea puține dintre acestea ar fi fost utile cenzurii. De regulă, supravegherea polițienească a scriitorilor și-a dat măsura întreagă în regimurile totalitare. în Franța vechiului regim, dacă e foarte limpede de ce ideile ceva mai libere ale scriitorilor și filosofilor ar fi trebuit cunoscute și controlate, nu e tot așa de limpede de ce interesau amantele sau cîștigurile unui Diderot ori Montesquieu sau la
Polițistul și literații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16887_a_18212]
-
își rămâne consecventă, miza cărții e în pericol. Portretul se conturează însă pornind de la considerente de ordin psihologic (complexul lui Iov, luciditatea structurală), filosofic (se discută poziția lui față de Blaga), politic (este foarte bine surprins fenomenul depersonalizării impus de regimul totalitar), antropologic (accentuată este subordonarea opiniilor față de antropologicul politic), religios (comparația cu Țuțea, Blaga, Cioran) și chiar de ordin sociologic (referitor la analiza mentalității poporului român). Fiecare domeniu prezent produce revelația unei alte fațete a Jurnalului unui jurnalist fără jurnal: acesta
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
ca o minimalizare a Holocaustului, și deci ca o manifestare larvată de antisemitism, comparația dintre crimele nazismului și comunismului? În primul rînd pentru că, spun ei, trebuie ținut seama de o serie de factori foarte importanți care diferențiază cele două sisteme totalitare. Nu e totuna să ucizi, depinde și de cum ucizi, pe cine și în ce fel. Staliniștii (și leniniștii înaintea lor) n-au ucis în mod deliberat, programatic și pe o cale industrială (bazată pe acel dispozitiv principal care era camera
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
și ea în genul ei perfect unică: unde în altă parte au fost reunite laolaltă toate acele sumedenii de trăsături caracteristice care au fost ale sale? Și de ce, spun eu împreună cu Todorov, să fie interzisă comparația dintre cele două sisteme totalitare pe care persoane ca, recent, Edgar Reichmann din Paris o resping drept o încercare de "amalgam hidos"? Cum să știi dacă un anumit lucru este diferit de toate celelalte dacă nu-l compari cu nimic? Comparația permite să descoperi asemănări
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
Antonio Patraș Mulți scriitori au ajuns astăzi să regrete faptul că nu mai sunt "uniți", că nu mai reprezintă o "forță", uitând, se pare, că nici sentimentele fraterne, nici aceleași aspirații nu îi uneau cândva, ci disperarea în fața opresiunii, insanității totalitare. Viața literară, în condiții de normalitate, presupune însă confruntarea opiniilor, existența polemicilor, și în această privință scriitorii n-au fost niciodată, cu toții, "uniți". Unii au ales să fie singuri, alții să se adune într-un grup, fie datorită unor interese
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
a porni cu suficientă forță la impunerea voinței noastre în condițiile unui capitalism sălbatic, în plină tranziție". Ni se pare discutabilă impresia autorului că generațiile mai vîrstnice ar privi cu scepticism ricanant efortul optzeciștilor (persecuția acestora a venit din partea oficialității totalitare, iar nu a colegilor de breaslă): "Sub acest blestem sîntem nevoiți a recupera în scurt timp deceniile de ținere, cu obstinație și zîmbete ironice și suficiente ale mai vechilor generații, pe tușa tinerelor speranțe". În schimb are întrutotul dreptate cînd
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
dintre subtitlurile din publicistica românească sînt construite cu intenție umoristică; altele alunecă fără voie în efecte comice. O încercare de tipologie riscă să fie acuzată de pedantism; se pot însă aminti cîteva categorii mai semnificative. După titlurile neutre din perioada totalitară -"Cotidianul Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste" (România liberă), "Revistă lunară de cultură cinematografică" (Cinema), decembrie 1989 a adus o primă schimbare, mai curînd mecanică: foarte multe publicații și-au introdus în subtitlu adjectivul independent: "Ziar național independent
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
moravuri grele" (Academia Cațavencu), "Săptămînal al românilor de aiurea" (Cațavencu Internațional), "Săptămînal de tranziție" (Dilema), "Supliment de post(tranziție)" (Vineri) etc. De fapt, situația actuală e manifestarea unei tradiții: subtitluri hazlii, bizare sau ridicole existau deja la noi, și întreruperea totalitară nu le-a suprimat cu totul amintirea; le regăsim în utilele dicționare de care dispunem acum (Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, Dicționarul presei românești, 1731-1918, 1995; I. Hangiu, Dicționarul presei literare românești, 1790-1990, ed. a II-a, 1996). Gazetele literare par
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
scenariul său s-ar putea intitula (și) Aventura transformării unui om simplu în scriitor. Dragostea se amestecă, bineînțeles, indefinibil în pedagogia pe care Milena i-o aplică lui Manu. După cum în această pedagogie se amestecă și teroarea, specifică unui regim totalitar. Autorul povestește ce s-a întâmplat în timpul comunismului pe înțelesul celor din Occident. El știe că este nevoie de sex, de violență, de un ritm dinamic al "acțiunii" pentru a ajunge la conștiința spectatorului din Vest. Foarte expresivă - și plină
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
aceste întrebări formulate provocator au, firește, opinii diferite, în special în ceea ce privește scara axiologică în literatura română de azi. Constatînd că, pentru publicul de la noi, "contează încă enorm prejudecata canonului", Dumitru Chioaru scrie: " După zece ani de emancipare dintr-o societate totalitară care ne-a impus canonul ei pe criterii ideologice, s-au produs unele revizuiri critice ale acestuia, nesemnificative în fața unei mentalități conservatoare. "Mari" sunt considerați aceiași scriitori agreați de regimul comunist, deși opera unora s-a perimat nu numai ideologic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
superioritate valorică, prin meritocrație și optimizare. Ultimele două secole, al 19-lea și al 20-lea, confirmă acest lucru prin rezultatele pe care le-au avut confruntările istorice dintre puterea feudal-monarhică și cea modern-republicană după 1789 și antagonismul dintre puterea totalitar dictatorială și cea democrat liberală, încheiat în 1989. Montesquieu văzuse clar și exprimase lapidar superioritatea republicii întemeiate pe virtute, față de monarhia bazată pe privilegii și onoruri. În vremea noastră, în timpul și cu prețul unor teribile încleștări - două războaie calde și
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
clar și exprimase lapidar superioritatea republicii întemeiate pe virtute, față de monarhia bazată pe privilegii și onoruri. În vremea noastră, în timpul și cu prețul unor teribile încleștări - două războaie calde și unul rece de 40 de ani - s-a prăbușit puterea totalitară absolută, agresivă, înrobitoare, care sacraliza un simplu fapt - fasciile, o rasă sau o clasă socială - și acum se mondializează puterea democratică bazată pe domnia legii, adică pe funcționarea liberă, consimțită și controlată a unui sistem valoric uman, benefic și perfectibil
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
urii politice sau, dimpotrivă, despre modul de acționare al istoriei, justă și sigură pe termen lung, dar permisivă, susceptibilă de devieri și deturnări, pe termen scurt. Corsi e ricorsi, nu? Istoricii analiști explică, fără să justifice, succesele temporare ale extremismelor totalitare prin conjuncția a trei cauze: 1. o situație de criză acută, generală, căreia trebuia să i se pună capăt oricum (în Germania din 1934: pierderea războiului, inflația, șomajul, umilința), 2. neputința regimului legal anterior (Republica liberală de la Weimar) de a
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
tăcute, să fie dus de acolo. Am ajuns întîmplător nu la falsitatea sau absența relației, ci la refuzul ei, cu atât mai trist și mai frustrant pentru spectator(-ul crescut la o altă școală decît aceea a "documentării" de tip totalitar). Nu comentez multitudinea de atitudini similare întîlnite în reportajul TV al ultimului deceniu. Odată atinsă problema "relației", ajung la una dintre potențialele justificări/ merite - în ceea ce privește virtuțile curative ale filmelor lui Iepan - ale formulei adoptate în serialul Călător în Țara Eclipsei
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
din afara Capitalei, deci cei care nu puteau participa la demonstrația din Piața Universității, ar fi fost toți niște comuniști convinși ori cel puțin atît de abrutizați de comunism, încît ar fi fost insensibili la o mișcare de eliberare de sub jugul totalitar. De ce să nu le presupunem și o aspirație similară cu cea a manifestanților din București? De ce să-i împovărăm cu o "nesiguranță", cu o "teamă" de troglodiți? De ce să nu socotim - ceea ce ni se pare logic - că fiecare din localitățile
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]