1,160 matches
-
o clasă profesională, de a micșora distanța dintre subiectivitate și lumea fenomenală, o încercare care este o reacție la curentul principal jurnalistic, obiectivând jurnalismul care încerca să lărgească această distanță. În plus încerc să urmăresc, ca o consecință, rezistența față de totalizarea critică în cursul acestor încercări. Procedând astfel continui să definesc cele trei perioade importante ale jurnalismului literar narativ în Statele Unite, parțial în forma propusă de cercetătorul Thomas B. Connery: de la 1890 până în primul deceniu al secolului al XX-lea; deceniile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
xxii). Apoi alții, am putea adăuga. Emerson și Thoreau reprezintă într-adevăr o etapă de tranziție, deoarece au încercat să pună capăt formelor stilistice, continuând, în același timp, să "fie de acord" sau să se reînscrie prin ideile lor în totalizările sau formele neoplatoniciene. Într-adevăr, Thoreau a absolvit Harvard-ul în anul 1837 devenind un savant în clasicismul latin și grec. Astfel, nu este de mirare că în Walden invocă anticii pentru profunzimea lor, deși caută să cerceteze în același timp
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să o epuizeze. În mod paradoxal, aceasta sugerează nu numai o concluzie în ceea ce privește forma, dar și o altă potențialitate, alte ambiții de a fi ale Formei - intenția la un nivel diferit al conștiinței de a confrunta cu aroganța critică a totalizării, prin care viața noastră fenomenală poate fi "prescrisă". În mod fundamental, jurnalismul literar narativ este o versiune a ceea ce Mihail Bakhtin numea romanul "prezentului inconluziv", care evită o formulă narativă, sau o prescrie la modul "imaginii distanțate a trecutului". O
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fără elan și la aruncarea mingii cu două mâini se execută două încercări și se punctează cel mai bun rezultat; În cazul neparticipării la o probă concurentul nu este punctat (0 puncte). Clasamentul la proba sportivă se face individual, prin totalizarea punctajului obținut de fiecare concurent (în funcție de vârstă) și pe echipe prin totalizarea punctajului obținut de cei opt concurenți, ai fiecărei echipe. Tabelele de punctaj transformă performanța în puncte în funcție de vârsta concurentului. Proba de cultură olimpică (pentru fază finală) Constă în
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
încercări și se punctează cel mai bun rezultat; În cazul neparticipării la o probă concurentul nu este punctat (0 puncte). Clasamentul la proba sportivă se face individual, prin totalizarea punctajului obținut de fiecare concurent (în funcție de vârstă) și pe echipe prin totalizarea punctajului obținut de cei opt concurenți, ai fiecărei echipe. Tabelele de punctaj transformă performanța în puncte în funcție de vârsta concurentului. Proba de cultură olimpică (pentru fază finală) Constă în efectuarea unor aplicații practice (puzzle, labirint, echipament sportiv, caută terenul potrivit etc.
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
metodologică ce separă manierele suprastructurante ale celor două tipuri fundamentale de conștiință este grăitoare în perspectiva unei comparații care pune în cumpănă cele două tipuri corespunzătoare de sinteză. Dacă sinteza inedită și fulgurantă de tip heideggerian e capabilă de o totalizare cvasi-instantanee care transcende întregul pe care l-a "generat", cea specifică reflexivității conștiente este precis măsurabilă în funcție de distanța re-prezentificatoare (adică vizează un răgaz cu atât mai lung cu cât încărcătura judicativă a fost mai mare). În plus, întregul rezultat în urma
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de la principiile unor Spinoza sau Kant: Autorul caută să lege, așadar, majoritatea faptelor psihologice de o noțiune fundamentală, aceea a unei activități de construcție și de sinteză", remarcabilă fiind l ael "analiza legilor asociației ideilor, legi reduse la aceea a totalizării"111. În domeniul psihologiei, erau consemnate, în acest fel, două noutăți ale etapei respective, cu destule ecouri în secolul al XX-lea. Mai întîi, adeziunea lui Höffding la cercetările experimentale inițiate de G.Th. Fechner prin 1860 (fizician și filosof căruia
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
stătută, „fierea bălților”, zemuirea primordială, bântuită de taine și mituri, germinează puii de balaur. Balaurul, arhetip teriomorf fundamental (Gilbert Durand ), tutelează aici, paradoxal, lipsa oricărei soluții: „Se poate spune că orice miraculos teratologic e un miraculos totalizant și că această totalizare simbolizează întotdeauna puterea fastă și nefastă a devenirii.” (Durand, op. cit., p.389). Ori, în Cruciada copiilor, devenirea e construită pe o simbolică nefastă, tocmai prin poetica apei, a drumului pe apă, ca un preambul al eșecului, drept imagine sortită, ab
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
și cetatea sînt expresii, în registre diferite, ale sufletului, și amîndouă trebuie ferite de înlănțuirea în obiectivare, amîndouă trebuie privite drept simbol, nu absolutizate în obiectivitatea lor. Așadar, nu un proiect de societate totalizantă propune Platon, ci o cale de totalizare de realizare a destinului total pentru suflet. Dacă cetatea e privită ca realitate secundă, ca machetă a sufletului, atunci proiectul lui Platon cîștigă în viabilitate și sens chiar în planul simbolicii sociale. Fiecare individ/cetățean își împlinește rolul specific, parțial
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lui Dumnezeu (Augustin), homo christianus aspiră neîncetat la sotiria sa, prin setea de Absolut. În centrul cunoașterii stă Dumnezeu, Creator al tuturor unităților, orice parte și orice întreg fiind cuprinse în El. În acest sens, unitățile nu iau naștere prin totalizare, ci sunt esențe mistice. Se poate aplica aici viziunea panteistă a lui Malebranche. Cunoașterea din perspectivă religioasă, se plasează în jurul relației: Dumnezeu omul natura. Petre Țuțea s-a oprit la trei cetăți cu destin istoric: Ierusalim, Atena și Roma pentru
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și cetatea sînt expresii, în registre diferite, ale sufletului, și amîndouă trebuie ferite de înlănțuirea în obiectivare, amîndouă trebuie privite drept simbol, nu absolutizate în obiectivitatea lor. Așadar, nu un proiect de societate totalizantă propune Platon, ci o cale de totalizare de realizare a destinului total pentru suflet. Dacă cetatea e privită ca realitate secundă, ca machetă a sufletului, atunci proiectul lui Platon cîștigă în viabilitate și sens chiar în planul simbolicii sociale. Fiecare individ/cetățean își împlinește rolul specific, parțial
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
bun judecător (Pensăes, 42). Și într-un caz și în altul, aspirația spre adevărul și universalitatea culturală integrală se confundă. Himeră, într-un sens, fără îndoială. Dar o himeră fecundă. Deoarece ea singură impulsionează cunoașterea, cuprinderea sa sintetică, integrarea și totalizarea a cât mai multe elemente posibile și în cât mai multe domenii ale cunoașterii. Nu este vorba, în nici un caz, de eclectism, ci de încorporarea, pas cu pas și pe trepte superioare de sinteză, a tuturor achizițiilor anterioare. în felul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
astfel de experiențe intelectuale nu se poate invoca decât, cel mult,... filozofia sticlei: ea este plină sau goală, totdeauna doar pe jumătate, după împrejurări; depinde de modul cum evaluăm astfel de eforturi culturale. 2. Esențială este și profunda dilemă actuală: totalizare a cunoașterii sau specializare? Enciclopedism difuz și împrăștiat, sau formație riguroasă, strict disciplinată, tehnicizată și precis compartimentată? Sincronizarea actuală, la antipodul întregii noastre vocații latente enciclopedice, ne obligă, evident, la specializare. Deci, la o reorientare decisă și radicală la polul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
intuițiilor condiționate de sensibilitate la universalitatea cunoștinței; el are nevoie deci de operația logică de obținere a universalului din mulțimea particularelor spre a putea forma conceptul. Rațiunea, spre a forma principiul, care este conceptul său, are nevoie de operația de totalizare. Unitatea sintetică pe care o produce intelectul prin categorie a dat sensul strict al cunoașterii. Ea (unitatea) este extinsă de rațiune, care întărește și uniformizează acțiunea intelectului într-o unitate rațională a fenomenelor. Această activitate dă sensul extins al cunoașterii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
hermeneuticii lui Mircea Eliade, anume "năzuința cuprinderii întregului"555. Este o exigență obligatorie a unei hermeneutici a fenomenelor religioase și simbolice, deoarece acestea tind prin natura lor să realizeze totalitatea. Practic, ideea coincidenței contrarilor este menită să exprime fenomenul de totalizare simbolică de la nivelul experiențelor care privesc o realitate ultimă. În consecință, hermeneutica gândirii simbolice devine "o hermeneutică a contradicțiilor cosmice și ontologice și a polarităților specifice existenței și condiției umane. Înțelegerea trebuie să accepte și să interpreteze datul primordial al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să se anuleze reciproc, fără să-și piardă propria condiție 563. Prin aceasta, hierofania dezvăluie "paradoxul că realitatea absolută, infinită, poate să apară limitată și relativă". Absolutul devine relativ, infinitul devine finit, întregul se cuprinde în parte. Aici stă "misterul totalizării" ce caracterizează sacrul, "această solidarizare de semnificații opuse ce definește sacrul drept un fenomen total"564. Tocmai de aceea, Mircea Eliade folosește pentru interpretarea acestei dialectici a hierofaniei expresia cusaniană coincidentia oppositorum. Acest cod interpretativ pare singurul adecvat pentru a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o altă modalitate de cunoaștere pentru cuprinderea sa. Blaga vorbea de cuprinderea misterului ca mister, prin minus-cunoaștere. Mircea Eliade va vorbi despre gândirea mitică și simbolică, ce funcționează după o altă logică decât cea obișnuită, în care misterul sau paradoxul totalizării nu este în nici un fel știrbit. Cel de-al doilea obiect al hermeneuticii lui Mircea Eliade este simbolul. Eliade se preocupă de simbol "într-o perioadă în care această noțiune tinde să circule și să se facă tot mai mult
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
le permite cu privire la natura sa. În consecință, pentru amândoi, întreaga cunoaștere tinde să se reducă la structuri care au o natură antinomică: simbolul, respectiv metafora. În același orizont al gândirii antinomice, ambii gânditori se întorc la "mitul biunității divine", al "totalizării contrariilor", în care Binele și Răul, Ființa și Neființa stăteau împreună 576, de unde împrumută definiția Ființei supreme, care apare, și la unul și la celălalt, în forma unei coincidențe paradoxale a opușilor 577. În sfârșit, amândoi vorbesc despre alexandrinismul cultural
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nouă pare preocupată de o adevărată sinteză a unor astfel de tendințe și idei contradictorii 764. Rațiunea de reînnoire" a spiritului științific al secolului al XX-lea nu mai merge spre contrazicere și negație, ci mai degrabă spre complementaritate și totalizare 765. Pentru înțelegerea noilor teorii științifice, este necesară o "pedagogie a ambiguității", ori o "ontologie a complementarului" având în centru ideea că "proprietățile complementare trebuie să fie înscrise în esența ființei, contrar credinței tacite că ființa este întotdeauna semnul unității
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
când o anastomoza cu bontul pancreatic este precară sau nu se poate realiza datorită consistenței foarte reduse a parenchimului pancreatic [97-99]. O altă indicație, relativ rară, este cea de urgență când intervenția se efectuează datorită unor complicații, salvarea bolnavului necesitând totalizarea pancreatectomiei. În aceste situații, mortalitatea și morbiditatea sunt extrem de mari [100]. Aceste situații sunt însă rare, iar datele existente demonstrează că anumite situații cum este fistula pancreatică nu ar mai trebui să se regăsească printre indicațiile de PT [101]. Promotorii
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
aprecierea necesității repoziționării drenajului sau drenajul intervențional radiologic al eventualelor colecții sau chiar reintervenția. O problemă deosebită o reprezintă hemoragia postoperatorie tardivă asociată fistulei pancreatice. Se încearcă controlul acesteia prin angioembolizare. În unele situații singura modalitate de rezolvare o constituie totalizarea pancreatectomiei. Așa cum s-a discutat aceasta este grevată de mortalitate și morbiditate mari, iar consecințele pe termen lung au fost discutate anterior. În cazul fistulelor cronice utilizarea octeotridului ca și a suportului nutrițional pot permite închiderea fistulelor. În anumite situații
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Florin Iordache () [Corola-publishinghouse/Science/92201_a_92696]
-
dacă vrei). Altminteri mă poziționam totuși sub Moș Ceau: ouând fragmente fără hram, ori eseuri "explodante", opunându-l pe Kierkegaard lui Hegel sau partea întregului, îmi închipuluiam a contribui cumva la contrarea, hurducarea, cobâlțâirea Sistemului... bolșevicios, socialist, na-ți-o-anal-comunist, amator de totalizări, tratate irefutabile, crestomații dogmatice, manuale și alte volumuri omagioase pentru Spiritul Universal întrupat în Kremlin. Naturilor anarhe, individualizante, rebele, mi se părea că le vine ca o mănușe fragmentul, eseuouant au ba, inclasificabil și inanalizabil, înzestrat, cum sugerează Derrida (pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dialog, alternarea propozițiilor scurte cu cele lungi, ruperile de ritm, utilizarea ingambamentului etc.) va angrena o uriașă forță centrifugă, care frânge linia unei anume „povestiri” și împinge nenumăratele elemente inventariate în tot atâtea direcții. În locul unei însumări și al unei totalizări semantice, se constată o descentrare ce dizolvă cu totul o posibilă semnificație unitară. Se urmărește, de cele mai multe ori, pura sonoritate verbală, nota de pitoresc și de bizar a scenelor schițate, culoarea fiecărui element în parte: „Plini de prestanță, / Lănțarii măsurară
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
un efect contrar. „Clauza de calificare în lege” (qualifying clause in the law), conform căreia stimulul nu solicită el însuși răspunsul, este absolut necesară pentru că numai așa se poate face diferența între facilitate și un proces ce poate fi numit „totalizare spațială” (care va fi descris mai târziu). Facilitatea este uneori definită ca aplicându-se numai creșterii forței de la zero (de exemplu, numai producerii unui răspuns acolo unde nu se mai putuse obține altul; dar acesta este numai un caz special
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
proces de devenire se petrece, așadar, în orizontul unui model spiritual clar de la bun început. Personajul nu caută puterea brutală, forța fizică, ci puterea spirituală. Gabriel Mihăilescu subliniază faptul că important "pentru definirea caracterului "substanțial" al Monocheroleopardului este faptul că "totalizarea" se desfășoară în "duh", iar nu în chip și formă. Monocheroleopardul își însușește de fiecare dată "duhul" animalului biruit și, în cele din urmă, el realizează, sub chipul ultimului animal înfrânt, integrarea sintetică a tutror "duhurilor" asimilate până atunci; sub
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]