KorAP: Find »[drukola/base=tovarășă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...97 >

2,402 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

privirea fixă și absentă. Fata trebuia să-l ghiontească serios ca să-l aducă la realitate, mai înainte ca învățătoarea să facă asta cu bățul ori cu mâna ei greoaie. Deși băiatul devenise mai îngrijit și începuse să învețe mai bine, tovarășa continua să-l bată. Luana strângea din pumni la fiecare lovitură și aduna în suflet revoltă. Într-o zi nu mai rezistă. De dimineață, femeia se enervase teribil. Într-un moment anume, fără un motiv deosebit, îl înhăță pe Vându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
asemenea probleme. Mai întâi, să lovească un coleg, apoi să o înfrunte astfel. Ce se întâmpla, îmbătrânea? Nu se mai pricepea să-i cunoască pe copiii din clasă? Deși se aștepta să se repeadă la ea, Luana o văzu pe tovarășa așezându-se. Mută ca o stană de piatră. Vându își ridică pantalonii și reveni în bancă, icnind de durere. Se lăsă o liniște de mormânt. Bobocii clasei I, cu abecedarele deschise, așteptau. Prezența masivei învățătoare, în spatele catedrei, devenise și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cocoțate pălării enorme, cu boruri din catifea, garnisite cu pene. Nu li se mai văd nici sprâncenele, nici ochii, la unii nu li se mai zărește nici nasul. Sunt înarmați cu săbii atât de lungi că le sar din teacă. Tovarășa învățătoare stă ascunsă după cortină și dă indicații. Crin Soveja nu vrea să scoată nici un cuvânt și doamna îl lasă în plata Domnului. Ana Lipșa e scundă și are rochia prea lungă. Pare un om de zăpadă care a început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Sanda fusese nevoită s-o ducă la spital. Îngrozit, doctorul i le cususe, așa erau de rupte. Școlarii căscau gura ca la circ iar intențiile lor de protest împotriva scornelilor exagerate rămâneau fără șanse în fața debitului verbal al povestitoarei. Când tovarășa intră în clasă îi găsi așezați la locurile lor. Avea un zâmbet în colțul gurii, semn că ascultase la ușă aiurelile fetei. Mare figură mai ești, Luana, îi spuse alintându-i buclele blonde. Nu știam că am în clasă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
lor. Avea un zâmbet în colțul gurii, semn că ascultase la ușă aiurelile fetei. Mare figură mai ești, Luana, îi spuse alintându-i buclele blonde. Nu știam că am în clasă o așa creatoare de "gogoși". Din ziua aceea, de câte ori tovarășa lipsea, Luana se cocoța pe catedră și copiii așteptau, cu sufletul la gură, noile invenții ale fetei. Povestirea în care tatăl ei o învățase să meargă singură pe frânghia de rufe din mijlocul curții, deși nu avea nici doi ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
reciproc iar Luana îi sări în gât și-i spuse printre suspine: L-am iubit pe moșneagul ăsta, deși nu se îndura să-mi treacă pragul casei. Fără el, Crăciunul nu va mai fi la fel. Apăsarea ultimei zile cu tovarășa învățătoare la catedră, o simțise cu câteva săptămâni înainte. Nu se mai putea concentra, o încercau sentimente contradictorii. Nu-și putea da seama dacă se legase de femeia robustă, care-i dezlegase primele taine ale învățăturii, ori pur și simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
clasei. Avea experiența orelor de franceză, începute în clasa a II-a, când apariția sporadică a profesoarei de limbă străină le dădea peste cap mersul tihnit și ritmul obișnuit al lucrurilor. Urma să piară acea intimitate de familie cu care tovarășa îi învățase. Încerca aceeași senzație pe care o trăia, de fiecare dată, în fața darurilor din jurul pomului de Crăciun. Ambalajul, legat cu grijă, ascundea o taină anume și ea nu se grăbea s-o descopere. Privea cutiile încercând să amâne dezlegarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
misterului. Mai devreme sau mai târziu, era nevoită să le deschidă. Atunci taina se împrăștia, sfâșiată de mâinile ei. În ultima dimineață în care îmbrăcă uniforma apretată de ciclul I, se așeză la locul ei și aruncă, o ultimă privire, tovarășei de la catedră. Dădu frâu liber lacrimilor, știind că acești elevi de clasa a IV-a, o dată trecuți în anul următor, își vor pierde toate secretele. Pe colțul din stânga al băncilor doamna Sota aranjase câte o floare. Umbra abecedarului o aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Cu mâini tremurânde ea deschise catalogul și făcu prezența pentru ultima oară. Apoi, cu licăriri umede în ochi, desfăcu o cutie de bomboane și-i servi pe "copii". Luana o privi îndelung și nu știu să spună decât "La revedere, tovarășă învățătoare!" Anii de gimnaziu au debutat în forță. Diferența uriașă între dădăceala primilor patru ani și modul de lucru "cu bucățica" îi zăpăci pe debutanții ciclului II de gimnaziu. Cămașa bleu și sarafanul albastru ar fi trebuit să-i aducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
îl scoase pe Dan în față să le rezolve. Mai inteligent și mai rapid decât ea, băiatul completă atât de repede rezultatele, că Luana rămase în urmă cu socotitul. Deși cei doi zâmbeau pe sub mustăți și îi tot strigau " Hai, tovarășă, mai repede!", "profesoara" nu se pierdu. Calculă cu grijă și răbdare din urma lui, apoi spuse mulțumită: Bravo, elev, ai nota 10. Bica urmărea jocul copiilor în timp ce-și îngrijea grădina și se amuza văzând încăpățânarea zgâtiei de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Îi stresa cu împărțirea asta pe căprării. Uitau cine e deșteptul și cine prostul. Ba îi mai punea să-și schimbe și vocile, ca totul să pară cât mai real. "Elevii" se enervau și intrau în casă, lăsând-o pe "tovarășa" să vorbească singură. Amintirea concursurilor de gimnastică o făcu să zâmbească. În vreme ce Marc povestea, habar n-avea ce, ea îl vedea pe Dan concurând cu el însuși și câștigând marele trofeu: una din vazele de cristal ale Sandei. Câteodată, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cruce, uitând că se lepădaseră de Dumnezeu întru slava ceaușistă. Unii artiști ai erei proaspăt căzute în dizgrație sufereau de amnezie și nu-și mai aminteau odele frumos intonate, dedicate cu stimă și aleasă prețuire dragului președinte și mult stimatei tovarășe, ori filmele de îndoctrinare în care jucaseră cu pasiune și elan muncitoresc. Se declarau revoluționari convinși și cu acte în regulă. Nu te mai întreba nimeni cum te cheamă. Pe toți îi interesa ce-ai făcut în ultimii cinci ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

o aude la telefon, o urmăreau pitiți pe undeva și râdeau pe înfundate de nesăbuința ei. Ah, libertate, libertate! Știa acum că a doua zi va primi un telefon, el se va scuza inventând un accident oarecare, minciuna îi era tovarășă credincioasă, va spune că s-a întâmplat ceva absolut neprevăzut, o urgență la spital, un telefon de la un pacient, îl cunoștea destul de bine, era tipul de om care promitea mereu, promitea, promitea și nu se ținea de cuvânt, convins fiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

tovarășul Lazarovici i-a propus să se Înscrie În partidul clasei muncitoare drept răsplată pentru curajul de a fi Înfruntat ursul siberian, chiar dacă avea doi frați dușmani ai regimului, de chestia asta se va ocupa el, Lazarovici; fericit când spunea tovarășe sau tovarăși; fericit când s-a Însurat; fericit când i s-a născut băiatul; fericit când a fost respins Planul Valev; fericit când a ascultat la radio discursul din balconul C.C.-ului după invazia Cehoslovaciei; fericit când l-a Învins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
George Coșbuc. Cel puțin așa i-a spus el, iar ea nu se Îndoia deloc de celebritatea lui Dante Alighieri, de puterea poeziei de a alina suferințele oamenilor fără deosebire de naționalitate. Erau vremuri când femeile mai credeau În ceva. Tovarășa Lucreția Cristea, de exemplu, fiică de ilegalist, În partid. Doamna Irina Stein În puterile curative ale oțetului de mere. Mirela Strâmbu În rostopască. Sanda Tertulian În Dumnezeu. Elly Cazan În soțul ei, mort În Siberia. Ingrid Vlahovici În Laczi Kutassy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cenaclist duminical Înrăit. Dar, se Întreba, nu era el Însuși un joc de cuvinte, o găselniță verbală? Evanghelist al exilului! Replică târzie a unui fost propagandist hazliu și deconcertant al socialismului cu față umană, cum cu atâta convingere Îl descria tovarășa Csiki Irma de la Propagandă, În timp ce documentele de partid gemeau sub fesele ei tari de fostă dansatoare În Ansamblul Mărțișorul de la Casa de Cultură a studenților din Cluj și amantă preferată a tovului prim, bărbat sănătos, cu fruntea Îngustă și ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
dar, În schimb, vioi. Ar fi putut găsi și locuri mai comode, dar acolo Îi plăcea tovului: pe marginea mesei uriașe de lucru, acoperită cu tot felul de documente de partid și de stat. Să mai regulăm și noi Partidul, tovarășă Irma. Că biiiine faaceți, tovarășe prim! Dacă ați ști ce cuvântare am acum sub mine! Aaah! Ce-o să vă placă, tovarășe prim! Taci, scâncea primul. Mai bine nu! Spune ceva În ungurește, să n-o aud nici măcar În gând! Pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Începea să Înjure: partidul, guvernul, țara, pe tovarășul prim și pe ea Însăși. Avea totuși o satisfacție: simțea cum sub ea, cuvântarea cu pricina se lichefia și se ducea dracului. De bucurie sări aplauzele și trecu la urale prelungite. Acum, tovarășa Irma are o sală de fitness și de aerobic, cu muzică potrivită, profesori bine pregătiți și clientelă selecta de ambele sexe. Din când În când, În amintirea vremurilor bune, ascultă. Ciuleandra și Dans macabru de Liszt. 42. Tu ai vegheat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
lui, și nici măcar lui de fiecare dată, și să nimerească sub vreo mașină, tren sau avion. Lui i se putea Întâmpla orice. Avea un dar special de a da de bucluc. Oriunde: pe pământ, În aer, În apă. Întrebat de tovarășa ce vede În urmă, a zis: nimic. Nimicul ăsta era doar nimic, și nu un nimic care ascundea ceva: era chiar Nimicul. Înzestrarea lui era În privința asta mai presus de orice Închipuire. Moștenire de familie cu care s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
chiar Nimicul. Înzestrarea lui era În privința asta mai presus de orice Închipuire. Moștenire de familie cu care s-ar fi putut mândri dacă nu i-ar fi pus viața În pericol. Ce vezi În urmă? l-a Întrebat Încă o dată tovarășa. Nimic, a zis el. Repetată până la vomă, această Întrebare a avut de fiecare dată același răspuns, pe cât de concis, pe atât de vag. Într-o zi, sătulă de atâta neobrăzare, tovarășa s-a hotărât să-l Învețe cum se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Ce vezi În urmă? l-a Întrebat Încă o dată tovarășa. Nimic, a zis el. Repetată până la vomă, această Întrebare a avut de fiecare dată același răspuns, pe cât de concis, pe atât de vag. Într-o zi, sătulă de atâta neobrăzare, tovarășa s-a hotărât să-l Învețe cum se poate privi Înapoi și să vezi totuși ceva. Și-a scos de la gât baticul ei alb cu floricele de câmp de toate culorile și bine parfumat și l-a legat la ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
datorat durerii și aceluiași regim de austeritate verbală. Poate ar mai fi adăugat ceva dar, din pricina câmpului Înflorit din batic, la care se adăuga și un miros acru de grâu Încolțit, care venea din altă parte, a leșinat În brațele tovarășei, așa Încât palma pe care a luat-o de la tovarășa Codruța a fost trecută cu vederea, ca și Întrebarea ei mânioasă: cum vorbești așa, mă, puță? L-au culcat În iarbă, pe marginea trotuarului, și l-a stropit cu apă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ar mai fi adăugat ceva dar, din pricina câmpului Înflorit din batic, la care se adăuga și un miros acru de grâu Încolțit, care venea din altă parte, a leșinat În brațele tovarășei, așa Încât palma pe care a luat-o de la tovarășa Codruța a fost trecută cu vederea, ca și Întrebarea ei mânioasă: cum vorbești așa, mă, puță? L-au culcat În iarbă, pe marginea trotuarului, și l-a stropit cu apă de băut cărată În spate de tovarășa Îngrijitoare Codruța, Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
luat-o de la tovarășa Codruța a fost trecută cu vederea, ca și Întrebarea ei mânioasă: cum vorbești așa, mă, puță? L-au culcat În iarbă, pe marginea trotuarului, și l-a stropit cu apă de băut cărată În spate de tovarășa Îngrijitoare Codruța, Într-o marmită de zece litri, pregătită anume pentru plimbarea În parc. Apoi s-au pus pe plâns cu toții: copii și tovarășe. S-a trezit doar când lângă el s-a Înălțat un mușuroi al ispitei și al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
iarbă, pe marginea trotuarului, și l-a stropit cu apă de băut cărată În spate de tovarășa Îngrijitoare Codruța, Într-o marmită de zece litri, pregătită anume pentru plimbarea În parc. Apoi s-au pus pe plâns cu toții: copii și tovarășe. S-a trezit doar când lângă el s-a Înălțat un mușuroi al ispitei și al milei deopotrivă, În care se regăseau cele mai frumoase castane culese chiar atunci, o halviță, un măr, câteva nuci, un ceas de mână fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]