2,772 matches
-
Oroarea” faptului respectiv ține de atitudinea subiectivă a exegeților, nu de faptul în sine. Din moment ce Isus a considerat normală împărtășirea lui Iuda, de ce ne-am arăta noi revoltați? Chiar dacă există ambiguități și aici (Marcu și Matei lasă deschisă posibilitatea plecării trădătorului imediat după prima parte a Cinei), acest aspect nu constituie o problemă în sine, ci o problemă teologică modernă. Isus trebuia să respecte făgăduința: „N-am pierdut nici una din oile încredințate de Tatăl”. Astfel încât, până la capăt, până la scena din Ghetsimani
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pierdut nici una din oile încredințate de Tatăl”. Astfel încât, până la capăt, până la scena din Ghetsimani, apostolii se regăsesc împreună, chiar dacă nu și alături de Domnul lor. Apoi, așa cum am văzut, tradiția maculantă la adresa lui Iuda ar trebui revizuită „pe ici, pe colo”. De ce trădătorul Iuda n-ar fi fost îndrituit să participe la sfânta împărtășanie, de vreme ce toți ceilalți apostoli, care-l vor părăsi cu lașitate pe Isus în momentele cruciale, au fost îndrituiți? Mai mult, după versiunea lui Marcu, ei toți se simt „pre-culpabili
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
kenoza Lui se putea „desăvârși”, îndurând suferința și calvarul nu doar al torturilor fizice, dar și pe acela provocat de trădarea de către unul dintre ucenicii Săi. Origen, apocrife, Legenda aurea Părinții Bisericii îl consideră pe Iuda, aproape în bloc, un trădător mânat de pofta de arginți, condamnat la focul Gheenei 45. Dar fapta pentru care nu-l pot ierta nu este trădarea pur și simplu, ci trădarea din necredință și mai ales sinuciderea 46. Iuda Îl dă pe Isus în mâinile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trădarea pur și simplu, ci trădarea din necredință și mai ales sinuciderea 46. Iuda Îl dă pe Isus în mâinile arhiereilor întrucât nu-L recunoaște ca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu. El procedează așadar ca marea masă a evreilor, „trădători ai lui Isus”. Ura față de Iuda se transformă încetul cu încetul în ură față de iudaism și față de poporul iudeu, vinovat de „deicid”. Antiiudaismul religios practicat de o serie de Părinți face din Iuda un simbol, iar din trădarea lui personală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iudaism și față de poporul iudeu, vinovat de „deicid”. Antiiudaismul religios practicat de o serie de Părinți face din Iuda un simbol, iar din trădarea lui personală, simptomul unei trădări naționale. Silogismul „Iuda este iudeu; Iuda este trădător; așadar iudeii sunt trădători” va domina, cu puține excepții, polemica creștinism versus iudaism aproape o mie opt sute de ani47. Cel mai celebru text în acest sens îi aparține lui Ioan Gură de Aur. E vorba despre o predică rostită în Joia Mare, cândva la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
încercând să-i înțeleagă fapta, fără a i-o justifica sau legitima în vreun fel. În același timp, el trebuie să „salveze fața” creștinismului, murdărită de adversarul păgân. Iată raționamentul său. Celsus simplifică și deformează. El vede în Iuda un trădător „brut”, când, în realitate, lucrurile sunt mult mai complicate, după cum reiese dintr-o lectură atentă a Noului Testament. În primul rând, trebuie remarcat faptul că Origen folosește sistematic verbul prodidonai, „a trăda, a vinde”, iar nu paradidonai, „a preda”. Pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rând, trebuie remarcat faptul că Origen folosește sistematic verbul prodidonai, „a trăda, a vinde”, iar nu paradidonai, „a preda”. Pentru el, așadar, fapta lui Iuda se definește ca trădare, fără nici o ambiguitate. Totuși, spune Origen, Iuda n-a fost nici trădătorul brut, cum îl vede Celsus, nici discipolul fidel, ca și ceilalți apostoli. Iuda este „călduțul”, omul de la mijloc, omul indecis, omul intervalului, al spațiului dintre semiafirmare și seminegare, dintre semifidelitate și semiinfidelitate. El era „sfâșiat de raționamente contradictorii (enantiais krisesi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
condamnarea lui Isus, este limpede că învățătura lui Isus a avut un efect pozitiv: „El s-a condamnat pe sine (prin spânzurare), arătând cât de puternică a fost învățătura lui Isus chiar și în cazul păcătosului (hamartolos) Iuda, hoț și trădător (prodotes); nici el n-a reușit să disprețuiască întru totul cele propovăduite de Isus” (II,11). În fine, la acuzația lui Celsus cum că nici un general sau întemeietor de școală n-a fost trădat de soldații sau elevii săi, așa cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spovedanii” premonitorii. La fel în cazul scenei provocate de mama fiilor lui Zebedeu: Iuda face parte din grupul celor „zece apostoli revoltați” de pretențiile femeii 50. Prin urmare, o lungă perioadă, Iuda n-a fost nici hoț, nici laș, nici trădător. Ce s-a întâmplat, cum a devenit instrument al diavolului? Origen distinge două momente. Mai întâi, diavolul „pune în inima/mintea” lui Iuda intenția de a-L vinde pe Isus; apoi, diavolul însuși intră în Iuda, punând stăpânire asupra lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Bart Ehrman) justifică aserțiunile de pe copertă. Vulgata, montată de savanți, nu de ziariști de scandal, pare bine fondată: Evanghelia lui Iuda răstoarnă rolurile în mod radical, protagonistul apărând într-o lumină mai mult decât favorabilă. Departe de a fi trădătorul cunoscut de tradiție, el ar fi singurul creștin autentic din preajma lui Isus, singurul capabil să înțeleagă mesajul Acestuia și să-l împlinească. Înainte de a intra în contraargumentație, trebuie să spunem că nici un fragment din Evanghelia lui Iuda, citit corect din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
toți cei de felul lor erau de aceeași rasă: din motivul acesta, deși sufereau de atacurile demiurgului șcel răuț, nu li s-a întâmplat nimic, întrucât Înțelepciunea veghea peste cele ce erau ale Sale. Acest lucru l-a cunoscut și trădătorul Iuda (Iudam proditorem), întrucât el era singurul dintre ucenici care să dețină cunoașterea adevărului (solum prae caeteris cognoscentem veritatem) și a săvârșit taina trădării (prodotionis mysterium). ș...ț Ei arată, în acest sens, o scriere fabricată de ei, pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
germană, această reconfigurare a „trădătorului” a ajuns și în Anglia, unde, în 1857, Thomas de Quincey, autorul celebrelor Confesiuni ale unui opioman, publică un eseu strălucit, Judas Iscariot. Pentru De Quincey, Iuda nu poate fi în nici un caz socotit un trădător, dat fiind că el moare prin sinucidere, doborât de remușcări. Dar nu aici rezidă partea de inedit a interpretării sale. Iuda ar fi păcătuit prin siguranța de sine. El pretindea că-l cunoaște pe Isus și intențiile sale chiar mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un sărut pe gură și Iuda pleacă în transă spre locuința lui Caiafa. În capodopera sa Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov inventează un scenariu inedit al morții lui Iuda. Îndată după Răstignire, evanghelistul Matei se hotărăște să-l ucidă pe trădător și să-și răzbune în felul acesta Învățătorul. Dar planurile îi sunt dejucate de Pilat. Într-adevăr, în chiar seara zilei în care Isus își dăduse sufletul, căpetenia serviciilor secrete romane, prinzând din zbor o aluzie a lui Pilat, pregătește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care-l poate comite cineva, echivalează cu o kenoză asumată. Așa cum Isus, Dumnezeu, s-a trădat pe Sine, adică S-a smerit până la ultima limită, făcându-se om, creatură, tot așa Iuda se smerește, se împuținează pe sine făcându-se trădător. „Ordinea inferioară este o oglindă a ordinii superioare. Iuda îl reflectă așadar pe Isus.” Voi încheia amintind o povestire „apocrifă” a lui Vasile Voiculescu, publicată în culegerea postumă Toiagul minunilor. Ea se numește „Copacul lui Iuda”. Imediat după predarea lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a mea, neverificabilă deocamdată - că această distrugere s-a făcut cu bună știință, tocmai pentru a lăsa loc scenariilor deocheate. Dacă am avea la dispoziție textul integral, cu toate datele, ce aberații am mai putea inventa noi înșine? M.G.: Iuda, trădătorul, Iuda, singurul care l-a înțeles pe Isus. Vorbește-mi despre imaginea lui Iuda de la Evanghelii până azi. C.B.: Tocmai scriu un studiu pe acest subiect și sunt fascinat de peripețiile personajului de-a lungul secolelor. Nuanțele încep chiar de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la index numele „Iuda”. Or, Iuda trimite direct la numele unuia dintre cele douăsprezece triburi, la numele însuși al poporului ales. În polemica antiiudaică Iuda a fost un element-cheie. Ioan Gură de Aur merge până la contopirea celor două entități: Iuda, „trădătorul lui Isus”, și „poporul iudeu”, devenit el însuși, în integralitatea sa, trădător al lui Isus. După lagărele de exterminare atitudinea s-a schimbat. Iuda, legat ombilical de tribul lui Iuda, adică de poporul evreu, începe să fie reconsiderat de pe poziții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cele douăsprezece triburi, la numele însuși al poporului ales. În polemica antiiudaică Iuda a fost un element-cheie. Ioan Gură de Aur merge până la contopirea celor două entități: Iuda, „trădătorul lui Isus”, și „poporul iudeu”, devenit el însuși, în integralitatea sa, trădător al lui Isus. După lagărele de exterminare atitudinea s-a schimbat. Iuda, legat ombilical de tribul lui Iuda, adică de poporul evreu, începe să fie reconsiderat de pe poziții tolerante, ba chiar simpatetice. Dar și acesta e un efect fals. Dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
zid în jurul monarhiei, împreună cu liberalii brătieniști și cu maniștii, cu toate elementele reacționare, retrograde și fasciste din România!... Asta a făcut domnul Titel Petrescu!... Deci, tovarăși, noi am face o mare greșeală, dacă le-am da drumul din închisoare acestor trădători ai cauzei muncitorești!... Justiția noastră populară i-a judecat și i-a condamnat definitiv. Să-și ispășească ppp...edeapsa!... Ei, problema e ceva mai complicată puțin, Ceaușescule, obiectă Maurer. Vorbea foarte liniștit, ca cineva care, fără patimă și fără părtinire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
voi mă va trăda!" Tabloul, devenit un teritoriu al groazei, furiei, revoltei și durerii apostolilor, este încărcat de electricitate. Un apostol singur pare ceva mai puțin îngrijorat. Pare. Of, Doamne, ce mult aș da să nu știu că Iuda este trădătorul! Dar vreau să fiu așezată acolo, ca și cum n-aș ști, pentru a încerca să aflu câte ceva din tenebroasele mecanisme ale trădării, ale abandonării celor dragi. Aș vrea să stau la nesfârșit chircită acolo, cu speranța că nimeni nu-și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se întâmplă nimic important... Vezi? Nici nu m-am instalat bine în ungherul acela al Cinei de Taină și am și început să înțeleg altfel trădarea omenească. Mai nou, unii argumentează că, de fapt, Iuda nici n-ar fi fost trădător; dimpotrivă. Se zice că el ar fi adevăratul erou, dintre toți apostolii acelui tablou, pentru că a încercat să-L salveze pe Hristos de la moarte. Intenționa să-L ducă în Galileea, unde ar fi fost în siguranță, însă bătrânii din Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut de căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și rămase uluit în nemișcare. Își privea atent chipul răsfrânt în oglinda țeapănă din perete și i se părea parcă atât de străin și de îndepărtat, atât de tulbure
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
le numără una câte una, așezându-le În două grămăjoare lângă călimară. — Lipsesc patru dubloni, zise. — Da. I-am păstrat pentru deranj. Și pentru c-am fost luat drept tâmpit. Dominicanul ieși din nemișcare cu un gest mânios. Ești un trădător și un iresponsabil, zise, cu ură În glas. Cu scrupulele dumitale inoportune i-ai favorizat pe dușmanii lui Dumnezeu și ai Spaniei. Toate astea le vei ispăși, ți-o garantez, cu cele mai oribile munci ale iadului; dar Înainte le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
exces al imaginației autorului nostru, ci o parte (neautentificată, dar îndelung povestită și mitizată) a unei istorii nu mai puțin macabre. O istorie ,plină de nerozi, scelerați și cretini", cu ramificații în Portugalia și Castilia, și mișunând de uzurpatori, iscoade, trădători. Alături de spaniolii ,umbroși și prefăcuți", lusitanii au contribuția lor în viesparul de uneltiri și răzbunări. Fiecare tabără își cunoaște adversarii; nu și oamenii fideli, care în orice moment pot trece de partea dușmanilor. Politica, fie ea și ,înaltă", are ceva
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
capcane, de șantajuri și de amenințări cu care ai fost înconjurat nu este infailibilă. Și, dincolo de tactica de teren fără de care partizanii nu ar fi reușit să reziste nici măcar cîteva luni (măsurile de precauție în ștergerea urmelor, eliminarea fizică a trădătorilor și schimbarea regulată a ascunzătorilor), mai exista un element care stîrnea îngrijorarea comuniștilor: că mai sînt oameni, nu mulți dar fideli, în stare a se solidariza cu partizanii, spre a-i ajuta cu haine, mîncare, arme și adăpost. De aceea
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
în rândurile lor și m-au privit ca pe un fel de guru, am început să scriu elegii romantice. Când, însă, adepții și teoreticienii poeziei tradiționale m-au aprobat unanim, mi-am aflat libertatea refugiindu-mă în poezia concretă. Ca trădător, firește, am fost excomunicat de toți, iar pe mine mă umfla râsul, ce era să fac. Cam așa stau lucrurile și cu genurile. Am început ca poet, par excellence, pe urmă am început să scriu eseuri și critică, de aici
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]