2,936 matches
-
aveau comandanți, iar soldații nu erau siguri cine urma la comandă, câtă vreme armata lui Hideyoshi se vedea deja în depărtare. Chiar dacă frații Sakuma ar fi putut opri debandada în acel moment, nu puteau stăpâni șovăirea din sânul armatei. Dar trăgătorii clanului Maeda alergau tăcuți ca apa printre toate urletele și, răsfirându-se, cu repeziciune, la o oarecare distanță de tabără, se culcară la pământ. Observând această acțiune, Genba răcni un ordin cu glas pătrunzător și, în sfârșit, zăpăceala se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
silința să-l apucăm strâns pe Hideyoshi de picioare și să-i încetinim atacul - fie și doar puțin - prin moartea noastră. Cu gândul ăsta să acționezi, Tadatsugu. — Bine. Înțeleg. Kazumasa și Honda întoarseră capetele cailor în altă parte. — Împărțiți-vă trăgătorii în trei grupe. În timp ce se grăbesc pe drum, fiecare grup poate îngenunchea și trage alternativ spre dușmanul de pe malul opus. Pe celălalt mal, inamicul se deplasa cu repeziciune, părând aproape să țină pasul cu curentul iute al râului. Oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în față, crăcindu-și picioarele. Părul încă blond, rărit bine în creștet, se revarsă la spate peste gulerul hainei negre, de om al dosarelor. La șaizeci de ani nu poartă ochelari și se laudă cu o vedere de invidiat, „de trăgător de elită“. Când se simte în largul lui, și totdeauna în preajma mamei se simte așa, îi cade bine un pahar de vinișor și ca să-i facă o plăcere gazdei, nu lasă niciodată băutură într-o sticlă începută. Ce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Malik. Dar am impresia că e un tip foarte deștept - făcu o pauză. Poate că cel mai bine ar fi să intrăm să-l căutam... — Probabil că asta vrea, răspunse. Dar amintește-ți că e vestit pentru măiestria lui de trăgător. Are o cămilă și o pușcă, așa că acolo jos am fi la discreția lui. Să așteptăm! Și așteptară toată noaptea, cu armele pregătite și atenți la cea mai mică mișcare suspectă, recunoscători luminii lunii. Nu s-a întâmplat nimic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nevoie? De o divizie? — N-am vrut să risc viața oamenilor, Excelență. V-am mai spus. Cu pușca lui cea veche ne-ar fi omorât unul câte unul, fără să ne permită să ne apropiem de el. Măiestria lui de trăgător e legendară și oamenii noștri abia dacă au tras patruzeci de gloanțe în viața lor... Făcu o pauză. — Avem ordin să nu irosim muniția. Știu, spuse guvernatorul, îndepărtându-se de balcon și revenind la impunătorul său birou. Chiar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o pauză. — Avem ordin să nu irosim muniția. Știu, spuse guvernatorul, îndepărtându-se de balcon și revenind la impunătorul său birou. Chiar eu am dat ordinul ăsta. Dacă nu se așteaptă un război, consider că e o risipă să faci trăgători de elită din niște recruți care peste un an se vor întoarce la casele lor... Dacă știu să apese pe trăgaci e de-ajuns. — Dar n-a fost de-ajuns, Excelență. Iertați-mi îndrăzneala. în deșert, adesea, viața unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în zidurile caselor, făcând țăndări geamurile câtorva ferestre. începu să urce fără grabă, la adăpostul zidului, restul treptelor, și un singur foc îi ajunse pentru a-i face pe urmăritorii săi să înțeleagă că aveau de-a face cu un trăgător de primă mână și că nu era prudent să riște să li se zboare creierii. Când, după câteva clipe, targuí-ul dispăru în întuneric și în labirintul de străduțe și cotloane din casbah, cei doi polițiști rămași în picioare se sfătuiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mele, pâlpâind ca o lumânare de Hanuka, la fereastra ultimului etaj al acelei clădiri, îngheț sub privirile lui, ca și cum aș fi fost electrocutată, o figurină din carton în vizorul diabolic al întâmplării, are o privire la fel de precisă ca mâna unui trăgător de elită care nu ratează niciodată. Este Udi, care se grăbește spre casă, dornic să se joace puțin cu Noga, Udi, cu o plasă de portocale în mână, vitamina C pentru gâtul ei iritat, iar eu mă arunc orbește asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
putea rămÎne aici, cu voi? Noi sîntem profesioniști, interveni Claude. Faceți ce spune căpitanul. — Duceți-vă acolo, alegeți-vă un loc și nu trageți În direcția asta. — Puneți-vă banderolele astea, le spuse Claude. Avea buzunarul plin de banderole. — SÎnteți trăgĂtori de-acum. Despre restu’ nu le spuse nimic. — Și după aia putem să luăm bicicletele? Luați cîte una dacă nu-i nevoie să trageți. Dacă e nevoie să luptați, luați cîte două. Și cu banii cum facem? Întrebă Claude. PÎnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din cauza foamei din timpul războiului: ea făcea ca fața să fie suptă sub pomeți și ochii arătau parcă cuprinși de febră. Era un chip pe care-l văzusem În scenele cu plutoane de execuție, atât la condamnați, cât și la trăgători. În acele vremuri, bărbați cu aceleași chipuri se Împușcau Între ei. Vizitatorul nostru purta un costum albastru-Închis cu cămașă albă și cravată gri perlat, și instinctiv m-am Întrebat de ce Își pusese costum. Părul, artificial negru, era dat peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îmi spune că e de spiță boierească, din neamul Beligrazilor. Îl mai cheamă și Abis-Uican. A scris o carte despre Vlad-Țepeș, pe care îl vede înrudit cu Beligrazii. Orice intelectual din diaspora, dacă nu a scris o carte despre marele trăgător în țeapă, își dorește, cel puțin, să fi scris una. Pentru ei, mare parte din cei rămași în țară pe timpul comunismului ar trebui înțepați - așa de stricați sunt. Noi, cei dinăuntru, îi acuzăm pe cei fugiți că n-au mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îi cuprindea pe toți, irezistibil, în aceeași fugă dezmățată, spre un adăpost împotriva morții care le țiuise tuturor în urechi... În urma gloatei fugare un detașament de soldați pornise pe șoseaua presărată cu cadavre. În frunte pășea un lanț strâns de trăgători, cu armele gata de a trage, ocupând corpul șoselei din șanț în șanț, iar pe amândouă marginile câte un pluton în coloană de marș, mijlocul rămânând rezervat pentru maiorul Tănăsescu, însoțit de trompetul batalionului. Din când în când maiorul răcnea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încât nici nu se mai distingea dacă pe ele fuseseră pictate cândva cercuri concentrice sau siluete umane. Locotenentul-major le-a explicat că trebuiau ținute în așa fel încât să iasă prin deschizătura de deasupra tunelului și să fie vizibile pentru trăgători. Regula era că atunci când o țintă era lovită trebuia imediat retrasă pentru ca lucrul ăsta să se observe de către cei ce notau rezultatele tragerii. Cineva a întrebat: De unde știm când o țintă e lovită? Ofițerul i-a răspuns rânjind: Simți în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Se discută despre codurile arhitecturale sintactice și semantice din sport, în relația cu corpul sportivului și al distanței dintre coechipieri și adversari (pătrat, triunghi, elipsă). Desigur, arhitectura spațială a sportivilor este expresivă din punct de vedere semantic (șef de echipă, trăgător), spațiul construit al stadionului reprezintă un model de comunicare social și cultural. Din punct de vedere simbolic, cercul sportiv este opus pătratului, care trimite la pământ, transformarea cercului în pătrat de altfel imposibilă, intră în simbolistica aurei (premiul, cununa), nimbul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de sărjănt a rămas să mai mănânce zilele și la alți nenorociți. Da’ până la urmă - mare-i Dumnezeu - și i se va înfunda și lui... Poate că o pățeam și mai rău cu sărjăntul dacă nu eram cel mai bun trăgător... Păi n-am făcut eu o gaură cât pumnul în 19 țintă dintr-o rafală de mitralieră? Am mai tras eu, da’ atunci m-o ajutat și Dumnezeu. Poate m-a ajuta și de acum înainte... Trebuie să țin minte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu-l aveam la suflet pe flăcăul acesta. Prea te privea nu știu cum când îi făceai o observație. Îți arunca doar o privire care te plesnea ca o țandără de cremene drept în frunte. Încolo, un executant fără cusur. Și ce trăgător! Am să-l țin lângă mine cu orice preț. Și nici nu știu cum să i-o spun. Da’ ce nevoie e să i-o spun? A priceput-o el încă de atunci de când cu tancurile din liziera de salcâmi. Păi n-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ce nu știi tu. Da’ mai vedem noi... Când au intrat în pădure, și-au dat seama că șoseaua despre care era vorba în misiunea lor nu se afla prea departe. Flăcăi! De aici înainte ne desfășurăm în lanț de trăgători și înaintăm spre șosea cu ochii boldiți. Orice observați, îmi raportați pe dată. Nimeni nu acționează pe cont propriu. Sergent Limbosu! Vino lângă mine! Vei executa numai ce îți ordon eu! Vei fi umbra mea! Să nu faci în pantaloni
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Îndată nu se mai auzea nici în cer nici în pământ... Toaibă și cu Trestie aruncau grenadă după grenadă asupra mașinilor de pe șosea și au pornit-o înapoi în salturi scurte... Grupul lui Urecheatu s-a desfășurat în lanț de trăgători, așteptând momentul când rușii ar fi coborât de pe rambleu, iar focul lor ar deveni eficient și nepericulos pentru ai lui. Rușii însă s-au adăpostit de cealaltă parte a șoselei și au deschis focul cu toate armele din dotare. Până
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
au intrat rușii în țară, toată greutatea apărării rămăsese pe noi. Trebuia să atacăm nemții care se retrăgeau pe șosele. Ei cu armament modern, cu tancuri, noi cu niște pușcoace de pe vremea lui Pasvante. Ne-am așezat în linie de trăgători, la o lizieră, fiecare rememorând rugăciunile vieții. Norocul nostru, dar și al nemților, că și-au ales alt drum de retragere... Tot fugind de război, la 23 august ne-am trezit în primele linii. Am văzut primii oameni mitraliați. N-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și puternic. Mă simțeam liber față de toți pentru excelentul motiv că nu-mi recunoșteam nici un egal. Nu numai că m-am socotit întotdeauna mai inteligent decât toți ceilalți ― asta v-am spus-o ― dar și mai sensibil, și mai îndemânatic, trăgător de elită, șofer fără pereche, amant excepțional. Chiar și într-un domeniu în care-mi puteam ușor verifica inferioritatea, ca tenisul, de exemplu, pe care nu-l jucam prea strălucit, îmi plăcea să cred că, dacă aș fi avut timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cât și el și sora de la Hotin, cu soțul, erau să nu mai poată scăpa din gheara năvălitorilor. Dumnezeu i-a scăpat, cu ce era pe ei, dintre pistolarii cu ochi înguști și mitraliere, oprindu-le bagajele și docarul cu trăgători cu tot. Au scăpat cu fuga și sufletul la gură, ajungând în sânul țării lor plină de jalea sfâșierilor teritoriale. Evenimentele din Europa își grăbeau alert desfășurarea. Savel își amintește bine și opoziția din Consiliul de Coroană în frunte cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
milă, din cei care-i intrau în țel. A tras, până când au mai rămas, dintr-o întreagă companie, cam tot atâția oameni teferi, câte degete are, omul, la o mână. Atunci s-a terminat muniția. Și,în spatele mitralierei-capră, un om. Trăgătorul. Moș Miroiu. Miroiu din Piatra. Om cu inimă de piatră.Om cu inimă alcătuită din piatră și din moarte. Rămas, unul contra unui grup, desigur, n-avea cum să nu se întoarcă, roata istoriei, contra atacatorului Miroiu. Miroiu - românul, luptând
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
à vis de poftele nesătule ale vecinilor istorici și etnii visătoare la reîmpărțirea Europei, după criteriul celui mai tare, sau care au supt „sângele poporului” în chip de binefacere...Cohorta de arme contra prostiei fudule sau naturale se desfășoară în trăgători și găurește cu precizie perdeaua de fum guvernamentală confundată cu realitatea de către naivitatea neîmpliniților seduși de aparențe tip „fata Morgana. Nimic nu-i scapă autorului din tot ce-i omenesc și neomenesc mai cu seamă. Trâmbițaș al veștilor proaste, de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
în „misiune specială” în Franța. Acolo trebuia neapărat să mă antrenez în mânuirea armelor. Pentru mine care nu eram obișnuit decât cu tastatura calculatorului, erau necesare aptitudini speciale. Dar ereditatea își spuse cuvântul. Fusesem considerat „isteț” și devenisem un bun trăgător. M-au pus și „curier” și aveam întotdeauna asupră-mi documente secrete pe care le transportam de la o unitate la alta. Comandantul meu era un ofițer tânăr și îl chema Monnard. Era distins, elegant, delicat și galant. De la el am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să ne bucurăm de-nalta primă zi de primăvară. Numai dragostea-nțelege sensu-acestei sfinte datini, omul, care-i Om, culege ceea ce-i străini de patimi. La savant instinctu-i darul cel divin cu care-un Neam nu pune în față carul trăgătorilor la ham. Mijlocul, ca fapt divers, se dublează de plăcere care ne conduce invers drumul nostru spre-Înviere. Mărțișorul, ce suav e cu-acest mod de-a gândi! Ale vieții piedici grave sigur, se vor risipi. Mai ferită va fi casa
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]