583 matches
-
scapă; scoală; seacă; sfoara; de sfoară; sfori; sforile; la sine; smucește; soartă; soluții; la sorți; sparge; speranță; stai; stare; strînge; sudoare; suferință; sus; mai sus; suspans; sustrage; de tine; tîrg; tîrîie; totul; trage; a trage de timp; la turta lui; trăgaci; trînti; ținta; țintește; ucide; umple; ureche; cu urechea; urni; vine; vînătorul; vorbă; vrabie; vrea; vrere; zăvor; zbate; zgomot (1); 771/301/94/207/0 traistă: geantă (135); sacoșă (100); pungă (51); plasă (39); bagaj (26); mîncare (22); sac (18); cioban
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Și asta pentru că în aranjamentele tale cu tine ai stabilit că în viața asta n-ai nici ce să ceri, nici ce să dai... Și așa, ești mulțumit... echilibrat... n-ai virtuți... n-ai păcate... Costache: Ei, ia mîna de pe trăgaci...! N-am spus că n-am păcate, dar... Octav: Cunosc schema, tata... "domnule, recunosc, sînt vinovat... dar n-am nici o vină..." Vinovații fără vină ai epocii cu haosul cel mai bine organizat... Nici un tribunal din lume nu-i poate condamna
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-și respirația, furișându-se după un copac, tata aștepta apariția vânatului. Un iepure (de câmp, poate), se furișa deocamdată fără zgomot prin crânguri, atent la pericole, abia dacă exista, apoi, deodată, își făcea apariția: traversa cărarea fulgerător, trebuia să apeși trăgaciul ca, în sfârșit, să-l poți vedea, să-l poți atinge. Uneori, iepurele se rostogolea printre frunzele uscate, trăznit. O dată ucis, nu mai era chiar el însuși, dar, chiar și așa, te surprindea căldura și, mai ales, greutatea lui. Când
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Sângele altuia.// Mai nevinovată, dar nu nevinovată,/ Am stat la masă cu vânători,/ Deși îmi plăcea să mângâi urechile lungi/ Și mătăsoase ale iepurilor/ Asvârliți, ca pe un catafalc,/ Pe fața de masă brodată./ Vinovată chiar dacă eu nu apăsam pe trăgaci,/ Ci-mi astupam urechile,/ Oripilată de zgomotul morții/ Și de mirosul sudorii nerușinate a celor care-au tras". (Animal planet) Redând ad litteram frânturi din existență, prin acest volum, autoarea se înscrie în ceea ce istoricii literari, teoreticienii și criticii numesc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
primare și care horcăia mulțumit, iar pe față i se vedea asprimea vieții dure din armată. În colțul gurii încă îi mai atârna o firimitură de carne de pasăre. Ținea arma automată pe piept cu o mână, cu degetul pe trăgaci, iar în cealaltă mai avea încă sticla cu vin. I-am luat-o încet din mână, m-am ridicat, i-am pus sub cap ranița, i-am luat picioarele încălțate în cizme (pe atunci militarul în termen purta cizme de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să te omoare. De ce te-au dus la spital a doua zi?" Ea mi-a răspuns: "Știi, uneori oamenii răi sunt învățați să facă lucruri bune." Iar eu i-am spus: "Mary, ce simți față de cel care a apăsat pe trăgaci? Uitându-mă la tine, văd o femeie de origine arabă într-o țară aflată sub o dublă ocupație israelienii în sud, sirienii în restul țării țintuită într-un scaun cu rotile, captivă în propriul corp, o persoană aflată în grija
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
sub o dublă ocupație israelienii în sud, sirienii în restul țării țintuită într-un scaun cu rotile, captivă în propriul corp, o persoană aflată în grija statului pentru tot restul vieții sale. Ce simți față de cel care a apăsat pe trăgaci?" Ea mi-a spus: "L-am iertat". "Cum ai putut să îl ierți, Mary?" "Ei bine, l-am iertat pentru că și Dumnezeu m-a iertat pe mine. Este cât se poate de simplu"58. În viziunea lui Seiple, din această
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
OFIȚER, TOȚI PRIPPI. PREZENȚA LOR ARĂTA CĂ MARELE JUDECĂTOR SOSISE DEJA. RECUNOSCÂNDU-L PE MARIN, OFIȚERUL SE ÎNCLINĂ UȘOR ÎN FAȚA LUI. \ SUNTEM OBLIGAȚI SĂ VĂ FACEM UN CONTROL CA DE OBICEI, DOMNULE, SPUSE EL RESPECTUOS. \ Nici o problemă. Marin apăsă pe trăgaciul neutralizatorului pe care îl ținea în buzunar. Îl prinse pe ofițer cu un braț și trase pe deasupra lui într-una din santinele. Din spate, oamenii săi își descărcau deja armele. Surpriza fu atât de mare, încât practic nu avu loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
pentru un individ obișnuit, și spuse încordat: ― Domnilor, cel mai bine este să mă interogați chiar pe mine. Cât timp sunt sub hipnoză, aflați dacă Creierul a preluat vreodată controlul asupra mea. Apoi se așeză, ridică arma și apăsă pe trăgaci. Nu-mi place ce faci, spuse din stânga lui Elstan. Te grăbești prea tare. "O fi având dreptate?", se întrebă Marin tot mai confuz. Asta fu tot; gândurile i se opriră. I se părea că se află în spațiu, plutind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
își spune cuvântul. Ciobanul de astăzi are telefon mobil și ascultă casete cu manele. Internetul este o sculă genială. Să-i strunim însă la timp efectele secundare! Stresul - acest copil-problemă al lumii moderne. Degetele cu care facem cruce declanșează și trăgaciul armelor de foc. Pășim într-o lume dură, imună la nostalgii. Echilibrul e monoton. Progresul mizează pe risc și pe neastâmpăr. Pâinea noastră cea de toate zilele nu a fost niciodată suficientă pentru tuburile digestive ale planetei. Doamne, lumea noastră
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bine. El vânează în continuare, sau poate s-o fi potolit, că tare bună e fata cu care umblă în ultima vreme. Independentă și pe cât de frumoasă, pe atât de inteligentă, care m-a atras încă dinaintea relației ei cu trăgaciul iubitei mele Roses, dar pe care niciodată nu am atacat-o tocmai din respect pentru imaginea mea în fața mea, pentru că nu puteam să încerc să mă combin cu ea, pentru că toată lumea ar fi spus: "Uitați-l și pe ăsta, i-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
își instruia oamenii cum știa, cât putea mai bine. Într-o zi, unui soldat îi rămăsese un cartuș pe țeavă, iar piedica puștii, trasă. Un ofițer îl atenționă să-și pună armamentul în ordine, numai că accidental, soldatul apăsă pe trăgaci. Evident, focul de armă se auzi în toată unitatea. Apăru maiorul, roșu la față. Înțelesese într-o clipă ce se întâmplase și fără nici o vorbă, începu să-l plesnească peste cap cu cravașa, până-l podidi sângele. Soldatul continua să
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Ridică arma, ochește, îl vede în cătare clar... clar, dar lasă arma în jos. „Ar fi păcat!“, îți zise el. Și jderul, minunăția lumii, dispăru. Pădurarul răsuflă ușurat... Se simți ca un fulg, și fericit că n-a apăsat pe trăgaci. La el... „punct ochit... era punct chitit“, el nu greșește niciodată. I-a recunoscut până și pata gălbuie de pe gâtlej... și curbura zveltă a spatelui. „Ce animal frumos!“, se minună Anton, și-și puse arma pe umăr și porni spre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Își aveau salutul lor cu pumnul strâns ridicat deasupra capului, bolșevicii din KPD aveau salutul cu pumnul strâns ridicat la nivelul umerilor, centriștii aveau salutul cu două degete lipite În formă de pistol și cu degetul mare pe post de trăgaci, iar naziștii aveau controlul manichiurii ca salut. Țineam minte vremea când noi consideram că toate astea erau mai degrabă ridicole și melodramatice; poate de-aia nici unul dintre noi nu le-a luat În serios, iar acum ne aflam În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
prin capul ăsta blestemat, așa să-mi ajute Dumnezeu. Bărbatul a Înghețat, dar arma i-a rămas În mână. Nici o problemă, amice, zise el, eliberând mânerul armei sale automate, un Mauser, astfel Încât aceasta se legăna de arătătorul lui, susținută de trăgaci. Te superi dacă Îi pun siguranța la loc? Bebelușul ăsta se descarcă ușor. Vorbea rar și calm. — Trage-ți mai Întâi borul pălăriei peste față, i-am zis. Apoi pune siguranța ca și cum ți-ai băga mâna Într-un sac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
revolverul calibrul 38 de la brâu, verifică butoiașul, apoi îl închise cu zgomot. — Nu-i decât un singur glonț în revolver. Te simți norocos, Hacksaw? Hacksaw răspunse - Ham! — N-o să-ndrăzniți! exclamă femeia. Lee puse revolverul la tâmpla câinelui și apăsă trăgaciul. Nimeri o cameră goală. Femeia icni și se îngălbeni. Lee anunță: — Au rămas cinci. Pregătește-te să ajungi în raiul câinilor, Hacksaw. Lee trase a doua oară. Mi-am reținut hohotele de râs când revolverul trase în gol, în timp ce Hacksaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
acoperită cu țiglă și cu o firmă luminoasă originală: un drăcușor roșu, care împungea aerul cu un trident din penisuri erecte. Își avea propriul jandarm la ușă: un mexican scund care îi studia cu atenție pe clienții nou-veniți în timp ce mângâia trăgaciul carabinei sale, așezată pe un trepied. Avea epoleții burdușiți cu bancnote de un dolar. Mi-am luat inima în dinți și, în timp ce intram, i-am adăugat un verzișor la colecție. Din lac în puț. Barul era o budă infectă. Pușcașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o idee... sau, mai bine zis, ideea m-a înrobit: Omoară-l! Nu tu glorie publică, nu tu rușine publică, ci doar dreptate privată. Lasă familia Sprague nepedepsită sau smulge-i o declarație amănunțită lui Georgie înainte să apeși pe trăgaci. Pune-l să aștearnă totul pe hârtie și găsește apoi modalitatea prin care, cu ajutorul ei, să le faci rău, după pofta inimii. Omoară-l! Și încearcă să te împaci cu situația. Și încearcă să duci o viață normală cu amicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se opri. Dintr-o singură mișcare, ținti cu arma și lumină cu lanterna locul unde zărise arătarea. - Sfântă Fecioară! îngăimă bătrânul îngrijitor, scăpând mătura din mână. Franciscovich mulțumi lui Dumnezeu în gând că își menținuse calmul și nu apăsase pe trăgaci. - Ai văzut pe cineva ieșind pe ușa aia? - Ce se-ntâmplă? - Ai văzut ceva suspect?! își pierdu ea cumpătul. - Nu, doamnă. - De cât timp te afli aici? - Nu știu. Zece minute... Cred, se precipită interlocultorul. O nouă bufnitură se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care alesese meseria de polițist. - Diane, trebuie să intrăm, repetă Ausonio. - La asta mă gândeam și eu. Bine. Hai să intrăm. Vocea îi era gâtuită, căci se gândea atât la familie, cât și la modul cum mâinile se încrucișează pe trăgaci în timpul unui schimb de focuri. - Spune-i paznicului să aprindă luminile. Nu avem nicio șansă fără. După un moment, Ausonio adăugă: - Întrerupătorul ar trebui să fie pe aici pe undeva. Va aprinde lumina la semnalul meu. Ausonio își trase sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în sufletul ei și știa că nu va avea cum să rateze. Haide, gândi ea, haide, nemernicule. Încearcă numai să pornești mașina. Pune-mă la încercare. Haide! Dă-mi numai un pretext... Mașina porni din nou. Degetul se poziționă pe trăgaci. Ca și cum ar fi simțit, Magicianul frână. - Haide, se pomeni șoptind. Se gândi atunci la cum ar trebui să procedeze. Dacă ar vrea doar să fugă, ar trage în cauciucuri și ar încerca să-l captureze în viață. Dacă în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de gunoi. Nu se poate... Acum nu mai putea trage. Căci nici măcar o împușcătură directă nu putea să-i dea garanția că glonțul nu va trece prin el punând astfel în pericol viața copiilor din autorbuz. Sachs luă degetul de pe trăgaci și îndreptă țeava în sus, continuând să privească prin parbrizul Mazdei. Putu observa mișcarea lentă din cap a Magicianului, care privi în oglinda retrovizoare și observă la rândul lui autobuzul. Își îndreptă apoi privirea înapoi către ea și Sachs avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Se rostogoliră la podea, iar ochii lui în care se putea citi disperarea se apropiară la doar câțiva centimetri de ai ei, iar țeava pistolului se îndreptă încet spre ea. Cu un geamăt, Weir încercă să-și pună arătătorul pe trăgaci. - Nu, te implor, nu, nu! se lamentă ea. Prizonierul zâmbi cu cruzime, în timp ce ea privea gaura neagră a țevii, așteptându-se dintr-o clipă în alta să se declanșeze. Văzându-și copiii, văzându-și soțul, văzându-și propria mamă... Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încă îi țiuiau de la împușcătură, așa că nu reușea să înțeleagă. Într-un final, reuși să distingă: - Dumnezeule, arma, Linda! Bag-o în teacă! Fii atentă unde o îndrepți! Își dădu seama că ținea Glockul strâns în mână și degetul pe trăgaci. Îl îndreptase spre tavan, spre podea, spre ei, ca un copil cu o armă de jucărie. Începu să râdă zgomotos de neglijența ei. În timp ce îl punea la loc în teacă, simți ceva tare pe centură. Se uită cu atenție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
petrecut atât de repede. Sachs presupuse că se tăiase pentru a-și face o ascunzătoare. Dezgustător. - Apoi a pus mâna pe arma mea și am început să ne luptăm pentru ea. S-a descărcat. Nu am vrut să apăs pe trăgaci. Serios, nu am vrut. Dar... am încercat să țin totul sub control și nu am putut. Pur și simplu, s-a descărcat. Control... Descărcare. În limbajul polițiștilor, cuvintele erau menite să-i atenueze vina pe care o simțea. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]