360 matches
-
nu arată a muncitoare harnică, bea până la fund. Decapsulator cu pârghie care decapitează ritmic sticle de bere. Întreaga secvență e animată de la bun început de o muzică repezită, burlesque, în derâdere. Sticle înspumate. Din nou bărbații, halbele, țigările, femeia care trăncănește în gura mare. Imaginea începe să se clatine ca și cum operatorul sau chiar aparatul de filmat s-ar fi îmbătat. O ia razna, zboară peste stradă, cade pe o firmă „Icoane și lumânări”, se avântă în înaltul unei biserici, coboară pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Când sari, e bine să aterizezi pe roata de spate fără însă a te lăsa pe spate pentru a nu bascula, păstrează mâinile moi dar ferme pe ghidon și încearcă să așezi cu grijă bicicleta pe sol astfel încât să nu trăncăne; asta ar fi o aterizare bună dar dacă ajungi pe pământ întreg și călare pe bicicletă continuându-ți drumul înseamnă că ai făcut un pas înainte! 13. Dacă ajungi în aer din greșeală nu te panica, nu frâna în aer
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
-o pe doamna Elvira, dintr-o dată intrată în gura lumii acea gură grozavă, hulpavă, neiertătoare, ucigătoare, despre care se zice, ferească-te sfântul, că "n-o astupă decât pământul!" Trei zile și trei nopți, târgul s-a pornit și a trăncănit de zor, ca un uriaș malaxor, din care răzbăteau și s-auzeau, pe străzi, în piețe, la colțuri frânturi de păreri, aprecieri, adevărate sau eronate: ..."nepotism"..., "servilism"..., auzi dom'le: asta i-a cerut directoarei Bibliotecii de la Institut să întocmească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
intră după mine, închise ușa și, o clipă, mi-a fost teamă de el. Spațiul era strâmt. Nu m-a poftit să iau loc, așa că stăteam amândoi în picioare, față-n față, lângă divan. Hotărâsem că la început trebuia să trăncănesc vesel, și îmi stabilisem chiar o ordine de subiecte, pe care speram să mi-o reamintesc. Trebuia să descopăr multe, și poate că timpul dedicat descoperirilor era foarte scurt. — Ce face Mary? Sper că e bine. (Mi-am adus aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și cât de puțin ne-am gândit cu adevărat la el. — Și Freddie vine să locuiască la cârciumă? — Nu, la ferma Amorne, acolo locuiesc ceilalți membri ai familiei Arkwright. Drăguț băiat era! Și, desigur, în tot acest timp, fie că trăncăneam cu Gilbert, sau îmi aminteam de Clement, sau urmăream valurile autodistrugându-se în cazan, mă gândeam numai la Hartley, o așteptam și mă întrebam cât o să-mi mai reziste nervii. Hotărâsem, în linii mari, care va fi următoarea mea mișcare, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă demoralizaseră. Peregrine își recăpătase, sau simula că își recăpătase obișnuita-i agresivă nepăsare. Stătea la taclale cu Gilbert. Acesta radia de tainica satisfacție a omului care a scăpat nevătămat dintr-o fascinantă aventură, și care de-abia așteaptă să trăncănească despre ea, într-un alt context. James părea ușor distrat, poate că melancolic. Titus părea rușinat și plin de resentimente. I-am întrebat pe ceilalți trei când au de gând să plece și mi-am exprimat dorința ca acest lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
7. Cinat cu Elisabeta. În grădină, foarte frig, vânt rece. Senatul a votat Legea Domeniilor Coroanei cu 43 voturi pentru și 5 împotrivă (2 abțineri). Raportor a fost Sturdza. Brătianu a ținut un discurs frumos și energic. Manu, dimpotrivă, a trăncănit prostii. Joi, 7/19 iunie Vânt rece. Ziarele opoziției sunt foc și pară împotriva legii. Orele 10-12 Sturdza la mine, discursul Tronului. După-amiază audiențe. Whigt. Orele 4½-6 biliard. Seara prefectul Poliției la mine. Mai sunt încă ceva agitații printre studenți
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
cuconului Stejărel că nu pentru a da examene la filol ogie a venit la Cotnar. - Să ți spun tot eu, Culai. Glăsuiește Cronica un dev a... - Iar îmi citești din cronici? - Dacă cronica e biblia mea, ce să fac, Culai? Trăncănesc din ea. - Ei, ce spune cronica acum? - Spune ea într un loc, reluă cuvântul Stejărel Racot ă, așa ca și cum l-ar citi: Și când Ștefan Vodă, aprins de frumusețea Răzășoaiei, poruncea butcilor să ia șleaul Hâ rlăului, nu uita niciodată
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
aer hilar și stupid ca o maimuță. Alții urcau cu greu estrada ca să se așeze la locurile lor. Ce mit! spuse Hussonet. Iată poporul suveran! Măi să fie! cum se mai clatină! Corabia Statului se leagănă pe o mare furtunoasă! Trăncănește! Trăncănește! (partea a III-a, cap.I) (2) Gândindu-mă la sală îmi veni o idee neașteptată. Numaidecât lacrimile mele se opriră. M-am simțit mai tare, mai liniștit. M-am ridicat și, cu acel pas sigur al omului care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
hilar și stupid ca o maimuță. Alții urcau cu greu estrada ca să se așeze la locurile lor. Ce mit! spuse Hussonet. Iată poporul suveran! Măi să fie! cum se mai clatină! Corabia Statului se leagănă pe o mare furtunoasă! Trăncănește! Trăncănește! (partea a III-a, cap.I) (2) Gândindu-mă la sală îmi veni o idee neașteptată. Numaidecât lacrimile mele se opriră. M-am simțit mai tare, mai liniștit. M-am ridicat și, cu acel pas sigur al omului care tocmai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
copii. S-a apropiat de mine și m-a alungat ca pe un câine fără stăpân. După ce gloata s-a îndepărtat, am rămas nehotărât, țintuit locului. Priveam furios în urma lor, iar pe femeia cu andrelele în mână, care tot timpul trăncănea din gură, aș fi vrut parcă s-o mușc de picior până la sânge. Dar îmi sugeam, gata să plâng, buza de jos. Capul îmi atârna într-o parte și mă durea de furia ce mă cuprinsese. Am vrut să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să se prezinte și să ne vorbească despre situația ei. Divorțase și acum era în căutarea unei situații în orașul ei, așa că ne-a asigurat că va pleca în curând. Ne-a povestit vreme îndelungată despre viața ei, așa cum se trăncănește între vecini. Toate poveștile pe care ni le-a înșirat ar fi trebuit să ne facă să fim mai atenți, dar noi n-am fost. Doar urma să plece, căci nu avea buletin de București, adică dreptul de a locui
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de București, adică dreptul de a locui în capitală. Dar zilele treceau și ea tot acolo era... Ba am avut ocazia s-o vedem din ce în ce mai des, circulând în capot prin camerele comune și venind la noi, fără nici o jenă, ca să trăncănească și să se plângă de soarta ei. Era evident că maică sa era în serviciul ei, că o însoțea, o urma peste tot, îi încălzea apa la baie, o ajuta să se spele și să se îmbrace. Auzeam acum, toată
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ridicat în fostul Parc Carol I - devenit Parcul Libertății - și până la cocktailul oferit în saloanele Ambasadei Franței. Trandafiri de București, sădiți de mâinile arse de soare ale țărăncilor pe care le vedeam și le auzeam în zori, în fața ferestrei mele, trăncănind între ele, nepăsătoare în fața evenimentelor și marilor personaje ce clădeau Istoria lumii. Pe o vreme asemănătoare acesteia, în căldura începutului de vară românească, parcursesem aceeași Șosea Kiseleff, pe motocicleta ofițerului de Securitate care mă ducea la interogatoriu, după tentativa noastră
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
și când alergau prin viață goi pușcă, de li se zărea deopotrivă ce-aveau și-n cuta sufletului, și-ntre picioare. Marietei îi era ciudă că nu putea ascunde nimic de Chira, știrba asta cu toane și c-o gură trăncănind fără încetare de câte toate, mai puțin de ce-ar fi vrut ea anume să afle. E drept că tot încerca s-o tragă de limbă pomenind de Rică, dar ar fi preferat ca zgripțuroaica să nu bage de seamă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aparținând viitorului membru al Academiei Franceze Marcel Prévost. Caricatura seducătoarei În roman, scriitorul orchestrează un dans frenetic al diavolițelor și drăcușorilor, de-abia stingheriți de câte un înger care traversează când și când scena, în vârful picioarelor, parcă. În fundal, trăncănesc și "cotcodăcesc" o sumedenie de "destrăbălate nerușinate", care vorbesc cu bărbații care le însoțesc "ca la tavernă", rostind cuvinte "grosolane", "obscene", "vulgare". Însoțindu-și vorbele cu gesturi, aceste femei care flirtează se dedau unor "atingeri pe care nici măcar nu-și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
națională și tradițională a Nordului. Erau bine gătite și gustoase, așa că ne-am simțit foarte bine și ne-am hotărît că e momentul să ne îndreptăm spre casă. Era o zi de toamnă frumoasă, nu ne grăbeam, sătui eram, așa că trăncăneam liniștiți, îndreptîndu-ne spre Lille, în timp ce soarele luneca ușor spre Apus... Tocmai traversam un sătuc microscopic, cînd, la intersecția între două ulițe înguste cît să treacă o mașină sau două biciclete, am văzut, cu uluirea omului abia ieșit de puțină vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
s-o întrebe dacă l-a cunoscut pe pictorul suprarealist de origine română Victor Brauner, dar renunță, pentru că doamna Sinus nu încetează să tragă la măsea. Din când în când, expiră pe gură, făcând puff, puff... Normal, își petrece nopțile trăncănind ca o gaiță. Doctorul Sinus ține mult să promoveze intelectualii evrei și să-i pună în contact cu confrații lor din Israel. Se trec în revistă, în acest sens, diverse modalități. Află astfel tot atunci că doctorul Sinus "întreprinde câte ceva
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bune, dragule! Te-mbrățișez cu gînd bun! Aurel Borca, 20 mai 1985 Dragul meu, Revin ușor împleticit de miresmele primăverii. Dar e bine așa, chiar dacă sînt mai leneș decît în aprilie. Ne revedem pe 7-8-9 la Tg. Neamț și vom trăncăni mai mult atunci. O aștept pe Marta Petreu aici în munți, urmînd să venim după aceea la Tg. Neamț. Sper că va putea pleca de la acel liceu de lux! Acum trei ore m-am întors de la P. Neamț. Ieri m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
un catolic și un protestant. Nu-i împac și nici nu țin să-i împac. În București, ca de obicei, prefer compania lui Eugen Suciu, care e incomod, însă nu e oportunist. Mă văd și cu ceilalți, stau cu ei. Trăncănim, dar puțini dintre ei sînt cu adevărat de caracter. Știu însă că toți sînt nenorociți de realități. Înger vagabond, pînă cînd?! Am fost și-n Deltă, la Sulina! Rămîn un nostalgic și e bine că rămîn așa. Acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
această perspectivă. La București, m-am văzut și cu Bălăiță (George n. red.). Dar numai pe Magda Ghica țineam în mod deosebit s-o văd. Slăbiciuni... M-am întîlnit, în schimb, c-un foarte drag poet, Ion Mircea. Și am trăncănit, firește! O bucurie mare: "O lume paralelă" a lui Stoiciu (Liviu Ioan n. red.). Mi-a trimis-o mai zilele din urmă. Ce fain e! Ce carte! Provocatoare pînă la Dumnezeu! Și ce inspirată e coperta lui Dan Stanciu! O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Și nu mă mai mir. Ataraxie! îmi dorești. Într-un text pe care Gabriela Negreanu l-a lăsat deoparte, ziceam: "ataraxia nu este o boală a bărbaților blonzi". Poate că numai la bătrînețe se poate ajunge la această... sublimare. Nepotu' trăncănește pe afară continuîndu-și nostimadele. E un personaj și el, pe zi ce trece. Am citit multe în ultima vreme, dar voi vorbi cu Luca (Pițu n. red.) să-mi facă o listă cu ceea ce ar trebui să caut și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
manager cultural, vă este greu? Cui îi este ușor în zilele de azi? Dar dacă aceste lucruri nu le facem noi, desigur, le-ar putea face alții. Și noi atunci ce să facem? Să stăm aici la o cafea, să trăncănim. Nu, mie-mi place să duc la capăt proiectele mele, să nu le îngheț și apoi să mă văicăresc, să mă lamentez, cum fac foarte mulți care n-au gîndit niciodată să facă ceva și pentru altul ci numai pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să luăm cîteva scînduri, ca să ne facem o plută proprie. Ideea ne surîdea, așa că am Început să ne facem planuri să mergem la Manaos etc. Mie mi se infectase piciorul, așa că am ratat meciul de după-amiază și, În schimb, am trăncănit vrute și nevrute cu dr. Bresciani și, foarte tîrziu, m-am băgat În pat. Marți dimineața, Alberto Își revenise complet, așa că am mers la complexul unde dr. Montoya operase ulna unui bolnav de lepră, cu rezultate, pare-se, remarcabile, cu toate că tehnica folosită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ne împrumuți și nouă osul ăla de supă, că avem musafiri“. 20 octombrie În expedițiile după „comestibile“, mă întâlnesc și cu scriitori din cartier. Cu Andrei Oișteanu (are o fetiță mică) ne ținem reciproc rând la lapte, la „Avântul“ și, trăncănind despre lecturi și cunoștințe comune, timpul trece ușor. Stând la lămâi, pe Sfinților, o văd pe Florența Albu evaluând posacă mulțimea (n-are cum să ajungă pentru toți) și o chem lângă mine, pe la mijlocul cozii. „E sora mea“, le explic
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]