872 matches
-
strigându-i lui Esmé: —Puiu’, ți-ai luat geaca? Sunetele guturale ale motorului extern acoperă răspunsul. Tăiați. Ei În mijlocul țăcănitului regulat al țesătoriei. Tăiați. Vorbărie gălăgioasă și târguială Într-o fabrică de țigări de foi. Moff și Dwight stau cu trabucurile În colțul gurii și spun replici spirituale à la Groucho Marx. Tăiați. Prietenii lui Îl urmăresc pe un bărbat turnând un amestec vâscos pe o sită cu cadru de lemn. Harry Își dădu seama că erau la fabrica de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îl însoțeam pe micile bulevarde ale cearșafurilor, evitând cu grijă mulțimea de acarieni ce traversa spre noptieră, pentru a opri în cele din urmă în fața apartamentului său. Mă invita să urc și, ca doi bărbați adevărați, mirosind a lavandă și trabuc, ne sărutam pe gură, rusește sau englezește sau Dumnezeu mai știe cum, înainte de a ne împreuna corpurile. Atunci intervenea Maria, strecurându-se pur și simplu între noi. Un amestec straniu de gelozie și invidie făcea ca prietena mea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se lucra cu „Lavazza“ sau „Illy“ (mărci pe care naivii le considerau de bonton), patronul aducea o cafea specială din Florența, căreia nu-i divulga în ruptul capului numele sau rețeta de fabricație. De la ușă îi simțeai aroma; mirosea a trabuc scufundat într-un sac cu scorțișoară. Dacă Ion Barbu și Camil Petrescu ar mai fi trăit, ar fi lăsat baltă „Capșa“ ca să se-așeze aici. Când m-am întors la computer, Lepidopteros își terminase treaba. Nu spunea nimic, dar știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le miroasă. Vreo doi se-ndrăgostiseră lulea și-i pregăteau deja răspunsuri siropoase, muiate-n odicolon. Mai mult de-atât, Lovinescu a trimis un articol elogios la Cetatea literară, în care saluta apariția «noii scriitoare»! «Noua scriitoare» se bărbierea, fuma trabuc și-avea deja vreo două piese care se jucau pe scena «Naționalului». Așa i-a venit lui Camil Petrescu ideea să scrie Patul lui Procust. De la o mistificare măruntă. Romanul a-nceput ca o minciună, dar, treptat, s-a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îi ocolise pe toți ceilalți, pentru a da tocmai peste tine. Maria intrase în viața mea, cu istoriile ei tulburi sau puțin prea clare, cu familia ruptă și azvârlită pe două continente, cu galeria de la „Hanul cu Tei“ mirosind a trabuc și lemn vechi, cu o jumătate de cartier care ar fi sărit s-o apere și la patru dimineața, și, mai ales, cu un „dom’ profesor“ numai al ei, pe care îl proteja cu înverșunare și de care nu lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ciudate: „negrese“ la pachet (cum or fi încăput înăuntru?); „Diplomat“ (o ruladă grețoasă, mustind de sirop); „cremșnit“ (numele îmi inspira o insectă monstruoasă); „cartofi“ (nu lua nimeni, toți copiii știau că sunt făcuți cu resturile de la alte prăjituri); „joffre“ (niște trabucuri de ciocolată); „africană“ (rudă cu „negresa“; purta în plus o rochie albă de bezea); „Ora 12“ (asta suna rău, a nenorocire); „Mihaela“ (vânzătoarea ne corecta, pe mine și pe Mihnea: „O Mihaela, nu un Mihaela!“); „cranț“ (un tort cu unt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cele noi, făcând deliciul colecționarilor: „Albina“, „Curierul“, „Fama Lipschii“, dar și „Muci“, „Pula“ sau „Nervi“. Praful era șters zilnic, sutele de compartimente de lemn și placaj străluceau. Temperatura rămânea constantă, foile ziarelor se păstrau uscate și intacte, ca frunza unui trabuc cubanez original. Ne-am împărțit pe căprării: eu fișetele cu numele și cotele ziarelor, Mihnea calculatorul de sală. După vreo jumătate de oră de scotocit, am ridicat din umeri - nu găsisem nimic. Nici certificatul meu de naștere, nici vreo urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tacâmurile și să sting lumânările din sala Picasso, numită astfel după cele trei tablouri originale suspendate pe pereți, acolo unde floarea cardilogilor tocmai luase prânzul. Aveam doar 15 minute la dispoziție până la următoarea prezentare, timp în care aceștia savurau pipe, trabucuri și alte minunății parfumate pe însorita terasă a restaurantului cu vedere spre lac. Inevitabilul s-a produs atunci când a trebuit să sting lumânările împrăștiate pe mese, fără a folosi instrumentul special prevăzut în acest scop: un fel de clopoțel nichelat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a fi vândute mai târziu? Cert este că mulțime de case de bogătași în care am intrat ca profesor particular pentru copiii lor sau chelner sunt pline ochi de artă modernă. Din spatele mesei (pe care sunt plasate băuturi fine și trabucuri cubaneze de diverse calibre), acolo unde "oficiez" ca un șef de orchestră, am un câmp de observație privilegat asupra acestei microfaune de bogați. Sunt bogați-bogați, de generații, cu multe zeci de milioane în bănci, și nu miliardari de carton ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
punctată de distracții impuse de gazde: ghicitoare în cafea și cărți, bucătărie japoneză live (un concept foarte la modă, se pare). Alcoolul mai mult decât măsurat: am avut la dispoziție doar trei bonuri, echivalentul a două băuturi tari și un trabuc sau a trei beri mici. Lumea suferea deci de sete, trăgand cu poftă la tutun în stomac din cigar-ele rulate live (iarăși!) în față noastră de un cuplu de cubano-mexicani cu fețe obosite. O canadiancă grasă, beată, se mătăhăia printre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pleca de acasă. Măcar odată, frica atavică a românilor de curent se dovedește întemeiată. Când scriu aceste rânduri, visez cu ochii deschiși grădini în plină vară, pline de flori, doamne cu rochii lungi și albe, copii neastâmpărați și domni fumând trabuc în grădină, bând coniac de culoarea gemului de nuci verzi. (Pasaj adăugat ulterior: astăzi, 25 august 2008, când am transcris aceste notițe scrise de mână în Canada, temperatura aerului a urcat în orele după-amiezii la 38 de grade Celsius. Ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
negru sub unghie că te stoarce de puteri femeiuștii tale. Nu fac eu una ca asta, spunea Cinci Proprietăți, cam la fel cum spusese Anna „Nu pe fiul meu“. Făcea cocoloașe de pâine cu degetele lui late și fuma un trabuc; iar ochii lui verzi erau alerți și reci. Ocupat să facă bilanțul, în chiloți - după amiaza era foarte caldă - Coblin mi-a mai trimis un zâmbet clipind din ochi, observând cum îmi neglijam cartea ca să casc urechile la conversația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care se așternuse pe rutele trenurilor rapid; decolau către New York către Twentieth Century Fox, în compartimentele lor întunecate împodobite cu flori și lustruite, cu tapițerie de un verde închis, spălându-se în chiuvete de argint, sorbind cafea din porțelanuri, fumând trabucuri. Simon ne spunea, „L-am văzut azi pe John Gilbert cu o pălărie uriașă de velur,“ sau, „Senatorul Borah mi-a lăsat rest la zece cenți după ce-a cumpărat Daily News,“ sau, „Dacă l-ați vedea pe Rockefeller ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dolari din betonul ce urma turnat sau din întregi fluvii Mississippi de whisky și bere de contrabandă. Tommy ne trimitea la agentul lui de la o casă de pariuri ilegale de pe Lake Street, ascunsă în spatele unei vitrine în care stăteau etalate trabucuri și care mai apoi a devenit vitrină de librărie. Tommy avea un post bun în care primea ponturi. Dar chiar și în acele zile, în care se băteau monede peste monede, nu reușea să dea pe de lături. Asta dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pungi la ochi ca un cormoran, oțărât, verzui și cenușiu. Răbdător, cu o privire plină de hărnicie și vulgar, stând pe scaun ca un vaquero care se prăvălise greoi în șa, șuiera când respira din cauza marii lui greutăți și a trabucului său iute. Îi creștea păr din nas și pe spatele degetelor. Diversele momente ale anului erau tot una pentru el. Că era mai sau noiembrie, își lua micul dejun la ora unsprezece, constând din ceai cu lapte și zahăr cubic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la zăduful dintr-o după amiază de vară din Chicago. Era un moment în care se putea încă respira. Comisarul nu apucase să termine să se îmbrace; ieșea în soarele blând al străzii în papuci, cu bretelele spânzurând, iar fumul trabucului său Claro o lua în sus, peste părul lui alb, în timp ce mâna i se cufundase confortabil sub betelia pantalonului. Iar Einhorn, și el ceva mai încolo, în birou, își deschidea scrisorile, făcea note de răspuns, își consulta dosarele sau mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
n-are importanță unde, Nails asudă din greu măcar o dată pe zi. Apoi, face un duș fierbinte, și se șterge bine cu prosopul. Scoate toxinele prin pori, și unica dată când are voie să fumeze este atunci când îi ofer un trabuc, după o victorie. Chiar citeam articolul lui Tex Richard zilele trecute în Post, că înainte de lupta cu Willard, când erau o sută de grade la umbră în Ohio, Dempsey era așa de bine antrenat că atunci când a tras un pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu trebuia decât s-o asculți și te convingeai că sunt făcut să trăiesc în puf, să mă scol dintr-un pat moale și să iau un mic dejun îndestulător, să îmi înmoi chifla în gălbenuș și să fumez un trabuc la cafea, în soare și confort, fără nici o umbră de melancolie și fără nici o pată. Asta era facțiunea blândă a lumii ce-mi era mie rezervată, și dacă refuzam această șansă, nu mă aștepta decât uitarea; aveam să fiu absorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de copil; și a continuat să-mi povestească ce amărât e că arată rău, exprimându-și sumbru amărăciunea că are un nas așa urât, dar întrerupându-și tânguielile cu hohote puternice de râs, mișcându-și brusc mâna ca să își oprească trabucul să nu cadă jos. Acum că avea bani purta un set de trabuce Perfecto Queen în buzunarul de la piept. — Nu l-am apreciat cum trebuie pe babac. Eram de partea maică-mii trup și suflet. Zău că da. Și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mai trebuia să o întrețin pe Mama; se îngrijea Simon de asta. Însă, deși îmi plătea nota de plată oriunde ieșeam în oraș, tot mă costa mult să ies cu el. Ocazional mă trezeam că dau eu bacșișuri sau plătesc trabucuri sau flori pentru Charlotte de care el uita, și aveam niște note uriașe de plată la spălătorie și la curățătorie, cum nu mai avusesem niciodată. În plus ieșeam cu Padilla sâmbăta noaptea pe Lake Park Avenue. Și pe lângă asta, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un pat Louis XIV. Abia ieșit din compartimentul de sticlă al dușului, după ce s-a uscat cu mantia pufoasă a unui prosop turcesc și și-a pus șosete negre și o cămașă scrobită, s-a așezat pe pat, fumând un trabuc și a început să-mi explice acest lucru, pe un ton practic și sever. Ședea tolănit cu trupul lui mare, pe jumătate gol. Nu îmi ținea predici despre cum trebuie să urmăresc comfortul și luxul, ci despre cum trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu-mi păsa mie de asta. Prin urmare, iată-ne astfel în birou, cu doctorul rubicond care ne explica nouă, pământenilor, misterele injecției, cu o mutră puhavă, seacă, lipsită de interes, gâfâind, cu brațe păroase, în biroul ce mirosea a trabuc și a carieră sedentară în piele neagră. Nu era un om lipsit de bunătate de fapt, cu ochelarii ăia imenși, și părea că posedă o facultate a gândirii - cel puțin în măsura în care reușea să decanteze problema, dar nu mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și gulerul cu butoni. Eu m-am așezat în spatele lui, într-un scaun de piele. Apoi se tot întorcea și îmi descria diverși oameni, prefăcându-se că vorbește pe un ton coborât. — Îl vezi pe ăla în albastru, ăla cu trabuc în gură, Augie? E avocat, dar nu profesează, are biroul deschis doar ca să zică și el că e avocat. Da’ trăiește din jocul de cărți. Dacă n-ar mai juca nimeni cu el, mâine ar fi pe ajutor de șomaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pentru asta. Ce, nu poți face două lucruri în același timp? Și apoi și Clem Tambow mi-a spus cam același lucru. Urma să își ia în curând diploma și arăta acum foarte matur, cu mustața lui deasă și cu trabucul în gură. Se îmbrăca într-un costum de amărăștean și hainele îi miroseau a detergent de vase și a transpirație masculină. Ei, barosane, văd că ai rămas neschimbat, mi-a spus. Acuma, Clem și cu mine ne simpatizam foarte tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
hă, hă! Ce mai râdeam. Fetița asta, Dorabella Feingold, începea să ridice nasul și să miroase până i se vedeau chiloțeii și albul ochilor de extaz. Și apoi spunea, „brebenei“. Era exercițiul zilnic. Stephanie Kreizcki spunea, „violete, trandafiri, năsturei“ Ținea trabucul între degete și îl mirosea cu nasul lui umflat. Imaginează-ți numai clasa asta mizeră, cu toți gogomanii ăia mici, plini de varză murată și pâine și ciolan de porc, cu sânge de emigrant și mirosuri de leșie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]