699 matches
-
liniștiți pe geți față de orașele grecești și pe traci față de romani. Pe vremea exilului lui Ovidiu la Tomis, orașele grecești prezentau o mai mare siguranță pentru poporul roman decât regiunea Traciei. De aceea, faptul că Ovidiu se adresează unui rege trac este foarte semnificativ și este important de observat și forma de care se folosește poetul în auto-recomandarea sa. Ovidiu începe prin a-l elogia pe acest "descendent al regilor, a cărui nobilă origine urcă până la numele de Eumolpus". Oricine ar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
timp de pace finețea. Și în ceea ce le privește pe Muze există un fel de alianță (aliquid foderis) între Ovidiu și Cotys: ambii sunt admiratori fervenți ai aceluiași cult. Poet, către un alt poet, Ovidiu întinde brațele implorând ca pământul trac să fie favorabil exilului său. O ultimă precizare: cauza exilului lui Ovidiu l-ar putea face pe Cotys suspicios; din această cauză, sulmonezul simte nevoia să-l liniștească: să fie sigur Cotys că Ovidiu nu a fost exilat nici pentru
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
curiozitatea lui Cotys asupra acestei silendus error, ca să spunem așa, care, deși nu implica violarea niciunei dispoziții legale, constituia totuși o greșeală de neiertat potrivit evaluării lui Augustus. Asemenea cauze ascunse ar fi putut avea un anumit impact asupra regelui trac, în cazul în care s-ar fi opus în realitate sau virtual politicii regimului imperial și s-ar fi bazat pe o cât de mică nemulțumire din partea unei anumite opinii publice romane și cu atât mai mult a opoziției, care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prin Ovidiu poate trebuie să citim printre rânduri oferea unul dintre martirii libertății 222. Oare Ovidiu era sigur de posibilitatea unei astfel de atitudini din partea lui Cotys sau el însuși încerca să determine o astfel de stare sufletească în regele trac? Noi suntem de părere că Ovidiu trebuie să fi avut măcar câteva slabe indicii pozitive care să-l determine să riște o sugestie atât de periculoasă, altfel acțiunea sa ar fi fost temerară, de-a dreptul contraproductivă: Cotys i-ar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vom vorbi într-un capitol ulterior. 213 V. PÂRVAN, Începuturile vieții romane la gurile Dunării, București, Cultura Națională, 1923; cfr. Și IDEM, Getica, Bucarest, 1926, p. 118 și urm. 214 G.G. MATEESCU, I primi rapporti tra Roma e le popolazioni trace, extras din "Historia", 1929, n. 1, anno III, Milano. 215 R. VULPE, Histoire ancienne de la Dobroudja, București, 1938 (în: "Académie roumaine": La terre et la pemsée roumaines: IV La Doubroudja). 216 S. LAMBRINO, Tomis, cité gréco-gète, chez Ovide, în "Ovidiana
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
152, 176 și urm. 224 OVIDIU, Ex Ponto, II, I, 45 și urm. 225 Cf. S. D'ELIA, op. cit., p. 153. 226 Nu trebuie să uităm că "Burebista, pe timpul campaniei din Farsalus a avut, la fel ca și Cotys, principele trac al Bosforului, o atitudine clar ostilă față de Cezar", cfr. G.M. COLUMBA, op. cit., p. 11. Spiritul anti-Cezarian pare a fi, deci, moștenire de familie. 227 Cf. considerațiile pertinente ale lui LAMBRINO, op. cit., p. 383 și urm. 228 Să se aibă în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
stat. Pe vârfurile munților bântuite de vijelii trăiau în temple, preoții lui Jupiter. Hecate stăpânea văile dogoritoare. Bacantele pentru temple erau o permanentă amenințare, prin teroare instigându i pe traci. Orfeu vrând să răzbune moartea Euridicei, este omorât de regii traci instigați de Agloanice. Bacantele aveau puteri nebănuite, îmblânzind pantere și lei, dar umbreau matriarhatul cu sadismul lor feroce. Conduse de marea preoteasă Agloanice, erau însetate de sânge fiind meștere în magia neagră. Atunci valea Hecate, fluviul și pădurile vibrau ca
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
când prezici viitorul și ai vorbit discipolilor de departe cu glasul viu, în vis leai apărut, acum îți cerem ajutorul. În lipsa ta sălbatice bacante pline de blestem, s-au întâlnit în valea ternarei Hecate, conduse de Agloanice vrăjitoarea, convingând căpeteniile trace în cultul lor infernal, acum amenințând să nimicescă templul și să pună iar vâltoarea. Ațâțați și conduși de bacante, cu torțe incendiare, mii de războinici traci și-au așezat tabăra la poalele muntelui și mâine vor asalta templul necruțătoare. Sânge
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
blestem, s-au întâlnit în valea ternarei Hecate, conduse de Agloanice vrăjitoarea, convingând căpeteniile trace în cultul lor infernal, acum amenințând să nimicescă templul și să pună iar vâltoarea. Ațâțați și conduși de bacante, cu torțe incendiare, mii de războinici traci și-au așezat tabăra la poalele muntelui și mâine vor asalta templul necruțătoare. Sânge vor bacantele. Bacantele conduse de marea preoteasă a întunecatei Hecate, vin vijelie, însetate de sânge. -Știu toate acestea înaintea ta, fiind scris să se întâmple-răspunse Orfeu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Orfeu. -Nu crezi că este prea târziu, spuse bătrânul preot. Bacantele conduc tracii, tumultul este aproape. Va trebui să arăți prin arme cine e stăpânul. Poți să-i respingi cu fulgerul și săgețile lui Apolon. Cheamă-n incintă pe șefii traci la mediere, astfel nu va fi eficace nici-o soluție. -Nu armele, cuvântul viu trebuie să apere zeii. Nu șefii tracilor trebuie loviți, ci întunecatele bacante. Voi pleca singur fiți liniștiți, chiar mâine se vor îmblânzi ca leii. Nelegiuiții nu vor
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
afle misterul. Dar Agloanice, care pândea cu alți traci zeloși, strigă: -Orfeu om este ca voi, un impostor tiran. De este zeu pontif și are-n cer strămoși, să-l apere oștile cerului, de nu totul este în van. Regii traci înfierbântați de ură și însetați de sânge, se aruncaseră asupra lui Orfeu, străpungându-l cu săbiile. Orfeu întinde mâinile spre cer și inima-i se frânge, trupul îi moare, ca sufletul să nu-i mai subjuge. Tesalina cu bucurie sălbatecă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și soldații din poporul albanejilor, urmașii acelor oștiri ilirice și epirote, în fruntea cărora Alexandru a cucerit Persia, cu cari regele Pyrrhos contesta și romanilor și cartaginezilor posesiunea Italiei, urmașii aceloraș soldați cari-și făceau drum la tronul imperiului universal. Traci și iliri era popoare înrudite. Descendenții ilirilor sunt albanejii actuali, din traci s-au născut românii. Miklosich ne-a comunicat vreo 50 de cuvinte cari parte sunt comune albanejilor și românilor, parte au în amândouă limbile o formă și un
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
două fețe ne pun să împușcăm noi în noi înșine, pe moldovan în albanez, pe ardelean în dalmatin, pe frate în frate. ["ALBANEZII ȘI ROMÎNII"] 2263 Cumcă albanezii și românii sunt unul și acelaș popor, însă unii au pastrat limba tracă, iar cei din urmă și-au apropriat dialectul latin vulgar, nu mai e azi nici o îndoială. 90 {EminescuOpXV 91} ["ROMÎNII AU RĂSĂRIT... "] 2307 Românii au răsărit dintre slavi ca insula... din mare. Stratul primar fonologic " secundar bisericesc - o limbă mai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fifth chapter, Parallel Polemical Vocations, treats comparatively the journalistic writing of Eminescu, Caragiale and Arghezi. We have tried to shed light on elements of a natural cultural atavism, identifiable within Arghezi's discourse, as a descending discourse, but especially to trace the contours of the rift that separates the author of Spini de hârtie (Paper Thorns) from the journalist from Timpul, inasmuch as the reiteration of the duo Eminescu-Arghezi has become commonplace of exegeses having dealt with the issues of polemical
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
naștere: tracilor propriu-ziși daco-geților Tracii sunt cei care creează la noi Înfloritoarea civilizație a epocii bronzului ( 1800800 Î. Hr). Creatorii și purtătorii culturilor arheologice ale epocii fierului (1200 Î. Hr.-106 d. Hr.), sunt geto dacii, ramura nordică a neamurilor trace. Limba daco-geților este un dialect al limbii. traco - dace. Triburi daco-getice: appulii ( În zona orașului Alba Iulia) burii ( pe malurile Oltului extracarpatic) carpii ( În Moldova Centrală) costobocii (În Moldova de nord și Maramureș) crobyzii și trizii ( În Dobrogea) Țara dacilor
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
din Dobrogea, Zalmodegicos care pe la mijlocul sec. al . III lea Î Hr. Își face simțită prezența asupra Histriei. 6. Prin 180 Î. Hr., Histria este nevoită să facă apel la alt șef de uniune tribală, Rhemaxos, pentru a respinge cetele căpeteniei trace Zoltes. 7. Cam În aceeași vreme avem primele știri despre o uniune de triburi dacice din Transilvania conduși de Oroles. 8. Regele Oroles este contemporan cu Rubobostes. Un izvor latin ne spune că, sub domnia acestuia, s-a produs o
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Pantelimon). Practicarea cultelor respective În limba latină și fenomenul interpretatio romana, respectiv adorarea sub nume latine a unor divinități dacice (Bendis, Zamolxis), reprezintă premise semnificative ale romanizării. Elementele locale În acest sincretism religios sunt ilustrate și În menținerea cultului Cavalerului trac. Viața economică Reprezintă un factor favorabil romanizării. Acest proces se va reflecta În terminologia agrară. De asemenea În unele așezări de mineri din Dacia Apulensis, trăiesc deopotrivă, băștinași și alogeni latinofoni. Semnificative sunt, tăblițele cerate de la Alburnus Maior (Roșia Montană
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
sus". Influența educatorului este mai mare în clasele primare, dar ea depinde de formarea, de pregătirea lor profesională, psihopedagogică, de experiența la clasă 422. Educatorul este zilnic în postura actorului care joacă în fața publicului, cu mai mult sau mai puțin trac. Diferența este aceea că textul său nu este scris, nu este aplaudat la intrarea în sală... Dimpotrivă, situația poate fi plină de incertitudine, excitare, anxietate, stres. Pe măsură ce elevii se așează în bănci, educatorul "pregătește tabla", trage perdelele, pregătește videoproiectorul, conectează
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Enciclopedic Gold, 2010. got. gotic i.e. indoeuropean ir., iran. iranian lat. latin lat. pop. latinesc popular magh. maghiar pol. polonez prus. prusian rom. romînesc rus. rusesc sanscr. sanscrit săs. săsesc sl. slav slov. slovac srb. sîrbesc tătăr. tătărăscul tc. turcesc osmanlîu trac. tracic turc. turcic (peceneg, cuman) ucr. ucrainean v.sl. vechi slav Despre numele de locuri, în general Statutul numelor de locuri Numele de locuri sau toponimele (cum sunt cunoscute în lucrările de specialitate mai noi) sunt numele proprii ale unor „obiecte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Originea stabilește, de regulă, stratul istoric în care se situează numele, adică un inter val cu o durată mai scurtă sau mai lungă (uneori de secole) în care e posibil să se fi născut numele în cauză. Astfel, ele mentele traco dacice au ca limită în timp perioada formării limbii romîne, toponimele slave vechi s-au putut forma cam între secolele VI și IX, cele maghiare începînd cu secolele XI-XII, cele germane cam după secolul XIII etc. Cel mai greu este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
petrecut, probabil, și în cazul lui Herodot. Unii cercetători consideră că, împotriva dificultăților de localizare și a diferențelor mari dintre forma antică și cea actuală, între cele două există o continuitate. A fost reconstruită, din unele toponime grecești (Argissa) și trace (Arcidava, Argidava), o bază traco-frigiană *Argesis (în care sis ar fi sinonim cu dava, „cetate“) din care, prin evoluția firească limbii romîne (si > și, i final dispărut), s-ar fi ajuns la forma actuală. Au fost introduse în ecuație, (cam
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o formă de reconstrucție ad-hoc, prin scriere inversă (în cazul sunetelor în schimbare, cum erau b și m - a se vedea Tibiscus pentru Timiș), de către cel care a scris documentul. Baza formei Buseos a fost propusă pornind de la un apelativ trac *bhug, „a îndoi“, de la sl. băză, boz, baz, băz „boz“) sau de la un antroponim (trac. Buas, Buos). Slavii au putut adapta fonetic finala specificului lor lingvistic, rostind numele ca Bozov (a se compara cu forma latinească din documente „inter Bozam
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lul Karpathos (numele unei insule grecești), sau germană (comparat cu germ. *Harbotha, Harfoda), ca și o rădăcină tracică, dedusă prin comparația cu sanscritul Korpata, „stofă de bumbac, stofă de lînă“ (legătura fiind lîna oilor pe care le creș teau păstorii traci pe munți, așa cum se vede pe Columna lui Traian). Cea mai verosimilă soluție este originea indo europeană, susținută de rădăcinile *karpată, *korpătă, care explică foarte bine semantic, fonetic și istoric forma actuală a toponimului. Ar merita avute în vedere, pentru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
începînd cu secolul al VI-lea, sub formele: Grisi, Grissia, Gresia; apoi, în Evul Mediu, cu variantele grafice: Kris, Kirüs, Kërës, Kerezs, Körözs, Körës, Körüs. Sașii l-au numit Kreisch, Krisch, Körösch, iar maghiarii, Körös. Soluțiile etimologice sunt numeroase: radicalul trac. Krs, kres, „multicolor“, corelat cu sanscr. Krșna, prus. Krisnas, ir. ciar(s), „negru“; gr. hrisia > hrisos „aur“ (ungurii l au tradus o perioadă cu Aranyos, lat. Auratus), toate greu de „condus“ fonetic spre Criș; sl. kriș, „cruce“ (apropiat de toponimele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cursul inferior (la vărsarea acestuia în Marea Neagră exista o colonie grecească omonimă întemeiată de grecii din Milet, care preluaseră probabil, pentru aceasta, numele rîului) și Danastris, pentru cursul inferior și mijlociu. V. Pîrvan consideră că numele Tyras este de origine tracă, fiind apropiat de numele Tyresis, Tyrida, avînd împreună la bază tema iraniană türasau tur-, cu sensul de „a cuprinde, a ține strîns“, sau tema tura-, cu valoare adjectivală (sensul de „furtunos“). Important pentru noi este celălalt nume, Danastris (în izvoarele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]