436 matches
-
care nu pot să facă o treabă de bărbat. — Tre să plec Clell, spun eu, eliberându-mi cu forța Încheietura mâinii, Carole probabil a terminat până acum cu curcanul și masa de Crăciun. Posă zici despre mine că sunt un tradiționalist, dai ceva deosebit la masa În familie de Crăciun. — Jackie n-a venit În vizită... a sunat dar... zice el. — Am auzit că-și fac bine treaba de Crăciun În locuri de genul ăsta. Iești pe mâini bune Clell, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
acces la varianta refăcută, recondiționată a unui vechi concert. Și mă umplu de-o stare vecină cu fericirea când pot să văd un show filmat cu „scule adevărate“, ajuns la mine pe dual layer. Am permanent exemple la dispoziția scepticilor tradiționaliști: Rolling Stones Rock’n’Roll Circus, Gimme Shelter, The Last Waltz, The Wall... Și popularizez cât pot pilda lui Jarre, Peter Gabriel, Porcupine Tree, Depeche Mode, Eagles și alții, care n-au ezitat să adopte tehnică de vârf pentru spectacole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Tot în același an, la 6 ianuarie este numit medic al Domeniilor Coroanei, funcție care îi prilejuiește alte avantaje, dar el rămâne omul care nu profită de surprizele vieții. În literatură continuă să fie cunoscut tot ca poet semănătorist, un tradiționalist, un autentic rural care îl continuă pe Coșbuc sau Vlahuță, departe de marii lirici, Blaga, Arghezi, Pillat sau Maniu... Apariția volumului „Pârgă” în 1921, ca și numirea ca subdirector al fundației Culturale „Principele Carol” sunt semne de urcuș și în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Bârlad am cunoscut pe Vlahuță. Eram zilnic în casa lui mai mulți poeți: Nichifor Crainic, Cancel Donar Munteanu, G. Tutoveanu, I. Valentin și alții. - După sosirea la București „Ion Pillat, Nichifor Crainic și cu mine am întemeiat curentul așa numit tradiționalist în poezie, deși se zice că Adrian Maniu făcuse astfel de poezii mai înainte. Nu știu ce fluid lăuntric ne-a legat pe tustrei: Pillat din Dorohoi, Crainic din Vlașca și eu din Buzău. Țin să declar că activitatea mea poetică se
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Pe de o parte sunt moderniștii laici atât de mândri de regimul pe care l-au construit, Încât nu poți să le aduci nici o critică. Aceștia au armata și jumătate din stat de partea lor. Pe de altă parte sunt tradiționaliștii convenționali, atât de mândri de trecutul lor otoman, Încât nu poți să le aduci nici o critică. Aceștia au publicul larg și cealaltă jumătate a statului de partea lor. Nouă ce ne mai rămâne? Puse țigara la loc Între buzele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
partea lor. Nouă ce ne mai rămâne? Puse țigara la loc Între buzele sale livide și crăpate, unde a rămas tot timpul nesfârșitei sale litanii. — Moderniștii ne spun să mergem Înainte, Însă nu avem Încredere În ideea lor de progres. Tradiționaliștii ne spun să mergem Înapoi, Însă nu vrem nici să ne Întoarcem la ordinea lor ideală. Prinși Între cele două părți, facem doi pași Înainte și unul Înapoi, exact ca formația armatei otomane! Însă noi nici măcar nu cântăm la vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
publice în care s-a discutat despre tipul de mentalitate al viitorului Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române: tradiționalist sau modernist. Care este opinia Prea Fericirii Voastre în această privință? PF Daniel: Eu cred că creștinul ortodox este prin definiție un tradiționalist pentru că are datoria de a transmite credința primită fără a diminua conținutul ei. În același timp însă, trebuie să ținem cont de faptul că un tradiționalist poate fi static sau dinamic. De pildă, Noul Testament a fost scris în limba greacă
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
în această privință? PF Daniel: Eu cred că creștinul ortodox este prin definiție un tradiționalist pentru că are datoria de a transmite credința primită fără a diminua conținutul ei. În același timp însă, trebuie să ținem cont de faptul că un tradiționalist poate fi static sau dinamic. De pildă, Noul Testament a fost scris în limba greacă. Dacă îl citim numai în limba greacă sau celebrăm Sfânta Liturghie numai în limba greacă sau în limba slavonă, atunci suntem tradiționaliști statici. Dacă traducem Noul Testament
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
de faptul că un tradiționalist poate fi static sau dinamic. De pildă, Noul Testament a fost scris în limba greacă. Dacă îl citim numai în limba greacă sau celebrăm Sfânta Liturghie numai în limba greacă sau în limba slavonă, atunci suntem tradiționaliști statici. Dacă traducem Noul Testament și Sfânta Liturghie în limba română, conținutul rămânând același, noi adaptăm, pentru contemporanii noștri, înțelegerea acestui conținut. Aceasta înseamnă o tradiție dinamică. Conținutul rămâne același, dar forma de prezentare, adecvată timpului nostru, ține de dinamica tradiției
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
li se adresau mulțumiri imediat după ce se exprima deplina gratitudine față de primarul Bucureștiului de atunci Victor Dombrowski pentru ajutorul dat dezvoltării crematoriului din Capitală. Din citatele precedente se poate observa lesne un element caracteristic atât discursului cremaționist dar și celui tradiționalist din perioada interbelică: este vorba despre uzul triumfalismului ca și caracteristică a discursului, atât pro cât și contra cremațiune. Utilizarea acestuia se explică prin miza disputei, dar și prin faptul că ambele tabere căutau să convingă publicul neutru atât de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care suplineau adevărata învățătură, după cum se observă până-n ziua de astăzi la Evrei. Capitolul XXIII din Evanghelistul Matei este elocvent în privința asta: Mântuitorul face Cărturarilor și Fariseilor un aspru rechizitoriu, al cărui sens adânc nu poate scăpa din vedere nici tradiționaliștilor noștri și-n special minorității din cler anticremaționiste, care vede-n cremațiune însăși abrogarea religiei creștine, dacă nu chiar instaurarea idolatriei. "Vai de voi cărturari și Farisei fățarnici!" spune Mântuitorul. Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și infidelitatea lui, recunoscută fără nici o ezitare. Azi o grădină, mâine o pădure - nu se mai poate conta pe jurămintele de credință ale unui poet. Vor veni la rând luncile, câmpiile, văile, munții... nu, munții nu, autorul rămâne deocamdată un tradiționalist în probleme de orientare sexuală. Poetul spune multe alte lucruri trăsnite în cartea sa. Unele rămân de neînțeles: ‹ „Chiar dacă întreg universul / ar trece prin câmpul tău de facere / o, buna mea gândire / cupolă danaidă de ispită / nu te-ai opri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aceasta este poezia Arghezi, așezare mozaicală după o foarte primitivă preocupare de culoare, niciodată ridicată la vibrarea și incandescența modului interior. Gloria ei, pregătită în redacțiile foilor israelite, agitată de îngerul fierbinte Cocea, îmbrățișată din două părți de suprarealiștii și tradiționaliștii bucureșteni, revendicată de Viața românească, e cel mai indicat astru pentru peisagiul nostru literar: mahalagiu, agricol sau haiducesc. Domnul Arghezi face poezii cu inocenta aplicațiune spre migală a unui ceasornicar. Câteodată trece și la bardă. O poartă țărănească în vopseli
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mă descurc, dar se pare că mi-am făcut iluzii. Doi ani au trecut de când am născut. La douăzeci și doi de ani, fără bani, fără familie, fără vreun talent deosebit, fără a fi extraodinar de frumoasă, În mediul acela tradiționalist de provincie, trăiam cu unicul scop de a-mi crește copilul. Atunci am descoperit spectacolele dumneavoastră. La Început mi s-au părut foarte dezagreabile și-mi era imposibil să le urmăresc. În scurt timp Însă, am ajuns să simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ACESTUI CAZ; SUPERFICIALII, CARE ÎI OFEREAU BONURI DE LOCUINȚE SAU ADRESE DE PENSIUNI ECONOMICE; METODICII, CARE ÎL PUNEAU SĂ COMPLETEZE O FIȘĂ ȘI APOI O CLASAU; COPLEȘIȚII, CARE RIDICAU BRAȚELE, ȘI DERANJAȚII, CARE ÎNTORCEAU PRIVIREA ÎN LĂTURI; ERAU, ÎN SFÂRȘIT, TRADIȚIONALIȘTII, CEI MAI NUMEROȘI, CARE ÎI INDICAU LUI RAMBERT UN ALT BIROU SAU UN NOU DEMERS DE FĂCUT. Ziaristul se istovise astfel în vizite și își făcuse o idee exactă a ceea ce putea fi o primărie sau o prefectură, tot așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
simplă bucată de pânză, aranjarea ei era o adevărată artă ce necesita mâna unui sclav priceput, pentru realizarea efectului solemn pe care îl putem admira în statuile romane din epoca imperială. Până și aceste schimbări discrete li se păruseră exagerate tradiționaliștilor. Celebrul Terentius Varro - care, pe lângă faptul că luptase în numeroase războaie, găsise timp să scrie o Enciclopedie a științelor și multe altele, ajungând, potrivit biografilor săi, la un total de șase sute de cărți - se plânsese de eleganța excesivă. „Vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dă... citiți vă rog ce se publică de obicei. Imitația în literatură mai are însă și neajunsul că trivializează pe cei imitați încît îi faca de nemaicitit”. De remarcat conflictul terminologic dintre categoria pozitivă și cea negativă a Decadenței: pentru tradiționaliști, cuvîntul „decadent” are conotații patologizante: „boală”, „degenerescență”, „sminteală”; polemic, Davidescu transferă accepțiile negative asupra literaturii adversarilor. Tonul insurgent, „purificator” al manifestului se prelungește în două interviuri imaginare cu caracter pamfletar semnate Nae&Mitică (corespunzînd celor mai tineri insulari: Nae Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ploiești un articol în apărarea adventismului oprimat de clerul ortodox autohton. În răspăr cu tradiționalismul antisemit, a găzduit numeroși colaboratori evrei, de la F. Aderca și Tristan (Tzara) la filozoful spinozian Ion Brucăr. Cronica literară a fost ținută, cîțiva ani, de către tradiționalistul moderat Ion Trivale (Iosef Netzler), mort cu arma în mînă, pe front, în 1916. Modelele interne ale tinerilor poeți estetizanți erau - pe lîngă „precursorul” Macedonski - Arghezi și Minulescu; la nici doi ani de la apariția Insulei, între cei din urmă apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
era departe de a fi privit cu bunăvoință în mediile simboliste. E suficient să amintim atacurile antilovinesciene ale Farului și Insulei, dar și pamfletele lui Tudor Arghezi. În epoca „pașilor pe nisip”, criticul nu era agreat, de fapt, nici de „tradiționaliști”, nici de „moderniști”. E. Simion observa, întemeiat, că „E. Lovinescu nu e un critic simbolist ca N. Davidescu, și a-l considera ca atare (cum procedează I. Negoițescu) e o eroare. (...) Criticul nu face, apoi, greșeala, ca N. Davidescu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
D.” comentează, sub titlul „Expresionism, Dadaism“, marea expoziție Dada din Berlin, taxînd fenomenul de „infantilism și incoherență”. Arătînd că în Germania reacțiile au fost dure, autorul opinează că „probabil viitorul va condamna acest curent în artă și literatură”. Se înșela... Tradiționalistul N. Iorga nu ratează nici el ocazia să se pronunțe drastic; în Gazeta Transilvaniei din Brașov (nr. 101, 12 mai 1921, p.1), marele istoric vituperează - la unison cu adversarul său antebelic Ovid Densusianu - împotriva „energumenilor” parizieni dadaiști și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
neînsemnatei isprăvi puse la cale aci, înainte de război, și care izbăvește pe moderniștii români de acuzația «importului»” („Modernism și tradiție“, în Cuvîntul liber, seria II, an I, nr. 1, 26 ianuarie 1924). O atare poziție încerca să dea o replică tradiționaliștilor, pentru care modernismul era un fenomen de import, inaderent la spiritul locului. Pentru Vinea, ca și pentru expresioniștii de la Gîndirea, adevărata tradiție autohtonă este una a nonfigurativului, prezent și în arta noastră populară. Numai că, în vreme ce ultimii recuperau abstracționismul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o sursă „primitivistă” de legitimitate autohtonă a avangardei cosmopolite. În irepresibilul său elan, autorul pare să fi uitat însă că, în pictură, cubismul se născuse oficial în 1908, prin Braque și Picasso, nu în 1915, prin Marcel Iancu... În replică, tradiționalistul Al. Hodoș va publica în revista Țara noastră, nr. 6, 10 februarie 1924, articolul „Dadaism, cubism - etcaetera sau capacitatea de export a geniului românesc“. Potrivit acestuia, poezia modernistă ar fi „artificială și nesinceră”, căutînd extravaganța în vederea originalității cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fi decît un „amestec de dezechilibru nervos și șarlatanie europeană”, o contrafacere a primitivismului, o „poezie bîlbîită”, pe care un popor cu suflet sănătos nu o poate accepta. Istoria își are însă ironiile ei: modernistul de stînga Ion Vinea și tradiționalistul Al. Hodoș se vor regăsi la începutul anilor ’60 - ca victime „în curs de recuperare” ale noului regim - în paginile publicației de propagandă comunistă pentru românii din exil, Glasul patriei... Nu e lipsit de relevanță faptul că în Contimporanul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cea a literatorilor de avangardă. Chestiunea deprovincializării moderne a culturii române l-a preocupat pe Ion Vinea încă din adolescență; dovadă - numeroasele recenzii severe despre promovarea oficială a literaturii autohtone în Franța, manifestată prin publicarea de scriitori minori, conformiști sau tradiționaliști, în La révue roumaine (dintre volumele care adună cvasiexhaustiv publicistica tînărului autor din acea perioadă, v. Opere IV. Publicistica, ediție critică, note și comentarii de Elena Zaharia-Filipaș, București, 2001). O recenzie a aceluiași Vinea despre Mercure de France și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
brazdă o adîncește și o răstoarnă a belșug cu fierul geniului său aspru și virgin”. Alături - o consemnare moderat-elogioasă a volumului În marea trecere de Lucian Blaga (poezie „cerebrală”) indică, o dată în plus, afinitățile de identitate cu expresionismul și bizantinismul „tradiționaliștilor” congeneri de la Gîndirea, fapt confirmat și de o „scrisoare” a lui Aderca adresată lui Ion Vinea (cf. „O zi la Brașov“, în nr. 3, 1923), în care „moderniștii” Lucian Blaga și Adrian Maniu sînt deplînși pentru colaborarea lor cu tradiționaliștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]