1,003 matches
-
să nu fac politică. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Ceea ce este, este, ceea ce nu este, nu este! Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul. citat din Marin Preda Inteligența lucidă este aceea care poate să recunoască meritul marilor intuiții. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Erorile fatale nu apar, adică nu se săvârșesc pe neașteptate, au un preludiu, dar cine e
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Preda Tatăl lui Petrini: Sunt oameni pe care învățătura îi face oameni! Pe tine te-a făcut un nerușinat! replică din Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda (1980) A ști să râzi în clipele tragice înseamnă a stăpâni tragicul. Marin Preda în Ce mai iubit dintre pământeni Dacă omul nu mai are nimic sfânt, se sălbăticește și degenerează, dar omul poate fi o ființă morală și fără religie. Religia, eu n-aș zice că e opiul popoarelor, ci expresia
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Poate la mijloc e o neînțelegere. Poate că iubește pe altcineva. Ei da, e un pâar care trebuie băut, îl bei, te încovoi de durere, pe urmă te redresezi.” 3. „A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpânii tragicul.” 4. „Când iubești, iubirea trebuie împlinită, orice-ar fi, fiindcă nu se știe dacă te vei mai întâlni vreodată cu clipele acelea. „ 5. „Orice s-ar zice, un bărbat care să-ți placă, să te simți cu adevărat bine cu
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
aruncat colacul de salvare, dar rechinii au fost mai iuți... A rămas doar apa înroșită de sânge care se îndepărta de vasul nostru. Se lasă liniștea) - Marin Preda spunea că: „A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul”. Dar poți să râzi!? Rămân în urma lui soția și copii... Când vom ajunge la destinație îi voi ajuta... Își pune mâna streașină la ochi și privește în zare peste întinsul oceanului.) - Încă nu se vede Tărâmul Făgăduinței, încă nu se
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
purificare a existenței, de spiritualizare a ei, de ridicare în metafizic și de îndepărtare de tangențele telurice. Este un sens puternic ascensional, eliberarea de orice constrângeri și trecerea în Nirvana. Există aici o poezie a iubirii și a solidarității, a tragicului existențial și a frumuseții umane, o poezie a morții, a absenței, dar și a căutării cu sens bipolar. „Pierduți fiind, ca-ntr-un abis,/ În ziua sumbră și vulgară,/ Să nu te-ndurerezi, mi-ai zis,/ Cu glas timid și
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
totuși la ochi. Actul ei de naștere ne amintește, doar, de registrul liricii lui Radu Stanca. Melancolia, imageria ambiguă, ne dezvăluie un romantism fantast cu rădăcini pivotante în solul realității. Această poezie este un amestec de optimism care glisează spre tragicul vieții, provenit din presimțirea degradării lumii și decăderea ei în incertitudinea metafizicii: „Când îmi îndrept spre tine privirea mea bolnavă/ Ca muribundul ochi spre cel ce drag i-am fost,/ Mi-e inima un crater și sângele o lavă” (Efemer
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345754_a_347083]
-
totuși la ochi. Actul ei de naștere ne amintește, doar, de registrul liricii lui Radu Stanca. Melancolia, imageria ambiguă, ne dezvăluie un romantism fantast cu rădăcini pivotante în solul realității.Această poezie este un amestec de optimism care glisează spre tragicul vieții, provenit din presimțirea degradării lumii și decăderea ei în incertitudinea metafizicii: “Când îmi îndrept spre tine privirea mea bolnavă/ Ca muribundul ochi spre cel ce drag i-am fost,/ Mi-e inima un crater și sângele o lavă,“( Efemer
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
în: Ediția nr. 744 din 13 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului eminescu este orpheu al românilor, va rămâne ca homer o legendă, poeziile lui sunt psalmi biblici de dragoste care întrec poezia lui solomon și ne devoră până la lacrimi cu tragicul lor dureros de dulce. natura la el este un templu mirific în care iubirea e regină și tronează peste păduri, ape, mări și țări, se răsfață în iarba de omăt, într-un văzduh de basm, tămâiet de mirosul florilor, într-
EMINESCU-ORPHEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345184_a_346513]
-
din 07 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Mitul lui Orfeu, poetul trac, născut din muza Calliope și zeul Apollon, ce-și acompania cu vocea și lira versurile îmblânzind oamenii și fiarele, a traversat veacurile. Nefericita sa poveste de dragoste precum și tragicul lui sfârșit au inspirat numeroase creații artistice în teatru, film, muzică, literatură etc. Longevitatea și popularitatea acestui mit se datorează faptului că atât prin viața sa dar și prin polivalență, Orfeu este văzut ca arhetip al artistului complet și etern
ACTUALITATEA UNUI MIT de VICTORIA MILESCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376639_a_377968]
-
Ediția nr. 1468 din 07 ianuarie 2015. Mitul lui Orfeu, poetul trac, născut din muză Calliope și zeul Apollon, ce-și acompania cu vocea și lira versurile îmblânzind oamenii și fiarele, a traversat veacurile. Nefericită să poveste de dragoste precum și tragicul lui sfârșit au inspirat numeroase creații artistice în teatru, film, muzica, literatura etc. Longevitatea și popularitatea acestui mit se datorează faptului că atât prin viață să dar și prin polivalenta, Orfeu este văzut ca arhetip al artistului complet și etern
VICTORIA MILESCU [Corola-blog/BlogPost/376666_a_377995]
-
tonul poemelor, în pandant. ... Citește mai mult Mitul lui Orfeu, poetul trac, născut din muză Calliope și zeul Apollon, ce-și acompania cu vocea și lira versurile îmblânzind oamenii și fiarele, a traversat veacurile. Nefericită să poveste de dragoste precum și tragicul lui sfârșit au inspirat numeroase creații artistice în teatru, film, muzica, literatura etc. Longevitatea și popularitatea acestui mit se datorează faptului că atât prin viață să dar și prin polivalenta, Orfeu este văzut ca arhetip al artistului complet și etern
VICTORIA MILESCU [Corola-blog/BlogPost/376666_a_377995]
-
România ziua a treia. O zi importantă în care partidele, toate, au încercat să deturneze voința populară direct în stradă, similar cum o fac în „adunarea lor”, parlamentul. O încercare nereușită căci nu a fost sprijinită de minieri ca în tragicul 1990. Sper să fie acordat cinstitul epitet de golan tuturor participanților la „plimbarea stradală” din România zilei a treia. „Mai bine mort decât comunist” un vers din imnul golanilor cântat pe baricadele din piața Universității în iunie 90. Iar astăzi
ROMÂNIA, ZIUA A TREIA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373146_a_374475]
-
capacității de supraviețuire ale țăranilor. Marea construcție națională datează de pe la 1850, perioadă în care războaiele de eliberare ale naționalităților de sub Imperiile rus și austriac erau conduse de Polonia și Italia... Românii au optat pentru o retorică a păcii și stabilității, tragicul izvorînd din denunțarea ororilor războiului și nu din sărbătorirea sa. Țăranul, strajă și victimă a armatelor care distrugeau satele, a impus o relație "trupească" cu pămîntul. Începînd de atunci, satul reprezintă o comunitate solidară, ca o armată organizată împotriva vîrtejului
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Destinul nostru fiind acela de a ne descompune odată cu continentele și stelele, ne vom plimba, ca și bolnavii resemnați, și pînă la capătul anilor, curiozitatea unui deznodămînt prevăzut, înspăimântător și zadarnic." Întîlnirea celor doi scriitori se realizează, poate, în recunoașterea tragicului, iar în cazul lui Cioran, într-o turbulență care-i interzice să-și aroge scepticismul în locul confortului intelectual. Cioran oferă publicului din România anilor '30, Pe culmile disperării (1934), Cartea amăgirilor (1936), Lacrimi și sfinți (1937) și Schimbarea la față
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de progres revoluționar în condițiile unei dependențe de străinătate care creează un sentiment de frică și de pericol. Scriitorul comunist contestatar, Miron Paraschivescu, ne-a lăsat jurnalul acestei perioade. Sînt pagini care vorbesc pe larg despre lipsa de măsură, despre tragicul și deșertăciunea unei opere despre care se știe că este mai mult mimetică și conservatoare decît mesianică și revoluționară: "De mai bine de un an resimt nevoia acestui jurnal, scrie el pe 18 octombrie 1952, care să fie un document
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
zidit din stânce, colo-n așchii de lemn sfânt; Ș-apoi vrură ca din chipu-ți să explice toate. Mută La rugare și la hulă idola de ei făcută Rămânea!... Un gând puternic, dar nimic decât un gând." (Memento mori) Tragicul eminescian nu își menajează și nu își alege cititorii: "...E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirei, Dar o picătură numai. Decât altele, ce mor, Ele țin mai mult. Umane, vor pieri și ele toate. În zădar le scrii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Eminescu în deslușirea "hieroglifelor" rivalizează cu conceptual creștin al vieții de după moarte. Mutarea faptei în literă și deslușirea ei este singura reînviere din universal eminescian. Dacă există frică și îndoială la Eminescu ea nu privește atât dispariția și renașterea, cât tragicul unei litere rămase "oscure"30: "Oscur, necunoscut, o literă Ce necitită a fost rămas de toți..." (Decebal, ms. 2254) Orice literă, orice carte își așteaptă "magul", "înțeleptul" să o tălmăcească. Inițierea este sinonimă cu credința. De aici galeria de sihaștri
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Ilustrarea principiului shopenhauerian "abolirea timpului istoric" face din acest pustiu "o amiază ce dăinuie la nesfârșit fără să intervină o seară răcoritoare"7: "Spre echilibrul liniștei întocmele Realeargă tot ce este cu dor lung, nestins, insomn..." (Moarte...) Istoria este deci "tragicul nedefinirii": pentru că "fiecare generație tentează o limită care nu reprezintă decât un element în seria infinită a limitelor provizorii"8. O "vărsare" în Marele Tot? Sau cum spune "duhul Pământului" în Faust-ul lui Goethe: "Ești tu, cel care-n sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cumpărate ("Am biblii de vânzare", Cartea de nisip). Fermin din Congresul "risipea în Europa sume nesăbuite" în "cumpărarea nediscriminată" a unor cărți și lucrări. "Inițierea" va fi în acest caz însuși actul lecturii: "meta-cartea care vorbește despre carte" (R. Barthes). Tragicul eminescian rezidă în a nu fi "scris" în carte; la Borges drama constă în "multiplicarea" ei halucinantă (Cartea de nisip, Tigrii albaștri etc.), întrucât ea se scrie citind-o / "se face" des/cifrând-o: noaptea magică din O mie și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
spune el în Mai 20, 1928. Noi suntem aceste reflexe, aceste simulacre și multiplicări, în timp ce marchizul de Bilbao sau Brigbelu, la Eminescu, simt spaima confruntării cu oglinda ("tresar... încremenesc... sunt eu"). La Borges dedublarea, descoperirea "monstrului" din tine, nu naște tragicul; Știu că în umbră este altul, a cărui / soartă e să obosească lungile singurătăți / ce țes și destramă acest Hades / și jinduire sângele-mi și devoră moartea-mi, / Ne caută amândouă. Dea Domnul să fi fost această ultima zi de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Există însă o ieșire din labirint: "ieșirea prin vis", care apropie și mai mult cele două poetici în discuție. La Eminescu, visul este o formă de regăsire a memoriei inițiale. Cu memoria se percepe timpul: "ești aevea" sau "o-nchipuire". Tragicul eminescian se naște dintr-o perpetuă confruntare cu "umbrele" ("Zadarnic după umbra ta dulce le întind / Din valurile vremii nu pot să te cuprind" Se bate miezul nopții), dar "umbrele" nu antrenează niciodată vertijul, ci lenta cufundare în vis, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
al "deranjaților" e mai mult decît o simplă aducere-aminte. E meditația, chiar dacă amar-cinică, a scepticului în marginea condiției umane, atît de supusă, în viziunea sa, doar experiențelor extreme. Singura pată de lumină, în această rememorare filmată, e rîsul gîlgîitor al tragicului care a știut să și rîdă. Rîs contaminant. 7 februarie Istoria se nutrește și din acte fastuoase. Istoria marilor state. Pentru că statele bicisnice se feresc de strălucirea sărbătorii. Nu au cu ce s-o întrețină. Ca s-o facă, ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar subînțelege drama sublim-tragică a martorului anticomunist din Piața Universității, în 1990 căruia Iliescu i-a anexat infamantul "golani" atunci titlul cărții lui Alexandru Paleologu Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor ar suna doar ca o ghidușă convertire a tragicului în glumă. Tragicul comunist în glumă anticomunistă. De unde: nu oricui îi este dat/îi stă bine să forțeze umorul. Ridendo castigat mores. Sîntem sceptici, dar măcar încercăm. 13 aprilie Cu frecvență aproape invariabilă, peste continentul Statelor Unite se abate cîte-un ciclon
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sublim-tragică a martorului anticomunist din Piața Universității, în 1990 căruia Iliescu i-a anexat infamantul "golani" atunci titlul cărții lui Alexandru Paleologu Minunatele amintiri ale unui ambasador al golanilor ar suna doar ca o ghidușă convertire a tragicului în glumă. Tragicul comunist în glumă anticomunistă. De unde: nu oricui îi este dat/îi stă bine să forțeze umorul. Ridendo castigat mores. Sîntem sceptici, dar măcar încercăm. 13 aprilie Cu frecvență aproape invariabilă, peste continentul Statelor Unite se abate cîte-un ciclon devastator, clintind, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însuși cît celălalt. [...] Cît despre acțiune și cauzalitate, nici nu mai vorbim. Trebuie să le ignorăm complet, cel puțin în vechea lor formă, prea grosieră, prea evidentă, falsă, ca tot ceea ce este evident... Nu mai există nici dramă nici tragedie: tragicul devine comic, comicul este tragic, viața devine veselă... viața devine veselă...". Polițistul reacționează așa cum trebuie: În ceea ce mă privește, rămîn aristotelic logic, fidel mie însumi, fidel datoriei mele, respectuos cu șefii mei... Eu nu cred în absurd, totul e coerent
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]