980 matches
-
tragice” predilecte în poezia română, și anume întâlnirea dintre Hypnos și Thanatos, autoarea vede „suspendarea antinomiilor” și, poate, cel mai provocator capitol este o hermeneutică a „spiritului” poeziei argheziene, înțeles ca unul daimonic (în sens goethean) și dedublat, sfâșiat de tragicul unei tensiuni (așteptare ori fugă) „fără deznodământ”. În Lumea, repovestită (2000) sunt reluate temele predilecte de cercetare, într-o scriitură critică alertă, mobilă, pe alocuri iconoclastă, care implică și cititorul, uneori prin ironie sau prin trimiterea la realități social-politice contemporane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
o complexă întreprindere hermeneutică, purtând pecetea unei gândiri fecunde. SCRIERI: Dicționar de termeni literari (în colaborare), București, 1976; Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870) (în colaborare), îngr. și introd. Paul Cornea, București, 1976;Interpretări, București, 1979; Liricul și tragicul, București, 1983; Reinventând Europa, București, 1998; Lumea, repovestită, București, 2000. Ediții: Documente și manuscrise literare, III, introd. Paul Cornea, București, 1976 (în colaborare cu Paul Cornea și Elena Piru); V. Voiculescu, Integrala prozei literare, pref. edit., București, 1998, Integrala operei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
forțe germinative eterne. Un punct în care gândul produce stupoare și îndoială înainte de a se face lumină și înțelepciune.” Aici este de înțeles și un pro domo, o asumare a ipostazei „eleusine” a poetului. În eseul Meșterul Manole sau imanența tragicului (1986), autorul aprofundează meditația. El insistă asupra ideii că „creatorul a fost privit ca o ființă ce iese din sfera umanului, având legături intime cu teritoriile și cu puterile sacrului.” Viziunea critică este congeneră aceleia care-i structurează poezia. Semnificativă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
București, 1976; Anonimus, postfață Petru Poantă, Cluj-Napoca, 1977; Ascunsa trudă, București, 1979; Grigore Alexandrescu. Parada măștilor, București, 1981; Joia patimilor, București, 1981; Recurs la singurătate, București, 1982; Starea bizantină, Cluj-Napoca, 1983; Apărarea lui Socrate, București, 1985; Meșterul Manole sau Imanența tragicului, București, 1986; Anotimpurile, pref. Liviu Petrescu, Cluj-Napoca, 1987; Zborul gâștei sălbatice, București, 1989; ed. (Le Vol de l’oie sauvage), tr. Gérard Bayo, Paris, 2000; Ferestre, București, 1990; Furcile caudine, București, 1991; Lieduri, pref. Liviu Petrescu, Cluj-Napoca, 1992; Ante portas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
I, 737; Moraru, Semnele, 137-143; Dana Dumitriu, „Lumea mă crede vesel”, RL, 1982, 11; Tartler, Melopoetica, 57-60; Costin Tuchilă, În natură, LCF, 1985, 24; Tașcu, Poezia, 55-69; Grigurcu, Existența, 401-405; Mihai Zamfir, Eroismul poeziei, VR, 1986, 7; Mircea Muthu, Manole, tragicul, TR, 1987, 23; Cistelecan, Poezie, 199-205; Rotaru, O ist., III, 508-509; Al. Th. Ionescu, Și totuși, poetul, VTRA, 1989, 10; Simion, Scriitori, IV, 393-403; Ioan Adam, Memorie și ființare, RL, 1989, 19; Ioan Holban, Lumea, povestea, CRC, 1989, 25; Liviu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
a fost blamat pentru legea Împotriva avorturilor. Ne-au trebuit apoi câțiva ani ca să aflăm că majoritatea statelor care compun Statele Unite au legi Împotriva avortului, pentru a perpetua glorioasa națiune americană. ș...ț și americanii ne trimit nouă rapoarte despre tragicul Auschwitz al avorturilor, pe care l-au fotografiat probabil prin satelit.” Singura critică adusă lui Ceaușescu a fost că nu epurase decât parțial kominterniștii care au dus și la căderea sa În 1989: „Eroarea fundamentală a lui Ceaușescu a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
ce face: trebuie să le acceptăm așa cum făceau grecii vechi lăsînduse în voia Moirei. E o fatalitate de la care nu ne putem sustrage. și autorul acela american, de fapt evreu american, ce susținea că timpul tragediei a trecut , adică imposibilitatea tragicului în zilele noastre, cred că se înșeală. Determinismul istoric este un clește ce strînge tot atît de puternic și nemilos ca și destinul. Mă gîndesc să scriu chiar o tragedie pe această temă. V-am trimis materialul ceva mai repede
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
În primul rînd din pricina versurilor care sînt de un tragism nemaiîntîlnit de mine în poezia noastră contemporană. și nu-i vorba de o detașare, așa cum se poate constata la unii poeți. Poate doar Ion Caraion mai identifică condiția umană cu tragicul sau să fiu mai explicit socotește tragicul drept modul existențial propriu omului. în sfîrșit, nu are rost să mai teoretizez. Am făcut-o pe cît mi-a fost cu putință în cele trei pagini pe care le anexez și pe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de un tragism nemaiîntîlnit de mine în poezia noastră contemporană. și nu-i vorba de o detașare, așa cum se poate constata la unii poeți. Poate doar Ion Caraion mai identifică condiția umană cu tragicul sau să fiu mai explicit socotește tragicul drept modul existențial propriu omului. în sfîrșit, nu are rost să mai teoretizez. Am făcut-o pe cît mi-a fost cu putință în cele trei pagini pe care le anexez și pe care aveți libertatea să le publicați sau
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ierarhii, exceptări, explicări. Cugetarea, (maxima, aforismul) este menită să poarte sâmbure mai degrabă amar decât vesel, în acord cu esența realității investigate condiția umană. Cu cât cobori mai în adânc, cu atât se dizolvă zâmbetul și începe să fâlfâie aripa tragicului. Umorul injectat aforismului nu-i decât masca zâmbăreață menită să ascundă rictusul trist. Un soi de cașetă ce disimulează amăreala chininei. Dorel Schor a semnat cărți de factură diversă: "Șarpele și cupa" (Ed. Junimea), "Zmeul cel mic" (Ed. Albatros), tipărite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
compenseze imperfecțiunea realului. Ca și-n romanul amar al Martei Petreu. Petru Cimpoeșu are în Elvira Sorohan cel mai constant susținător: paginile despre romanele sale succesive, adunate în carte, construiesc o monografie. Ironia ca figură de gândire și adjuvanții ei, tragicul și comicul, procedee ca paradoxul și oximoronul, șarja și parodierea, asocierea cu opera lui I.L. Caragiale prin forța de a surprinde spiritul epocii sunt aspecte ce alcătuiesc o identitate stilistică și culturală a scriitorului băcăuan. Discursul critic se încarcă, la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
zidit din stânce, colo-n așchii de lemn sfânt; Ș-apoi vrură ca din chipu-ți să explice toate. Mută La rugare și la hulă idola de ei făcută Rămânea!... Un gând puternic, dar nimic decât un gând." (Memento mori) Tragicul eminescian nu își menajează și nu își alege cititorii: "...E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirei, Dar o picătură numai. Decât altele, ce mor, Ele țin mai mult. Umane, vor pieri și ele toate. În zădar le scrii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Eminescu în deslușirea "hieroglifelor" rivalizează cu conceptual creștin al vieții de după moarte. Mutarea faptei în literă și deslușirea ei este singura reînviere din universal eminescian. Dacă există frică și îndoială la Eminescu ea nu privește atât dispariția și renașterea, cât tragicul unei litere rămase "oscure"30: "Oscur, necunoscut, o literă Ce necitită a fost rămas de toți..." (Decebal, ms. 2254) Orice literă, orice carte își așteaptă "magul", "înțeleptul" să o tălmăcească. Inițierea este sinonimă cu credința. De aici galeria de sihaștri
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Ilustrarea principiului shopenhauerian "abolirea timpului istoric" face din acest pustiu "o amiază ce dăinuie la nesfârșit fără să intervină o seară răcoritoare"7: "Spre echilibrul liniștei întocmele Realeargă tot ce este cu dor lung, nestins, insomn..." (Moarte...) Istoria este deci "tragicul nedefinirii": pentru că "fiecare generație tentează o limită care nu reprezintă decât un element în seria infinită a limitelor provizorii"8. O "vărsare" în Marele Tot? Sau cum spune "duhul Pământului" în Faust-ul lui Goethe: "Ești tu, cel care-n sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cumpărate ("Am biblii de vânzare", Cartea de nisip). Fermin din Congresul "risipea în Europa sume nesăbuite" în "cumpărarea nediscriminată" a unor cărți și lucrări. "Inițierea" va fi în acest caz însuși actul lecturii: "meta-cartea care vorbește despre carte" (R. Barthes). Tragicul eminescian rezidă în a nu fi "scris" în carte; la Borges drama constă în "multiplicarea" ei halucinantă (Cartea de nisip, Tigrii albaștri etc.), întrucât ea se scrie citind-o / "se face" des/cifrând-o: noaptea magică din O mie și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
spune el în Mai 20, 1928. Noi suntem aceste reflexe, aceste simulacre și multiplicări, în timp ce marchizul de Bilbao sau Brigbelu, la Eminescu, simt spaima confruntării cu oglinda ("tresar... încremenesc... sunt eu"). La Borges dedublarea, descoperirea "monstrului" din tine, nu naște tragicul; Știu că în umbră este altul, a cărui / soartă e să obosească lungile singurătăți / ce țes și destramă acest Hades / și jinduire sângele-mi și devoră moartea-mi, / Ne caută amândouă. Dea Domnul să fi fost această ultima zi de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Există însă o ieșire din labirint: "ieșirea prin vis", care apropie și mai mult cele două poetici în discuție. La Eminescu, visul este o formă de regăsire a memoriei inițiale. Cu memoria se percepe timpul: "ești aevea" sau "o-nchipuire". Tragicul eminescian se naște dintr-o perpetuă confruntare cu "umbrele" ("Zadarnic după umbra ta dulce le întind / Din valurile vremii nu pot să te cuprind" Se bate miezul nopții), dar "umbrele" nu antrenează niciodată vertijul, ci lenta cufundare în vis, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
condensează o înțelepciune stereotipă, atât de controlată prin vechimea rasei, încât contribuția individuală este neglijabilă. Creangă arată contemporaneitatea civilizației noastre cu cele mai vechi civilizații din lume, vârsta noastră asiatică. [...] Goga exprimă în cel mai artistic fel jalea rasei în fața tragicului național fatal, întrucât ne aflăm la răspântia drumurilor de imigrație, jale cu grijă învăluită în simboluri impenetrabile. Din cauza marelui concurs de grupuri alogene, poporul nostru a căpătat o silă de străin și de venetic, pe care nu și-o acoperă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
unei conștiințe critice, LA, 1995, 36; Valeria Grosu, Teroarea lucidității, „Sud-Est”, 1996, 2; Grigore Chiper, Disecția calotei înghețate, „Contrafort”, 1996, 3; Emilian Galaicu-Păun, Cămașa de transpirație, „Basarabia”, 1996, 3-4; Vitalie Ciobanu, Întoarcerea celui risipitor, „Contrafort”, 1996, 4; Nicolae Leahu, Poezia tragicului mesianic și apocaliptic, parabola mitico-biblică, „Contrafort”, 1996, 5; Iulian Ciocan, „Bunul simț”, „Basarabia”, 1996, 5-6; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 254, 275-276; Alexandru Burlacu, Proza basarabeană, Chișinău, 1999, 131-133; Emilian Galaicu-Păun, Poezia de după poezie. Ultimul deceniu, Chișinău, 1999, 71-77; Popa, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
respectă structura impusă de genul jurnalistic. Titlul enigmatic "Ultima oră" introduce o polisemie pe care primul paragraf nu o clarifică. Ba chiar polisemia lui "ultima oră" introduce dubii serioase: sfîrșitul unei vieți? printr-o aluzie tematică mai puțin directă decît "tragicul" din textul jurnalistic sau știre de ultimă oră? și aluzie, în acest caz, la genul jurnalistic, desigur, dar mai ales la ideile futuriștilor, fascinați de rapiditatea circulației moderne a informației. Vom vedea mai departe că versurile lui Cendrars reduc lungimea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
lungimea frazelor precedente, mai ales cu P1. Cele două monosilabe cu aliterația lor în consoana r contrastează cu lungimea de șapte plus șase silabe despărțite prin virgula centrală din P1. Contrastul produce un interesant efect stilistic de sens: concluzia-clauzulă sporește tragicul prin scurtimea ultimului cuvînt și prin contrastul dintre euforia inițială, susținută de amploarea frazei P1 care, la recitare, provoacă pronunția lui e mut din AnneEcy [anəsi]. Armonia fonică a frazei este susținută și de ecourile sonore interne ale fiecărui emistih
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
parte reia mitul Daciei Felix, viața unui ținut în care ritualurile arhaice mențin echilibrul, bogăția, calmul, frumusețea existenței. Destinul personajului Burebista urmează pe cât posibil adevărul istoric, narațiunea sporește tensiunea prin diverse situații conflictuale, iar scena morții eroului îmbină patetismul cu tragicul. Materialul epic este distribuit cu o anumită știință a gradației și include scene de efect, de altfel ca întreaga proză a lui R.-L., iar figura bine reliefată a protagonistului se impune memoriei. Al doilea traseu al prozei lui R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
frumos în sine, ci numai în particularizările din creațiile artistice sau din viață. Categoriile estetice sunt ilustrate în creațiile literare în toată diversitatea lor. Există chiar relații strânse între denumirea unor categorii și a unor specii literare, ca, de pildă, tragicul și tragedia sau comicul și comedia. Totuși, categoriile estetice au o cuprindere mai largă decât speciile literare, întrucât putem întâlni tragicul și în romane, poeme, etc., sau comicul în schițe, nuvele, fabule, romane și altele. În evoluția curentelor literare, putem
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
toată diversitatea lor. Există chiar relații strânse între denumirea unor categorii și a unor specii literare, ca, de pildă, tragicul și tragedia sau comicul și comedia. Totuși, categoriile estetice au o cuprindere mai largă decât speciile literare, întrucât putem întâlni tragicul și în romane, poeme, etc., sau comicul în schițe, nuvele, fabule, romane și altele. În evoluția curentelor literare, putem remarca predilecția pentru unele sau altele dintre categoriile estetice. De exemplu, romantismul reconsideră urâtul și grotescul, categorii negate de clasicism. Frumosul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
-am frumuseți și prețuri noi.” Categoria estetică de tragic presupune un conflict puternic, încordat, între o personalitate de excepție, care luptă eroic, și forțe contrarii care o covârșesc, rezultatul acestei lupte fiind înfrângerea sau moartea personajului care a purtat-o. Tragicul este categoria estetică prin excelență legată de om. Dacă frumosul este o categorie prezentă în toate artele, tragicul nu apare, spre exemplu, în opera arhitecturală; doar ruinele, prin asociație cu ideea irosirii eforturilor umane sau a dispariției unor civilizații, implică
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]