745 matches
-
și procesul de învățământ s-au desfășurat conform programului și la înalte cote valorice. Petru Todicescu și Victor Apostoleanu directorii Școlii Normale în perioada 1937-1945 Între evenimente rămase în memorie, mă voi referi doar la două care au marcat, prin tragismul lor, întreaga școală: iernile geroase și, îndeosebi, cutremurul din finalul toamnei anului 1940. Nu știu dacă iernile erau meteorologic printre cele mai geroase, dar știu că pentru a drămui sărăcăcioasa cotă de lemne, obținută și aceea prin strădaniile deosebite ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
se instaleze pentru că tributul împovărător al datoriilor de război și instalarea comunismului în formele lui obișnuit brutale au fost accentuate de începutul celei mai cumplite secete înregistrată de meteorologia românească. Eu ... tânăr absolvent cu diplomă de învățător ... nu realizam încă tragismul încercărilor abătute peste țară și reflexul lor dureros până la nivelul fiecărei așezări umane și al fiecărui cămin. Bucuros că pot să-mi concretizez idealul meu de învățător ... și încă în satul meu (datorită insistențelor mamei pe lângă secția de învățământ pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
biete rînduri la mașină, dar îmi pare că așa vor fi ceva mai descifrabile. Am întîrziat dintr-o mie și una de motive despre care cu altă ocazie vă voi scrie. În primul rînd din pricina versurilor care sînt de un tragism nemaiîntîlnit de mine în poezia noastră contemporană. și nu-i vorba de o detașare, așa cum se poate constata la unii poeți. Poate doar Ion Caraion mai identifică condiția umană cu tragicul sau să fiu mai explicit socotește tragicul drept modul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
De mai bine de un veac, românii se află sub vraja ei. Mitul lui Eminescu cuprinde mai multe ingrediente. Mai Întâi, evident, poezia, fondul ei de idei și imagini, și perfecțiunea formală, sensibil deasupra nivelului literaturii române din epocă. Apoi, tragismul unei vieți chinuite, de „geniu neînțeles“, lovit de nebunie la numai 33 de ani. Și Însăși imaginea lui: este un portret din prima tinerețe, Întipărit pe retina tuturor românilor, În care poetul apare de o frumusețe fără seamăn, aproape supranaturală
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de niște evenimente de acum 90 de ani și atât de controversate? În realitate, nu evenimentele le interesează, ci modul cum ar putea fi ele exploatate din punct de vedere politic și diplomatic. Fără discuție, evenimentele au fost de un tragism înfiorător din punct de vedere moral, ele nu pot fi decât condamnate. Dar ce să caute morala aici? Așa cum am mai spus și cu altă ocazie, morala în politică, mai ales la nivelul intereselor și al relațiilor între state, devine
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
două volume ("Igiena") și a publicat relativ mult în presa medicală. Doctorul Nicolae Negură, personalitate distinctă, pare să fi adus în școala al cărui început l-a ctitorit cu atâta dificultate cantitatea de visare necesară marilor înfăptuiri și cantitatea de tragism care, și ea, este necesară. GHEORGHE NĂSTASE Puțini profesori de medicină s-au bucurat de atâta dragoste și prețuire ca profesorul dr. Gheorghe Năstase, nume care se identifică cu istoria școlii ieșene de medicină și pare zidit pentru totdeauna în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
martor” și închide, la prima vedere, un cerc. Platon pare să revină, prin Agathon, la Phaidros și la discursul începător. Agathon e plat, repetitiv, plictisitor de mediocru în ceea ce spune. La urma urmei e poet tragic și nu e nici un tragism în ceea ce afirmă! Robin și Brès se îndoiesc, plecând chiar de la conținutul acestui discurs și de la finalul dialogului, că Agathon ar fi fost iubitul lui Socrate. Există însă o situație care pune sub semnul întrebării platitudinea discursului lui Agathon. În
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
zvârcoli spre ceruri spre-a le sparge, Mișcând aripile-i de munți de piatră, Puterea sa cumplită contra Lui." (Demonism) La M. Eminescu nu este doar un conflict între lume și pământ, ci între om și cer, amplificând condiția finitudinii, tragismul omului sub eternitatea astrelor. Eminescu "sapă" în toate direcțiile: în jos, tăgăduind "lutul alcătuirii" ("Din carnea-i putrezită, din noroi / S-au născut viermii negrului cadavru: / Oamenii"), "sapă" în sus, spre cer, căutând răspunsuri: Fiindcă tina lumii e rea, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lasă purtat de nuanțele indecisului verlainian (definit de S. prin imaginea „malurilor neprecise ce despart raționalul de irațional”) către „tăcutul susur al tristeții” și al tainei. Precumpănește însă pastelul de tradiție autohtonă, pe fundalul căruia se proiectează, surprinzător, izbucniri de tragism, cu brutale accente existențialiste, născut din închiderea în cotidian (Un cerșetor vorbește toamnei, Fecioarele albe). Esențial este S. în tabletele, cronicile ori în anchetele privind actualitatea - foarte numeroase și niciodată adunate într-o carte -, întrucât aici exigența sa extremă, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
Urmează Ceremonia faianțelor (1971), Ora magnoliilor (1976), Vesperalia (1980) și Ora reveriilor (1989). O antologie de autor, Utopia nopții, îi este tipărită în 1998. Versurile târzii sunt percepute de autorul însuși „ca niște flori suferinde”, în care critica sesiza un tragism livresc, augmentat de vârsta adolescentină a eului liric. Totul este imaginar și reverie de sorginte romantică, filtrate în retortele moderniștilor simbolisto-decadenți, suprapunându-se unui alt imaginar, al cărților, al muzicii, al picturii și arhitecturii de burg. Interferența celor două zone
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
de pe o platformă, după părerea mea, neopopulistă. Nici partid, nici mișcare politică, ci o alianță: „Forza Romania!”, și așa mai departe. Mircea Mihăieș: Este o formă de disperare asupra căreia poate vom reveni. Vladimir Tismăneanu: Cu toată doza lui de tragism, Constantinescu rămâne un personaj foarte important În situația dată. Mircea Mihăieș: Desigur, Însă pentru perioada pe care o luăm acum În discuție Emil Constantinescu nu contează. El a reapărut În ultimele luni, să spunem, cu câteva intervenții care erau, de
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
întreagă ordine, înlocuită însă, în final, de una nouă. Ilie Moromete, personajul lui Marin Preda, are un aspect tragic: el reprezintă lumea satului vechi, în care "timpul părea îndurător”, înlăturată de noile realități istorice, când "timpul nu mai are răbdare”. Tragismul personajului constă în rezistența lui îndârjită, dar fără sorți de izbândă, împotriva noilor relații care se impuneau cu necesitate. Eroul tragic se caracterizează prin unitate și consecvență. În evoluția sa nu intervin surprize, iar deznodământul este previzibil, datorită caracterului personajului
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
la Teatrul Național din Craiova) și publică în „Universul literar” (1926) „actul provincial” Primăvara ce s-a dus, tentativă de dramă psihologică degajând o delicată poezie melancolică. Piesa Domnișoara Nastasia evocă, asemenea ciclului romanesc Bariera, dar cu un plus de tragism și cu mai nuanțate sondări ale psihicului, mahalaua, văzută altfel decât la I. L. Caragiale, dar la fel de complex cum o adusese pe scenă celălalt promotor al comediei tragice, Mihail Sorbul. Amintind și umanitatea din Azilul de noapte de Maxim Gorki, protagoniștii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
al prozei sale are și o explicație. Nu e doar realitatea cotidiană în care trăim. în mod cert, nu. Ci mai ales preferința pentru marea literatură rusă, cu precădere, Dostoievski și Cehov, doi titani care transmit peste secole unduiri ale tragismului cotidian: durerea, inechitatea, minciuna, necredința ș.a. De aceea, haoticul, dezinformarea, nerespectarea unor deontologii etice (Raport confidențial despre scufundarea piramidelor, Să trăLți, șefu’!, Era marinar și semăna cu Al Pacino) se cer imperios divulgate. și cum „lanțurile gândului negativ” ne pot
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Cu trupul părăsit de zbor...” A compara mireasa moartă cu aripile frânte-n nemurire ale unei lebede înseamnă a omagia, în fapt, fragilitatea vieții în fața atâtor vicisitudine, la care te poate supune hazardul. Acest final baladesco mitic (cu frisoane de tragism shakespearian) ar putea reprezenta, totodată, și un omaJiu de taină al scriitorului Gheorghe Andrei Neagu, gândind la câteva capodopere ale culturii universale. Ne gândim la moartea lebedei prințese din baletul Lacul lebedelor, de Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893); la baletul Moartea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
a transforma figurativ întreaga realitate socială. Arta mișcă, culpabilizează, declanșează reacții de remodelare a lumii prin intermediul tuturor formelor ei de expresie. Prin transfigurare artistică omul devine erou, capată puterea de a se sacrifica. Marele scriitor Dostoievski, ,,o conștiință frământată de tragismul existenței și de arderea idealului, un profet al frumosului salvator”, cum spunea Albert Kovacs, a fost preocopat de această legătură dintre literatura și artă. Astfel, în cartea sa intitulată “Scrisori despre literatură și artă”, regăsim numeroase reflecții privind această temă
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Marcuta Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2368]
-
o supremă ironie, pentru a domoli cerbicia uriașului elefant, care zdrobește cu forța sa brută secularii copaci ai pădurilor virgine. Și, o altă cugetare, care te-ar face să surîzi, dacă n-ai simți, dedesubtul suprafeței naive, tot dramatismul, tot tragismul unei situații universale: "Ce vină au ciorile, dacă orezul e mîncat de gîște?" (338, 9); sau o alta, din care rezultă un determinism riguros primordial: Ziua nu vede bufnița, cioara nu vede noaptea" (333, 5), la care se adaugă o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
bine documentat și este greu de crezut că a greșit. Ziarul "Voința națională" aduce precizarea că decesul s-a produs la ospiciul Mărcuța în prima zi de Paște, 24 martie/5 aprilie 1896. Profesorul Nicolae Georgescu face o comparație între tragismul sorții lui Gruber și cel al marelui nostru poet Mihail Eminescu: "ca și Eminescu", Eduard Gruber a murit cu mințile întunecate; "ca și Veronica Micle", fiica ei, Virginia, a avut mult de tras însoțindu-și soțul pe un drum imposibil
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Chilia -, precum și codrii seculari ai Orheiului, pământul îmbelșugat, scăldat în lacrimi și sânge: „Țară de răni, de lacrimi, de sânge, / Țară de mucenici, / Țară de iubiri netălmăcite, Dragostea mea - Basarabie!” (Țară de mucenici). În culegerile de poezii, ce dezvăluie atât tragismul ocupării Basarabiei de „deavoli cu stea în frunte” (Țară de martiri și de profeți, 1942), cât și al războiului devastator, este semnificativă frecvența în titluri a cuvântului „sânge”: Pecetea sângelui, Nopțile sângelui, Buciumă sângele, Stropi de sânge etc. Destinul Basarabiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
valoare" (Metamorfoze, I, p.287) Se succed apoi legendele pedepselor mitice, eroii evocați de fantezia colectivă a lumii antice, care sunt preschimbați în pietre, plante și animale, unde Daphne devine copac, Narcis floare, Echo ecou, Acteon cerb etc. În tot tragismul acestor fenomene cosmice și naturale Ovidiu a înserat câte un crâmpei de iubire, ca fiind o poveste care a stat la baza acestora ca să le înfrumusețeze. Astfel, Orpheu și Euridice, de exemplu, au devenit celebrii prin intensitatea sentimentelor lor de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
intensitatea sentimentelor lor de dragoste, prin devotamentul nemărginit al unuia față de celălalt și prin puterea sacrificiului. Mitul lui Orpheu ocupă un loc proeminent în Metamorfoze, el având un dar cu care pot fi îmblânzite și fiarele. Cântecele lui impresionează prin tragismul durerii lor, de exemplu atunci când, din cauză că n-a putut să-și stăpânească teama, Orpheu o pierde a doua oară pe Euridice. Motivele pentru care Ovidiu a fost surghiunit la Tomis nu sunt cunoscute, ci doar bănuite. Totul a început din
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
prin defraudarea banului public... După un șir neîntrerupt de lupte, calomnii, închisori, lovituri și umilințe, într-o țară cu moravuri politice bizantine și cu metode de represiune brutale și barbare, în pragul biruinței, episodul final al vieții Căpitanului capătă un tragism de epopee. E condamnat la muncă silnică, apoi sugrumat într-o noapte de călăii regelui Carol al II lea, pe șoseaua dintre Ploiești și București. Drama vieții lui Corneliu Codreanu a trăit-o zi de zi și Mișcarea lui și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
După fiecare întâlnire avea zile de indispoziție, dar tonusul sănătos al lui, dragostea familiei, îl făceau să uite. Capitolul XII ULTIMA RĂZBUNARE A COMUNIȘTILOR (A TREIA) MOARTEA LUI NICOLAE PETRAȘCU Acest ultim capitol din viața lui Nicolae Petrașcu, de un tragism inegalabil, poate fi consemnat și comentat pe două planuri diferite: planul oficial, al comuniștilor, a recii semnalări a sinuciderii în sine, care ascunde o serie întreagă de semne de întrebare insolubile, de natură să-i zdruncine veridicitatea și planul realității
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îl are pământul în concentrația epică a textului și în legătura iubire pământ. De aici rezultă și drama personajului incapabil să trăiască simultan ”două glasuri”: pământul și iubirea, două obsesii. Alegerea uneia dintre ele presupune refularea alteia. Opțiunea personajului generează tragism datorită limitelor pe care le impune. Până va fi capabil să ia o decizie, Ion va oscila între cele două glasuri. Când decizia pare luată în favoarea Anei, glasul iubirii îl chinuie, dar personajul își estompează orice dorință, autosugestionându se: singura
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
a crucii face aluzie la instrumentul execuției lui Hristos, instrument de o cruzime deosebită, dar care devine simbol al vieții veșnice prin învierea Divinității. Astfel, crucea strâmbă de la marginea satului, cu acel Hristos de tinichea ruginită, are caracter oracular, anticipând tragismul destinelor personajelor. Destinul tragic este prefigurat și de atmosfera înăbușitoare, de impresia de ”sat mort”: ”Satul parcă e mort. Zăpușeala ce plutește în văzduh țese o tăcere năbușitoare. Doar în răstimpuri fâșie alene frunzele adormite prin copaci. Un fuior de
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]