10,199 matches
-
Mircea Mihăieș Vin ploile, vine iarna și armura de minciuni a guvernanților e tot mai găurită. Nivelul de trai se prăbușește cu fiecare clipă, mizeria materială a românilor concurează doar cu mizeria morală în care ne complacem. Blindat de amărăciunea vieții de fiecare zi, cetățeanul îți vâră capul între umeri și nu mai vrea să vadă, nu mai vrea
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
alte opinii relevante, ale lui Șerban Cioculescu ("nesfîrșita ploaie autumnală" și "troienele de zăpadă materializează universul îndărăt, către neființa originară, către starea de indistincție a elementelor"), Perpessicius ("suflet nedezlipit de placenta haosului originar", înfiorat "de toate ecourile atavice"), Vladimir Streinu ("traiul orb al materiei, al primordialității concrete"), N. Davidescu, acesta din urmă cu o memorabilă asociere preistorică: "poezia d-lui Bacovia are, în ciuda scurtimii ei, ceva din greutatea cu care, probabil, odinioară, se vor fi mișcat uriașii Plesiosauri în nămoalele primitive
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
considerat în general un partizan al Americii. Pentru cei care erau copii în al doilea război mondial, America era aliatul puternic care ne-a ajutat să învingem, iar cultura ei, cunoscută nouă prin intermediul filmelor, revistelor etc., întruchipa un gen de trai bun, materialist, la care tânjea Europa în urma războiului, și de care se bucură acum. Așa că am folosit America pentru a explora tema visului de fericire (temă foarte americană), aducând pe britanicii reprimați în preajma ei. Cât despre ce a însemnat America
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
mult. Un marș împotriva spiritului, a identității naționale. Semn cert că merităm invidia dușmanilor: nici ei nu ne-ar fi putut face mai mult rău. Tinerii dornici de performanță nu se pot afirma și, desigur, pleacă, cei dornici de un trai decent pleacă, de asemenea. Se pare că singurul lucru care contează este ce se zice la diverse talk show-uri și în editorialele unor ziare, ce părere au diverși funcționari internaționali aflați în trecere pe la noi și nu ce se
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
agonii mai mult ori mai puțin prelungite, pentru a-mi îndrepta atenția cîteva clipe asupra unei chestiuni care se dezbate în piața literară. Și anume dacă "eticismul" (criteriul etic, astfel persiflat chiar prin nuanța denumirii) și-a trăit ori nu traiul. Denunțînd conceptul estetic al doamnei Monica Lovinescu și al domnului Virgil Ierunca drept "perimat", cîțiva comentatori se declară, aparent, gata a se întoarce la poziția lui E. Lovinescu, conform căreia, în literatură, singura morală o reprezintă valoarea estetică. Dar între
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
afective și estetice pe care le exprimă Hasdeu, în Etymologicum Magnum Romaniae, plin de antipatie față de "dizarmoniosul" -achi, căruia îi anticipă destul de corect evoluția: "cel mai uricios din toate sufixele deminutivale, destul de numeroase în limba română, -achi și-a trăit traiul; negreșit, el va rămînea pentru totdeauna în istorie, ca o trăsătură incidentală a unei epoce, dar în viul grai se va păstra pe ici, pe colea numai doară la luarea peste picior". Situația actuală pare să contrazică în parte opiniile
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
incitările la ură interetnică și pentru abuzurile "în numele limbii române" petrecute sub privirile impasibile ale unei clase politice tembele și iresponsabile. Evident, patriotismul lui Funar mizează, ca la bâlci, pe reacțiile viscerale ale populației needucate, refulate, prăbușită sub nivelul de trai al oazelor sahariene. Funar n-a furat nimic, el s-a așezat pe-un scaun lăsat gol de intelectualitatea de vârf, căreia îi repugnă ideea de patriotism. Cum să fi pierdut Păunescu sau Vadim Tudor prilejul de-a se așeza
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
țări pe zonele ei istorice nu devine, prin chiar aceasta, întreaga Românie un spațiu al Europei Centrale? Tare mă tem că nu este așa și că România este o țară balcanică, alături de Grecia, Bulgaria, fosta Iugoslavie, Turcia și chiar Ungaria. Traiul comun, timp de aproape un secol, al fostelor regiuni ale fostului imperiu habsburgic cu Vechiul Regat le-a împrumutat complet acele trăsături definitorii ale balcanismului. Toate aceste chestiuni și multe altele foarte importante le studiază, în cartea ei Balcanii și
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
intelectual atras de "cariera" de grădinar în tinerețe, iar apoi de cea de institutor în Austria rurală; apolitic emigrat în Uniunea Sovietică la vîrsta de patruzeci de ani, declarîndu-se un "comunist în adîncul inimii"; un om care a dus un trai auster și modest, dar în intimitate semănă mai curînd cu un Dorian Gray. Din asemenea contraste ale omului Wittgenstein, Perloff reconstituie un spațiu identitar animat de tensiuni și paradoxuri pe care clădește minuțios și convingător o filozofie a tensiunii și
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
procura mâncare, străbătând strada și viața terorizați de ger, de întuneric și de restructurările pe criterii politice; * Pentru că, în evaluarea distanței dintre "acum" și "înainte", omitem să luăm în calcul elementele care privesc calitatea vieții, elemente pe care nivelul de trai le incorporează cu obligativitate: cum se depozitează gunoiul, cât săpun și detergenți se folosesc pe cap de locuitor, cum arată străzile și drumurile, câte case se construiesc sau se renovează anual, cât de densă e rețeaua telefonică, cât de repede
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
înțelegem că "acum" trebuie să flecărim cu măsură și să muncim mai bine și mai mult, infinit mai mult decât "înainte"; mai exact, trebuie să muncim la fel de bine și de mult ca și omologii noștri din țările cu nivel de trai ridicat. (Ce e drept, unii dintre noi au o scuză: habar n-au cum și cât se muncește în țările vestice.); * Pentru că, aidoma tuturor balcanicilor, ne place să ne smiorcăim fără încetare. întrebarea "ce mai faci" nu e la noi
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
la 20 iunie 1940, de înfrîngerea Franței ("Dezastrul Franței mă doare ca și cum mi s-ar fi dat o palmă de umilire personală. Mă copleșește, mă enervează") și prevede, a doua zi, mari neplăceri pentru România, (""România Mare" și-a trăit traiul. Înfrîngerea Franței a ucis-o".) La 1 septembrie 1940 notează, cu o mare deznădejde: "După ce au cedat Basarabia și Bucovina de Nord lui Stalin, fără să recurgă la violență, apoi, Dobrogea de Sud abandonată Bulgariei, care a fost cerută cu
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
de o parte, acțiunilor organizatorice ale celulei comuniste ilegale condusă de activiști din rîndul cărora vor fi recrutați mai tîrziu diriguitorii țării, inclusiv Gheorghiu-Dej și Ceaușescu, și, pe de altă parte, noii conduceri relativ mai umane a închisorii, condițiile de trai devin oarecum suportabile. De aici este deportat în 1942 în lagărul de la Vapniarka unde grație constituției sale rezistente scapă de paralizia provocată de alimentația cu mazăre furajeră otrăvitoare și unde nucleul comunist din umbră reușește din nou să impună niște
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
inițiatică pentru puberi și apoi într-o seniorie. Așa se face că s-a ajuns să se plece la pușcărie cum se pleca odată la armată. În spatele celor plecați rămâne o solidaritate exemplară. Toți membrii comunității contribuie pentru a asigura traiul familiei în suferință. Se creează așa dar și se consolidează o nouă ierarhie unde condamnatul ia poziție de lider, iar experiența penitenciară apare ca un stagiu meritoriu în camera superioară. Parada acestei comunități este lesne de remarcat la nivelul întregii
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
Hristos 96. Desfătarea acestei vieți le era în pacea sufletească, răbdarea morții se însoțea în cugetul lor cu nădejdea nemuririi, ideea învierii cu harul lui Hristos, adevărul cu simplitatea, credința cu încrederea, înfrânarea cu sfințenia, hărnicia cu cumpătarea, felul de trai cu 89 Teodoret Episcopul Cirului, op. cit., p. 31. 90 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie asupra anatemei, 4, P.G. XLVIII, col. 952. 91 Pr.Prof.Dr. Olimp Căciulă, Introducere, la Sf. Iustin Martirul și Filosoful, Apologiile, în Apologeți de limbă greacă..., p.
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
spre exemplu. Ce îl irită pe filosof în toată nebunia tehnicistă? Block-hause-ul (devenit între timp "bloc") este ținta unui atac serios, cu toate armele retoricii. Trecînd peste tonul disprețuitor, vom găsi aici intuiții extraordinare. Una din ele este că acest "trai în comun" generează puternice reflexe lingvistice care delimitează clar un grup de altul - e de ajuns să ne gîndim la "limba de cartier" din zilele noastre pentru a vedea cît de adevărată este această afirmație. Nu ironia este arma principală
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
Ioan Holban Meseriile și pasiunile lui Constantin Popa - profesor de iluzii la Universitatea de Arte " G. Enescu", actor, dramaturg, regizor, filosof, poet - sînt, cu propria-i vorbă, falimentare în ordinea traiului, substanțiale însă, capabile să umple cu sensuri profunde existența sa, provocînd și îmbogățind mereu ființa interioară. este titlul unui poem din ultimul său volum de versuri, Donatorul de umbră (Editura Junimea, 2000), o carte frumoasă în înțelesul propriu al cuvîntului
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
vestiar cartea populismului naționalist, dl. Năsase ar trebui, chiar a doua zi după investitură, să urce în avion și să meargă la Bruxelles, pentru a spune precis ce are de gând să facă. Adică reformă, restructurare și îmbunătățirea nivelului de trai al românilor. Dacă se va mulțumi să trimită bezele spre corifeii stângii xenofobe, căreia îi arde de reformă ca de un cui în cap, soarta sa e de pe acum pecetluită. Măcar atât să fi învățat din istoria de zece ani
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
quakerii și-au încheiat ședința. Că ei vor să fie altfel decît ceilalți, decît toată lumea; la mijloc, mi se pare o ipocrizie... Romanul și negresa, Des Moines. 28 decembrie 1978. Clima dulce și iresponsabilă chemînd la nepăsare, lene, lux, desfrîu, trai fără de muncă, existență de culegători, de unde o sete și-o foame neîntrerupte de procreere, de împerechere... De exemplu, eroul Costică americanizat și pe care l-am vîrît într-un roman, trăiește cu o negresă, o cumătră grasă, grea și bună
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
vin împovărați de viața pe care o trăiesc, o viață dură din care boemia a dispărut. Presiunea cotidianului, și nu mă refer aici la problemele metafizice, întinde coarda creației imprimînd o tensiune negativă, distructivă. Sărăcia s-a instalat comod în traiul artiștilor. Iar tristețea, în sufletele lor. Deși sînt o avere cu multe carate, oamenii idolatrizează praful cărbunilor și nu strălucirea diamantului. Artiștii sînt prețuiți brusc și hiperbolizat cînd mor, uitați sau agresați cînd sînt printre noi. De aceea, poate, artiștii
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
decenii cînd destinele țării au fost în mîna lui Dej erau infinit mai bune, chiar edulcorate, în raport cu cele stăpînite, din 1965, de Ceaușescu. Această legendă, falsă, o întreține și Paul Sfetcu. E adevărat, poate, că în anii șaizeci nivelul de trai al locuitorilor țării era ceva mai bun și niciodată Gheorghiu-Dej nu și-a expus poporul la aspre privațiuni precum cele din anii optzeci dominați de Ceaușescu și sinistra sa consoartă. Dar e iarăși adevărat că pe vremea lui Gheorghiu-Dej închisorile
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
lor și tot coșmarul ei. Miloș, după ce ascultă spovedania, plecă din sat cu treburi, lăsînd-o pe Rusalina acasă (deși ea se ruga s-o ia cu el), recomandînd-o drept nepoata lui. Rămăsese singură trei săptămîni. Apoi se obișnui cu acest trai. Miloș nu află în peregrinările sale de soarta taberei corturare și în Rusalina crescu dorul răzbunării, primind de la bătrîn o otravă bine tăinuită într-o mărgea cu care să-și împlinească destinul. Bătrînul o povățui că de nu-l va
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
planurile - într-o țară înapoiată" sînt aberațiile unui lunatic, care și-a construit o teorie pe baza studierii unor statistici incomplete și depășite, și ale unui mesianism răzbunător. Cît despre mai vechea teză marxistă că "o orînduire și-a trăit traiul și trebuie înlocuită cu alta, în momentul cînd relațiile de producție au ajuns caduce și se opun dezvoltării mijloacelor de producție" simpla trecere în revistă a tuturor descoperirilor importante din secolul XX, de la penicilină la DDT, la energia atomică și
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
așa cum sîntem în realitate: pe dinafară și pe dinlăuntru, cu șubreda noastră scară valorică la care refuzăm să ne mai raportăm, ca și cum Familia, Țara, Limba Română, Istoria, Biserica s-ar afla cu mult dincolo de marginile realității în care ne ducem traiul de pe o zi pe alta. Să recunoaștem că în această oglindă se văd răsfrângându-se niște ființe normale, nici alese dar nici proscrise, cu suișurile și coborîșurile lor. Să acceptăm că am coborît, că am învățat doar efortul de a
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
complice o anume "rudenie", în sens larg. Despre îngăduirea lor reciprocă e vorba în (aproape) jurnalul "de interior" pe care îl scrie Radu Ciobanu. Potolite și destul de evazive, însemnările acoperă, discret, o dramă: mutarea (nu de bună voie...) la bloc. Traiul "la etaj" are două, aparent contradictorii, coordonate: graba și zvonurile. Aici, oamenii dau zor din motive foarte clare. De pildă, se răcesc clătitele. Și glosează, cam chițibușar, autorul: "Graba mea e și ea foarte rațională și corectă: mi se împuținează
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]