690 matches
-
perspectivelor, alternând persoana întâi cu a treia. În culegerea de nuvele Atelierul de tatuaje (2002), incluzând și „nuvela cinematografică” Blestemul saltimbancului, se utilizează tot tehnica de tip puzzle, doar că perspectiva narativă aparține în exclusivitate persoanei întâi. Nuvelele au o tramă simplă, adesea sumară, în care se cos petice diverse: relatări colaterale, mărturii, însemnări etnografice, speculații istorice. T. are darul povestirii, știe să improvizeze plecând de la detalii excepționale, mai ales cu valoare documentară, țese ingenios o pseudointrigă, dar compozițiiile suferă adesea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
să se teamă că acest nimb îi va păli, chiar dacă începe să fie serios concurat pe plan cultural de New York. S-au scris mii de cărți despre Paris sau în care capitala Franței figurează ca loc de desfășurare a unei trame oarecare, sunt la fel de banale reacțiile de încântare față de monumentele sale, ca și cele de sfidare a prejudecăților pe care le conservă - nonconformismul unor autori încercând să obtureze același complex de inferioritate. Ar fi inutil și riscant să încerci să concurezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care s-a întâlnit cu Adriana Popescu, atașatul cultural al Ambasadei României, pe care o cunosc de la Fundația Culturală Română, unde a lucrat. O doamnă foarte agreabilă și eficientă. După cină, urmărim un spectacol de pantomimă într-o sală alăturată. Trama e cât se poate de simplă: un „robot” rebel în jurul căruia se zvârcolesc niște corpuri exasperate, adică lupta omului cu propriile tehnologii scăpate de sub control. Prea fad și acest „desert” artistic. Plecăm la hotel să prindem meciul Germania-Anglia, care suscită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
depășesc net ritmul aparițiilor editoriale înregistrate de scriitorii proveniți din fosta Uniune Sovietică. Aș mai menționa că scrierile mele au fost traduse în 14 limbi. - Puteți să ne dezvăluiți câteva secrete ale metodei dumneavoastră? Cum vă alegeți subiectele, cum construiți trama romanelor? În general, cum scrieți: ușor, greu? E interesant să aflăm aceste detalii de la un autor care și-a făcut din scris o bună sursă de existență. - Nu mă consider - mărturisesc sincer acest lucru - un scriitor care a reușit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
covalente, cănd atomii pun în comun unul sau mai multe dublete de electroni. Ele sunt mult superioare celor din adeziunea fizică, fiind considerate că legături primare între adeziv și aderent, atât la nivelul componenței minerale, cât și la cel al tramei organice. Adeziunea mecanică este reprezentată de blocarea sau fixarea adezivului după polimerizare pe suprafețe amelare sau dentinare cât mai fin neregulate și cu cât mai multe microretentii: Noile generații de sisteme adezive se caracterizează prin formarea stratului hibrid, descris pentru
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
rănit la cap, rămânând amnezic douăzeci de ani. Își revine abia în 1939, când trebuie să se adapteze unui context cu totul schimbat, găsindu-și copila fată de măritat, iar pe tovarășii de luptă din tranșee ratați în grade diferite. Trama narațiunii, cea a amneziei (încercată pasager și într-o nuvelă, Morți fără cuvânt la înviere), cu o carieră prestigioasă în romanul european (începând cu Colonelul Chabert al lui Balzac), nu va face însă din Ochii strigoiului o carte memorabilă, deoarece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
elaborării, devenind contemporană cu textele de inspirație psihanalitică. Următorul roman, Simfonia fantastică , va fi de aceea mai aproape de experiențele novatoare ale prozatorului în explorarea psihologiei umane decât de tendințele de a panorama socialul din Întunecare. De altfel, el va prelua trama psihanalitică a nuvelei Somnul, într-o arhitectonică mai complexă, intersectând și căutările gidiene, cu oarece popularitate în acel moment. Ca și protagonistul din Somnul, Grigore Stolnicu din Simfonia fantastică își suspectează soția de adulter și își centrează întreaga existență, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
îl Moro stesso ad aderire gradualmente ai pregiudizi veicolati dall'epiteto che lo designa. Le tappe di questa graduale involuzione și consumano all'ombra della sua "leggerezza" e credulità (altro blasone negativo ascritto ai mori27), șu cui fanno levă le trame dell' Alfieri. Apparentemente, è Disdemona a cedere per prima a uno stereotipo razziale, nel momento în cui, notando i segni incipienți della gelosia del marito verso îl Capo di squadra, un tempo suo caro amico, ricorre al pregiudizio sulla natură
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Dreptate!) sau pedalând pe senzațional („romanele originale” Incestul din București și Misterele Ocnelor Mari, publicate în „Depeșa”, 1901). Calibrate după rețete la modă, ele mizează pe afecte puternice care dau, una-două, în plânset ori se congestionează subit în răcnete sfâșietoare. Trama e pigmentată cu incesturi, violuri, leșinuri, sinucideri, cum și cu potriveli neverosimile și stridente lovituri de teatru. Personajele se supun aceluiași canon, fiind în tabăra negativilor - lași, infami, scelerați („cu ochii injectați”, cu un râs „răutăcios și bolnav”), iar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
-și poarte povara teribilă pe „Drumul Damascului”. În Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, D. a încercat să expună, din nou cu varii mijloace literare (Al. Cistelecan a evidențiat „arta dramatică a reconstituirilor” și „peripeția documentării”, utilizată ca „una din tramele epice ale cărții”), o vastă serie de portrete ale unor funcționari din sistemul represiv comunist. Miza a fost o „istorie națională a infamiei” în spirit borgesian. Cu tot adevărul de esență al tipurilor prezentate, formula mixajului document-literatură a cărților scrise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286814_a_288143]
-
catastrofic: Ana se spânzură, copilul adus de ea pe lume moare și el, iar soțul Floricăi îl surprinde pe Ion la nevastă-sa și îl omoară cu sapa. Drama conjugală și sfârșitul ei violent, întâlnit adesea în lumea rurală, furnizează trama epică a romanului. Dar acțiunea prinde nu numai viața protagoniștilor și a mediului țărănesc, ci și existența notabilităților satului, preotul, învățătorul, notarul, familiile lor, rivalitățile care îi animă, mici drame casnice și evenimente sociale, pe fundalul luptei naționale din Transilvania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
îmi permit să extrapolez fără mari riscuri teoretice)15. Prima dintre acestea pornește de la organizarea naturală a lucrurilor și construiește prin acumulare, precum în cazul lui Henry James. A doua debutează in medias res, lectorul fiind basculat direct în centrul tramei, în absența oricărui indiciu preliminar, precum în cazul lui Franz Kafka. În opinia mea, există trei mari tipuri de proză terifiantă (pe care le-am menționat, succint, în Introducere: a venit însă momentul să reiau discuția). Prima categorie include teroarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este înrămată, la rândul ei, de aceea a unui narator secund, interlocutor discret al domnului Ispas, care se mulțumește să afirme sec: "Poate să ai dreptate, domnule Ispas. Dar eu nu mă pricep la lucrurile astea". Suspensia secvențialității obsedante a tramei reprezintă semnul unei bune execuții. * * * Nebănuite nuclee de teroare epică se pot descoperi în lungul și prolixul roman neterminat al lui C. Stere, În preajma revoluției (1931-1936), tablou al Rusiei surprinse în plin proces al insurecției comuniste, puțin citit, din păcate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se poate descoperi un întreg univers calchiat după Hoffmann sau Poe, dar și imitații sordide după nuvelele naturaliste ale lui Caragiale. Mă văd constrâns să exclud din excursul meu Hanul roșu, care îmi apare drept lipsită de valoare literară din cauză că trama și stilul sunt împrumutate fără jenă din În vreme de război și, mai pregnant încă, din O făclie de Paște. Oricum, grotescul întâmplărilor narate (o decapitare maniacală a unei fete nevinovate, urmate de vopsirea întregului han al părintelui său în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
știm foarte bine că autorul detestă travaliul de elaborare a unei bucăți literare: "Ca un artist cu redactarea dificilă, Caragiale nu a iubit scrisul, deoarece nu compunea cu plăcuta spontaneitate a improvizatorilor" (Cioculescu, 1977: 79). Mai mult, episoadele care coagulează trama se încatenează natural și, în pofida relativei concizii a secvențelor, ansamblul narativ transcende cu ușurință cadrul cvasi-clinic al fișei de caz naturaliste. Titlul însuși sublimează frica paralizantă a lui Leiba Zibal, iar substratul cu iz psihanalitic al acestuia se impune de la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
alese de mine pentru a ilustra acest pattern artistic de nișă numără, din nou, trei narațiuni, semnate de I.L. Caragiale, de Gib. I. Mihăescu și de Alexandru Philippide. 2.3.1. Deformarea psihologică În vreme de război de I.L. Caragiale Trama "schiței" (desemnarea îi aparține autorului; în fapt, organizarea este tipică unei nuvele divizate în trei părți distincte) În vreme de război (1898) constituie pandantul ambiguizat epic al mai vechii nuvele O făclie de Paște. Substratul intrigii rămâne aproximativ același: un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
agrava în continuare)101. Anterior, Simina își dezvăluise dimensiunea diabolică în fața lui Egor, purtând o stranie conversație cu acesta în vechea caleașcă a Christinei. De altfel, desele dialoguri cu care este presărată acțiunea romanului par a fi principalul vector al tramei, care evoluează direct proporțional cu informațiile ce transpar din schimburile de replici. Această structură dramatică a cărții îi accentuează caracterul vizual: personajele par a se incarna sub ochii lectorului, care privește, terifiat, cum acestea cad pradă, pe rând, influenței malefice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
existența are ritmuri trepidante, care erodează energiile și, în atari condiții, refugiul în meditație, în trecătoare și iluzorii idile înseamnă doar soluții de moment, paleative ale unui parcurs plin de neprevăzut. Un roman interesant este Râul tăcut (1999), unde, dincolo de trama polițistă (într-o banală localitate provincială, un procuror vine să ancheteze uciderea unei fete bătrâne), există o structurare alegorică de profunzime a imaginarului privind condiția umană, pusă într-o lumină înduioșat ironică. SCRIERI: Aventurile tezaurului Cloșca cu puii de aur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289899_a_291228]
-
se vrea exponențială. Poemele în proză conservă astfel de urme ale unei poetici mai explicite, dacă nu străină de atmosfera generală a operei (întrucât e conturată cu instrumente similare celor din poezie), în orice caz mai puțin organic legată de trama narativ-simbolică a poemului în proză propriu-zis. Dar, înfățișându-se astfel, aceste pagini nu fac excepție de la regula ce modelează majoritatea textelor suprarealiste, atât de profund marcate de reflecția programatică, ce-și face loc frecvent chiar în miezul celei mai frenetice
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
abilitatea autorului „de a alterna ... registrele, de la cel de tip proces-verbal, tranzitiv, neutru, la cel inspirat-metaforic, aproape liric” (Daniel Cristea-Enache). Anecdotica e asigurată de tribulațiile unui tânăr cu succes social și erotic care, în urma unui accident de mașină, rămâne impotent. Trama este aceea clasică a unei metamorfoze, infirmitatea modificând violent și brusc relația cu ceea ce se întâmplă în jur. La nivel narativ, cartea nu este lipsită de complicări ale tehnicii de expunere, prin delegarea ca personaj-narator a unui soi de dublu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288904_a_290233]
-
lipsa de credință a orașului față de lumea plină de mituri și credințe a ruralului românesc. Treisprezece țărani vin la munte să cosească în urma unei înțelegeri scrise, care în cele din urmă nu va fi respectată de autoritățile locale. Pe această tramă epică de suprafață își face simțită prezența personajul colectiv, exemplar sintetizat în Manole, unul dintre cosași. Lupta surdă și fără sorți de izbândă cu o natură misterioasă, înfricoșătoare și în final ucigașă resuscită în psihicul fiecăruia angoase primare, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]
-
combinație de puncte ori linii trasate pe o folie care se fixează în fața peliculei sau plăcii fotografice, pentru descompunerea imaginii în puncte pătrate, eliptice sau rotunde de aceeași densitate, dar de dimensiuni diferite, care creează semitonurile pentru tipar. Sită fotografică, tramă. Rasterul servește la obținerea reproducerilor mono și policrome în semitonuri (la tipar înalt), prin procedeul similigravurii fotochimice la tipar plan (mai ales offset) etc. În 1851, englezul W.H. Talbot a așezat în fața plăcii sensibile, în timpul expunerii, o țesătură cu
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
dublul din cer, „dragul nostru”, „prietenul” și dușmanul”, „adoratul mort” - acceptat, căutat, respins, pierdut. Deși păstrează adesea caracterul opac, ermetic, poemele își creează o realitate a lor mai palpabilă, sunt mai dinamice, mai coerente, părând a se organiza în jurul unei trame narative (sau lirice). Odată cu volumul Casa de fum (1982), discursul poetic se eliberează vizibil de modelul și obsesia lui Nichita Stănescu și surprinde printr-un fel de (auto)referențialitate la actul spunerii, al vederii, al gestului (care coincide cu poemul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
tinerilor. Se simte aici și o influență venind dinspre literatura rusă, al cărei bun cunoscător era și din care a tradus (Saltâkov-Șcedrin, Gogol) sau a localizat (Nekrasov, Turgheniev, Garșin). Schițele din viața ocnașilor evadați, a contrabandiștilor sunt scrieri cu o tramă narativă simplă, dinamică, unde mișcarea și dialogul au întâietate. Viața țărănească îi solicită interesul în momentele ei de duritate și de manifestare violentă, ca în Sălbaticul, unde scena unei răzbunări atroce duce gândul la o scenă similară din O viață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
spiritual nu poate fi decât frumusețea întrupată a narațiunii, o magie a formei, ademenitoare și fascinantă, dar neapărat însoțită de spiritul jocului, subtil distribuit la toate palierele textului (a se vedea ipostazele ludice ale lui Iosif vs. faraon). Întinerirea unei trame mitice originare, țesute în jurul unui păcat minor acceptat illo tempore și menit să ducă la bun sfârșit o misiune supraindividuală, să transfere o virtute sublimă în act eficient, este laitmotivul operei maniene: alianța cu Faraonul sau respectiv Diavolul, pact umanist
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]