852 matches
-
împodobite, atât de individuale, și atât de la îndemână, mă încântau de parc-ar fi fost un mic trib inofensiv pe care-l descoperisem eu. Unele dintre ele aveau o frumusețe care întrecea viziunea oricărui artist: cenușiu deschis cu vinișoare subțiri trandafirii, negre cu cruci albe, elaborate, cafenii cu elipse purpurii, stropite și pătate și vărgate, de o extraordinară netezime, ușor crestate la margini și zimțate de milenara dăltuire a mării. Tot mai multe pietre își făceau acum drum în casă, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stadiu imprecis de eflorescen]ă a bărbăției timpurii. Purta niște pantaloni cafenii, suflecați până la genunchi, și un maiou alb, rotund la gât, cu ceva scris pe piept. Avea o față osoasă, de o paloare pistruiată care-i punea în lumină trandafiriul aproape dulceag al buzelor întredeschise. Părul blond-roșcat, mai curând încâlcit decât buclat, îi cădea în plete pe umeri, câteva șuvițe răspândindu-i-se și chiar lipindu-se de piatra zgrunțuroasă din spate. Mă fixa și el cu foarte concentrată atenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iar el, apropiindu-se de mine, s-a așezat la rândul lui, lăsându-se în genunchi și continuând să mă privească fix. Îmi dădeam seama de respirația lui accelerată, îi vedeam maioul murdar pe care scria „Universitatea Leeds“, îi vedeam trandafiriul umed al buzelor și micul smoc de păr care-i creștea în cicatrice. Cu un gest de o grație inconștientă, își puse o mână pe inimă. — Dumneavoastră sunteți... domnul Arrowby... Charles Arrowby? — Da. Avea ochi mai curând lungi decât mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe urmă la dreapta? — O iei prin sat, răspunse Gilbert. Las’ că te ghidez eu. Hartley tăcea îngrămădită lângă mine. Era țeapănă, țeapănă. Și Titus stătea la fel de țeapăn, cu ochii ațintiți drept în față, fără să vadă nimic, cu gura trandafirie ușor deschisă. Îi auzeam respirația agitată. Toată lumea își pironise privirile înainte. Mi-am împreunat mâinile. Soarele strălucea. Era o zi frumoasă pentru nuntă. Tocmai ne apropiam de stâncile falnice care străjuiesc defileul îngust, locul pe care eu îl denumisem „Pasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi spus așa ceva, și nici nu sunau a cuvinte pe care cineva le-ar putea rosti mai mult decât o dată, presupunând că ar fi avut nefericirea să le fi rostit cândva, dar mă bucuram că Freddie păstra amintiri atât de trandafirii. Am mers împreună până la cărarea ce ducea pe drumul de pe țărm. — Doamne, ce timpuri frumoase am trăit împreună, domnule Arrowby! Savoy, Connaught, Ritz, Carlton, spuneți vreun nume de mare hotel în care să nu fi fost! Vechiul Carlton nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
desființarea școlii. La gândul că aici și-a înălțat ruga și Mihalache Sturza-Vodă, emoția care mă înstăpâni n-o pot înfățișa în cuvinte. Razele soarelui pătrundeau în Capelă prin fereastra cu vitralii, din peretele nordic al Pronaosului, ca o pânză trandafirie, transparentă, așternând o pulbere aurie, pe chipul Slăviților Mitropoliți, Veniamin Costache și Iosif Naniescu, înfățișați pe peretele sudic. „De față” pe peretele nordic, erau și...Marele Logofăt Grigore Sturza și Mihail Gr. Sturza - domnul Moldovei. Sus, în bolta din plafon
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
carul triumfal până nu-și vopsea fața și mâinile În roșu. Iar statuia lui Jupiter, punctul terminus al ceremoniei, era veșnic vopsită În roșu. La roșul masculin nu poate răspunde decât albul feminin, acela care, prin diluare, transformă roșul În trandafiriu și, in extremis, chiar În alb... Dar orice neutralizare, aneantizare a unui factor - roșul de pildă - Înseamnă un câștig În alt plan: transcendentul câștigă de aici suflet... „Sâmbătă cu prieteni“, 2 martie 2002, ora 16,27 15. Insolit De când, nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca să fie complet băgat în apă. Contrar însă celor așteptate, Mihai s-a comportat admirabil. Părea chiar că-i place. A fost tot timpul treaz și nu a plâns deloc. Este un copil splendid, cu o față fără pereche, rotundă, trandafirie, ca de ceară și cu gropițe. S-a comportat atât de uimitor de bine și a fost atât de adorabil, încât parcă ar fi făcut-o în mod special. Nando (Regele Ferdinand - n.n.), fiind principalul naș, a trebuit să țină
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
A nu era un gospodar oarecare, primăvara avea grijă să întindă pe terenul din fața blocului, pe care-l vom numi grădiniță, un strat gros de pământ negru, adus în găleți grele dintr-un loc știut numai de el -, florile, îndeosebi trandafirii, creșteau mai repede ca vița de vie a vecinului spre bucuria nestăpânită a domnului învățător. Seara, înainte de culcare, trecea și privea, atingea plantele, se minuna cât de frumos se dezvoltă inundând cu verdele lor încântător tărâmul ce-i aparținea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
este variabilă). Nu o ciocnire, ci un contact. Aceasta deoarece am fost pregătit Încă din timpul facultății În legătură cu ceea ce ne așteaptă. Contrar declamațiilor regimului, profesorii erau o tagmă profesională desconsiderată moral și material. Nu ni s-a inoculat o imagine trandafirie despre realitatea școlii. Ni s-a spus de nenumărate ori că școala este altceva decât ceea ce ni se spunea despre ea pe băncile facultății. A prins bine și este meritul profesorilor noștri. Iar când s-a Întâmplat să găsesc o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
forțăm primăvara"), iar Bush junior luați aminte și-a luat angajamentul ca America ,,să dea dovadă de determinare fără aroganță". Țintiți cât mai sus, dar păstrați-vă cuvintele cât mai jos pe pământ. Candidații prezidențiali obișnuiesc să picteze un tablou trandafiriu al felului cum va arăta lumea în eventualitatea că vor fi aleși, de parcă cerurile s-ar deschide astfel încât din ele să coboare dreptatea și echitatea. Nu vă așteptați la un astfel de cadou. Sunteți pe cale să moșteniți o grămadă de
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
reci liniștesc. După opinia lui Meline, clasarea efectelor cromatice ar fi următoarea: "Movurile, verzurile deschise, albastrurile turcoaz, ar fi favorabile stimulării și ar ajuta la căpărarea calmului și a diplomației; Alburite, violeturile, albastrurile ca cerul, ar mări puterea de judecată; Trandafiriul ar înclina spre reverie; Roșul excită imaginea. În principiu orice artist plastic sau mânuitor al culorii este obligat nu numai să cunoască efectele psihologice ale culorilor de bază și să studieze personal modul în care anumite nuanțe operează asupra psihicului
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
înnoiri (Bârzoi, din Chirița în provincie), latiniști pedanți (Galuscus, din Rusaliile în satul lui Cremine), postulanți (Millo-director sau Mania posturilor, Paraponisitul), băbătii fandosite, împopoțonate și sulemenite, dominate de instinctul parvenirii (Gahița Rozmarinovici, din Iorgu de la Sadagura, Cucoana Chirița). În culori trandafirii sunt proiectați boierii vechi de țară (Boieri și ciocoi), dar și țăranii, zglobii și râzăreți, cărora le cam arde de șotii, atunci când nu se iubesc suav, grațios, ca într-o pastorală. O înduioșătoare, ireală concordie îi ține înfrățiți pe boieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
strecoară ușurel prin zăpada pufoasă, apoi, se scurg în mici șuvoaie pe sol, pe pietre, pe iarbă...E ca un zvon pe care poate că-l simt ghioceii, care scot la lumină floricelele lor albe și brebeneii, cu petalele lor trandafirii, care-și fac loc printre peticele de zăpadă și prin iarba tânără, încă umedă. În acceași vreme, pe partea cealaltă a muntelui, cea înnegurată, întreaga natură doarme încă sub mantia troienelor spuzite în nuanța albăstruie a umbrelor. Liniștea pare mai
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
dincolo, „în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul, iar pe scaun cu Tatăl și cu Duhul, pe toate umplându-Le, ca Cel ce este necuprins”. Dorința lui Hegel de a nu edulcora Crucea printr-un decor trandafiriu a fost deplin respectată de bizantini. Ocolind atât crucea goală a protestanților, cât și crucea doloristă a pietății medievale (devenită simplu suport pentru un cadavru), icoana cinstită de răsăriteni face saltul în universalitate. Lipsită de orice interes față de hematologia morții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
necazurile de fiecare zi, omului grec îi mai rămînea ca ultimă și supremă mîngîiere speranța unui trai mai bun, sau, cel puțin, speranța curmării necazurilor prezente. Speranța, în definitiv, era aceea care dădea valoare clipei încărcate de povara existenței, punînd trandafiriul său peste zăbranicul prezentului. În același timp, speranța însemna, pentru același grec, "așteptare, neliniște, teama de viitor", care putea aduce fie un mai mare bine, dar și un mai mare rău. Este aspectul negativ al speranței, asupra căruia mai ales
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
tata, dându-și ochii peste cap. Unde să fie, dacă nu aici? Pe lună? — Ce mai faceți, doamnă Bloomwood? zice Luke zâmbitor și o sărută pe obraz. — Luke, te rog să-mi spui Jane. Ți-am mai spus. Mama e trandafirie de fericire, și se ține de brațul lui Luke de parcă i-ar fi teamă ca el să nu dispară într-un nor de fum. El îmi surâde scurt, iar eu îi răspund fericită cu un zâmbet. Am așteptat ziua asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
simțit foarte bine - atâta cât a fost să fie. Închid telefonul și rămân cu ochii la el, tăcut, în mâna mea. Am făcut-o. — Bravo, îi spune moașa lui Suze. Hai, c-a fost tare fata! — Bravo, Bex, spune Suze, trandafirie la față. Mă strânge de braț și îmi zâmbește ușor. Ai făcut ce trebuia. Se uită la moașă. OK. Haideți să mergem. — Eu am să mă duc să... iau restul lucrurilor, zic și pornesc spre ușile duble de la ieșirea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Fără ca nimeni să vină și să ne organizeze, încercam să ne manifestăm și noi solidaritatea la această luptă. Ajuns student la București lucrurile nu se prezentau așa cum le vedeam cu trei sau patru ani în urmă: o mare parte din trandafiriul vieții, văzut de pe băncile de liceu, a rămas în cazarma în care îmi făcusem serviciul militar. În acest timp și mai pe urmă am putut constata, că această instituție așa cum era ea organizată, nu numai că nu putea să facă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și gesturi. Progresul afectiv se realizează datorită experienței reale, în care individul are unele satisfacții și unele opreliști Ă ceea ce treptat duce la aprobarea și îndrăgirea unor activități și la ocolirea, disprețuirea altora. Degeaba propaganda comunistă înfățișa realitatea în culori trandafirii, când experiența zilnică, cu interdicțiile, lipsurile etc. dovedea contrarul. Ca urmare, vom putea favoriza sentimente superioare nu atât prin discursuri moralizatoare, cât prin organizarea activității elevilor în așa fel încât să ducă la rezultate pozitive în raport cu obiectivele educaționale. 8. Formarea
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mintea. A fost unul dintre cei mai mari coloriști ai timpurilor moderne. A făcut nenumărate studii de femeie în cele mai voluptuoase atitudini, în vederea realizării celebrei lucrări "Moartea lui Sardanapal". În acest tablou, pot fi văzute femei foarte frumoase, luminoase, trandafirii, generoase, planturoase, cu o minunată transparență a cărnii. Sânii sunt generoși, bazinul amplu, mâinile și picioarele, fermecătoare. Pierre Auguste Renoir (1841-1919) este, în mod definitoriu, un pictor al femeii. Femeile pictate de Renoir sunt la adăpostul oricăror vi-ziuni degradante. Ele
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
cafenii și picioarelor zvelte, ori bijuteriile văzute în magazin, care îl determină să se gândească la preferințele ei. Dimineața devreme, când pleacă de la clinică, Kostoglotov reține în detaliu toate elementele naturii, cu interesul și încântarea celui revenit la viață: "cerul trandafiriu", "fuioare de nori albi", "secera subțire a craiului nou", "florile de corcoduș" sau "piersicii înfloriți". Toate acestea, împreună, alcătuiesc, pentru el, "dimineața creației". Kostoglotov se dovedește subiectul unei focalizări preponderent vizuale, aspect care se explică, după cum afirmă Georges Nivat, printr-
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
din acest minunat decor și, prin urmare, ne angrenăm în vibrații sentimentale, pe care le credeam adormite pentru totdeauna. Copoul devenise ce-a fost și chiar mai mult decît atît și atrăgea singuratici dispuși spre meditații profunde. Flori, mai ales trandafiri, creau covoare paradisiace pentru cei cu sensibilitate peste medie, ca mine. Proaspăt răcoriți cu apă binecuvîntată, multicolorii trandafiri păstrau bobițe cristaline pe gingașele lor petale. Unii dintre ei, mai sofisticați, împrăștiau generos în jurul lor arome dedicate zeilor și puținilor muritori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
floarea-soarelui, mâncam încet, pătrunși de o puternică transfigurare sufletească, de parcă ne-am fi împărtășit din chiar trupul și sângele celui crucificat pe muntele GOLGOTA. În fața noastră, Leu, simțind momentul înălțător la care lua direct parte, a cules cu limba lui trandafirie și ultima firimitură de pâine în semn de profund respect față de această hrană dumnezeiască. Măi băieți, hai, luați-vă porumbul și veniți că vă așteaptă șefu'. E rândul vostru la măciniș. Mircea a pus în buzunarul scurtei sale un coltuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vreme de război, nu se bucuraseră de copilărie, aceasta le fusese furată, nu se jucaseră, candoarea și zburdălniciile vârstei le fuseseră interzise. Poate că era de văzut, în cultivarea insistentă a acestei viziuni, și o reacție la idilismul de panouri trandafirii, impus literaturii care răsfrângea - vorba vine! - realitățile prezentului. Despre război, cu vastul său repertoriu de suferințe, se putea măcar scrie cu gravitate, cu accente dramatice. Oricum ar fi fost, reflectând mai târziu la această vogă din anii ’60 a literaturii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]