2,644 matches
-
mai degrabă un accident patologic.Prin religiozitate nu înțeleg doar manifestările religioase circumscrise strict religiilor pozitive;misticismul; revelațiile,teofaniile,cratofaniile,care amorsează acea intuiție a sacrului denumită de R Otto “mysterium tremendum”, ci toate manifestările subîntinse de o căutare a transcendentei, chiar dacă aceasta “transcendență” e una degradata care nu mai are nimic de-a face cu metafizicul.Eliade vorbește de trecerea sacrului în profan și de supraviețuirea lui camuflata în lumea desacralizata. E adevărat că ateii dezafectează metafizica, e adevărat că
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
nume, dar consider că este firesc să-l amintesc pe Barbu Ștefănescu Delavrancea, Trilogia Moldovei cu „Apus de soare", „Viforul” și „Luceafărul”, precum și pe Lucian Blaga, autorul a trei trilogii filosofice: - Trilogia Cunoașterii cu „Eonul dogmatic”, „Cunoașterea luciferică” și „Cenzura transcendentă”; - Trilogia culturii, cu: „Orizont și stil”, „Spațiul mioritic”, „Geneza metaforei și sensul culturii”; - Trilogia Valorilor, cu „Știință și creație”, „Gândire magică și religie”, „Artă și valoare”. De asemenea, ar fi un gest lipsit de cuviință, să nu-l numesc pe
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1468083736.html [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
Sun-Times" vede filmul ca fiind curajos, minunat, dulce, amuzant și uneori trist, dar într-un fel sfâșietor spunând cu încredere," este unul dintre cele mai bune filme ale acestui an . Reprezentantul "Entertainment Weekly", Chris Nashawathy îl elogiază spunând că este "transcendent și sensibil [...] atât de bine realizat, o încântare psihologică." Și de la arhicunoscuta revista "Time", Mary Pols vede filmul că find "stupefiant, de o frumuesețe răpitoare", spunând că "sfidează cu succes toate filmele de familie" ." Christopher Orr de la "The Atlantic" i-
Întors pe dos (film) () [Corola-website/Science/333946_a_335275]
-
Between") relatează o perioadă turbulentă de pe planeta Pacifica, o societate utopică, democratică bazată pe electronică, pe care aterizează câte o navă a fiecăreia dintre cele două facțiuni ale "Războiului Roz și Albatru": pe de o parte, paternalistul Intitut de Știință Transcendentă și, pe de altă parte, Femocratele, lesbiene care urăsc bărbații. Nimeni nu suferă decât de rănirea orgoliului, iar status quo-ul este restabilit prin simplul fapt că societatea de pe Pacifica este mai bună decât ambele facțiuni de pe alte lumi. "The Druid
Norman Spinrad () [Corola-website/Science/318570_a_319899]
-
în nori, în munți sau pe lună, vedem chipuri peste tot și agenți acolo unde nu există. Aceste manifestări nu sunt percepute ca fiind fructul propriei noastre imaginații, ci marca unor agenți dotați cu intenție sau ca revelații dintr-un transcendent supranatural. Acestă credință într-o lume supranaturală este singurul element care este totodată esențial și suficient pentru a putea vorbi despre prezența unui fapt religios. Că-l numim "lumea strămoșilor", "nirvana", "lumea astrală", "noosferă" sau "spațiul cauzelor prime", acest transcendent
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
transcendent supranatural. Acestă credință într-o lume supranaturală este singurul element care este totodată esențial și suficient pentru a putea vorbi despre prezența unui fapt religios. Că-l numim "lumea strămoșilor", "nirvana", "lumea astrală", "noosferă" sau "spațiul cauzelor prime", acest transcendent e întotdeauna populat de ființe, spirite sau forțe care interacționează cu lumea noastră. Această propensiune a ființei umane de a crede în existența transcendenței se explică în primul rând prin simplul fapt că suntem conștienți că existăm: gândirea ca proces
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
și nici în țările ortodoxe care s-au aflat sub regimuri militare (de dreapta). Explicația pentru această atitudine dezinteresată vis à vis de abuzurile contra drepturilor omului, ține cel puțin și de teologia Bisericii Ortodoxe care e prea centrată pe transcendent și în consecință prea puțin interesată de ce se întâmplă în această lume cu indivizii, preocuparea ei principală fiind... ea însăși și propovăduirea rețetei mântuirii. Această teologie ortodoxă bazată pe o viziune despre om prerenascentistă și preiluministă, respinge raționalitatea și individualitatea
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
sunt adaptări mitologice ale primelor tradiții venit din animism, desigur, într-o formă filosofică, sprijinită în primul rând pe idea de perfectibilitate cosmică si umana. Astfel, situați între Dumnezeu și oameni, îngerii sunt mediatorii Lui vizibili, întrucât Dumnezeu însuși este transcendent. (cf. Ophannim)
Îngeri în mitologie () [Corola-website/Science/322844_a_324173]
-
colectivă. Moartea lui Dimitrie alegorizează imposibilitatea salvării în registru tragi-comic, aceasta survenind ca o consecință nefastă a stilului de viață sănătos asupra organismului său viciat. Contemplând destrămarea personajului și a lumii de pe plaiurile mioritice, naratorul o corelează cu o intenționalitate transcendentă, cosmo-politică. Aceasta este concretizată metaforic în anomalia climatică produsă de resturile tăcerii, aruncate de Dimitrie în apa Slănicului, și în apariția ciclică a vântului de est deasupra acoperișurilor, abatorului, cimitirului și gropii de gunoi din municipiul reședință de județ, a
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
modernă. Nuvela este formată din dialogul autorului, directorului și actorilor cu publicul din sală, fiind puse în discuție rolul cortinei coborâte, delimitarea timpului și a elementelor de decor. Lumea revelată de actori este considerată a fi "„o suprarealitate, un topos transcendent la ale cărui semnificații ultime au acces doar cei capabili să recunoască și să interpreteze semnalele sacrului”". Decorul format din butoaie și spânzurători semnifică un tip de societate opresivă, în care nu se creează nimic pe plan spiritual, oamenii simpli
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
nu explică legăturile, iar personajele nu au habar despre existența zonelor. Comportamentul inexplicabil și ciudat al stelei, neobișnuitul sistem stelar (cu o singură planetă și câteva diamante sub formă de asteroizi) și descoperirea "minelor de cavorit" de pe planetă indică originea Transcendentă a sistemului, care se îndepărtează de Adâncurile Negânditoare. Personajele lui Vinge emit ipoteza că păianjenii sunt descendenții unei civilizații de pe o veche stea îndepărtată, materialul antigravitațional și celelate artefacte stranii fiind legate de acea civilizație. Aceste premii fac din "Adâncurile
Adâncurile cerului () [Corola-website/Science/321225_a_322554]
-
demonstrează prin diferite exemple din Platon și Rousseau că gândirea filozofică s-a construit în jurul unei metafizici a prezenței, care privilegiază în mod arbitrar un anumit element dintr-o opoziție binară în detrimentul celuilalt, pentru că primul ar constitui manifestarea unei „prezențe” transcendente, iar celălalt ar reprezenta „absența” ei (spre exemplu, în cazul lui Rousseau, opoziția este cea între natură și civilizație). De multe ori, demonstrează Derrida, asemenea teorii pot fi inversate chiar de cititor printr-o lectură deconstructivistă, pentru că limbajul este, în
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
și până la lucrările mari. Nu numai în simbolistica crucii, ci în toate lucrările, în care plouă cu aur - culoarea sacrală - vedem esența icoanei, care este prezența sacrului, pentru că icoana nu numai figurativ figurează, produce chipul sacru, ci ne aduce prezent transcendentul, sacrul”. (Nicolae Balotă) „Îmi place pictura lui Oravitzan pentru unitatea ei de concepție, cu o bază evident creștină, de credință profundă, dar și cu foarte multe simboluri metafizice, care nu intră în conflict cu tema creștinească, ci, dimpotrivă, o îmbogățesc
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
O funcție transcendentă este o funcție analitică care nu satisface nicio ecuație polinomială, spre deosebire de . (uneori se pune condiția ca polinoamele să aibă coeficienți raționali.) Cu alte cuvinte, o funcție transcendentă „transcende” algebra prin aceea că nu poate fi exprimată în termenii unui șir
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
O funcție transcendentă este o funcție analitică care nu satisface nicio ecuație polinomială, spre deosebire de . (uneori se pune condiția ca polinoamele să aibă coeficienți raționali.) Cu alte cuvinte, o funcție transcendentă „transcende” algebra prin aceea că nu poate fi exprimată în termenii unui șir finit de de adunare, înmulțire, și extragere de radical. Exemple de funcții transcendente sunt funcția exponențială, logaritmul și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o variabilă
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
se pune condiția ca polinoamele să aibă coeficienți raționali.) Cu alte cuvinte, o funcție transcendentă „transcende” algebra prin aceea că nu poate fi exprimată în termenii unui șir finit de de adunare, înmulțire, și extragere de radical. Exemple de funcții transcendente sunt funcția exponențială, logaritmul și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o variabilă reală sau complexă "z" este transcendentă dacă este de acea variabilă. Acest lucru poate fi extins la funcții de mai multe variabile. Funcțiile transcendente au intrat
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
nu poate fi exprimată în termenii unui șir finit de de adunare, înmulțire, și extragere de radical. Exemple de funcții transcendente sunt funcția exponențială, logaritmul și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o variabilă reală sau complexă "z" este transcendentă dacă este de acea variabilă. Acest lucru poate fi extins la funcții de mai multe variabile. Funcțiile transcendente au intrat în matematică prin intermediul cuadraturii hiperbolei dreptunghiulare "xy" = 1 realizată de către Gregoire de Saint Vincent în 1647, la două milenii după ce
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
de funcții transcendente sunt funcția exponențială, logaritmul și funcțiile trigonometrice. Formal, o ƒ("z") de o variabilă reală sau complexă "z" este transcendentă dacă este de acea variabilă. Acest lucru poate fi extins la funcții de mai multe variabile. Funcțiile transcendente au intrat în matematică prin intermediul cuadraturii hiperbolei dreptunghiulare "xy" = 1 realizată de către Gregoire de Saint Vincent în 1647, la două milenii după ce Arhimede a produs cuadratura parabolei. S-a demonstrat că zona de sub hiperbolă are proprietatea că aria este constantă
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
avut o utilitate limitată până în 1748, când Leonhard Euler a pus-o în legătură cu funcțiile în care o constantă este ridicată la o putere variabilă, cum ar fi funcția exponențială în cazul în care constantă este e. Prin introducerea acestor funcții transcendente și observând proprietatea de proprietate care implică existența unei , s-a găsit o metodă de manipulare algebrică a logaritmului natural chiar dacă el nu este o funcție algebrică. Funcțiile transcendente au fost definite pentru prima oară de către Euler în "" (1748) ca
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
în cazul în care constantă este e. Prin introducerea acestor funcții transcendente și observând proprietatea de proprietate care implică existența unei , s-a găsit o metodă de manipulare algebrică a logaritmului natural chiar dacă el nu este o funcție algebrică. Funcțiile transcendente au fost definite pentru prima oară de către Euler în "" (1748) ca funcții fie nedefinibile prin „operațiuni obișnuite ale algebrei”, fie definite de astfel de operațiuni „repetate de un număr infinit de ori”. Dar această definiție este nesatisfăcătoare, deoarece unele funcții
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
de un număr infinit de ori”. Dar această definiție este nesatisfăcătoare, deoarece unele funcții definite cu număr infinit de operațiuni rămân algebrice sau chiar . Teoria a fost dezvoltată mai departe de Gotthold Eisenstein (), Eduard Heine, și alții. Următoarele funcții sunt transcendente: Deși calcularea mulțimii excepționale a unei funcții date nu este ușoară, se știe că, dată fiind "orice" submulțime a mulțimii numerelor algebrice, notată cu "A", există o functie transcendentă ƒ a cărei mulțime excepțională este "A". Submulțimea poate fi și
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
departe de Gotthold Eisenstein (), Eduard Heine, și alții. Următoarele funcții sunt transcendente: Deși calcularea mulțimii excepționale a unei funcții date nu este ușoară, se știe că, dată fiind "orice" submulțime a mulțimii numerelor algebrice, notată cu "A", există o functie transcendentă ƒ a cărei mulțime excepțională este "A". Submulțimea poate fi și toată mulțimea numerelor algebrice. Acest lucru implică automat că există funcții transcendente care produc numere transcedente numai atunci când primește numere transcendente. a demonstrat și că există funcții transcendente pentru
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
se știe că, dată fiind "orice" submulțime a mulțimii numerelor algebrice, notată cu "A", există o functie transcendentă ƒ a cărei mulțime excepțională este "A". Submulțimea poate fi și toată mulțimea numerelor algebrice. Acest lucru implică automat că există funcții transcendente care produc numere transcedente numai atunci când primește numere transcendente. a demonstrat și că există funcții transcendente pentru care nu există demonstrații ale transcendenței lor în , dând ca exemplu o . În analiza dimensională, funcțiile transcendente sunt importante pentru că au sens numai
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
numerelor algebrice, notată cu "A", există o functie transcendentă ƒ a cărei mulțime excepțională este "A". Submulțimea poate fi și toată mulțimea numerelor algebrice. Acest lucru implică automat că există funcții transcendente care produc numere transcedente numai atunci când primește numere transcendente. a demonstrat și că există funcții transcendente pentru care nu există demonstrații ale transcendenței lor în , dând ca exemplu o . În analiza dimensională, funcțiile transcendente sunt importante pentru că au sens numai atunci când argumentul lor este adimensional (eventual după reducere algebrică
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]
-
functie transcendentă ƒ a cărei mulțime excepțională este "A". Submulțimea poate fi și toată mulțimea numerelor algebrice. Acest lucru implică automat că există funcții transcendente care produc numere transcedente numai atunci când primește numere transcendente. a demonstrat și că există funcții transcendente pentru care nu există demonstrații ale transcendenței lor în , dând ca exemplu o . În analiza dimensională, funcțiile transcendente sunt importante pentru că au sens numai atunci când argumentul lor este adimensional (eventual după reducere algebrică). Din această cauză, funcțiile transcendente pot fi
Funcție transcendentă () [Corola-website/Science/336921_a_338250]