2,637 matches
-
ajungem la drepturile omului. Pentru Stroescu- Stînișoară drepturile omului sunt reguli salutare, dar ele sunt simptomul cel mai cras al secularizării actuale. Căci nevoia drepturilor apare numai acolo unde a dispărut frica de Dumnezeu. Dacă oamenii ar avea frică de transcendent, toate drepturile ar fi respectate de la sine, tocmai lipsa temerii făcînd necesară stipularea unor prerogative de ordin individual. Autorul manifestă predilecție pentru termenul de „întrezăriri“, în al cărui sens vede prins clarobscurul destinului și șansa de a vedea cîte ceva
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
trecînd peste măsurile de precauție ale Marelui Anonim? Și, în fine, dacă existența e o mare necunoscută, de unde știe Blaga că există în genere un Mare Anonim? Concluzie: ori Blaga este un privilegiat care a reușit să sară peste cenzura transcendentă grație unei înzestrări profetice, ori teoria sa nu stă în picioare din motive de incoerență interioară. Ori ești profet și recunoști că vorbești sub dicteu divin, ori ești filozof și recunoști că vorbești din capriciul imaginației, caz în care valabilitatea
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
ifoselor meditative. Mai mult, în loc să se închine icoanelor, ei urzesc calambururi ieftine, și în loc să se smerească în fața dogmei, ei preferă strălucirea fadă a figurilor de stil. Numai că în spatele tropilor estetici se întinde netezimea sterilă a unei gîndiri fără busolă transcendentă, o bîțîială artistică fără apetit pentru profunzimi și un carnaval de trufii autoidolatre. În ochii lui Stăniloae, Blaga e un talent strălucit care din păcate e văduvit de facultatea credinței, și asta din neputința de a adera la natura revelată
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
nădejde ca religiozitatea unui intelectual rafinat să fie clătinată de diatribele lui Dawkins în marginea inutilității religiilor în genere. Ce poate fi testat în lume aparține științei, în schimb tot ce ține de matca unor țeluri morale ține de perspectiva transcendentă, adică de viziunea religioasă. A le amesteca cu intenția de a subordona pe una alteia e semn de propagandă voită. Și totuși, sunt foarte mulți credincioși care resimt separarea religiei de știință ca pe o marginalizare a celei dintîi, de unde
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
luciditate de asprime pozitivistă, care îl face să repudieze viziunea religiilor, neavînd apetență pentru imbolduri mistice sau ispite spiritualiste. E o natură logică care nu-și îngăduie slăbiciuni de ordin superstițios, de aceea își înfrînează alunecările în nebuloasa unui spirit transcendent. Și cum rațiunea îi dictează circumspecție în chestiuni de credință vaporoasă, Viorel Chițea are încredere în științe și e în mefiență acută față de speculația teologică, a cărei obscuritate îi displace. De aceea, ideile pe care le are despre lume nu
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
ne caracterizează în continuare, cu alte modalități de a capta prin simțuri și intelect, realitatea. Aceste modalități complementare sunt legitim înscrise în ființa umană integrală - dotată, pe lîngă o inteligență sensibilă și emoțională și rațională, cu o inteligență metafizică și transcendentă . Odată atinse, stîrnite, declanșate, aceste modalități umane complementare fac cu putință deschiderea, măcar momentană, a conștiinței către etaje necunoscute ale propriei sale funcționări. Și această „deschidere vizionară” face natura umană capabilă de o înțelegere de sine lărgită, de o adevărată
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
că eseistul nostru nu preia tale quale aserțiunile importanților literatori de care se ocupă, selectîndu-le, implicîndu- se uneori polemic în judecarea lor. Astfel, în impactul dintre Al. Paleologu și C. Noica, din testul eliminator al căruia, în favoarea ideii de filosofie, transcendentul, intelectul și sufletul sunt radiate, ia partea celui dintîi: „Deși pentru filosoful de la Păltiniș nu există nici o altă valoare în afara culturii, din realitatea existentă a culturii, remarcă Alexandru Paleologu, nu recunoaște aproape nimic, nu muzica, nu arta, nu literatura, nu
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
aripi metalice. Păsări mari nevăzute sau păduri urnite din loc coborau lovindu-și aripile, crengile». Într-un spațiu vădit arhetipal, unde «totul păru oprit pe loc, desprins din timp» - pe munte, într-o pădure întunecată - se petrece un misterios război transcendent între cer și măruntaiele pământului: «Undeva deasupra, în văzduh, valuri imense se loveau și zgomotul lor străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
de elementul numinos al destinului. Un interiorizat trăind sub spectrul unei divinități pe care o presimte fără s-o poată atinge, și pe care o intuiește fără să o poată explica. Mai mult, un privilegiat în al cărui suflet presimțirile transcendentului apar în chip imprevizibil, autorul părînd un medium care e vizitat de fulgurații cărora nu numai că nu le poate prevedea ivirea, dar cărora nici măcar nu le poate da o explicație. Tot ce poate face e să-și însemneze impresiile
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
la revoluția menită să restaureze valoarea omului și să-i redea acestuia dreptul la fericire; fericirea obținută aici și acum, în ambele cazuri, prin suveranitatea mecanicității și reducția la limite uman abordabile a infinitului, în viziune apuseană; prin absorbția în transcendent și unirea cu Persoana Divină, în variantă răsăriteană. Revoluțiile proiectate au avut loc. Destinațiile spre care au țintit și-au ratat, însă, în mod inexplicabil, țintele. Revoluția rațiunii iluministe a îmbrăcat veșmânt francez și a sfârșit între granițele în veșnică
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
trecerea anilor, în profesiune de credință: când poemul este gândit, scris, rescris la nesfârșit - nu refren, ci pulsație. Este o cunoaștere care acoperă, deopotrivă, poeticul și filozoficul, în punctul lor de întrepătrundere numit prezență - indisociabilă de tăcere, de revelație, de transcendent sau indicibil.” Știută pe de rost de unii dintre admiratorii lui Ion Mureșan, Cartea de iarnă reintră, așadar, astăzi în circuit pe calea regală: însoțită de promisiunea unei noi etape de receptare.
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
a transcendenței, spre un decor sacru ce mizează pe verticalitate, centralitate, amplitudine spațială și deschidere. Ilustrative, în acest sens, sunt enunțurile privitoare la dinamica rugăciunii, ca formă de armonie cu Înaltul, ca modalitate de asumare a unei comuniuni, necesare, cu transcendentul, prin perseverență și o bună „așezare” în lume: „Pentru cine are fie si o minima experiența a rugăciunii, un anumit tip de «jenă» prost plasată e un sentiment frecvent. Cum pot îndrăzni să mă rog, dintr-o dată, pentru ceva, când
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
stîngace a cărei rază de acțiune nu depășește felia vizuală a universului. Cu vorbele nu putem descrie decît ce vedem, și tot ce sare din lumea simțurilor, fie în sens infrasensibil (ca microcosmos cuantic), fie în sens suprasensibil (ca macrocosmos transcendent), iese de sub jurisdicția limbilor intrînd în regatul virtuților matematice. Cine nu respectă granița celor două imperii alunecă în diletantism cu tentă de impostură. Pentru Neculai Andrei, filosofia nu e decît treapta premergătoare de care spiritul a avut nevoie spre a
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
un îndelung exercițiu critic, persuasiunea unor argumente nu puține și deloc superficiale, a relevat în textul poetic ceva ce este mai mult decît este. Ființa poeziei ne dezvăluie, cum subliniam deja, un surplus de realitate sau de sens, un sens transcendent, după formula lui Rickert, care poate fi aflat dincolo de text. Ea nu poate deci scăpa de zestrea genetică, de blestemul contopirii esențiale cu fibrele gîndului metafizice.” (p. 19) Fraza e un amalgam de nuanțe banale prinse în formulări terne, de unde
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
modă, democrația e în criză, birocrația europeană crește, iar progresul e un termen relativ, a cărui semnificație se schimbă după caz. Fenomenul de emigrare din UE și SUA înclină balanța spre populațiile de origine hispanică și arabă, iar dispariția flerului transcendent e suplinită de creșterea apetenței pentru religii laice, precum cultul sănătății și devoțiunea ecologică. Aceste procese nu pot fi judecate în termeni morali, de aceea nu putem spune că sînt bune sau rele, ci doar că aduc schimbare. Tactica lui
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
culturale românești. Ea nu e totuși străină de un anumit absurd metafizic prin care Caragiale și Ionesco se înrudesc, dincolo sau dincoace de influențe, sub semnul unui paradoxal clasicism.” Ce constat aici e multă încredere imanentă, „moderată” de un absurd transcendent... Ar fi și o formă de mioritism, fabricată de I. L. Caragiale, stigmatizatul, de către N. Davidescu, „ocupant fanariot”. Miorița și Caragiale, și de ce nu?, atât Caragiale tatăl, cât și Caragiale fiul, Miorița și oricine... Ca între dramaturgul născut la Haimanale și
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
adolescenței stă bine adolescentului sau, în fine, tînărului care o scrie; dar nu și unui autor inerțial, evazionist cu sistemă și temător cu tropi. Imagini ale violenței pot fi găsite în primele două strofe și ele au aceeași țintă: „îngerul” transcendent, vizionarismul poetic fîlfîind din aripi pe deasupra mizeriilor și minciunilor din realitatea cotidiană, Poezia cu majusculă refugiată în turnul de fildeș al unei arte fără aderență la ceea ce o înconjoară. Astfel poate fi înțeles „obscenul” plasat, oximoronic, lîngă „purul” pentru a
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
perioade. Primul volum, care vede lumina tiparului poartă titlul Nopțile, Editura Vlad & Vlad, în anul 1996. După spusele unui mare publicist craiovean, Andrei Potcoavă, lirismul poetului Dumitru Paraschivescu este grațios, evocând stări sufletești esențiale, surprinzând în versuri suplețea ca har transcendent. Din poezia Patria mea, am extras prima strofă: Greșit-am ieri, dar nu într-una!/ Și poate, am să mai greșesc./ Dar, mi-am iubit, întotdeauna,/ Cu dor, pământul strămoșesc! În anul 1999, poetul are satisfacția tipăririi celui de-al
Un poet total, cu operă de Altar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_115]
-
fine, a pretinde unui simbol să se supună unei singure interpretări e semn de amatorism. Orice lămurire univocă e aberantă, un simbol fiind cu atît mai fecund cu cît primește o suită mai largă de interpretări. Cauza stă în temeiul transcendent al simbolului, care devine locul unei hierofanii cu neputință de găsit în creațiile laice. Mitul e un plastron de sensuri care nu vor fi dezvăluite pe de-a-ntregul niciodată. Mai mult, mitul are un miez sacru pe care nici un comentariu
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
curățenia minții despuiate de erudiție să facă să apară ființa lui Hristos. Misticul e un îngrețoșat de lume, sătul de scîrnăvia trupului și scîrbit de subtilitățile semenilor, și de aceea nu argumentele îl preocupă, ci trăirea în comuniune a elementului transcendent. Deviza lui nu e nici principiul monahal ora et labora (rugăciune și muncă) și nici regula scolastică ratio, questio et solutio (rațiune, întrebare și dezlegare), deviza lui stă în arderea lăuntrică în numele crucii, în țîșnirea cîntecelor lui Hildegard von Bingen
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
apare în titlul cărții; și accentul cade, memorabil, atît pe sora mea, cît și pe de dincolo. Prima parte a ecuației poetice o știm: boala, suferința, agonia, moartea omului apropiat și de același sînge. A doua, deschisă prin acest dincolo transcendent și creștin, va aduce în pagini credința celuilalt martor. Se spune că moartea unui om apropiat determină, la martorii care o asistă, două reacții complet diferite. La o extremă, omul are revelația lipsei de sens a lumii și a existenței
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
altă parte. Totul e aici și acum și totul va trece. La extrema cealaltă (a Ilenei Mălăncioiu din Sora mea de dincolo sau a lui Matei Călinescu din Portretul lui M), martorul vine, dimpotrivă, cu o personală investiție de sens transcendent și de înscriere a dramei cumplite într-un scenariu spiritual, hrănitor sufletește și fortificînd moralul tuturor. Sora „de dincoace” va deveni o însoțitoare de călătorie a sufletului eliberat de trup pînă la pragul lumii celeilalte, „de dincolo”. Iar călătoria are
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
în Noduri și semne, tom pe lîngă care criticii trec cu aerul că asistă la o stînjenitoare nereușită. Potrivit lui Sorin Dumitrescu, volumul e scris în tipar atic, cu versuri aspre, palide, fără suc prozodic, dar cu o vibrație de ordin transcendent. Asemenea unui veritabil medium, Nichita scrie sub dicteu, ca un posedat prin ființa căruia energiile necreate ies la iveală. Ce se întîmplă cu poetul e patognomonic: logosul, coborînd peste oameni, ia o expresie care nu e nici estetică și nici
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
prinzînd „undele scurte“ ale divinității. În Noduri și semne nu e nici urmă de fantezie, nici cîtime de plăsmurie proprie, căci poetul nu mai e creator, ci mijlocitor. Un colportor docil, care, asemeni unui releu în care se strîng semnificațiile transcendente, întocmește stihuri în fața cărora gustul estetic e orb. Din acest motiv, poezia din Noduri și semne nu poate fi gustată, ci doar adulmecată. Intuind acuza de a-și fi proiectat obsesiile iconice asupra operei lui Nichita, Sorin Dumitrescu iese în
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
ea și numele, ca aceea familie de Lusignan care trebuia să se stingă în ziua când avea să dispară zâna Mélusine”13. Mutatis mutandis, este riscul oricărui mister, care privit prea de aproape poate să își piardă aureola de conotații transcendente. Și poate că aici, în această fugă de dezamăgire, stă toată explicația jocului de apropieri și reverențe făcute misterul masonic, un cadril perpetuu pe care Proust îl joacă în marginea unui „G de purpură sub o coroană ducală”14. Emblema
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]