433 matches
-
eronat interpretate ca întunecate, iraționale și supranaturale - însemnau, chiar în sens medieval, cunoaștere, o cunoaștere ce nu se poate gusta decât în-lăuntru, depășind limbajul uzual atât de mult încât misticul e nevoit a recurge la paradox și simbol. Este o transcendere a Ťrealitățiiť într-o realitate imposibil de redat în limbajul uman/polar: ŤDumnezeu creează lumea și toate lucrurile într-un Acum prezentť, spune Meister Eckhart" (p. 59). Dacă prima secțiune a volumului curpinde eseuri de reactualizare a misticii creștine, în
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
circuitului cultural românesc contemporan o parte dintre textele esențiale, dar mai puțin cunoscute ale marelui teolog. „Fiind un chip al lui Dumnezeu, icoana ne ajută să transcendem finitul chipului spre infinitatea lui Dumnezeu. Chiar chipul omului ne îndeamnă la o transcendere a lui“, spune Părintele Stăniloae. Părintele Stăniloae: O teologie a icoanei. Studii. Editura Anastasia, București, 2005. Preț: 28,00 lei.
Agenda2005-37-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284192_a_285521]
-
dacă nu la adevărul strict, atunci la ficțiunea pe care cel mai puternic om al planetei a construit-o, pentru ca micul Chomsky dâmbovițean s-o deconstruiască. Auto-prezentarea acestuia din urmă încheindu-se la fel de zăpăcitor: ,I-am spus și poetici netextuale... transcenderi ale textelor, din interior. Organizarea care își conține în mic paralogica marelui haos și firele respiratorii ale unei posibile reorganizări continue. Mai rămâne un traseu de la obiecte (I) și întâmplări (2) până la ființe (C)." (p. 6). Un delir blând, deocamdată
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
da drumul să cadă, ascultând atent ca să audă așternerea pe fundul gropii. Sfârși tocmai când glasurile bărbătești îndemnau din naos: „Toată grija lumească să o lepădăm... Acum să o lepădăm!” Se afirma în ultimele note ale unisonului viguros dorința de transcendere pentru dobândirea condiției de participare la sfânta taină. Prințul păși în naos ca să spună și el amin împreună cu ceilalți; tocmai atunci cei doi preoți, arhimandritul și ieromonahul, începură stihurile de pomenire la ieșirea cu Sfintele Daruri. Și iarăși îl auzi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de vastitate interioară. Imaginea din oglindă, înstrăinată, sfârșește prin a trimite eul în sine: oglinda este un spațiu al interiorității. În proza lui Emil Botta, oglinzii i se opune fereastra. Aceasta semnifică deschidere, înnoire, act de dilatare, de evaziune, de transcendere în "patria mai înaltă" (Novalis). Fereastra nu captează gesturi, imagini, nu le amplifică, nu râde de ele, nu le ironizează, ci le dă o libertate duminicală, după zile și nopți torturante, în care imaginile se loveau unele de altele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care pierde cu bună știință înțelesul vieții află motive de a fi în continuare pe drum. Se simte departe de sine și totuși cu fața către ceea ce urmează a se petrece în sine însuși. Sinelui îi este proprie înainte de toate transcenderea de sine. Cum realitatea sa este libertatea, urmează că repetarea e posibilă acolo unde survine alegerea însăși. Iar mișcarea proprie repetării nu se închide în sfera imanenței, ci „este și rămâne mai departe o transcendență“.<ref id="187">Ibidem, p.
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o precizare importantă în acest sens. Spune că repetarea este prin definiție transcendență, „o mișcare religioasă în virtutea absurdului; atunci când este atinsă limita a ceva minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Paradoxul apare din nou, odată cu acest absurdum în virtutea căruia are loc transcenderea de sine. Semnificația termenului, ne dăm seama, este departe de cea comună sau negativă. Aflăm apoi că „atunci când este atinsă limita a ceva minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Limita despre care vorbește aici se descoperă acelei conștiințe ce are în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de pește, în fața căreia se află Iona trasând câteva cercuri cu creta (o mistificare caracteristică civilizației contemporane care mimează autenticul și esențialul), încercându-și norocul la pescuit cu năvodul. Cercurile conotează asumarea destinului care poate limita ființa, ori îi facilitează transcenderea într-un timp universal, sfidând cauzalitatea sau determinismul existențial. Monologul se dezvoltă treptat în forme aforistice, având ca finalitate autocunoașterea: Identitatea FIINȚĂ = pește este o aluzie la modelul arhetipal al originilor, în baza ideii că pentru a înțelege sensurile asunse
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
semnifică lupta împotriva destinului, înfruntarea divinității, ca imanență, asumarea condiției individuale și, mai ales, recuperarea unui trecut resemantizat, din perspectiva căruia să conștientizeze rostul firii: în-Sine (eul socializat) și Pentru-Sine (eul reflexiv, conștiința-de-sine) reprezintă un întreg organic, soluția ultimă a transcenderii , despre care Nicolae Manolescu notează: „. Imaginea simbolică a purificării prin sacrificiu devine metafora centrală a tragediei, mesajul parabolei în semnificațiile căreia se regăsește condiția metafizică a existenței umane: rezistența spiritului într-o situație absurdă, un ultim arhipelag al echilibrului în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
deci: "cum puteți ajunge în filozofie cu specialitate cu tot?" și, ca punct de pornire, "în ce măsură simțiți că ați ajuns în idee cu ceea ce deja ați scris?" Discuția e cam aporetică; se invocă tentativele clasice de conjugare artă-filozofie sau de transcendere a istoriei artei în filozofie, în speță în filozofia culturii sau istoria culturii. Se constată că, practic, dacă nu se abandonează "specialitatea", nu se poate trece dincolo de nivelul Burckhardt, Dvorják, Warburg, Panofsky - ceea ce pentru Noica reprezintă un moment complet nesatisfăcător
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de platitudinea mea și am încercat să o justific. Am făcut-o cu vorba, interpretată speculativ, "omul este după chipul și asemănarea Domnului", lucru care, pe plan speculativ, înseamnă că ființa are trei angajări: întrupare a realului, animare a realului, transcendere a realului." Sâmbătă, 26 ianuarie 1980 " Am să vă spun astă-seară povestea pe care am intitulat-o "Uite Koch! Uite Koch!". Aveam 26 de ani când am trecut prin operația în urma căreia am rămas fără un rinichi. Țin minte că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sine, fiul lui Telamon rămâne limitat, căci se distinge doar prin obstinația de a dobândi faima de prim războinic și prin încrederea aproape peste măsură în forța fizică (p. 48). Mereu interesat de cauzele morale și psihologice ale căderilor ori transcenderilor, Sofocle pune sub lupă personajul : acesta își arată imperfecțiunile care creează dezechilibrul și incongruența funciară dintre el și lume și îl poartă spre catastrofă (p. 49). Dramaturgul reinterpretează în lumina vinovăției tragice soarta eroului care pretinde armele lui Ahile, cuvenite
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
viața trece dincolo de determinările ei normale nu pentru a se nega, ci pentru a elibera rezervele care mocnesc și care, acumulate, riscă o izbucnire violentă. Toate stările extreme sânt derivate ale vieții, prin care ea se apără de ea însăși. Transcenderea limitelor din stările negative are cu totul alt sens, deoarece ea nu pleacă din plenitudine, ci dintr-un gol ale cărui margini nu sânt demarcabile. Aceasta cu atât mai mult cu cât golul pare a răsări din rădăcinile ființei, întinzîndu-se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
celor suspendați și incapabili de orice satisfacție sau fericire. A fi erou - în sensul cel mai universal al acestui cuvânt - este a dori un triumf absolut. Dar acest triumf nu poate fi obținut decât prin moarte. Orice eroism înseamnă o transcendere a vieții, care implică în mod fatal un salt în neant. Și orice eroism este un eroism al neantului, chiar dacă în conștiința eroului nu intră acest element, chiar dacă el nu-și dă seama că avântul lui pleacă dintr-o viață
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o trecere vremelnică peste forța gravitațională, care uneori poate fi un simbol al morții. Grația este o emancipare de sub greutate, o emancipare de sub presiunea atracțiilor subterane, o evadare din ghearele bestiale ale pornirilor demonice din viață, ale tendințelor ei negative. Transcenderea negativității este o notă esențială a sentimentului grațios al vieții. Nu este de mirare pentru ce, într-un astfel de sentiment, viața apare mai luminoasă, mai învăluită în raze și în sclipiri. Căci, depășind negativitatea și demonicul pe calea unei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o infinitate temporală, o veșnicie, ca durată infinită, ca proces nelimitat în timp. Experiența eternității depinde de intensitatea trăirii subiective, iar nu de obiectivitatea substanțială sau de o durată continuă. Intrarea în eternitate nu se poate realiza decât într-o transcendere a timpului, prin sustragerea de la raportarea continuă a clipelor una la alta. Este necesară o luptă dramatică și intensă cu timpul, pentru ca, odată depășit mirajul succesiunii momentelor, să mai rămână numai trăirea exasperată a clipei, care să te avânte de-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
direcțiuni, de avânturi intenționale, care nu se pot desfășura decât în timp. Când vorbești de viață spui clipe, iar când vorbești de eternitate, clipă. Nu este un minus de viață în experiența eternității, în această înfrîngere a timpului, în această transcendere a momentelor? Este, în această transfigurare, mai repede o deviere a vieții în alt plan, unde antinomismul și dialectica tendințelor vitale se purifică la mari înălțimi. Acei care au nativ în ei tendințele de contemplație a eternității, cum sânt acei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vieții în alt plan, unde antinomismul și dialectica tendințelor vitale se purifică la mari înălțimi. Acei care au nativ în ei tendințele de contemplație a eternității, cum sânt acei care se dezvoltă în culturile orientale, nu cunosc lupta dramatică de transcendere a timpului și nici eforturile de interiorizare, așa cum le depunem noi, care sîntem infectați până în rădăcini de temporalitate. Dar și contemplația eternității este pentru noi un prilej de viziuni cuceritoare și de încîntări stranii. Pentru cine are conștiința eternității totul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o structură lingvistică generală, toate fiind utile pentru stabilirea relației dintre limbaj și practicile sociale, dintre sine și ceilalți și crearea identității sociale (Linde, 1993; Mkhonza, 1995). Utilizarea mistico-religioasă A spune o povestire a vieții poate fi un act de transcendere a planului personal și pătrundere pe tărâmul sacrului. Indiferent în ce direcție se îndreaptă povestitorul plecând de la întrebările deschise și indiferent de ceea ce se accentuează cel mai mult, într-o povestire a vieții vor fi subliniate aspectele cel mai semnificative
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
utilizarea punctelor de culoare: astfel, în procesul artistic, sunt utilizate doar culorile principale (roșu, galben, albastru), juxtapunerea acestora pe pânză generând impresia unei palete cromatice largi, ce include culorile secundare. Mutatis mutandis, prin alăturarea "punctelor" narative de bază, am intenționat transcenderea contextului imediat, fiecare fragment dobândind noi semnificații, proaspete valențe interpretative în integritatea ansamblului. Cu alte cuvinte, mesajul, dacă există unul în rândurile de față, sporește considerabil în coerență și se autonomizează dacă lectorul are bunătatea să se "distanțeze" simbolic de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care pierde cu bună știință înțelesul vieții află motive de a fi în continuare pe drum. Se simte departe de sine și totuși cu fața către ceea ce urmează a se petrece în sine însuși. Sinelui îi este proprie înainte de toate transcenderea de sine. Cum realitatea sa este libertatea, urmează că repetarea e posibilă acolo unde survine alegerea însăși. Iar mișcarea proprie repetării nu se închide în sfera imanenței, ci „este și rămâne mai departe o transcendență“.<ref id="187">Ibidem, p.
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o precizare importantă în acest sens. Spune că repetarea este prin definiție transcendență, „o mișcare religioasă în virtutea absurdului; atunci când este atinsă limita a ceva minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Paradoxul apare din nou, odată cu acest absurdum în virtutea căruia are loc transcenderea de sine. Semnificația termenului, ne dăm seama, este departe de cea comună sau negativă. Aflăm apoi că „atunci când este atinsă limita a ceva minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Limita despre care vorbește aici se descoperă acelei conștiințe ce are în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
frecvent în Philippide, se acopere de precedentul indiscutabil al lui Novalis. Am ținut să salut, târziu, zorile poeziei lui Philippide mai înainte de a slăvi amiaza. Dar Stâncile fulgerate nu sunt străine de Aurul sterp. Le unește un întins elan de transcendere. Aurul sterp se juca sub pământ, în acel "untererdisches Geschoss" în care dorm ficțiunile novalisciene. Stâncile fulgerate reprezintă ancorarea poetului în pământesc. Cu o muzicală știință a "chemărilor", Philippide ne pleacă și astăzi peste motivele vechii lui poezii. Servite acum
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
2 O matematică noțională, nu calculatorie (germ.). A doua contribuție a lui Gauss la "teoria numerelor", memoriile din 1825 și 1831, despre "teoria resturilor bipătratice", cuprind, împreună cu o întemeiere riguroasă calculului cu numere complexe (termenul e al lui Gauss), o transcendere a aritmeticei întregilor raționali: aritmetica întregilor (cum au fost de atunci denumiți) ai lui Gauss, de felul 2 Ș 3 √-1. Împărțirea arcului lemniscatei l-a condus la această genială îmbogățire a ideii de număr întreg. E adevărat, totul se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
este visul o supraființă, posibilă în iubirea absolută. Rezumând diversele sale "intuiții metafizice", cum singur le definește, Eminescu introduce în patrimoniul spiritual al culturii noastre spiritul hyperionic simbol și energie de transmutare a lumii în sublim și sacru. Și totodată transcenderea spre supremele piscuri ale gândirii. * Ca atare ochiul transcendental vede dincolo, în sfera principiilor ultime, a unei logici originare, dar poate vedea și dincolo de ea, de înțelegerea noastră, așa cum are loc în Imnul creației din Rig Veda. Acesta se termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]