464 matches
-
Alexandra Olivotto În producția de filme, ca și în numeroase alte domenii, feminismul a produs mutații importante. Generală ar putea fi observația ca personajele feminine au transgresat stadiul de accesorii ale destinului eroului. Pe de altă parte, Hollywoodul, înainte de a deveni sanctuarul corectitudinii politice care e astăzi, a fost un bastion greu de cucerit; era sensibil la schimbările sociale produse de mișcarea feministă, la noile valori pe
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
o dictatură simiană. În filmul lui Tim Burton omul oferea o măsură, un etalon, punând la lucru inteligența, viclenia și perseverența pentru a găsi un răspuns adecvat forței brute. Apropierea dintre om și primate atingea chestiunea delicată a iubirii care transgresează nu numai frontierele între clase și rase, dar și pe acelea dintre specii. În fond, acest fapt constituia intriga în King Kong, gorila dezlănțuită își manifesta atașamentul față de o femeie, o ființă umană. Stabilind o scară a evoluției unde homo
Maimuțe între evoluție și revoluție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5322_a_6647]
-
de Constantin Amăriuței, un interviu cu Virgil Ierunca, glosele lui Nicolae Florescu despre contextul politic și publicistic al epocii, fișa de dicționar a revistei alcătuită de Mihaela Constantinescu-Podocea oferă informațiile necesare pentru a înțelege importanța acestei publicații excepționale, capabilă să transgreseze conjuncturile și să intre în orizontul de lectură al unui cititor din altă epocă și din alt spațiu cultural. Editorii au reușit să tipărească până acum trei volume, care acoperă împreună anii 1951-1954: primul, în 2000, restituie integral cele patru
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
degrabă decât să-și "nareze" propria viață, în cel mai "autentic" și brut mod cu putință: de la Adrian Oțoiu la Alina Nelega, Doina Ruști și Florina Ilis, pentru a ne opri doar asupra prozei. Astfel, prin literatura virtualității se pot transgresa discuții vicioase despre "generațiile" de scriitori și despre improductiva dispută dintre "optzeciști", "nouăzeciști" și "douămiiști", în maniera unei metode culturale de tipul "încrucișării fertile" (cross-breeding) dintre generațiile de scriitori. Virtualismul sau ficționarismul mediatic poate lega un optzecist de un nouăzecist
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
cei doi există un ecart sensibil, unul, Profesorul, are formația unui intelectual cu sute de cărți la activ, mai puțin Biblia, celălalt are experiența unei perioade lungi de detenție și a unei lecturi sistematice a Bibliei. Dialogul dintre cei doi transgresează însă formația fiecăruia. Existența Profesorului s-a golit de conținut în timp și nu există jaloane precise ale acestei scufundări. În cazul celuilalt, evenimente traumatice au provocat metanoia, l-au reconstruit, au făcut din el un Predicator, un ghid al
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
al vostru cu tot! Cărați-vă la dracu în Germania!"), obsesia purității etnice e generală, ungurii sînt undeva mai jos în ierarhia socială, românii și mai jos. Educația atenuează totul, diferențele rămân însă clare în mintea personajelor. Cel care le transgresează o face de nevoie și e privit cu mare dispreț: "Cînd România a capitulat în august 1944 și a declarat război Reichului, comandantul de județ, Schenker, de profesie tăbăcar și cizmar, s-a lepădat de toate pieile lui. Fără să
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
observațiile la care am ținut să răspund mai sus. Cartea lui Andrei Oișteanu exprimă mai mult decât corporalitatea ei propriu-zisă, astfel disecată cu precizie de cunoscător de Ioana Pârvulescu. Desigur, mi se va obiecta că judecăm textul, nu ceea ce-l transgresează. Autorul nu-și poate extinde paternitatea asupra proiecțiilor imprevizibile născute în mintea și sufletul cititorului care continuă pe cont propriu aventura lecturii. Dar mișcându-ne în direcția asta ajungem chiar la rostul cărților, al literaturii în general și este o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
chiarși în aceste condiții reprezentarea este posibilă pentru grupuri 2; a doua consideră că identitățile sunt fluide, miza fiind chiar deconstruirea reprezentării femeilor. Nu care este cea mai adecvată cale pentru reprezentarea femeilor constituie o problemă, ci cum poate fi transgresată reprezentarea din moment ce este asociată cu impunerea unei identități fixe. Într-o manieră radical poststructuralistă, Judith xe "Butler"Butler se întreabă dacă „«femeile» sunt subiect al feminismului”, pune sub semnul întrebării existența unui asemenea subiect și afirmă că el a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
de zi și clipă de clipă, al cărui curaj nu este doar al unui superb moment de Îndrăzneală și uitare, nici nu servește cine știe căror „cauze” incerte. Blecher nu este un Pavel Korceaghin. Victoria solitarului Încercat de toate Întrebările transgresează orice cauză. Nici o cauză nu l-a susținut pe Blecher. Ceea ce a gândit și scris, Înainte și după accidentul maladiei, se află În perfectă unitate. El a făcut din boală Încă o temă de cercetare a existenței, atât. Blecher trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
orice Patrie, de vreme ce este vorba, de fapt, cum spune Kafka, de „chestiunea evreiască sau disperarea În legătură cu ea”. Kafka se considera el Însuși un produs al imposibilului, pe care l-a recreat continuu, ca text, deci ca viață, și l-a transgresat, astfel, În magică și austeră angajare. Cele trei imposibilități kafkiene ar fi: imposibilitatea de a nu scrie, imposibilitatea de a scrie În germană, imposibilitatea de a scrie altfel. Kafka adaugă acestora o a patra, atotcuprinzătoare imposibilitate, anume: „imposibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care nu este În spațiu, ci În timp, Cartea, adică tradiția, Legea, nu este niciodată departe de nimic.” Dunărea care traversează frontiere, În drum spre marea cea mare, făcea viu simbolul, frecvent În opera lui Magris, al nevoii de a transgresa barierele naționale, politice, sociale, psihologice, culturale, religioase, dar și barierele interioare moștenite și construite de noi Înșine, care ne separă de străin. Un Îndemn reluat spre cunoașterea celuilalt, premisă a cunoașterii de sine. * Nu puține nostalgii și Întrebări mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
continuă schimbare a încărcăturii semantice, și totuși rămâne un captator de sensuri, idol sau fantoșă spre care converg evenimentele poetice. Un simbol. Dar pentru Emil Botta orice simbolistică devine un fel de arlechinadă într-un act, dincolo de care redundanța imaginilor transgresează planul imediatității. Urmând parcă lecția lui Jakobson, potrivit căreia discursul poetic are două caracteristici, ambiguitate și autoreflexivitate, poetul face din ambiguitate un registru de semne mereu schimbător, mereu altoit pe un altul care se depășește pe sine. Fantasma albă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o poveste care se vrea amuzantă, pentru a nu deveni ridicolă prin candoare, și alunecă în tragic. Sau invers. Parcă de teamă să nu se facă de râs, prosternarea poetului câștigă o funcție euristică. Prin gesturi tot mai largi, el transgresează limitele fizice. Spațiul și timpul se confundă: Și drumeții, îngenunchiații genunchi, șoptiră: ajunge. ... Bine! Fie!... Și culeg de jos, din josnicie, resorturi culeg, piulițe, angrenaje, piese, toate, ale unui mecanism detracat, ale orologiului demențial... (Un timp) În acest timp al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Plânsul tău nu e rouă și lacrimile diamante...?". La fel de evidentă este intenția ironică a poetului, prin uzitarea unor meta-fore-clișeu (plâns-rouă, lacrimi-diamante), care aruncă în desuet și pulverizează în deplorabil întreg universul. Limbajul obiectelor provoacă o "ruptură de sistem" (Carlos Bousoño), transgresând codurile obișnuite pentru a ajunge la un alt limbaj, etern, al poeziei lor imanente. Lucrurile au culoarea eternității" este un vers emblematic din poezia Episod. Alăturat versului " Lucrurile s-au îmbătat cu nectarul plictiselii" (Un domn bine) ajungem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
TUA. Cu timpul deveni locul cel mai iubit al Tuei, acolo lucra împreună cu fratele ei, Jan. Acesta începuse să se intereseze de cărți în loc să mai bea, pretinzând că cititul vindecă de alcoolism și chiar de fumat, amândouă viciile neputând să transgreseze banalitatea cotidiană cum o făceau cu suplețe, firesc, cuvintele, adică vocile din limba scrisă. Frații puseseră stăpânire pe anticariat de când Natanael începuse să studieze teologia. În scurt timp reușise să-și ia doctoratul și scrisul cărților devenise preocuparea principală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din mormânt). Îl reia în așa fel încât să valoreze ca paradox teribil și pentru cei neîncrezători. Protejează astfel scandalul Crucii și îl rostește din nou în fața oricui a auzit ceva despre acesta. În consecință, caută acele for mulări ce transgresează vizibil logica obișnuită. Nu afirmă pur și simplu că actul de credință este absurd în sine. Nici că moartea și învierea Fiului sunt absurde în ele însele, în afara oricărei logici. A recunoaște limitele înțelegerii omenești nu înseamnă a spune că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tip conflictual înlesnește formulări „extremiste”, aparent ireconciliabile cu discursul public civilizat. Se intră într-un „bulgăre discursiv”, la nivelul unei întregi societăți, care antrenează vorbitori dintre cei mai surprinzători în planul „emanațiilor” discursive. Normativitatea lingvistică și comportamentală sau atitudinală sunt transgresate sistematic, într-o situație de comunicare bazată pe „excepție”. Evenimentul discursiv la care ne raportăm este integrat momentului discursiv din 7 decembrie. Selecția operată este obiectivă și are în vedere circulația cuvintelor, a formulărilor și structurilor semio-lingvistice. Unele dintre acestea
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
în natură are în centru omul care răspunde față în față cu forțele lumii, la întrebările mari și grave ale vieții (p. 16). Muritorii stăpânesc un spațiu care exprimă o ordine interioară implicită dacă știu să-l păstreze fără a transgresa legile fixate (p. 20). Într-o lume unde zeii descind rar, eroii capătă răspunderi și se obișnuiesc cu opțiunile fundamentale care duc spre prăbușiri ori jertfe (p. 21). Exponent al acestui loc în care se creează în libertate, Sofocle reprezintă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Astfel, un discurs citează sau este citat, ironizează sau este ironizat, comentează sau este comentat. Fiecare gen de discurs își constituie o modalitate proprie de administrare a multiplicității relațiilor interdiscursive cu ansamblul potențial nelimitat al discursurilor din cadrul aceluiași gen. Discursul transgresează, în această accepțiune, granițele tradiționale de înțelegere ca eveniment comunicativ, fiind plasat într-o situație enunțiativă care se constituie ca un loc social. Discursul capătă proprietăți structurale constitutive, derivate din condițiile specifice de producere. Spre exemplu, discursul politic capătă determinanți
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
de pensii prin capitalizare, astfel încât ele să nu mai depindă de o decizie majoritară, ce ar putea să-i fie defavorabilă. Același lucru poate fi preconizat și în ceea ce privește sănătatea, poliția, educația și mediul. Apoi, piața - planetară, prin natura ei - va transgresa legile democrației - locală, prin natura ei. Cei mai bogați dintre membrii clasei creative îaproximativ 100 de milioane din cele două miliarde de deținători de acțiuni, de active mobile și de cunoștințe nomade) vor considera domicilierea lor în orice țară îinclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
evitat cu totul subiectul. O jumătate a familiei era fidelă secularismului lui Kemal, cealaltă jumătate era alcătuită din musulmani practicanți. Pe când cele două tabere se aflau tot timpul În conflict, Însă reușeau Întotdeauna să trăiască Împreună sub același acoperiș, paranormalul, transgresând granițele ideologice, era considerat normal În viețile lor, ca și faptul de a mânca pâine sau de a bea apă În fiecare zi. Acesta fiind tiparul general, mătușa Zeliha, singură, alesese să refuze cu dispreț ambele tabere. De aceea, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ieșeam din el, iar eu nu aveam cum să o contrazic. De altfel, din ce în ce mai des, Domnișoara ri se lăsa locuită de mine în public. această nouă serie de locuiri ne dădea amîndurora, cred, o senzație nouă, era ca și cum am fi transgresat împreună cele mai rigide coduri sociale, tabuurile supreme. era suficient să fim împreună într-un loc cu multă lume indiferentă și grăbită pentru ca dorința de a ne iubi acolo, în mijlocul acelui torent de pași, să apară brusc. a o iubi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
întru totul celei a fantomei tragice și a incertitudinilor tulburătoare cărora ea le dă naștere. Cu Shakespeare ne aflăm poate cel mai aproape de acel centru al teatrului spre care credem că ne-ar putea conduce fantoma. Un centru ascuns care transgresează frontiera genurilor. Indeterminabilul vis/realitate și parodierea luitc " Indeterminabilul vis/realitate și parodierea lui" Departe de a distruge forța aparițiilor, parodia comică hrănește reflecția shakespeariană asupra puterilor iluziei, pe care se întemeiază ambivalența apariției și a aparenței. Puteri care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se schimbe când văd «suferința omenească», sau «Îmi pierd părinții», sau «Îi ajut pe alții». „Egoismul acesta nu este o parte oarecare din mine. Este partea mea cea mai vie.“ „Pot aduce demnitate și echilibru În viața mea mai degrabă transgresând acest egoism decât evitându-l.“ „Nu există nici o virtute a altruismului la care să nu pot apela. Sunt capabil de sacrificii, de generozitate, pot dărui lucruri unui prieten, pot Îndura multe pentru un prieten, Îmi pot da viața pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
calcul, nici răutate”. În context grecesc precreștin, greșeala nescuzabilă, penală se numește hybris: orgoliu al omului și rătăcire dorită de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală întru câtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]