468 matches
-
cauzele a ceea ce se etichetează în mod obișnuit cu termenul de “inadaptare”sau”dezadaptare”școlară. 2.4.4.3.1. Principalele forme de manifestare a devianței școlare Devianța școlară este definită în sens general ca “ ansamblul comportamentelor care încalcă sau transgresează normele și valorile școlare” <footnote C.Neamțu, Devianță școlară ,Editura Polirom, 2003 footnote> .Devianța școlară include totalitatea conduitelor care se abat de la normele și valorile ce reglementează rol-statusul de școlar; aceste norme și valori sunt statuate în regulamentele școlare și
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
lui de suveranitate, provin din natura Ecclesiei, care îi conferă funcții precise, cuprinse în anumite domenii de activitate. Cu alte cuvinte, s-a acordat autonomia Bisericii pentru simpla rațiune că această instituție, administrând și organizând bunuri și puteri spirituale, care transgresează, prin natura lor, "veacul", nu poate rămâne sub conducerea statului, care este o ființă "seculară". Autonomia rezultă din necesitatea firească a Bisericii de a trage o linie netă de demarcație între sacru și profan, de a împiedica intervenția mundanului în
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
la cel pneumatologic implică repoziționarea spre aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă. Limita este între creat și increat; cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă reducerea sensibilului la inteligibil sau
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
asupra sa". Nu se poate înțelege semnificația profundă a acestei culturi a Duhului fără a ne raporta la o valoare esențială a creștinismului, la atributul său primordial, libertatea credinței. În forma mistică a cunoașterii, realismul scoate omul din lumea vizibilă, transgresând indistincțiile dintre exterior și interior și situând ființa în orizontul arhetipurilor. În plan uman, potrivit concepției lui Petre Țuțea, Realul nu se identifică cu obiectul cunoașterii - fenomenalismul kantian, ficționalismul -, iar sub raport mistic, Realul echivalează cu Adevărul Unic. Iată de ce
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
esența nu permit cunoașterea realității externe. Realitatea externă presupune condiția gnoseologică a universului, iar universul semnifică însăși această realitate externă, realizată sub semnul spațio-temporalității. Din punct de vedere ontologic - nu din perspectiva cunoașteriii -, universul implică totalitatea corpurilor și puterilor care transgresează capacitatea subiectului cunoscător (ființa umană). Astfel, din subiect cunoscător, ființa umană devine obiect, sub raport metafizic, esențial, în această problemă a universului. Transcendența implică întotdeauna existența a doi termeni în proces: ceva care transcende față de ceva care este depășit. În
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o libertate absolută a omului. Precum am văzut, libertatea presupune posibilitatea de a alege între mai multe opțiuni, înainte ca faptul să se fi produs. Libertatea își are limitele ei, care sunt indicate de natura umană. În consecință, tot ceea ce transgresează normalul, natura umană, poate să fie interzis, fără însă ca aceasta să reprezinte un atentat la libertate. Se manifestă mereu o reacție a normalului, ceea ce arată limitele în care se exercită libertatea. Într-o societate normală nu se restricționează niciodată
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
libertate fără posibilitatea de alegere și nu există alegere înainte de acțiune. Cu alte cuvinte, alegerea se realizează înainte de act, atunci când acesta există ca posibilitate. Dacă acceptăm că domeniul posibilității este domeniul naturii, atunci libertatea constituie o caracteristică a naturii. Dacă transgresăm domeniul posibilului și ne plasăm în domeniul actului, atunci libertatea nu mai e posibilă, ceea ce ar putea semnifica că Dumnezeu, când este un act, nu este liber, ceea ce este iar fals3. Prin urmare, libertatea presupune posibilitatea în sensul unei legi
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
monahismului românesc, constituie un îndreptar creștin fundamental în ceea ce privește relația dialogică dintre călugăr și fiul duhovnicesc. Se spune că cea mai scurtă scrisoare de tipul "eo, - i" ar aparține unor filosofi. Epistolele "Părintelui de la Marea Neagră", cum este denumit Părintele Arsenie Papacioc, transgresează limitele comunicării laconice a celor doi filosofi care au scris cea mai scurtă scrisoare din lume, transpunând în limba română unitatea specifică concret/abstract, destinată Kairos.-ului, de deschidere a transcendenței către sufletul ființei. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
acționează asupra lui. Dar, în esență, el constituie o realitate independentă, dispunând de propriile sale structuri și de propria sa dinamică. (13-14) Din cele două analize ale noțiunii de imaginar pot fi desprinse următoarele idei: mai întâi, după Patlagean, imaginarul transgresează concretul, dar nu-l părăsește și nici nu întrerupe corespondențele cu acesta; nu se ghidează după logica realității; este specific fiecărei societăți sau culturi și fiecărui nivel social ("Storia dell'immaginario" 291). Se sugerează așadar, fără să se fi ajuns
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
asigure calitatea de text unei secvențe transfrastice de semne este concretizată în sistemul de raporturi similare celor care permit funcționarea unei propoziții sau fraze, proprietate numită coeziune (coerență sintactică), manifestată prin acord, recțiune, ordine discursivă, dar și prin fenomene care transgresează nivelul sintactic propriu-zis: izotopie, anaforă, continuitate presupozițională, recurență, paralelism, parafrază, proforme, elipsă, consecuția timpurilor, intonație etc. Nici din perspectivă generativ-transformațională nu se poate postula o autonomie conceptuală pentru text, întrucît majoritatea fenomenelor pe care le pune în evidență un proces
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a avea o concepție creștină asupra naturii și sensului istoriei ca disciplină 149. Aproape toți gânditorii menționați au activat temeinic în mișcarea ecumenică, concepută ca o căutare a unei căi creștine în lumea modernă, o "a treia cale" care să transgreseze dihotomiile și să refuze alternativele curente. Barth, Brunner, Niebuhr și Florovski au fost vorbitori principali la înființarea Consiliului Mondial al Bisericilor, la Amsterdam (W.C.C.) în 1948, Florovski a făcut parte din Comitetul Central al W.C.C. și din Comisia pentru Credință
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pilda bunului samaritean”!Ă Și azi, bineînțeles, pildele Noului Testament au puterea, tocmai prin „naivitatea” și plasticitatea lor, de a „convinge”, de a „atrage” pe nu puțini oameni mai puțin pregătiți de a Înțelege un paradox, puțin apți de a transgresa o cutumă sau spiritul tiranic al tradiției; sau legile esențiale ale ființei vii și sociale, precum cea a conservării - egoismul! - și cea a iubirii „antice” - cea familială sau carnală, căreia Iisus Îi adaugă o a treia - iubirea de aproapele. Propunând
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
1) este în concept absolut (în-sinele); 2) din-sine, generator de lume; 3) este el însuși lumea materială" (p. 30). Unitatea conceptuală a arheului nu derivă din constituția lui, ci din disponibilitatea lui antitetică; el nu este nici spirit, nici materie, transgresează obsedanta dualitate și alcătuiește "cea mai bună dovadă că există o substanță imaterială în Univers". Arheul este locul geometric din care poate fi recuperată ființa în plinătatea sensurilor ei originare, când nu era încă surpată de atâtea friguri antitetice, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
permițându-i, parțial, tânărului accesul la teoria pe care ar fi descoperit-o în cărți și care îi permite transcenderea realității, prin intermediul oglinzii negre, poarta spre interiorul nucii, al Pământului, o nucă imensă fără miez, căreia Soarele îi e centrul. Transgresând realitatea cu urmele ezotericului răspândite peste tot, personajele lui Theodor Codreanu caută, de fapt, o evadare utopică, încercând să identifice în arealul imediat o semiotică, în acord, firește, cu aspirațiile lor. De aceea, de pildă, strada pe care se situează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Guérin, Baudelaire, Mallarmé, Huysmans ș.a., iar la noi Macedonski, I.C. Săvescu, Ștefan Petică. În registrul simbolist sunt textele din Bucăți de noapte și Dintr-un text comun. Evocările reduc anecdotica la minimum sau o exclud, în tot cazul încalcă și transgresează codul prozei care încearcă mult cu "inefabil", într-un fel de "paralelism cu deveniri în sens invers" (Vladimir Streinu). Dacă la Petrică și Anghel, să zicem lirismul prozei angajează timpul trecut, la Bacovia timpul generează senzațiile cele mai puternice, melancolizându-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin "poetica rupturii" la Nichita Stănescu formidabil concentrată în celebra sa "lecție despre cub" și în poezia "metalingvistică" realizată din "necuvinte", prin "poetica transparenței" la traducătorul și cărturarul C.D. Zeletin, marginalizat pe nedrept ca poet, prin poetica lui Victor Teleucă transgresând "avant la lettre" către noua paradigmă culturală, perspectiva inedită din care Svetlana Paleologu Matta a abordat, în 1984, poetica eminesciană prin grila "postmodernismului înalt" în urma lecturilor din Heidegger, Borges și Nietzsche, producând, după o scurtă etapă de precauție între eminescologi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nefiind altceva decât un "raport constant între finit și infinit"" (p. 365); paradoxul ce se evidențiază la Eminescu "e că infinitul apare închis ca un cerc, înfășurare în sine însuși, și, surprinzător, se deschide în pătrat, care este semnul finitului; transgresând logica terțiului exclus, Eminescu gândește în cheia dogmei, transfigurând antitezele, la modul blagian; el [Eminescu] sfidează "imposibilitatea" logică și pragmatică a cuadraturii cercului, zicând: "Raportul dintre finit și infinit e raportul dintre pătrat și cerc"" (ibid.). În ceea ce privește pe Ion Barbu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ilie, Cuvînt de învățătură, cîștigul bisericii în relație cu profanul teoriei, cu profanul practicii și altele, geamurile ferecate în împărăția oglinzii cu tatăl și fiica și matroana, fata n-am deschis gura, n-am ripostat! peste Moldova răutate de rîu, transgresează oglinda, voi stați în ea bondari în insectar, profită de ocazie ca să vă înțelegeți, a ieșit, că de ce i-am dat cincizeci de mii, trebuia să vii frumos cînd ți-a spus el! criză de autoritate, vorbim noi acasă! bondar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a cărui alcătuire era "cu totul senzațională pentru acele timpuri" (Blaga, 1995, p. 32). Alături de clerul unit a fost invitat să ia parte la sinod și preoți ortodocși, cărora li s-au adăugat mireni, atât nobili, cât și iobagi! Se transgresau venerabilele clivaje feudale deopotrivă cu mult mai recentele diviziuni confesionale. Compoziția socio-confesională a sinodului din 1744 semnalează lărgirea sferei de cuprindere a "națiunii" care devine superpozabilă acum cu românitatea ardeleană în integralitatea sa etnică, fără osebire de stația socială a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe coordonate regio-centrice. Erau scrise istoria principatului "România" (a se citi Țara Românească) (Aaron, 1839), istoria principatului Moldovei (Albineț, 1845), precum și istoria Transilvaniei (Rusu, 1865) sau a Ardealului (Moldovan, 1866), însă nu și o istorie unitară a românilor care să transgreseze granițele care fragmentau politic românitatea. În avangarda reflecției istoriografice, M. Kogălniceanu (1837) a produs o primă istorie sintetică a românilor, în Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques Transdanubiens, din care nu a reușit să livreze decât primul volum
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se tot duce... s-a tot dus. Numai că aceleași aripi, însemn esențial al zborului-plutire, devin în poem un cutremur nervos și o concentrare de sine, căci hotărârea de-a cere Demiurgului nemurirea este o faptă de ordinul celor care transgresează însăși imuabila ordine a universului. De data aceasta, zborul lui Hyperion are măreție: Porni luceafărul. Creșteau/ În cer a lui aripe. Timpul se concentrează și el: Și căi de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe. Îl trag în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spre a exclama: "Mărturisesc că nu prea multe pagini ale publicisticii noastre actuale mi se par atât de atracțioase prin aerul lor inteligent-justițiar, prin neobosita lor vervă personalizată, precum cele ale autoarei ieșene". Ion Rotaru crede că eseistica Magdei U. "transgresează de fiecare dată în artă a cuvântului". Florentin Popescu opinează că "rafinat și în permanență sprijinit de bogate și alese lecturi, spiritul critic al d-nei Magda Ursache are darul de a-l scoate pe cititor din inerție și de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și necazuri. Mai mereu, raportul bilateral se stabilește răsturnat, între cetățeanul de rînd "plecat", care "îl deranjează" pe vînzător sau funcționar, căruia trebuie să-i cîștige bunăvoința, și nu dinspre un angajat al statului pus în slujba cetățeanului. Iată cum, transgresînd retorica statului democratic, ceea ce subminează dramatic orice construcție socială majoră la noi este tocmai lipsa de încredere în "celălalt", hrănită într-o lungă istorie de secole de raportare deficientă a spațiului public la cel privat, cu tot cortegiul de atitudini
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și a competiției acerbe pentru acel minor orizont colorat ce se întrevedea în fața noastră în viitor. În această competiție dementă - și azi îmi dau seama că fără nici un rost - egalitatea de gen era respectată complet. Băieți și fete deopotrivă își transgresau genul pentru a fi în competiția pentru treapta I, treapta a II-a, pentru facultate, pentru orice. Într-o țară socialistă, competiția pentru status era uriașă, mult mai mare decât oriunde în Occidentul capitalist, boala care s-a permanentizat în
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și a competiției acerbe pentru acel minor orizont colorat ce se întrevedea în fața noastră în viitor. În această competiție dementă - și azi îmi dau seama că fără nici un rost - egalitatea de gen era respectată complet. Băieți și fete deopotrivă își transgresau genul pentru a fi în competiția pentru treapta I, treapta a II a, pentru facultate, pentru orice. Într-o țară socialistă, competiția pentru status era uriașă, mult mai mare decât oriunde în Occidentul capitalist, boala care s-a permanentizat în
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]